Romania in haos politic

[fiug1970]

 Pentru cei ce nu vor sa ştie!!!! În primăvara lui 1989, Nicolae Ceauşescu a anunţat că România şi-a încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare. Mai mult, Ceauşescu a făcut să se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român să mai apeleze la credite străine, să se îndatoreze, aşadar. Totul având drept scop să ferească ţara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii '80, anii atât de cumpliţi pentru noi toţi, când Ceauşescu, somat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care ,,Europa liberă" a comentat, la început, această situaţie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputincioşi, al unor prăpădiţi care au contractat, cu inconştienţă, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul că paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investiţii – canale de navigaţie, centrală atomică, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc. – părea dovada certă a nebuniei megalomane a lui Ceauşescu şi a laşităţii noastre că îl suportăm! Prin anii '87 – '88, tonul ,,Europei Libere" a devenit altul: i se reproşa acum lui Ceauşescu nu incapacitatea economiei româneşti de a-şi plăti cheltuielile, ci i se reproşa însuşi faptul că ne plătim datoriile, căci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orăscu, doar toate celelalte ţări trăiesc bine mersi fără să-şi achite creditele primite, ci numai dobânzile. Am constatat astfel, cu mare uimire, că, în loc să fie apreciată ca un act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau instituţii, stârnea comentariile cele mai înveninate.
Ca persoană care am fost crescut în teama de a nu rămâne cuiva dator, n-am prea înţeles, la început, această ciudată atitudine. Mai apoi, cugetând oareşicât, am înţeles un adevăr simplu despre cei care trăiesc din a-i împrumuta pe alţii, despre cei care trăiesc din câştigul astfel realizat, adică cămătarii: bancherii te împrumută nu ca să le restitui cât mai repede banii, ci ca să le rămâi la nesfârşit dator, plătindu-le cu regularitate numai dobânzile. Drept care mă întreb cu maximă ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu finanţa mondială dacă toate ţările ar proceda cum a procedat România în primăvara anului 1989? Să ne imaginăm că toţi datornicii şi-ar plăti datoriile şi ar hotărî, prin lege, să nu mai facă alte datorii! În ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel în depozitele băncilor dacă nimeni nu va mai apela la bănci, să se împrumute! În ce altceva decât în mari grămezi de hârtie inutilă?! Cu alte cuvinte, România devenise, în primăvara anului 1989, o mare primejdie pentru finanţa mondială, pentru cei dedulciţi la traiul din camătă, trai nemuncit! Primejdia constând în puterea exemplului, a forţei de contagiune pe care ar fi putut-o avea ,,modelul românesc"! Mi-am dat seama de asta şi din înverşunarea deplasată cu care ,,Europa liberă" a comentat momentul eliberării României de povara datoriilor externe. Nimeni, în Occident nu s-a grăbit să ne felicite. Dimpotrivă! Iar când Ceauşescu şi-a exprimat dorinţa, dar şi putinţa ca România să iasă pe piaţa de credite, acordând împrumuturi cu o dobândă mult mai mică decât cea îndeobşte practicată, pentru a dovedi astfel umanismul societăţii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, că Nicolae Ceauşescu, săracu', şi-a semnat sentinţa de condamnare la moarte! Cred că acest gest, de sfidare şi de demascare a marii finanţe mondiale, a dus cel mai mult la acea concertare de forţe care au reuşit, profitând de generozitatea şi puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai să-1 dea jos pe Ceauşescu de la putere, dar să-1 şi pedepsească personal, fizic, pentru insolenţa sa. Cu consecinţa, ,,firească", a revenirii României, cuminţită, în rândurile ţărilor îndatorate până la gât marii finanţe, dând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai încerca vreodată, în Europa de Est sau în Africa, în America Latină sau în Asia să procedeze ca Nicolae Ceauşescu, ca el s-o păţească!
Tare aş fi curios să ştiu cât a costat această debarcare a lui Ceauşescu! KGB-ul, la ale cărui servicii a apelat marea finanţa mondială, este o instituţie serioasă, care ţine la preţ! La fel şi celelalte. Mai puţin securitatea română, care, bucşită cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus să-şi fi dat concursul pe gratis, din... patriotism, convinsă că se pune în slujba poporului român!
De plătit, fireşte, noi vom plăti costul înlăturării lui Ceauşescu şi-1 vom plăti înzecit, însutit, înmiit, poate.
Aşa nerod şi troglodit cum ne plăcea nouă să-1 credem pe Ceauşescu, acesta a înţeles totuşi un lucru pe care noi, mult mai deştepţi cum ne-a făcut revoluţia, ezităm să-1 recunoaştem, ca să nu ne facem de rîsul lumii. Adică ezităm să-i recunoaştem lui Ceauşescu vreun merit, cât de neînsemnat. Eu unul i-aş recunoaşte deci lui Ceauşescu şi unele merite, măcar pe acela de a fi înţeles relaţia strânsă, în lumea de azi şi de mâine, între suveranitatea naţională şi mărimea datoriei externe a unui stat. M-am dumirit de aceasta deunăzi, când Parlamentul nostru a aprobat să ne împrumutăm cu vreo 300 de milioane de dolari şi nu a tresărit aflând că Fondul Monetar Internaţional ne va acorda acel împrumut numai dacă vom respecta nişte indicaţii superioare. Am scăpat de dracu', şi am dat peste ta-su! Aşa se face că am scos şi o Constituţie în care se afirmă principiul sacrosanct al suveranităţii naţionale, dar am legat această suveranitate numai de inviolabilitatea hotarelor, care interzice armatelor străine să calce pământul sfînt al Patriei. Chiar nu au înţeles parlamentarii noştri din Constituantă că agresiunea militară a încetat să mai fie la modă? Că este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet şi mai ineficient? Mult mai curată se dovedeşte a fi agresiunea financiară, arma cea mai subtilă şi mai productivă la acest sfârşit de mileniu! Lumea s-a deşteptat, s-a săturat de violenţă, de sânge! De generali şi colonei! Drept care, în locul acestora şi în acelaşi scop, pământul este bântuit în lung şi în lat de experţii financiari ai Fondului Monetar Internaţional, ai Băncii Mondiale pentru, sanchi! Dezvoltare, şi alte ,,agenturi"! Asta, fireşte, după ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agenţi ai marii Finanţe în fotolii ministeriale ori prezidenţiale, ţara vizată este adusă în situaţia de a cere ea însăşi, cu căciula în mână, împrumuturi şi investitori. (La drept vorbind, ce este investiţia străină altceva decât un împrumut pe care te obligi să nu-l mai returnezi, ci doar să-i plăteşti creditorului dobânzile?) Astfel că suveranitatea noastră naţională, de care se umflă-n pept Constituţia română încă de la primele rânduri, în curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe în vânt! Va fi cel mai trist neadevăr din câte neadevăruri cuprinde Constituţia României, săraca!
Căci s-a ajuns la o situaţie paradoxală şi extrem de primejdioasă pentru un viitor românesc al copiilor noştri: deşi noi, în România, ne îndreptăm spre o economie de piaţă, deşi ne privatizăm care mai de care, grăbindu-ne să lichidăm proprietatea şi economia de stat, datoria externă care se acumulează în această perioadă de privatizare nu are şi ea un caracter privat, ci este o datorie de stat, a ţării, a poporului român! Cum şi când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul şi puterea sa în economia noastră urmează să se diminueze în mod sistematic şi programat'? Cine a programat această cacealma a privatizării în folosul oricui, numai în folosul ţării nu?!
Sigur, vor sări câţiva deştepţi să ne aducă aminte că şi guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii faţă de aceeaşi finanţă mondială, faţă de aceleaşi bănci la care suntem şi noi, din nou, datori! Dar, vor uita acei deştepţi să ne precizeze, neştiutori cum suntem, că acele bănci sunt bănci americane, occidentale, interesele lor – ale băncilor şi ale statului american fiind foarte coincidente! Nu am nimic împotrivă să se îndatoreze statul român la Banca Naţională a României sau la Banca Dacia Felix! Să se îndatoreze la mine şi să-i pun eu condiţiile în care accept să-l creditez!
Fireşte, Ceauşescu trebuia dat jos! Şi încă cu mult înainte de decembrie 1989! Şi cel mai bine era dacă s-ar fi dat singur la o parte! Din păcate, aşa cum s-au petrecut lucrurile, de dispariţia lui Ceauşescu nu a ajuns să profite poporul român, aşa cum era firesc, adică să profite cei ce au suferit de pe urma lui Ceauşescu, ci au ajuns să profite duşmanii neamului românesc, aceiaşi care profitaseră şi în anii grei când, prin corvoadă naţională, le-am plătit îndoit şi întreit creditele cu care ne-au momit şi ne-au pricopsit în anii '70! Acum, când, scăpaţi de datorii, se cuvenea să trăim şi noi ca oamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceiaşi binevoitori, veniţi să ne dicteze cum să se facă reforma! Această turnură tragică a lucrurilor de după 22 decembrie 1989, ora 12, a fost posibilă prin acţiunea criminală, repet: acţiunea criminală a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul principal al acestora a fost, în modul cel mai clar, să aducă din nou România în rândurile ţărilor îndatorate la finanţa mondială. Adică scopul urmărit şi, în parte, deja atins, a fost pierderea suveranităţii naţionale româneşti. Au azmuţit asupra noastră o mână de exaltaţi maghiari sau secui şi noi am crezut că aceştia sunt cei ce atentează la suveranitatea naţională a românilor. Din nefericire savanţii care au gândit Constituţia României nu au fost nici ei mai deştepţi, astfel că nu şi-au pus problema suveranităţii naţionale decât în termenii constituţiilor din secolul al XIX-lea, făcând din Constituţia noastră un corect compendiu al acestor texte. Nici un semn din partea acestor autori că ar fi înţeles adevăratele primejdii, de azi şi de mâine cu care se confruntă Ţara. Acesta fiind unul din motivele pentru care am votat împotriva acestei constituţii.
Conchid: merită sprijinite numai acele forţe (partide) politice care îşi propun să ferească ţara şi poporul nostru de povara şi primejdiile ascunse în teancul de dolari al îndatorării la alţii. Există aceste forţe?
Nota bene: Textul de mai sus a fost scris în cursul săptămânii patimilor şi va ajunge la cititori în zilele săptămânii luminate. Creştineşte a fost scris, creştineşte să fie citit, iertând greşiţilor noştri aşa cum iertare aşteptăm şi pentru greşelile noastre. Învierea Domnului nostru Iisus este şi învierea adevărului, chiar dacă în Sfînta şi Minunata Poveste a Celui Ce a înviat din morţi lipseşte un singur răspuns. Răspunsul la întrebarea Ce este adevărul? Dar stă în puterea noastră să-l căutăm sine ira et studio, adică senini şi iubitori de aproapele nostru. La mulţi ani!
*
— Din câte înţeleg, acest articol a fost publicat în primăvara lui 1992, de Paşte, în revista ,,Totuşi iubirea". A avut vreun ecou?
— Adrian Păunescu şi-a dat seama de importanţa lui şi l-a băgat pe prima pagină, dacă mai ţin eu minte. Ştiu că mulţi cititori l-au decupat şi l-au păstrat ca pe un text deosebit.
— Este, într-adevăr, un text deosebit.
— Ideile din acest articol le-am reluat de la tribuna Parlamentului. Fără nici un ecou în mass media românească.
— După şase ani şi jumătate, aţi aflat dacă există în România ,,acele forţe (partide) politice care îşi propun să ferească ţara şi poporul nostru de povara şi primejdiile ascunse în teancul de dolari al îndatorării la alţii"?
— Am aflat! Nu există!
— Şi atunci de ce mai activaţi într-un partid?
— Activez într-un partid care încearcă să fie o asemenea forţă. Încearcă cu sinceritate. Dar mai e până să reuşească.
– De ce anume aveţi nevoie?
— Avem nevoie de oameni ca dumneata, care să nu mai stea pe margine şi să comenteze steril greşelile celor din ring!
— Să ştiţi că nu stau tot timpul pe margine, în tribună. Cel puţin în ultima vreme, am coborît şi eu în ring!
— Adică?
— Bunăoară, după discuţiile purtate cu dumneavoastră, am încercat să mă interesez şi eu despre unele aspecte discutate împreună...
— Adică să verifici afirmaţiile mele?
— Vă supără?
— Nu! Deloc! Aşa se procedează! Măcar că răspunderea pentru cele afirmate de mine îmi revine în totalitate! Şi ce ai aflat?
— Am discutat cu o persoană foarte apropiată de dl. Virgil Măgureanu despre acea bancă, acel fond monetar internaţional pe care Ceauşescu a încercat şi urma să-l constituie la începutul lui 1990, împreună cu Iran şi Libia. Nu ştiu dacă de la Măgureanu avea informaţiile, dar persoana despre care vă vorbesc mi-a confirmat întocmai cele ştiute de mine de la dumneavoastră. Ba chiar a şi plusat!
— În ce fel?
— Se pare că deschiderea acelei bănci, cu un capital de 15 miliarde de dolari, era abia prima etapă. Cele 15 miliarde de dolari nici nu însemnau mare lucru pentru cât de sărace sunt ţările sărace! Fondurile cele mai importante urmau să intre de la arabi, firme, persoane fizice şi chiar state, de la arabii care şi-ar fi retras banii din băncile occidentale şi i-ar fi adus la Bucureşti. Foarte pe scurt spus, urma să se adune aici, la Bucureşti, sume din ce în ce mai mari, transformând Bucureştiul într-unul din marile centre financiare ale lumii. În plus, acest centru bancar urma să funcţioneze după alte principii, lăsând principiul profitului pe un plan secundar!...
— Interesantă informaţie! Şi foarte plauzibilă!... Veritabil finis coronat opus... Înseamnă că n-am bătut câmpii! Este o informaţie care se adaugă perfect logic la cele ce ştiam noi... Cred că am greşit evitând să mă mai văd cu dl. Măgureanu!... Da, după ce am fost propus să candidez la preşidenţia României din partea PDAR, am considerat că aşa ar fi cel mai bine, să nu mă văd cu dl. Măgureanu. Cred că am greşit!

[Alutus]

Pentru cei ce nu vor sa ştie!!!! În primăvara lui 1989, Nicolae Ceauşescu a anunţat că România   *.....
,,Totuşi iubirea". A avut vreun ecou?
— Adrian Păunescu şi-a dat seama de importanţa lui — Am aflat! Nu există!......
— Şi atunci de ce mai activaţi într-un partid?
— Activez într-un partid care încearcă să fie o asemenea forţă. Încearcă cu sinceritate. Dar mai e până să reuşească......
— Am discutat cu o persoană foarte apropiată de dl. Virgil Măgureanu despre acea bancă, acel fond monetar internaţional pe care Ceauşescu a încercat şi urma să-l constituie la începutul lui 1990, împreună cu Iran şi Libia. — Se pare că deschiderea acelei bănci, cu un capital de 15 miliarde de dolari, era abia prima etapă. Cele 15 miliarde de dolari nici nu însemnau mare lucru pentru cât de sărace sunt ţările sărace! Fondurile cele mai importante urmau să intre de la arabi, firme, persoane fizice şi chiar state, de la arabii care şi-ar fi retras banii din băncile occidentale şi i-ar fi adus la Bucureşti. Foarte pe scurt spus, urma să se adune aici, la Bucureşti, sume din ce în ce mai mari, transformând Bucureştiul într-unul din marile centre financiare ale lumii.  — ... n-am bătut câmpii!... după ce am fost propus să candidez la preşidenţia României din partea PDAR,

Acel "n-am batut campii" este cea mai sincera afirmatie pe care o face acel asa zis  jurnalist. Pentru ca a facut-o la ordin.Numele si cugetarile Mafaldei- mama omida, este citat cu insistenta in toate mediile populate in mod egal de indivizi-gura casca, robi ai smart fonului,  candidati indreptatiti la cursurile gratuite "A doua sansa", dar si de indivizi cu umerii plecati sub greutatea petlitelor albastre purtate in tinerete. Dan Tanasescu., formator de opinii si constiinte, a luat locul lui Petrache de la Maglavit, cu concluziile si sentintele sale, fara drept de apel.  Ce se intelege din elucubratiile sale?! Ca in '89 eram  cu un picior in rai, la o schioapa de fericirea suprema, dar ca nu o vedeam noi, ca verosii si alunecosii imperialisti, erau invidiosi pe Ceau pentru forta sa financiara, aflata in pregatire, ca ne-a  rupt , ca ne-au omorat, ca ne-au... si tot asa. Sunt citati si elogiati in schimb prietenii nostrii dintotdeauna: Iran, Libia, fratii nostri cu turbanele in cap si Kalasnicovul sub fusta, toate garantate de un partid democratic, prasit de activistii agriculturii lui Cea. Pentru cine nu stie... PDAR, adica ramura agricola a PCR. Plus un Paunescu, atletul alergator peste garduri.
Apar in sfera publica lamentari cu privire la conspiratie mondiala, la militarizarea tarii, la statul DNA, la pacaleala Iohanis, la dreptatea greceasca, impilarea FNI.
Insistenta cu care sunt puse in circulatie aceste aberatii, demonstreaza ca subteranele vechiului
PCR sunt activate de catre urmasii sai , grupati sub tufele trandafirilor, cu scopul de a deruta oamenii si a submina cursul nou al Romaniei catre o lume normala. Si fireste pentru a scapa de puscarie.

[bio]

oamenii politici din Romania sunt jigodii .

...imunitatea senatorilor/deputatilor este o mare hotie pe fata .

Toti senatorii/deputatii ar trebuii suiti intr-o tren si dusi .... in Siberia .

[dan sebastian]

Dl xxxxxx sunt de acord cu cele scrise in articol.
Toti te vor dator vandut.
De ce nu mai e industrie ?
De ce nu mai sunt locuri de munca decente ?
Raspunsul e simplu, vezi exemplul Lafarge din tg.jiu. au inchis o fabrica unde lucrau 5000 de oameni si faceau un ciment super sa ne vanda ei stifturile lor care dupa prima iarna cedeaza.

[Alutus]

Sa zicem ca pana acu' de curand, conspiratia finantei mondiale, a pus la pamant superba si eficienta economie socialista. Tot ea a dus la falimentul Olt chim-ului? Acel individ, Robu sau Roibu,     fost sef al mentionatului combinat, erou national in Valcea, aplaudat de o tara intreaga pentru banii aruncati intr-o echipa de handbal, devalizator demonstrat, era cumva agent al FMI? Sau al First bank of America? Este un caz recent. Cine guverneaza Romania din 2012?! Cine ii opreste pe cei cocotati in fruntea bucatelor sa nu mai fure?!

[pistol28]

http://www.youtube.com/watch?v=VSc2jTBTHQI
http://www.youtube.com/watch?v=0JRjAgd4EcU

[stefan1]

  Sunt in mare parte de acord cu articolul pus de Fiug. In mod sigur cuceririle clasice din secolele trecute au fost inlocuite de cuceriri economice la care tarile sarace nu pot sa se opuna, chiar daca nu ar avea coruptie cum a fost la noi. Chiar si ajutoarele de tot felul primite dupa 1990 au destabilizat industria textila, de incaltaminte etc, care nu si-au mai putut vinde produsele, care erau concurate acum liber si de produsele mai fatoase desi mult mai putin durabile venite de pretutindeni.Toate industriile au trecut prin situatii de mare criza, deoarece noi aveam 70 % din comert orientat spre rusi sau tari CAER si tot acest sistem s-a prabusit. Si in tara, produsele noastre care pana atunci erau protejate de orice concurenta, nu puteau face fata altora similare venite din alte tari, de la electronice pana la pufarine si dulciuri. E clar ca au aparut apoi dificultati financiare la nivel de tara si nevoia de a face imprumuturi. Aici au intervenit Finantele Mondiale, care e suficient sa conditioneze imprumuturile de functionarea rentabila a unui sector. Cum aceasta eficienta nu prea era, mai cu seama ca intreprinderile si-au privatizat in primul rand aprovizionarea si desfacerea, unde s-au infiltrat primii profitori ai Revolutiei. S-a cerut atunci privatizarea diferitelor sectoare economice fie pe motive de rentabilitate fie pe alte motive, cum a fost in Industria Cimentului, una foarte puternica si de iportanta strategica intr-o tara in care trebuia sa se construiasca infrastructura. In cazul cimentului cererea privatizarii s-a facut pe motive de poluare, ca de fapt si in cazul exploatarii aurului. In toate privatizarile noi am pornit cu un handicap major, nimeni de la noi neavand rezerve valutare de asemenea anvergura sa cumpere un sector industrial, iar Bancile care au venit la noi percepeau dobanzi de cateva ori mai mari decat cele pe care le percepeau la ei acasa. Astfel ca doar strainii au avut sansa sa intre in posesia bunurilor privatizate. Ba am avut si niste negociatori foarte prosti sau poate mai probabil corupti, care nu au aparat interesele tarii, conditiile impuse noilor proprietari fiindu-le foarte favorabile. Pe masura ce aveam mai mare nevoie de bani, FMI ne cerea priatizarea sectoarelor vitale pentru tara cum ar fi resursele energetice sau transportul acestora, unde sumele vehiculate sunt imense. Pentru ca dependenta noastra de imprumuturi este tot mai mare, eu nu vad cum vom iesi din acest carusel. Imprumuturile sunt purtatoare de dobanzi. Daca o tara neindatorata isi creste anual PIB-ul cu, sa zic, 3%, una care are o valoare a imprumuturilor aproape de valoarea PIB-ului, va plati anual 4-5% din PIB doar ca dobanzi, deci in loc sa aiba o crestere, ea va avea o scadere a dezvoltarii, iar aceasta an de an, la infinit, fara a achita nimic din imprumut. Ce viitor are o astfel de tara?

[oroles]

La capitolul imprumuturi stam bine. Nu suntem atat de indatorati ca alte state precum Irlanda de Nord sau Ungaria. Si mai e ceva care a contribuit la starea actuala -Dictonul  "Nu ne vindem tara". Cativa ani nu am vandut nimic, tehnologia s--a uzat fizic si moral (unele erau deja uzate) si s-a ajuns ca erau vandute pe nimic. La Bacau era fabrica Bere Lichior Margineni pe care a luat-o un turc care chiar a vrut sa o faca sa mearga. Hotia propriilor angajati si coruptia l-au facut sa renunte. Adusese si tehnologie. Cum Dumnezeu sa nu dai faliment cand era o coada de 30 de metri la furat la tancurile de bere si toti angajatii duceau cate o sticla de alcool pe sub halat?

[Alutus]

Noi romanii am cautat intotdeauna sa transferam cauzele esecurilor  si neputintelor noastre asupra strainului. Rand pe rand am gasit vinovatii la turci, unguri, austrieci, evrei, romani,  tigani, sasi di germani, rusi ,arabi, chinezi si americani. Toti sunt vinovati de relele din tara. Toti in afara de nativii nostri , campioni ai coloanei a V-a.
De data asta, Oroles ai perfecta deptate. Desi demonstrarea adevaratelor cauze ale caderii economiei soc. este un obiectiv secundar, va rog sa va aduceti aminte de metoda MEBO , de cuponiada si de forta sindicatelor care defilau cu sloganul: Noi nu ne vindem tara!

[stefan1]

  Sigur ca romanii sunt principalii vinovati pentru ce traim, dar asta nu inseamna ca e real ce am spus, adica orice am fi facut nu puteam concura de la egal la egal cu industria occidentala si asta si ei sigur o stiau. De aceea ar fi trebuit sa accepte pentru noii veniti ceva masuri protectioniste. Insa asta presupunea sa isi diminueze ei preconizatele avantaje, iar Finantele Mondiale  -la care iar revin - erau si sunt foarte interesate ca noi sa ne indatoram pana la limita suportabilitatii si abia atunci, cand isi dau seama ca mai mult nu putem duce, ne vor refuza o mai mare indatorare, ca sa nu-si riste investitiile.
  Sindicatele, cum ati spus, au avut un rol foarte nociv. Dintrodata tot aceiasi sefi de sindicat obedienti si aserviti partdului au devenit foarte revendicativi si razboinici, ca astfel sa-si justifice si sa-si pastreze locurile foarte profitabile. Ba din ce erau mai combativi erau mai curtati de fortele politice in randul carora pana la urma multi s-au transferat. In mod normal si conducerile si sefii sindicatelor trebuiau sa concureze la buna functionare a intreprinderilor sa vada ce se poate si ce nu se poate. Ati vazut ca toate Sindicatele se radicalizau in preajma alegerilor, cand cei de la putere voiau sa evite tulburari si cedau in fata lor, dar si opozitia fagaduia mai mult ca sa si le atraga de partea lor. Nu conta ca realitatea economica nu permitea suplimentari de beneficii, ca lucrul in pierdere duce la faliment pana la urma.

[fiug1970]

Mi/a placut esenta articolului,miezul invelit in coaja celor 25 de ani de minciuni,campanii electorale cumparate la pret de un pet de ulei,var presarat pe umarul celor ce votau dar nu cu cine trebuia,si scuipatul aruncat in fata celor ce gandeau un pic mai altfel inainte de a fi alesi,dar se lingeau pe fata dupa.....Politica din ro.nu ma mai interesa de când am plecat si chiar habar n/am despre cine este vb.in articol,nici despre ce partid e vb....chiar e atat de greu sa analizam starea in care se afla tara fara sa referim la stanga,dreapta,centru...rosu,albastru,gri?Ce vina au cei care au condus tara si au permis sa se fure,sa se indatoreze,sa se distruga tot ce s/a ridicat cu atata suferinta,daca ei au fost votati si pusi acolo cu mana noastra.Aceeasi mana ce se incapatana sa stampileze din patru in patru ani aceeasi stanga,sau dreapta...rosu sau albastru,gri?Ce vina au cei alesi daca patura votanta e compusa din batrani care si azi mai cauta trandafirul zambitor?Unde ne sant tinerii cu drept de vot?La colt de strada ascultând manele si asteptand momentul oportun sa se combine la ceva...In tari straine:unii muncind pe rupte,altii la specializare internationala de marsavii si faradelegi,dar aproape toti fara nici macar zece clase terminate si fara o calificare ce le/ar asigura o paine pt. ziua de maine si celorlalti o pensie.....Nici un guvern din lume nu/si doreste ca tineretul sa fie inteligent.Din contra:dobitoci sau indobitociti,cu acces la retele de socializare(sa poata fi controlati mai usor....)si intr/o asa zisa libertate si democratie...ca intr/un ospiciu:nebuni dar tinuti in calm aparent cu medicatie.Si nu vb.de nicio tara anume!Toate tarile asa zise civilizate,libere si democratice au acest sistem.Nu se mai trimit spioni politici,industriali sau economici:s/au desfiintat frontierele,au aparut retelele sociale,a disparut concurenta industriala(cumperi fabrica si ai scapat de concurenta..)si poti manipula o anumita ramura industriala(inventezi o gripa:porcina,aviara,umana)sau regizezi un atac terorist si ai dreptul sa invadezi o tara....Dupa ,89 fabricile erau cu magaziile arhipline de produse si datorita prabusirii trocului numit CAER,incepuse sa se lucreze pe stoc,fabricile ajungând sa colapseze.Guvernul,la presiunile fortelor muncitoresti(mineri,cfr,etc)indexau salariile lunar,salarii ce ,de moment,erau platite din rezervele BNR,dar in putin timp aceste rezerve au disparut,disparitia rezervelor ducând la cereri de imprumut in exterior,imprumuturi ce au fost aceptate cu mare bucurie de creditori,creditori ce au conditionat aceste împrumuturi cu privatizarea(desfiintarea)industriei romanesti cu riscul de a oferi împrumuturi suplimentare pt.salariile multimilionare compensatorii(se impuscau doi iepuri dintr/un foc:prin închiderea fabricilor se reducea la nulitate fortele muncitoresti ce puneau in pericol guvernul prin manifestatii si mineriade,si dupa cele noua luni de somaj guvernul isi lua aripa,,protectoare,, de pe milioane de persoane care erau libere sa preambuleze pe unde ii taia capul).Economia mondiala este compusa dintr/un Sfat al Batranilor,o organizatie secreta,ceva de genul Masoneriei(ceva de care toata lumea vorbeste dar nimeni nu spune nimic...)la care toate guvernele asa zise libere si democratice trebuie sa se inmatriculeze,iar acele tari care nu vor sa fie libere si democratice vor avea pamantul rascolit de bombe si patat cu sange pana la completa disparitie de pe harta!!Avem exemplul Greciei...un viitor pacient in psihiatrie,ce a acceptat camasa de forta dar inca crede ce i/au spus cei din Sfat: ca e noul model de camasa Lacoste.....costul...il va simti când vor incepe sa.i ajusteze curelele camasii!!Ori se va supune oranduirii,ori va rupe camasa si va fugi ca un caine cu tinichelele legate de coada,avortat inainte de vreme din Eden fara sa fi gustat din fructul interzis supusilor...Romania,dupa 25 de ani a ajuns un teren de golf pentru relaxarea strainilor,in timp ce poporul este scos de la naftalina o data la patru ani,incolonat  si pus sa voteze printr/un gest rutinar si robotic de catre autoritati:coloanele sant din ce in ce mai subtiri si multi din cei ce erau ultima data au gura plina de tarana iar pe pieptul ce se umfla demult strigând:NU NE VINDEM TARA(CU BUCATA... CI CU HECTARUL!!!!)a rasarit gazon ce nu stie nici de stanga,nici de dreapta,nici de centru......nici de rosu sau albastru,gri....

[vranceanul]

Iata cumparatorii

https://www.facebook.com/video.php?v=1403381429970202

[Kov iulian]

Marea unire de la 2015 

http://www.ziare.com/stiri/justitie/se-unesc-si-pregatesc-asaltul-1357974

[Alutus]

Somn usor Romanie! In timp ce  visezi  frumos, apicultura devine in forta domeniul economic forte al tarii. Robinetul minune, care l-a obsedat pe Parpanghel si pe urmasii sai, se va deschide si rauri de lapte si miere vor inunda pe romanul nestiutor intr-ale inotului. TVA-ul devine un fleac, pensiile se vor ingrosa, dreptatea se va instaura in sfarsit pentri cei mai cei dintre noi. Pensiile de 8000 de lei nu vor mai fi o raritate , ci vor fi regula si vor starni invidia cetatenilor germani. In acelasi timp, noul cod fiscal va da liber la taiatul padurilor pe preturi de nimic , pentru drujbele mafiotilor locali si pentru cei ce doresc defrisare in scop de afaceri imobiliare. Fireste aratand cu degetul inspre altii , plangand cu lacrimi de crocodil, de mila bietilor ciubarari si lingurari .Ce mai, fie dl MONTA a gasit intrarea in pestera lui Ali  Baba, fie suntem deja in rai, dar nerecunoscatori cum suntem, habar nu avem.

[Kov iulian]

... apicultura devine in forta domeniul economic forte al tarii. Robinetul minune, care l-a obsedat pe Parpanghel si pe urmasii sai, se va deschide si rauri de lapte si miere vor inunda pe romanul nestiutor intr-ale inotului. TVA-ul devine un fleac, pensiile se vor ingrosa, dreptatea se va instaura in sfarsit pentri cei mai cei dintre noi. Pensiile de 8000 de lei nu vor mai fi o raritate , ci vor fi regula si vor starni invidia cetatenilor germani.

http://www.youtube.com/watch?v=zKoDCJyxKTo