• Welcome to Forum discuții Apiardeal. Please login or sign up.
 

Despre indatorare

Creat de stefan1, Decembrie 10, 2018, 09:55:27 a.m.

« precedentul - următorul »

stefan1

  O tendinta nebuneasca in special dupa Al II-lea Razboi Mondial intalnita la mai toate tarile, este aceea de indatorare tot mai mare. Daca imediat dupa razboi, cand tarile participante, epuizate financiar si cu economiile distruse trebuiau sa se imprumute ca sa reporneasca economiile, mai tarziu imprumuturile s-au facut pentru a mari salarii si a onora promisiuni electorale. dar odata pornit acest carusel al promisiunilor fara acoperire, este foarte greu de oprit. Cel care ar vrea sa il opreasca ar trebui sa adopte masuri de austeritate, neagreate de alegatori si deci nu vor fi niciodata alesi. Ba promisiunile electorale trebuie sa fie din ce in ce mai tentante, indiferent de ce efecte ar avea acestea pe termen lung. Bancherii lumii au tot interesul ca tarile sa se indatoreze, deoarece cu cat acorda imprumuturi mai mari, cu atat mai mari vor fi dobanzile primite. Sunt multe teri care au datorii mai mari decat valoarea PIB-ului lor. Asta face ca in fiecare an sa plateasca un 'tribut' Bancilor in valoare de 2,3,4 sau chiar mai mult % din PIB. Statele indatorate, in loc sa foloseasca acei bani pentru dezvoltare sau pentru mariri de salarii, trebuie sa-i dea Bancilor si asta an de an. Sa nu mai vorbim despre ce efort ar trebui sa faca aceste tari sa isi achite imprumuturile propriuzise, facute poate cu zeci de ani in urma.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  Noi, cei mai batrani, avem in minte ce efort a facut Romania dupa 1980 ca sa isi achite datoria externa si la ce privatiuni a fost supusa populatia.
  Eu o sa ma opresc la un alt exemplu, cu inceputuri interbelice.
  In 1929 Romania a facut un imprumut de 28 milioane dolari de la Suedia. Totusi, Maniu, care a facut acest imprumut, a avut unele justificari. Era inceput Criza Economica, si a intuit ca in viitor imprumuturile bancare vor fi mult mai scumpe. Pe de alta parte acea criza era o criza de supraproductie care s-a soldat cu foarte multe falimente si cresterea mare a somajului. Probabil luand exemplu de la Hitler, angajarea de investitii publice sau pentru armata era solutia de a da de lucru la un numar mare de muncitori si de a permite ca economia sa se miste in acele conditii grele.
  Imprumutul totusi nu a fost facut ca sa fie platit de generatiile viitoare ci incepea sa fie achitat imediat printr-o modalitate interesanta: Romania a cedat Suediei monopolul chibritelor pe 30 de ani. Aparent este un aranjament favorabil, dar nu a fost chiar asa. De fapt suedezii au cerut si alte garantii de la statul roman. Dar ce s-a intamplat cu chibritele? S-au scumpit de peste 10 ori, incat oamenii s-au intors in preistorie: in special fumatorii s-au intors la cremene si amnar, iar gospodinele inveleau jarul in vatra cu cenuse, ca sa se pastraze pana a doua zi sau se iprumutau cu jar de la vecini. Asa ca suedezii nu recuperau cat credeau ei ca recupereaza. A trebuit ca statul roman sa dea lege ca se interzice folosirea cremenei si a amnarului si erau pedepsiti cei care erau prinsi! Dupa ce a inceput razboiul, au fost intrerupte masurile de inapoiere a datoriilor externe (care nu erau numai fata de suedezi). Dupa razboi au venit rusii si relatiile Romaniei cu Occidentul s-au inrautatit tot mai mult, culminand cu nationalizarea. Si intelegerea interbelica cu Suedia nu a mai fost onorata, ba suedezilor li s-au confiscat unele proprietati de la noi, utilaje si bonuri de valoare. Desi contacte in vederea normalizarii relatiilor economice cu Suedia au mai avut loc si sub comunisti, nu s-a ajuns la nici o intelegere.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

Decembrie 17, 2018, 10:46:34 a.m. #2 Last Edit: Decembrie 17, 2018, 10:55:59 a.m. by stefan1
  Aseara, Dragnea, ne-a spus cum va umple tara de autostrazi, "chiar daca se va supara UE"! Initiativa este laudabila, dar el vrea parteneriate private, adica sa nu dea bani si sa nu vina UE sa verifice ce face el. Nu tine cont ca nimeni nu face acte de caritate cu Romania si cei care vor investi vor mai intai sa se asigure ca isi recupereaza banii investiti si obtin si un profit mai mare decat daca i-ar investi la ei acasa sau in alta parte.
  Sa ne amintim despre contractul cu suedezii. Am spus ca in preajma crizei economice din anii 1929-34, guvernantii nostri, mai scolati decat cei de azi, s-au gandit ca o investitie publica mai importanta va putea crea locuri de munca si sa miste cat de cat economia in vreme de criza.  Au hotarat sa faca o sosea Bucuresti-Oradea, in lungime de peste 700 km. Initial au incheiat un contract cu o firma englezeasca, in 1930. Dar dupa un an de zile firma nu era facut nici un km de sosea, incat romanii au reziliat contractul. Dar ca si in cazul recent Bechtel, romanii nu si-au indeplinit propriile obligatii contractuale, incat englezii ne-au dat in judecata si tot noi a trebuit sa le platim peste 50 milioane lei despagubiri. Proiectul a fost reluat, de data asta cu o firma suedeza, pentru o suma de 3,35 miliarde lei. De remarcat insa durata lucrarilor: soseaua de 750km trebuia sa fie gata la sfarsitul lui 1936, contractul fiind incheiat in 1931. Trebuie sa tinem cont ca pe acea vreme numarul si puterea utilajelor folosite erau mult mai reduse decat astazi. Este adevarat ca contractul s-a renegociat in 1933 si termenul de finalizare s-a extins pentru 1938.
  Acest contract, ca de altfel toate contractele de anvergura angajate de guvernele Romaniei au fost pe drept dar si pe nedrept camp de lupta intre partidele politice. Romanii nu puteau concepe ca asa sume de bani sa fie manevrate de cei care se ocupau cu lucrarea si ei, oamenii politici, sa nu poata ajunge la o cat mai mare parte din acei bani. Scandaluri si mai mari au fost deja de pe vremea lui Cuza in legatura cu pietruirea drumului Ramnicu-Sarat pana la Focsani, apoi cu construirea de catre nemti a Cailor Ferate pe vremea lui Karol I sau tot interbelic cu contractele de inarmare (Scandalul Skoda). Realitatea este ca suedezii aveau o buna traditie in construirea de sosele. Si astazi Suedia este cea mai sigura tara in ce priveste accidentele rutiere. De ex in 2012 doar un copil a fost accidentat mortal pe soselele suedeze, in timp ce noi suntem pe locul 1 la decese pe sosele la 1 milion de locuitori (in 2017 suedezii aveau cele mai putine decese/milionul de locuitori, 25, fiind tara cu cele mai putine victime rutiere, pe cand noi eram pe primul loc in Europa cu 98 morti/milion de locuitori, urmati de bulgari cu 96, celelalte tari avand sub 80 de morti/milionul de locuitori). Suedezii au facut o treaba foarte buna in Romania, drumurile facute sau modernizate de ei rezistand si astazi mai bine decat celelalte. Probabil infrastructura drumurilor, fundamentul care nu se vede a fost facut asa cum trebuie, incat razista chiar in zilele noastre cand tonajul unor masini este foarte mare. Astfel si covorul asfaltic rezista mai mult decat la drumurile la care fundamentul se lasa la trecerea masinilor de povara. Din 1938 firma suedeza a devenit partener al Directiei Generale a Drumurilor de la noi. Probabil in acesta postura a construit sosele si in zona mea. Cu atat mai impresionant cu cat angajau tarani cu boii sa care piatra si pietris pentru fundamentul drumurilor si totusi se incadrau in niste termene mai scurte decat acum, iar lucrarile de atunci rezista si acum.
  Colaborarea cu suedezii a incetat la inceperea razboiului, iar imprumutul angajat in 1929 a fost numai partial achitat.
  O sa mai revin.

  Aici un articol critic despre colaborarea interbelica cu suedezii:

  http://www.dailycotcodac.ro/2013/09/modelul-bechtel-inventat-intre-razboaie-soseaua-bucuresti-oradea-o-teapa-de-traditie/
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)