Primii nostri stupi din poliuretan

[SPYKAL]

Grătarul...

Cinci pahare burdușite
(stau pe-o margine de lac).
Lângă ele vreo trei sticle
Mă întreb: Ce să le fac ?

Pe grătar sfâi-acum
Mititei se rumenesc.
Bubuie maneaua-n drum
Că e tipic românesc.

Când distacțía e-n toi
Mai apare cât-o babă.
Cu un băț ce-i din altoi
(că tot n-are nicio treabă).

Se aud din depărtare
Cucurezii cei de noapte.
Care zac într-o visare
Printre strigăte și șoapte.

Chiuitul nu-i o scuză
(când acum te-ai îmbătat).
Sunt persoane ce acuză
Că tu le-ai tot deranjat.

Când petrecerea e-n floare
Mai apare-un nătăfleț !
Ce cu vocea lui dogită
Crede că e  "cântăreț"

Fumul greu ne înconjoară
Cârnăciori se pregătesc.
Și cu vocea-mi ce coboară
Mă întreb de mai trăiesc.

Vântul nărăvit din fire
Pe la case ne gonește.
Și ne dă cumva de știre
Că o ploaie se pornește.

Ăsta-i "traiul" la grătar
Când te duci fără să-ntrebi.
Vine nor ce stinge jar
Dar și chef ... îndeosebi.

Brăila, aprilie 2016

[SPYKAL]

Uitucul...

Suntem draci cu chip de îngeri
Ce ades frumos vorbim.
Dară cu privirea ageri
Căci într-una tot mințim.

Mai tot timpul pe copii
Noi acuma îi "fentăm".
Le promitem jucării
Dară le amanetăm.

Eu mă chinui să țin vorbă
(fac ce fac și sunt uituc).
Și de mi-ai sufla în ciorbă
Nu-mi pun capul pe butuc.

Mi-am propus să fiu corect
Și să mă țin de cuvânt.
Eu în viață să fiu drept
Să nu ies nicicum din rând.

Dar se face nu știu cum
Căci tot timpul uit într-una.
De-aș putea eu chiar acum
Aș eradica minciuna.

Tot promit "marea cu sarea"
(crezându-mă important).
Până unii pierd răbdarea
Și devin chiar deranjant.

Eu aș spune adevărul
Și n-aș mai minți deloc.
Însă altul e misterul
De nu pot să stau pe loc.

Voi care mă ascultați
Nu mai credeți în prostii.
Puneți mâna și luați
Ce-i mai bun pentru copii.

Dacă timpul se grăbește
(acum l-am amanetat).
Poate-așa se potolește
Pofta asta de ... uitat.

Brăila, aprilie 2016

[SPYKAL]

Eu sunt oare ?!...

Tot stau adesea și mă minunez
(de am să sparg acuma și oglinda).
Dar totuși vreau cumva să meditez
(la faptul că nu pot ajunge grinda).

Hai spune tu ce sunt și cine-am fost !
(adesea simți că-i mare nebunie).
De s-ar putea n-aș face eu vreun cost
Căci sunt bolnav ! ... Și am tetraplegie !

Nu vreau să mă "îmbăt" cu apă rece
Dar totuși am rămas român ... beget.
(de aș putea aș "dovedi" și zece)
La nimeni nu mă-nchin și nu preget.

Din tot ce-a fost, din plin eu am plătit
(cu anii mei, când am făcut schimbarea).
Dar niciodată nu m-aș fi gândit
Că zilnic îmi voi pune întrebarea.

"Eu când voi merge ? ... Când o să mă mișc ?"
Sunt întrebări adesea repetate
(cândva am resimțit un fel de risc)
Dar să ai totu-n viață nu se poate.

Acum mă "perpelesc" cumplit de dor
(ziua ce-a fost atunci n-o să revie).
Eu îmi revin încet ! ...Cu spor !
Iar tot ce-a fost e doar o nebunie.

Din viața ce-a fost un tumult
(nu am să-i caut practic nici o vină).
Dorința mi-a rămas ! ... (nu este mult)
(aștept ca viața nouă să revină).

Am să culeg doar ceea ce-a rămas
(tot ce-am avut în viața de adult).
E timpul ca să fac cumva popas
(dară nu vreau s-aud de vreun consult).

Te uită tu ce sunt și cine-am fost !
(adesea simți că-i mare nebunie).
Dar vieții îi voi face eu un cost
Căci am avut cândva tetraplegie !

[SPYKAL]

Credință...

De felul meu sunt credincios
Și-ntotdeauna om cinstit.
(sunt totuși tare furios)
Pe-aceia care m-au mințit.

Mă-nchin adesea la altare
(căci am pomelnicele scrise).
Cerşind doar milă și iertare
În numele minciunii zise.

Nu pot să-nghit demult prostia
Acelora ce sunt făloși.
Și mă apucă "nebunia"
Pe toți aceia mincinoși.

Eu fac mătănii din principiu
(n-aștept să fiu cumva 'nghiontit).
Iar vieții nu-i fac vreun supliciu
Ci sunt de-a dreptul mulțumit.

La-nmormântări și parastase
Eu nu mă duc de multă vreme.
(căci sunt acei ce te descoase)
De mult prea multele probleme.

Printre păcate, osanale
Mă tot învârt întrebător.
(și fac o rugă de iertare)
La Domnul cel nemuritor.

De felul meu sunt credincios
Și-ntotdeauna om cinstit.
(sunt totuși tare furios)
Pe-aceia care m-au mințit.

Mă-nchin adesea la altare
(căci am pomelnicele scrise).
Cerşind doar milă și iertare
În numele minciunii zise.

Cumva mă mir de ploaia rece
(și-ți murmur cântec de descânt).
Îmi fac trei cruci și ploaia trece.
Căci e credință pe pământ !

Brăila, aprilie 2016

[SPYKAL]

Rugăciune de uitare...

Din vise mă trezesc acuma ud
Iar transpirația răcită nu mă lasă.
(chipul ți-l văd ! ... eu oare sunt  nebun ?!)
Cum mă "vrăjește" să îi cad în plasă.

Te rog să mă înveți cum să te uit
(căci singur de "m-agit" nu reușesc !).   
Dar totuși te întreb: Ce-i de făcut ?!
(cu siguranță undeva greșesc !).

Am încercat din vise să te-alung
Dar mă împiedic de a ta privire.
(mă rog de tine și la demiurg)
Sau îmi "blestem" rușinea în neștire.

Cândva am stat sub razele de lună
(vrând de-amintirea ta acum să scap).
Consider perioada asta bună
"Ca eu cu tine să mă "spăl" pe cap".

Vreau liniște în juru-mi și tăcere
Ca vocea ta să-mi fie simfonie.
(e tot ce mi-a rămas ca și avere)
Să sune cum îmi cânți o melodie.

Din vise mă trezesc acuma ud
Iar transpirația răcită nu mă lasă.
(chipul ți-l văd !... eu oare sunt  nebun ?!)
Cum mă "vrăjește" să îi cad în plasă.

Mă tot întreb de poate-am reușit ?!
(să mă dezăț de calde mângâieri).
Și să privesc spre calmul infinit
Uitând de tot ce-a fost până mai ieri.

Te rog să mă înveți cum să te uit
(căci singur de "m-agit" nu reușesc !).   
Dar totuși te întreb: Ce-i de făcut ?!
(cu siguranță undeva greșesc !).

Brăila, aprilie 2016

[SPYKAL]

Rămâi copilul meu...

Rămâi copilul meu ! ... Orice ar fi !
(la pieptu-mi să te strâng acum cu dor).
În lumea asta dură tu să știi
Cum să trăiești, să-ți fie mai ușor !

Tu lasă-mă mereu copile drag
Să-ți mângâi fruntea ca pe-o dulce zare.
(și-n resemnarea ce mă strigă-n prag)
Eu să-ți ascult cu dragoste chemare.

Lumină tu îmi ești dar și credință
(în lumea asta plină de netoți).
Te-am învățat mereu ce-i suferință
Și cum adesea tu să te comporți.

Pași ți-am vegheat când îi știam nesiguri
(te-am vindecat de rănile ce-aveai).
Și când simțeai că te cuprind iar friguri
În poală tu cumva te furișai.

În nopțile adesea de nesomn
(la căpătâi mereu eu te-am vegheat).
Ca să ne fii tu totdeauna domn
Ce niciodată nu e supărat.

Tu lasă-mă mereu să te privesc
(cu ochi mei adânci, plini de păcate).
Și poate că sunt zile când greșesc
Nu vreau să lași o lacrimă să-ți scape.

În ochii tăi e numai armonie
(văd zâmbet ce îți joacă în priviri).
Iar viața ta ușoară să îți fie
De "rele" să auzi ! ... (numai la știri).

Icoană-mi vei rămâne pe vecie
(chiar dacă trebuie să-ndur furtuni).
Copilul meu tu ești ! ... (ca să se știe !)
Cu toate că-mi provoci amărăciuni.

Rămâi copilul meu ! ... Orice ar fi !
(la pieptu-mi să te strâng acum cu dor).
În lumea asta dură tu să știi
Cum să trăiești, să-ți fie mai ușor.

Brăila, aprilie 2016

[Vyktor]

La multi ani Florin!
Sa fii sanatos si sa ai parte doar de bucurie si fericire.

[mape 48-petru manea]

LAMULTI ANI SI SANATATE !

[SPYKAL]

multumesc frumos  tuturor  !

[SPYKAL]

Aceasta este adresa paginii mele personale unde îmi sunt publicate toate poeziile.    http://webcultura.ro/author/florincezarcalin/

[SPYKAL]

Vă urez tuturor un Paște fericit !!! 

[SPYKAL]

Un om chinuit...

Cândva era un om de vază
Scobit și foarte pafumat.
Cu o gândire ce e "trează"
(când alții rău l-au condamnat).

Onorea și-a pierdut-o-n piață
Pe bani puțini ! ... (chiar surâzând).
Și te întrebi: Cum ar fi-n viață ?!
Când vezi pe drum un om flămând ?

Nici haina lui nu mai contează
(că-i ruptă, rea sau ponosită).
Cu mintea lesne el scrutează
Ce a ajuns într-o clipită.

Cum la-ndoit acum deodată
Soarta meschină ! ... (ce păcat).
Din tot ce-a fost el altădată
Nu e decât un biet ... ratat.

Visa cum o să-i vină rândul
(nepoți să crească, ne-ntrecuți).
Acuma este dus cu gândul
Privind la oameni "încrezuți".

De ar avea un colț de pâine
(l-ar împărți pe la săraci).
Știind că totuși zi de mâine
Îl va preface iar în ... vraci.

Căci viața l-a trimis în stradă
(iar astăzi e un cerșetor).
Dar când a început să "cadă"
Mi se credea un visător.

Cândva era un om de vază
Scobit și foarte pafumat.
Cu o gândire ce e "trează"
(chiar dacă este supărat).

De-aceea stai măcar o clipă
(oprește-te din drumul tău).
Și n-ai să faci acum risipă
De-i dăruiești cumva un leu !

Chiar haina lui nu mai contează
(căci viața rău l-a oropsit).
(dar are totuși minte trează)
Că este ... un om chinuit !   

Brăila, aprilie 2016

[SPYKAL]

Issus pe cruce...

Lăsa-ta Dumnezeu spre pocăință
Pe fiul său ! ... (să creștineze lume).
(dar s-a jertfit pe cruce ca ființă)
În viață să ne fie nouă bine.

Eu simt și-acum mereu cuiele tale
(iar jalea-mi curge în priviri și vene).
(v-am învățat îndemnuri ce-s vitale)
Cu care s-alungați gândiri viclene.

Prin palme și prin talpe îmi bătură
Piroane dintr-un fier ce-i ruginit.
(și c-o mândrie dar și cu bravură)
Pe crucea grea încet m-au răstignit.

Mă sfâșie un strigăt în bucăți
(străpunge sufletul și curățește).
(pe oameni de păcat și judecăți)
Ce cu credință azi se pocăiește.

Pe cap mi-au pus atunci cununi de spini
(ca o-mpilare grea adusă vouă).
Vrând "răul" să nu prindă rădăcini
Iar noi să nu avem credință nouă.

Aș vrea să plâng dar lacrima-i de sânge
Iar mâinile s-au înroșit deja.
Coroana de ciulini acum mă strânge
"Iuda ! ... Tu fugi ! ... Nu te pot proteja !"

O mamă plânge de a sa durere
(cu capul într-o parte răstignit).
(nu cere îndurare chiar de piere)
Issus al nostru, rege proslăvit.

Oțelul rău mă arde ! ... (simt durerea)
(acuma fiul tău te proslăvește).
(cu vocea-i dulce, pură ca și mierea)
Ți-arată doar iubirea ce-l hrănește.

Lăsa-ta Dumnezeu spre pocăință
Pe fiul său ! ... (să creștineze lume).
(dar s-a jertfit pe cruce ca ființă)
În viață să ne fie nouă bine.

De-aceea ne rugăm cu stăruință
(de-aicea noi n-avem unde ne duce).
Calea e una ! ... Înspre pocăință !
Issus al nostru-i răstignit pe cruce !

Brăila, aprilie 2016

[SPYKAL]

am inceput sa merg singur orin casa ! ce-i drept cam greu dar merg ! cu bastonul dar merge !

[romikele]