Mierea de melezitoza

[stefan1]

Mierea de melezitoza sau 'mierea de ciment' este o miere de mana pe care trebuie sa o cunoastem si de care trebuie sa tinem cont. Are o denumire asemanatoare: in engleza - "cement honey", in franceza - "miel beton", in spaniola - "miel de cimento", in germana - "Zementhonig" etc.
  Melezitoza este un trizaharid care contine doua molecule de glucoza si una de fructoza. A fost descoperita in 1833 de un francez, analizand mana de pe ramurile unei specii de pin, Larix decidua (laricele sau zada, o specie de pin, de fapt singurul din Europa cu frunze (ace) cazatoare). In franceza, laricele se numeste "Méléze", asa ca ceva mai tarziu i s-a dat acestui trizaharid numele de "melezitose".
  Se stie ca mierea de mana are mai multe polizaharide printre care si melezitoza. O caracteristica a acestui trizaharid este ca determina o cristalizare rapida si puternica a mierii care o contine. De aceea la un procent mai ridicat de melezitoza mierea capata niste proprietati care o deosebeste de alte tipuri de miere de mana. Dintre acestea amintesc cristalizarea rapida in faguri ci consistenta tot mai dura a acesteia cand procentul de melezitoza este mai mare. Din pacate aceasta miere este si foarte rea pentru iernat, producand diaree si - daca nu avem si rezerva de miere florala - moartea familiilor pe iarna sau primavara.
  Se considera miere de meleziloza acea miere de mana care are peste 10% melezitoza. Deci denumirea e cumva improprie, caci acea miere contine numai 10-20% melezitoza si procentul de fructoza, glucoza si alte zaharuri este totusi predominant.

[stefan1]

De unde provine melezitoza?
In anumite cantitati se gaseste in seva unor arbori si plante, dar cea din mierea de mana are alta origine. Ea este produsa de anumite afide cu scopul de a atrage furnicile, care le apara coloniile de pradatori. De fapt melezitoza atrage si alte insecte inclusiv albinele.
Doar anumite afide produc melezitoza si in cantitati diferite, astfel ca nu orice miere de mana contine melezitoza in cantitati semnificative. S-a constatat de exemplu ca mana gasita pe frunzele sau ramurile brazilor contine pana la 15% melezitoza. Mana de pe frunzele sau ramurile molidului contine pana la 30% melezitoza iar daca aceasta mana provine de la afida Cinara piceae, poate depasi 50% melezitoza. Preluata de albine, aceasta mana este prelucrata si procesata, astfel incat in mierea de mana procentul de melezitoza este mult mai mic: de obicei sub 5% in mierea din mana de brad si 10% in mierea din mana de molid. Sunt insa cazuri cand melezitoza ajunge si la 20 % sau chiar mai mult in functie de conditiile concrete (specia de arbori, specia de afide, prezenta si a altor culesuri alternative care sa dilueze mierea de mana, abundenta culesului, chiar varsta padurii sau amplasamentul stupinei).
Cum am spus, cea mai multa melezitoza o produce afida Cinara piceae, paduchele negru mare al scoartei de molid. O alta afida, Cinara pilicornis numita afida de varf de molid sau afida maronie a molidului, produce si ea melezitoza.
O familie diferita din acelas ordin Hemiptere, familia Coccidae (paduchii testosi*) paraziteaza si ei molidul, pinul si bradul, si si ei produc melezitoza in anumite proportii. Astfel este Physokermes piceae (paduchele testos mare al molidului) care paraziteaza mai ales arborii batrani si Physokermes hemicryphus (paduchele testos mic al molidului) care paraziteaza si bradul argintiu.
Fiecare din aceste specii de paraziti dar si altele care paraziteaza bradul, molidul, pinul (dar si alte specii de conifere inrudite care nu cresc in Europa) au ciclul lor evolutiv si fiecare pot produce mana, iar ce strang albinele este un amestec al secretiilor acestor insecte. Mierea de melezitoza (deci cu procent mai mare de melezitoza) este stransa preponderent spre sfarsitul perioadei de secretie a manei.

* Paduchii testosi sunt o familie cu mai multe mii de specii, multe daunatoare dar si cu destul de multe utilizare. Pe langa amintita miere de mana produsa de unele specii, amintesc aici despre colorantul carmin sau  cârmâz. E un colorant rosu, despre care putini stiu ca se extrage din corpul femelelor unor specii de paduchi testosi (cosenila rosie si cosenila poloneza).Este folosit de sute de ani si apreciat ca un colorant natural recunoscut, E120.
Multe produse conţin acest colorant, care apare sub numele de acid carminic, carmin sau extract de coşenilă. Poate fi găsit în carnea şi peştele congelate, sucuri, băuturi energizante sau alcoolice, iaurturi, îngheţată, bomboane, siropuri, umpluturi sau gumă de mestecat, gemuri sau fructe conservate, supe concentrate sau conservate, ketchup, dar se foloseste si in cerneluri sau la colorarea maselor plastice.
Cosenila rosie provine din America de Sud si Centrala si este un paduche testos care paraziteaza cactusii. Prin procedee destul de simple, din femela acestui paduche se obtine acest colorant. Numai Peru produce cca 200 tone de carmin pe an.

[stefan1]

La noi productiile de miere de melezitoza sunt destul de mici si parca in scadere, dar in unele tari nordice unde sunt paduri masive de molid sau pin, sunt de multe ori culesul principal. Si Grecia sau Turcia au astfel de culesuri.
  Problema mierii de melezitoza este mai complicata decat a altor culesuri de mana. Aceasta deoarece peste o anumita concentratie a melezitozei mierea se extrage cu dificultate sau nu se poate extrage, iar daca ramane in stupi pentru iernare, creeaza dificultati de iernare putand duce pana la pierderea familiilor. Deci bucuria unor culesuri bune de mana se poate ulterior transforma intr-o mare deceptie.
  Cum se poate detecta culesul de melezitoza? In primul rand acest cules este posibil daca in zona avem masive forestiere din esente care produc astfel de mana, in special de molid si pin. De asemenea trebuie sa vedem daca acesti arbori sunt parazitati de afide producatoare de melezitoza, in special cu Cinara piceae. Vremea joaca si ea rolul ei. Un alt semn al culesului de melezitoza este masivitatea culesului. Sporuri de 5-8 sau chiar 10kg/zi indica clar un cules de melezitoza. Dar asta nu inseamna ca nu pot fi culesuri de melezitoza cu sporuri mult mai mici. Un alt mod de verificare a unui astfel de cules este testarea cu unghia e mierii din faguri. Daca aceasta este foarte vascoasa, ca un jeleu, poate fi de melezitoza (sau poate fi de iarba-neagra). Ceva mai tarziu aceasta miere devine'nisipoasa', adica deja apar mici cristale. In asemenea cazuri e bine sa intervenim rapid. O sa detaliem cateva posibile moduri de interventie.
  Ar trebui rezervati faguri buni pentru iernare, iar stupului sa-i dam urgent faguri artificiali la crescut sau faguri goli, pe cat posibil fara celule in care s-a fi crescut puiet. La culesul de melezitoza albinele sunt dispuse sa creasca usor faguri artificiali, spre deosebire de alte culesuri de mana, la care familiile nu vor sa mai creasca faguri si chiar prefera sa bage mierea in faguri vechi.
  Extragerea mierii iarasi pune unele probleme. Putem extrage mierea mai rapid, la doar cateva zile de cand a fost culeasa, pana inca nu a cristalizat in faguri. De asemenea daca e un cules combinat de melezitoza dar si de alt fel de mana sau de nectar floral, atunci mierea se poate totusi extrage din faguri. Daca se extrage insa asa necapacita, mierea are inca multa apa si va trebui maturata dupa extractie. Daca se lasa sa fie capacita, riscam sa nu o mai putem scoate din faguri, in special daca procentul de melezitoza este mare de 15-20%. La peste 20 % melezitoza mierea nu se mai poate extrage din faguri prin mijloace obisnuite. Daca inca nu a ajuns la stadiul de miere-beton, pentru extractie putem sa recurgem la aparatul cu ace folosit la extragerea mierii de iarba-neagra sau a rolei-arici. Acestea dizloca o parte din miere, distruge si celulele, dar acestea vor fi reparate de albine. Totusi mierea se extrage doar partial din faguri si nu se poate filtra. Operatia se poate repeta dar tot numai partial se poate extrage. Operatia nu se poate face decat prin centrifugare tangentiala, centrifugile radiale nefiind utilizabile. Fagurii cu mierea ramasa se introduc in stupi pentru a fi curatiti de catre albine. Pentru a le usura munca, fagurii sunt stropiti abundent cu apa, cum se vede in clipul urmator:

  https://www.youtube.com/watch?v=MDDTSlOzLU4

[bucovineanu]

Nu am avut acest sortiment de miere, sau a fost in proprtie mica. Dar in aceasta toamna in zona de munte spre sfarsitul sezonului, sfarstul lui august, albinele au umplut ramele cu astfel de miere, care nu a putut fi extrasa nicicum. Cineva, neavand rame sa le inlocuiasca pe cele din cuib, era total descurajat si zicea ca se gandeste sa renunte la albine

[stefan1]

... in zona de munte spre sfarsitul sezonului, sfarstul lui august, albinele au umplut ramele cu astfel de miere, care nu a putut fi extrasa nicicum. Cineva, neavand rame sa le inlocuiasca pe cele din cuib, era total descurajat si zicea ca se gandeste sa renunte la albine.

O metoda de a scoate mierea din acesti faguri este cea a transferului ei in alti faguri, dar acest lucru nu e chiar simplu. Necesita faguri goli, corpuri care sa se puna peste cuiburi, alte materiale si destul de multa munca.
1. Fagurii cu miere se descapacesc
2. Peste cuib se pun doua caturi de 1/2 sau de ME.
3. Intre cuib si corpurile cu miere de transferat se pune obligatoriu o folie neagra si se lasa doar un colt sau o mica fanta de acces a albinelor in cat. Daca este un spatiu gol intre beza ramelor din caturi si folia de peste cuib este si mai bine.
4. Fagurii descapaciti sau eventual fagurii centrifugati daca au continut si miere care putea iesi se uda cu apa (eventual calda) si se aseaza de preferinta mai rari.
5. Peste aceste corpuri se pune obligatoriu o placa de plastic sau alt material transparent. Acesta e un lucru esential, pentru ca albinele nu suporta sa aiba rezervele la lumina. Astfel incep sa transfere mierea in fagurii goli din cuib.
6. Peste placa de plastic punem niste distantatoare (ca lumina sa patrunda intre rame) apoi se pune capacul sau se lasa doar plasticul dar se protejeaza de razele directe ale soarelui care ar crea efect de sera.
7. Din cand in cand fagurii cu mierea partial luata se scutura de albine si se uda din nou, spre a usura mutarea.
8. Mierea mutata in cuib este extrasa intr-un timp rezonabil, pana nu cristalizeaza din nou.

  De remarcat ca prin transfer si trecerea mierii din nou prin gusa albinelor, mare cantitate din melezitoza este invertita, astfel ca din fagurii de cuib se extrage mai usor. Din pacate, la mutarea mierii din celule, granule de melezitoza vor cadea pe folia dintre corpuri sau vor ajunge pe fundul stupului sau scoase la urdinis. Se poate ca astfel sa se piarda pana la 50% din miere, dar se salveaza fagurii si, poate, familia.
  Fagurii cu puiet s-ar putea si ei urca in corpul superior dar lasand regina jos si separand cu gratie corpurile. Pana este puiet necapacit, parte din mierea de melezitoza este consumata la cresterea puietului.
  Granulele de pe folie se pot recupera si chiar ar putea avea o utilizare interesanta. Granulele de melezitoza contin maxim 10-12% apa, asa ca s-ar putea utiliza la o miere cu continut de apa peste normal, reducand procentul de apa al amestecului. Problema este ca melezitoza se topeste greu si este nevoie de temperaturi de 60-70^oC pentru lichefiere. De fapt temperetura de topire a melezitozei pure este de 153^oC dar cea din miere, obtinuta prin cristalizare, contine apa si de fapt procesul de lichefiere este un proces de redizolvare a melezitozei in apa continuta in cristale, dizolvare care este influentata puternic de temperatura.

  Metoda asta de transfer a mierii prin plasarea fagurilor intr-un spatiu la lumina, o putem folosi si la familiile de care ne plangem ca nu vor sa curete fagurii de dupa diafragma. Eventual fagurii se aseaza culcat sau oblic, intr-un simplu cat.

[bucovineanu]

Foarte interesanta si documentata expunerea.Din pacate acest sortiment de miere apare la sfarsitul sezonului, cand albinele ar trebui hranite, era deja septembrie, iar operatiunea e de durata. Eu nu am stiut decat sa-i dau sfatul sa inlocuiasca ramele din cuib cu altele goale. Ramele cu miere sa le puna la pastrare si sa le dea la albine in primavara. Dar mi-a spus ca nu are alte rame. Nu am mai vorbit cu el sa vad ce a facut pana la urma.

[stefan1]

...  Din pacate acest sortiment de miere apare la sfarsitul sezonului, cand albinele ar trebui hranite, era deja septembrie ...

  Asa este, dar ca o exceptie, anul asta cu o toamna lunga ar fi putut permite o indreptare a situatiei. Trebuie pusa la socoteala si uzura albinelor care nu e de neglijat, ca dupa un cules sa le obligi sa decristalizeze si sa muta mierea, apoi sa o extragi si sa le dai sirop sa isi refaca rezervele. Cei care prevad astfel de culesuri isi pot totusi crea rezerve de faguri cu miere buna pentru iernare.

 O alta metoda mai radicala de extractie a mierii de ciment este topirea fagurilor cu miere. Ceara o sa se solidifice deasupra mierii si va fi separata. Vezi aici un clip cu o astfel de operatiune intr-o instalatie speciala:

  https://www.youtube.com/watch?v=y-T2a2iJ4Mk

 Inconvenientul este ca mierea obtinuta a trecut printr-un proces termic si enzimele si proteinele din ea s-au degradat. In Germania sunt legi clare care interzic vanzarea acestei mieri sub denumirea de "Miere". Ea face parte din asanumitele "Backhonig" (miere coapta, in sensul de prelucrata termic) si se vinde mult mai ieftin, 2,5-3 Euro/kg. Aceasta miere se foloseste in patiserie sau in alte utilizari in care oricum mierea va fi incalzita la temperaturi mai mari. De asemenea n-ar trebui topiti faguri in care s-a crescut puiet, bostina din acestia degradand si mai mult mierea.

 O metoda mai laborioasa poate salva partial calitatea mierii. Este extragerea prin presare. Se parcurg urmatorii pasi: - Fagurii cu melezitoza se incalzesc la cca 40^oC o perioada de timp, incat cristalele de glucoza sa se topeasca si sa ramana numai cele de melezitoza.
 - Se descapacesc fagurii.
 - Se decupeaza din rame.
 - Se invelesc intr-o panza care sa permita sa se scurga mierea lichida si sa retina cristalele si ceara.
 - Se preseaza chiar manual dar se pot folosi valtzuri speciale, incat sa ramana doar partea solida.
 - Cristalele si ceara ramase se topesc intr-o instalatie de topire, ca in cazul precedent si la fel ca acolo se separa ceara solidificata de miere.
 Avantajul metodei este ca parte din miere si-a pastrat toate proprietatile, nefiind incalzita excesiv. Atentie insa ca - dupa cum am spus anterior - cristalele de melezitoza ramase au un continut de 10-12% apa si mierea care s-a scurs a preluat si surplusul de apa din mierea initiala (care era de cel putin 16-18%). Asa ca aceasta miere poate depasi umiditatea admisa si trebuie adusa prin alte metode la parametrii normali.
 Mierea obtinuta prin topirea cristalelor de melezitoza va avea, normal, o concentratie mult mai mare de melezitoza decat mierea naturala si o umiditate foarte scazuta. Are si ea unele proprietati cautate de anumiti clienti. Melezitoza are o putere de indulcire mai mica decat fructoza dar mai mare decat zaharul alimentar. Este destul de greu solubila in apa, dar si greu de transformat in zaharuri asimilabile (glucoza sau fructoza) de corpul uman. Astfel aceste molecule de melezitoza strabat tubul digestiv si ajung in buna parte in intestinul gros unde constituie hrana florei intestinale, cea care produce vitamine si alte substante complexe necesare omului. Asa ca unii diabetici folosesc astfel de miere ca indulcitor si ca o sursa de glucide cu eliberare lenta in organism, neproducand astfel shocuri glicemice.

[stefan1]

Un alt aparat care se poate folosi la extragerea mierii de melezitoza ar fi aparatul Melitherme de care cred ca am mai vorbit la mierea de iedera.
  https://www.youtube.com/watch?v=YUZQDYl0Mbg

In acest aparat se poate introduce mierea cristalizata si ceara dupa operatiunea de presare si strecurare, deci dupa ce partea lichida s-a scurs. Avantajul aparatului este ca nu incalzeste toata masa mierii ci doar cea de pe fundul recipientului, unde este amplasata spirala de termoincalzire prevazuta cu reglare a temperaturii. Pe masura ce ceara si cristalele se topesc, ele curg in recipientul de jos si nu mai stau la temperatura inalta. Aparatul se poate regla la 70^oC si mierea nu este prea mult afectata daca sta putin la aceasta temperatura. Totusi cristalele de melezitoza se poate sa nu se topeasca in totalitate la aceasta temperatura. Abia cele care raman se pot lua intr-un vas unde se poate adauga putina apa (tinand cont ca ele au doar 10-12% apa, se si poate calcula cat sa se adauge ca sa se ajunga la cca 18% apa). Se incalzeste totul tot la cca 70 grade si se agita sa se produca completa dizolvare a cristalelor. Abia aceasta ultima miere o putem considera Backhonig sau miere coapta, care sa nu se mai vanda ca miere ci sa se utilizeze fie in cofetarie sau la indulcirea ceaiului sau cafelei sau chiar sa se dea albinelor in urmatorul sezon activ. Pentru unii un avantaj al mierii de melezitoza este ca are un numar mai mic de calorii, in sensul ca tubul digestiv nu poate inverti toata melezitoza in monozaharide asimilabile. Copiii si tinerii inca au capacitatea de a folosi in integralitate si melezitoza, tubul lor digestiv functionand mai bine (la fel ca si in cazul consumului de polen).

  O alta utilizare a mierii de melezitoza este la producerea miedului. Se poate utiliza chiar mierea neextrasa, cu fagurii zdrobiti, dar si aici nu e bine sa fie faguri in care a fost crescut puiet. In plus melezitoza nu se descompune in totalitate ca alte mieri si miedul facut din astfel de miere va mai contine in final melezitoza dizolvata care ii va da un gust mai dulce.

  Fagurii neextrasi se pot folosi in sezonul activ ca stimulent pentru familii, dar nu va fi decristalizata toata mierea si unele cristale vor fi scoase de albine si deci se va pierde din miere.

  Inca o data mare grija la iernarea cu astfel de miere ca este foarte periculoasa la iernare!

[Daniel Koblicska Bee]

Mulţi apicultori din zona mea s-au confruntat cu aceasta problema si chiar au trimis probe la institut,multumesc de informații