Este permis sa se lucreze la albine duminica?

[marian sima]

O aveti?

Si eu am scule de pescuit ,lansete si tot ce trebuie,le mai sterg de praf cand si cand insa stau la locul lor nefolosite.
Asa si voi cu biblia.

[oroles]

O aveti?

Si eu am scule de pescuit ,lansete si tot ce trebuie,le mai sterg de praf cand si cand insa stau la locul lor nefolosite.
Asa si voi cu biblia.

Problema nu e cititul, ci intelesul, Mariane. Tu ziceai intr-un post anterior despre Filip si de famen.  Iisus Hristos a criticat intotdeauna abordarea fariseilor si a saducheilor care vedeau lucrurile precum caii. Asta faci si tu acum, ca si multi alti fanatici "ortodocsi".

[marian sima]

Oroles am explicat ca sa intelegi,chestiile ca acatistele,tinerea duminici si multe altele sant acceptate din necunoasterea bibliei.

Filip la botezat pe famen cand acesta era matur.

Acum desigur intr-o societate condusa de horoscop ,in care mos craciun e mai important decat Isus,
nu mai este loc de spus un cuvant din biblie si e normal ca cel care face lucrul acesta sa fie considerat fanatic.

[NiKoN]

D-le Sima, intre Constantin cel Mare si miscarea valdeza sunt cam 1100 de ani. Cum explici acest amanunt?
La sinodul I ecumenic s-a combatut arianismul. Ce legatura are aceasta doctrina, dupa cuvintele tale impusa de Constantin, cu ceea ce propovaduiesc pastorii? Sa intelegem ca sustineti ca Iisus este o creatura a lui Dumnezeu?

[NiKoN]

Despre biserica.

Femeia e biserica.
Copilul de parte barbateasca e Isus.

Femeia hranita in pustiu este biserica reprezentata de vandelzi si altii care nu au acceptat religia impusa de Constantin.

Vremurile in care nu a mai aparut in fata sarpelui ,reprezinta perioada de 1800 de ani ,perioda in care domniile voastre va intrebati unde a fost biserica neoprotestanta.
Dupa terminarea acestor vremuri a reaparut.

14. Si cele doua aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca sa zboare cu ele in pustiu, in locul ei unde este hranita o vreme, vremuri si jumatatea unei vremi, departe de fata sarpelui.

17. Si balaurul, maniat pe femeie, s-a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Isus Hristos.

D-le Sima, intre Constantin cel Mare si miscarea valdeza sunt cam 1100 de ani. Cum explici acest amanunt?
La sinodul I ecumenic s-a combatut arianismul. Ce legatura are aceasta doctrina, dupa cuvintele tale impusa de Constantin, cu ceea ce propovaduiesc pastorii? Sa intelegem ca sustineti teza conform careia Iisus este o creatura a lui Dumnezeu si nu Insusi Dumnezeu intrupat?

[NiKoN]

Ca sa stii si tu pentru cultura ta generala ,preotimea la condamnat pe Isus la moarte ,cand Dumnezeu a sfasiat perdeaua din templu a insemnat sfarsitul preotimi.

Daca preotimea mijlocea pana atunci pentru popor de atunci in colo Isus a fost si este mijlocitor asa ca preotimea nu-si mai are rostul.

Uite ce spune biblia ortodoxa;
"Căci UNUL este Dumnezeu, UNUL ESTE ŞI MIJLOCITORUL între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus, Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi."
(1 Timotei 2:5-6 Biblia Ortodoxă)

Unul este si mijlocitorul,cand omul se spovedeste la popa pentru iertarea pacatelor necinsteste statura lui Isus de Mare Preot.

Cum explici cuvintele Mantuitorului catre ucenici:" Luati Duh Sfant, carora le veti ierta pacate le vor fi iertate, si carora le veti tine, tinute  vor fi" ? Tu stii care este randuiala spovedaniei? Stii ca preotul este martor si prin puterea ce ii este data dezleaga de pacate?

Rugaciunea de la spovedanie : Iata fiule, Hristos sta nevazut inaintea noastra, ascultand marturisirea ta cea cu umilinta, deci nu te rusina, nici nu te teme ca sa ascunzi de mine vreun pacat, ci fara sfiala spune toate cate ai facut, ca sa iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iata si sfanta Lui icoana inaintea noastra este. Iar eu sunt numai un martor, ca sa marturisesc inaintea Lui toate cate imi vei spune mie. Iar de vei ascunde de mine ceva, sa stii ca toate pacatele indoite le vei avea. Ia seama, dar,  devreme ce ai venit la doctor sa nu te intorci nevindecat.

Rugaciunea de dupa spovedanie : Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos,, cu harul si cu indurarile iubirii Sale de oameni, sa te ierte pe tine fiule N si sa-ti lase tie toate pacatele. Iar eu, nevrednicul preot si duhovnic,cu puterea ce imi este data te iert si te dezleg de toate pacatele tale, in numele Tatalui, si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Unde se nesocoteste Hristos, Savarsitorul nevazut al tuturor slujbelor oficiate de preot, urmasul Sfintilor Apostoli?

[cristian bh]

Mariane,poti spune cultul,confesiunea,congregatia,religia?Adica,.........luminita de la capatul tunelului..
Asta asa, sa stim cum purtam discutia.
Ca sa nu para ca discutam cu mama omida.

[ves.lucian]

  Dupa ce a scris Cristian bh , numai ortodox de-al meu poate fi !!!  Marian .. nu stiu !!!

                                 

[marian sima]

Daca revolutionari la 89 au respins comunismul nu inseamna ca toti au fost contemporani cu Lenin.

Eu am spus ca au respins religia lui Constantin.

Papa Grigore al VII-lea a fost papă al Romei între anii 1073-1085. Născut între (aprox.) 1019-1030

a fost si cel care a dat cele mai multe decrete de moarte in potriva celor care nu au recunoscut suprematia bisericii catolice si a cei ce citeau scripturile[Valdenzii.Husiti etc]si nu plateau tribut calugarilor cersetori[era un ordin {calugari cersetori}]

Acum eu te intreb cei care citeau scripturile le aveau de la biserica mare?
Aceasta impartea scripturi oamenilor?

Vedem ca cei care citeau scripturile erau omorati,scriptura o aveau decat mai mari biserici norodul nu avea dreptul sa cunoasca adevarul.

Cat despre religia mea eu sant Adventist.

[marian sima]

Last update: 23 Jun 2010

Inlocuirea Zilei Domnului, Sambata, cu ziua soarelui


     Aflam din Sfintele Scritpuri (singura regula infailibila, dreptarul credintei crestine) ca adevarata zi de sarbatoare saptamanala, instituita, aleasa, binecuvantata si sfintita de Dumnezeu de la Creatiune si tinuta ca zi de sarbatoare de sfintii proroci, de Domnul Hristos, de sfintii Sai apostoli dupa inviere si de primii credinciosi crestini din Biserica crestina apostolica de la inceput, a fost ziua Domnului, ziua a saptea a saptamanii, Sambata.
     Cum se face insa ca bisericile numite crestine din zilele noastre nu tin ca sarbatoare saptamanala ziua a saptea, Sambata, ci tin Duminica ?!
     De cand se serbeaza Duminica drept zi de sarbatoare in Biserica crestina si cine a instituit-o?
     Dovezile despre Duminica nu se pot gasi in Sfanta Scriptura, pentru ca nu exista. Cuvantul ,,Duminica" nu sta scris nicaieri in Sfanta Scriptura. Numele acesta a fost dat mai tarziu zilei intai a saptamanii, tinuta de biserica romana ca zi de sarbatoare in onoarea soarelui (dies solis). De aceea, dovezile despre Duminica drept zi de sarbatoare crestina, cum pretind unii ca ar fi, trebuie cautate in alte scrieri, in afara de Sfanta Scriptura.
     Din istoria bisericeasca aflam ca, pana pe la anii 300 d.Hr., credinciosii Bisericii crestine au avut de indurat si suportat o multime de greutati si suferinte pentru credinta din partea conducatorilor bisericii romane care era in acelasi timp si Biserica de Stat in Imperiul Roman. Imperatorul roman era, totodata, si capul Bisericii, ,,Pontifex maximus" (mare preot pagan). Imperatorii: Nero (37-68), Traian (98-117), Marc Aureliu (161-180), Septimiu Sever (193-211, Deciu Traian (249-251), Galeriu (251-253), au dat decrete aspre contra crestinilor de pe vremea lor.
     Mii de credinciosi crestini au suferit insa moartea de martir cu un curaj ce a pus in uimire chiar pe progonitori care, vazand statornicia crestinilor, din prigonitori deveneau crestini. Credinciosii crestini sufereau cu bucurie moartea de martir. S-au gasit insa printre ei si dintre aceia care, de frica chinurilor infricosatoare, se lepadau de credinta.
     Masurile de constrangere a credintei nu numai ca n-au distrus crestinismul, dar l-au intarit, l-au purificat si au contribuit la raspandirea lui caci, in locul unuia care murea ca martir, veneau altii, cu zecile si sutele.
     In cele din urma, imperatorii, vazand ca prin constrangere nu se poate distruge crestinismul, au cautat o alta solutie si anume, ca prin metode blande, prin compromis, sa uneasca Biserica crestina cu Biserica romana pagana, Biserica de stat, vrand sa faca in felul acesta din cele doua biserici una singura. La inceput, planul acesta a esuat, deoarece crestinii doreau sa ramana ca Biserica organizata aparte, libera si independenta, avand drept Cap si conducator pe Isus, asa cum ei primisera de la Sfintii apostoli ai Domnului. Mai tarziu insa, planul acesta s-a realizat sub domnia Imperatorului Constantin care, in anul 313, a dat un decret in favoarea crestinilor. (Extrase din Istoria Bisericii de Calist I. Botosaneanu, Bucuresti, 1903, p.25-27)


Cuprinsul decretului lui Constantin

     Numit si Edictul de la Milan (313), spunea asa: ,,Crestinii sa se bucure de libertate ca si ceilalti supusi ai sai. Oricine sa fie liber a trece la crestinism." Imperatorul preciza ca libertatea religioasa este necesara pentru linistea imperiului. (Extrase din Istoria Bisericeasca de dr. Boroianu, Iasi, 1900, p.29)
     Se intelege de la sine ca, intre conducatorii Bisericii crestine si conducatorii Bisericii romane pagane s-au dus tratative de unire si impaciuire, facandu-se unele compromisuri cu privire la principiile de credinta si dintr-o parte, si dintr-alta.
     In anul 321, imparatul roman Constantin a venit cu un al doilea Decret, prin care a ridicat Biserica crestina la rangul de Biserica oficiala a Statului roman. In afara de aceasta, Decretul mai cuprindea : ,,In intreaga imparatie, ziua Duminicii sa fie zi de odihna si de sarbatoare, zi de rugaciune." (Extrase din Istoria Bisericeasca de C. Botosaneanu, Bucuresti, 1903, p.55-56)
     Iata deci cand s-a facut legea si s-a dat porunca pentru serbarea Duminicii ca zi de sarbatoare, in Biserica crestina; la anul 321, de catre imparatul roman Constantin !
     Decretul dat de Constantin pentru serbarea Duminicii in Biserica crestina mai spunea: ,,Toti judecatorii si cetatenii oraselor, lucratorii chiar, trebuie sa nu lucreze spre onoarea Duminicii. Taranii pot lucra la camp. Caci este cunoscut, ca nici intr-o alta zi nu se pomeneste mai lesne aceste lucrari, decat Duminica." (Istoria Bisericeasca de dr. Boroianu, Iasi, 1900, p.30)
     A fost Constantin crestin cand a dat decretul pentru serbarea Duminicii ca zi de sarbatoare in Biserica crestina, la anul 321? Nu! Autorii Istoriei Bisericesti, din care extragem citatele, spun: ,,In anul 321, imperatorul declara crestinismul de religiune dominanta; mai pastreaza insa pentru sine titlul de Pontifex maximus (mare preot pagan)". ,,Imperatorul trecu la crestinism in anul 64 al etatii sale (adica in anul 335, deci dupa 14 ani de la darea decretului), oprit pana acum a face aceasta trecere din motive de inalta intelepciune. O boala insa, care-i prevestea moartea, facu pe imperator a primi botezul in palatul din Nicomidia, de la Eusebiu, episcopul locului. Senatul roman l-a pus intre zei" (Inter divos meruit referri, Eutropiu, breviar 10,4). (Istoria Bisericii de Boroianu, p.30,31).
     Biserica crestina, inaltata la rangul de Biserica de Stat de catre Constantin, si-a dat denumirea de Biserica romano-catolica, condusa de catre un Papa care se crede a fi infailibil, adica fara greseala in hotararile sale, cu sediul la Roma. Papa de la Roma si-a dat adeziunea la inlocuirea zilei a saptea, Sambata, cu ziua intai a saptamanii, Duminica!
     Din Biserica romano-catolica, s-a despartit Biserica ortodoxa de rasarit, condusa de patriarhi (1054).
     In veacul al XIV-lea, a aparut reforma lui Luther in Germania, care a tradus Biblia, dand-o in mana poporului. Reformatiunea lui Luther a dat nastere la formarea Bisericii protestante.
     Istoria bisericeasca a inregistrat milioane de martiri crestini, omorati in decursul veacurilor (a se vedea Inchizitia), din ordinele directe sau indirecte ale Sefului Bisericii romano-catolice de la Roma, pentru ca au inteles sa traiasca viata de crestin dupa Evanghelie, altfel de cum invata Biserica de Stat romano-catolica!

     Duminica a fost, este si ramane, conform Sfintei Scripturi, ziua intai a saptamanii. In ziua aceasta a inviat Domnul Hristos, insa nu sta scris nicaieri in Sfanta Scriptura a Noului Testament ca evenimentul acesta al invierii Domnului Hristos in ziua intai a saptamanii a sfintit ziua aceasta, ca zi sfanta a invierii Domnului, luand locul zilei Domnului, ziua a saptea – Sambata, din porunca a patra. Nu exista nici o porunca in Sfanta Scriptura pentru pazirea duminicii.
     In cartea Sarbatorile romane si românede G. Poboran, Slatina, 1914, citim : "Duminica (Dies Dominica). Considerata in ordinea saptamanii, aceasta zi corespunde cu ziua soarelui la pagani si chiar si-a mai pastrat acest nume inca si pana azi la germani "Sontag" si englezi "Sunday", care tradus insemneaza "ziua soarelui".

     Faptul ca primii credinciosi crestini au tinut ca zi de sarbatoare saptamanala Sambata este recunoscut si azi de catre unele fete bisericesti. In Istoria Bisericeasca scrisa de Arhiereul Calist I. Botosaneanu, carte aprobata de Sfantul Sinod din 1902, la pagina 50, scrie : "Ziua in care crestinii savarseau cultul lor religios, la inceput era Sambata, iar mai tarzior, Duminica, o zi de bucurie si veselie, in amintirea invierii Domnului, cand erau indatorati a se abate de la orice lucru."
     Sfantul Anastasie cel Mare, supranumit parintele ortodoxiei, care a trait intre anii 296-373 d.Hr., spune intr-una dintre scrierile lui, urmatoarele cu privire la Sambata: ,,Crestinii din Alexandria se aduna in ziua Sambetei, nu ca si cum ar fi devotati iudaismului, ci ca sa adore pe Isus, Domnul Sambetei." – Liturgica Bisericii ortodoxe, de Ieromonahul Gabriel Rascanu, p. 94 si Atanasius homal de semnete, Tom. II, p.60, ed. Paris, 1698.
     Motivul care a determinat Conducerea Bisericii crestine dupa unirea ei cu Statul roman, ca sa adopte ziua soarelui (dies solis) in locul sambetei, pare sa-l lamureasca Poboran in cartea lui Sarbatorile romane si române, din care citam:
     ,,Sarbatorile stabilite, acelea cu zi anumita, cad toate in zilele de sarbatori ale paganilor care s-au increstinat. De ce? Fiindca era greu sa faci pe paganii increstinati sa se lase deodata si cu de-a sila de obiceiurile lor din stramosi, sa-si lepede sarbatorile, sa-si uite idolii si zeii lor. Ei trebuiau deprinsi cu incetul. Astfel s-au lasat neatinse zilele lor de sarbatori, dar in loc de zeii lor, cu incetul, s-au randuit sfinti crestini intr-aceste zile, ca sa fie sarbatoriti. Toti zeii pagani au fost inlocuiti cu sfinti crestini." – Sarbatori romane si române, p.41.


Sarbatori solare

     "Sarbatorile paganilor erau solare, adica sarbatoreau fenomene din natura si miscarile soarelui. Asa, tocmai in toiul verii, popoarele nordice aveau sarbatoarea lui Donnar, zeul tunetelor, la sase saptamani dupa solstitiu (20 iulie). Sarbatoarea le-a fost lasata ; o are si astazi intreaga biserica crestina. Donnar insa a fost inlocuit cu un sfant, Ilie prorocul. Ba chiar si puterea zeului pagan a ramas pe seama sfantului nostru. Donnar alerga peste nori cu carul de foc, tunand si fulgerand. Iar sfantul Ilie tot asa, in credinta poporului." (Sarbatori romane si române, p.42).
      "La noi, romanii, se gasesc urme din obiceiurile pagane, care se amintesc Lupercaliile si Saturnaliile. La Saturnalii se jertfea un porc, al carui cap se punea la picioarele zeului – asta e tocmai Vasilca noastra... Mascarea si travestirea asa de obisnuita la Saturnalii o avem si noi in obiceiul celor ce umbla cu steaua si vicleimul. Steaua e un obicei pagan; si romanii si germanii, la sarbatorile solare, in Decembrie, inchipuiau soarele ce se ranaste, cu o stea, pe care o purtau prin orase, cantand lauda soarelui" (Idem, p.45). "Candelele si lumanarile in bisericile noastre sunt vechiul cult al focului" (Idem, p.194).
     "Nasterea lui Christ, pe care o serbam astazi, n-a fost sarbatorita de crestini, nici in secolul intai, nici in al doilea, nici in al treilea, ba chiar nici in al patrulea secol al religiunii universale. Numai crestinii din orient serbau in ziua de 25 decembrie, amintirea vesela a nasterii lui Mithras, zeul ce simbolizeaza soarele si care in Rig-Vedele – cea mai veche carte a arienilor – joaca rolul de 'Conducator luminos al zilei', pe cand un alt zeu inrudit cu el, Varuna – care il completeaza, era chemat mai ales ca pazitor al noptii, pe aceeasi cale a laptelui pe cer."
     "Mithras (personaj care reprezinta soarele), s-a identificat cu "Sol invictus", soarele invinge – al romanilor si au fost sarbatoriti impreuna la 25 decembrie, in ziua nasterii lui "Sol invictus". Constantin cel Mare, chiar dupa ce s-a crestinat (?) a adorat pe "Soarele neinvins" si, asa, la crestini s-a statornicit nasterea lui Isus Hristos la 25 decembrie, cand se sarbatorea din antichitatea cea mai adanca la persi, Mithras, iar la romani dies natalis, Solis invicti." (Idem, p.197)
     "Cum se vede, avem un amestec de crestinism si de paganism. Batranul Craciun e o fiinta curat mitologica ; legea crestineasca nu stie nimic de un sfant Craciun.
     Romanii si neamurile pagane, cuprinse in vasta imparatie romana, isi aveau sarbatorile lor solare, tinute in onoarea soarelui si a zeilor lor, carora le aduceau inchinare. Neamurile pagane au admis sa devina ca membre in sanul Bisericii romano-catolice, dar cu sarbatorile, viata si obiceiurile lor pagane. Biserica le-a admis si le-a considerat si asa crestine, insa a schimbat numele sarbatorilor lor pagane, cu nume divine, sfinte, crestine. De exemplu, din sarbatoarea lor numita ziua soarelui (dies Solis), pe care au numit-o duminica (dies dominica), ziua Domnului, au facut ziua invierii in amintirea invierii Domnului. Din ziua de sarbatoare pagana nasterea zeului Mithras, zeul soarelui la persi si soarele invinge (Sol invictus) de la 25 decembrie, au facut ziua nasterii Domnului Isus. Si asa, fiecare sarbatoare de peste an isi are istoricul ei. Numele zilelor de sarbatori pagane au fost schimbate cu alte nume de sfinti proroci, apostoli sau martiri, ori cu anumite evenimente din viata Domnului Isus."
     Dar care au fost urmarile schimbarii Legii sfinte a lui Dumnezeu, prin inlocuirea zilei Domnului, ziua a saptea, Sambata, din porunca a patra, cu ziua intai a saptamanii – ziua soarelui, careia i s-a zis Duminica? Si care a fost urmarea faptului ca s-a admis si li s-a tolerat membrilor bisericii veniti cu gloata dintre neamurile pagane, sa-si practice in voie datinile si obiceiurile lor paganesti in zilele lor de sarbatori pagane, numite si devenite crestine prin schimbarea numelui? Le-a ajutat ceva sufletelor acelora la buna lor increstinare conform Evangheliei? Urmarile au ramas si se vad pana in zilele noastre. Sunt multi numiti crestini in zilele noastre care mint, inseala, fura, preacurvesc si injura chiar si de Dumnezeu, de Hristos, de Biserica si de toate lucrurile considerate sfinte, prin cuvintele cele mai murdare! Si totusi poarta numele de crestini, sunt si apartin ca membri botezati ai unei biserici crestine! Din Sfanta Scriptura aflam ca Biserica crestina apostolica de la inceput nu tolera si nu incuraja asemenea fapte la membrii din sanul ei si nu-i reprimea pana ce nu faceau dovada unei adevarate pocainte (1 Cor. 5,1-13; 2 Cor. 2,5-11).
     Dar cum inteleg, cum tin si cum serbeaza cei mai multi dintre asa-numitii crestini de azi, zilele de sarbatoare? Cum serbeaza Duminica, fosta zi a soarelui la romani, intarita prin decretul lui Constantin? Vedem si auzim cu totii! Ziua Duminicii, zice-se ca sarbatoare in amintirea invierii Domnului, o petrec unii, asa-numiti crestini, cu veselie, mancand si band; cu chefuri, jocuri, dansuri, serate, baluri; merg in numar mare la teatre si cinematografe, privind scene si filme imorale; unii merg in carciumi si-si cheltuiesc banii munciti pe bautura. Beau, se imbata, fac fapte rusinoase, se cearta, se insulta, se bat, se injunghie, se omoara si dupa aceea unde ajung? La spital, la tribunal, la puscarie, in saracie, in mizerie si nenorocire! Cand beau mai cu deosebire, asa-numitii crestini si fac ce nu trebuie sa faca crestinii? Nu Duminica si in zilele de sarbatoare? Ei bine, nu in felul acesta au sarbatorit sfintii proroci din vechime, Domnul Hristos, sfintii apostoli si primii credinciosi crestini, ziua Domnului! Si acum ce sa facem? Sa calcam mai departe Legea si poruncile lui Dumnezeu? Sa tinem mai departe obiceiurile rele, ca de'... "asa am pomenit din mosi, stramosi", cum zic unii?!
     Nu se poate concepe crestinism fara Evanghelie si nici Evanghelie fara Lege. Nimeni nu poate fi crestin adevarat, calcand Legea morala a celor zece porunci si adevarata zi de sarbatoare din porunca a patra. Adevarata zi de sarbatoare trebuie tinuta cu sfintenia cuvenita, asa cum cere si spune Dumnezeu in porunca Sa cea sfanta (Exod 20,8-11).


Avertizare profetica pentru viitor

     Porunca a patra din Legea lui Dumnezeu care prevede tinerea ca sarbatoare saptamanala a zilei a saptea, Sambata, a fost schimbata nu de Dumnezeu, ci de o putere omeneasca asa cum statea prezis in Daniel 7,25; 2 Tes. 2,1-12.
     Credinciosii lui Dumnezeu din toate timpurile, cei dinainte si cei dupa Domnul Hristos au tinut cu credinciosie Legea lui Dumnezeu si, in cadrul ei, au tinut ca zi de sarbatoare saptamanala ziua a saptea, Sambata, binecuvantata si sfintita de Dumnezeu de la facerea lumii (Gen. 2,2.3). Ei au avut mult de suferit din partea acelora care, desi au avut pretentia ca-L cunosc, nu I-au slujit cu adevarat. Domnul Hristos a spus: "Au sa va dea afara din sinagogi: ba inca va veni vremea cand oricine va va ucide sa creada ca va aduce o jertfa lui Dumnezeu." (Ioan 16,1.2)
     In cartea Apocalipsei, Dumnezeu a descoperit viitorul Bisericii Sale. El a vazut in viitor lupta cea mare ce se dadea intre credinciosii adevarati ai lui Dumnezeu care pazeau (tineau) poruncile lui Dumnezeu si intre aceia care nu le pazeau.
     Si balaurul din Apocalipsa este antihristul cu caracter si spirit de fiara. "I s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruiasca. Si i s-a dat stapanire peste orice semintie, peste orice norod, peste orice limba si peste orice neam."
     "Si toti locuitorii pamantului i se vor inchina, toti aceia al caror nume n-a fost scris, de la intemeierea lumii in cartea vietii Mielului (Isus Hristos) care a fost junghiat." (Apoc. 13,7-8)
     "I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei care nu se vor inchina icoanei fiarei."
     "Si a facut ca toti: mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei, sau numarul numelui ei. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este: sase sute sase zeci si sase." (Apoc. 13,15-18)

     Cine este aceasta fiara care poarta nume de om si are numarul sase sute saizeci si sase? Si in ce consta semnul ei pe care cauta sa-l puna cu forta pe mana dreapta sau pe frunte, iar aceia care nu vor voi sa-l primeasca sa fie omorati?
     La anul 538 d.Hr., Papa a fost recunoscut oficial ca Sef al Bisericii crestine universale. Intre altele, papa isi da titlul de: VICARIVS-FILII-DEI, cuvinte care inseamna: Loctiitorul Fiului lui Dumnezeu!
     Se stie ca unele litere din alfabetul latin au o insemnatate numerica. Cele trei cuvinte au si ele o insemnatate si dau la iveala dezlegarea numarului fiarei apocaliptice:
V I    C A R I V S   F I   L   I   I    D E I
5+1+100+ 1+5+    1+50+1+1+500+1 = 666

     Cunoastem acum persoana care a dus, duce si va duce inca razboi acelora care inteleg sa pazeasca poruncile lui Dumnezeu neschimbate si care nu inteleg sa calce poruncile din Legea lui Dumnezeu, chiar daca ar fi sa moara... Dar in ce consta semnul ei pe care vrea cu orice chip sa-l puna pe fruntea sau pe mana tuturor oamenilor?
     Dumnezeu, Creatorul cerurilor si al pamantului, a binecuvantat si a sfintit ziua a saptea, Sambata, ca zi de sarbatoare si odihna saptamanala. Aceasta este ziua Lui, ziua Domnului.
     Sabatul zilei a saptea – zice Sfanta Scriptura – este semnul sfintirii dumnezeiesti. Dumnezeu a zis: "Sa nu care cumva sa nu tineti Sabatele Mele, caci aceasta va fi intre Mine si voi si urmasii vostri un semn vesnic dupa care se va cunoaste ca Eu sunt Domnul care va sfintesc. Sa tineti Sabatul caci el va fi pentru voi ceva sfant... Acesta va fi intre Mine si copiii lui Israel un semn vesnic; caci in sase zile a facut Domnul cerurile si pamantul, iar in ziua a saptea s-a odhnit." (Exod 31,13-17; Ezech. 20,12.20)

[marian sima]

     Serbarea zilei a saptea, Sambata, ca zi de odihna in amintirea Dumnezeului Creator a toate, i-a deosebit in toate veacurile pe credinciosii lui Dumnezeu de cei necredinciosi si de paganii care, necunoscandu-L pe Dumnezeu, se inchinau naturii, soarelui si zeilor in cinstea carora serbau ziua intai a saptamanii – ziua soarelui.
     Porunca lui Dumnezeu din Legea Sa sfanta zice: "Adu-ti aminte de ziua Sabatului -(sau Sambetei) -  ca s-o sfintesti pe ea." (Exod 20,8-11)
     "Fruntea" reprezinta  mintea: "Adu-ti aminte de ziua Domnului, ziua Sabatului, ca s-o sfintesti pe ea." Este semnul lui Dumnezeu pe fruntea credinciosilor Lui care isi aduc aminte sa tina ziua Lui, conform poruncii date de El.
     "Mana dreapta" reprezinta odihna pe care omul o tine in ziua a saptea, binecuvantata si sfintita de Dumnezeu, conform poruncii Lui, care zice: "sa nu faci nici o lucrare in ea..."
     "Semnul fiarei", pe care omul acela cu caracter crud ca de fiara cauta sa-l puna cu forta pe fruntea sau pe mana dreapta a tuturor oamenilor sub amenintarea pedepsei cu moartea, consta, ca si semnul adevaratului Dumnezeu Creator, tot dintr-o zi, ca zi de sarbatoare, contrara adevaratei zile de sarbatoare, aleasa, binecuvantata si sfintita de Dumnezeu, ca zi de odihna si sarbatoare saptamanala.
     "Fiara", zice profetia, "savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se pogoare foc din cer pe pamant, in fata oamenilor. Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei..." (Apoc. 13,13.14)
     Rezulta de aici ca trebuie sa aiba loc in omenire, mai intai, o puternica amagire a oamenilor... Dupa aceea va urma o aspra sentinta de condamnare a tuturor acelora care nu se inchina fiarei, adica nu se supun poruncilor ei, nu tin ziua ei de sarbatoare. Nimeni sa nu mai poata cumpara sau vinde, daca n-are semnul ei: si, in cele din urma, daca nu cedeaza, sa fie omorati!
     Icoana fiarei inseamna un edict sau o lege persecutoare ce urmeaza a fi decretata in viitor, contra celor ce tin toate poruncile lui Dumnezeu si respecta ziua Lui.
     Pe cei credinciosi insa, Dumnezeu ii recunoaste drept sfintii Sai: "Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu!" (Apoc. 14,12). Si in alta parte sta scris: "Atunci, cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul. Domnul a luat aminte la lucrul acesta si a ascultat; si o carte de aducere aminte a fost scrisa inaintea Lui pentru cei ce se tem de Domnul si cinstesc numele Lui. Ei vor fi ai Mei, zice Domnul ostirilor; Imi vor fi o comoara deosebita in ziua pe care o pregatesc Eu. Voi avea mila de ei cum are mila un om de fiul sau care-i slujeste. Si veti vedea din nou atunci, deosebirea dintre cel neprihanit si cel rau, dintre cel ce slujeste lui Dumnezeu si cel ce nu-I slujeste." (Maleahi 3,16.18)

[marian sima]

 Referitor la ce spuneam.



1 În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.
2 Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin ca să nască.
Isa 66.7; Gal 4.19;
3 În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu cu şapte capete, zece coarne şi şapte cununi împărăteşti pe capete.
Apoc 17.3; Apoc 17.9-10; Apoc 13.1;
4 Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii, care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.
Apoc 9.10-19; Apoc 17.18; Dan 8.10; Apoc 12.2; Ex 1.16;
5 Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.

Femeia reprezinta biserica,cele 12 stele din coroana arata descendenta ei din poporul evreu adica acele stele sant cele 12 semintii ale evreilor.

Aceasta femeie a nascut un fiu ,El are sa carmuiasca neamurile si copilul a fost rapit la Dumnezeu la scaunul lui de Domnie.

Pai cine carmuieste toate neamurile daca nu Isus?
Nu el sa dus la Dumnezeu?
Isus a fost si este Dumnezeu.

ioan spune;Toate au fost facute prin EL si pentru EL.

[ves.lucian]

   Asta cu sambata am inteles-o !!! Zic eu suficient de bine !!! Stiu ca inainte se tinea sambata !!!
   Noi tinem duminica !!! Pentru ca duminica a inviat Mantuitorul nostru !!!
   Doar El Insusi  a spus ca a treia zi va invia !!! Au spus-o si prorocii !!!
   Fiind rastignit vinerea , nu putea invia dupa 3 zile decat duminica !!!
   Este alegerea voastra sa tineti sambata , si cel putin eu nu va condamn deloc !!!
   Dar , din cate stiu eu , inainte cand se tinea sambata zi de sarbatoare , se tinea si ANUL SABATIC !!!
  Voi il tineti  sau nu ???
  Ca daca tineti sambata , ar trebui tinut si anul sabatic !!!
  Lamureste-ma te rog , macar asa , pentru cultura mea generala !!!
                               

[marian sima]

 6 Şi femeia a fugit în pustiu, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile.

Adica ani aceia pe care ii spuneai de la Constantin pana cand waldenzi au inceput sa-si faca simtita prezenta mai puternic.

Restul vine de la sine.

17 Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.

[NiKoN]

Istoria crestinismului, pe intelesul unui apicultor protestant.
Biserica lui Hristos este stupul, Maica Domnului matca prin care a venit in lume mantuirea. Orgoliul omenesc, realitatile istorice au divizat  Biserica la 1045. Un roi se numara in miliarde de indivizi, celalalt in milioane. Ambele roiuri pastreaza, cu mici diferente, randuiala parinteasca (Sfanta Scriptura, Sfanta Traditie intemeiata pe temelia Sfintilor Apostoli, Cultul crestin cu cele 7 Taine, Simbolul de credinta), au matci (conducatori) cu succesiune apostolica si o cinstesc pe Maica Domnului ca fiind Nascatoare de Dumnezeu. Din roiurile principale (ortodocsi si catolici) au iesit roi secundari si tertiari (vechii potestanti), care la randul lor au dat nastere la mii de roiuri mai mari sau mai mici (neoprotestantii si cultele heterodoxe). Albinele ouatoare (pastorii) se chinuie in zadar sa salveze viata celor care le-au urmat.