Primii nostri stupi din poliuretan

[bismark]

  :bravo:Cu respect   

[SPYKAL]

Să trăiești nea Gică ! LA MULȚI ANI !  cu întârziere dar niciodată nu e prea târziu       cât mai multe !.

[SPYKAL]

 Bună seara oameni buni !                                         
                                         Plată pe prostie...

Plătim un bir al nostru pe prostie
Votând inculți de-asemeni cu stiință.
Dar ne silim ca viața să ne fie
Numai minciuni sau vreo nesăbuință.

Căci am ajuns acum să ne mințim
Și banii să-i dorim mai mult ca viața.
Să ne urâm ! ... Și-n ură să trăim ! 
Adesea evitând să privim fața.

Pe la pomeni nu vezi decât aleșii
Și la război normal că suntem noi.
Se-ntrec în vile scumpe păduchioșii
Iar noi în lipsuri crunte și nevoi.

Dar asta încă nu e de ajuns
Să știm în viață lucru important.
Într-una tu să tinzi spre cât mai sus
Sau om să fii cumva, adevărat.

Într-una tu să dai și să nu ceri
Și-un gând să ai ! ... Și-acela să-l ai sfânt !
În suflet tu să porți și să oferi
Un ajutor !  ... (dorit pe-acest pământ).

Tot ce-ai promis să-ți fie un îndemn
Să zăbovești mereu din al tău drum.
În conștiință să iți faci însemn
Și-n suflet pacea asta de acum.

Să dai iar libertate la cuvânt
Sau la concepții noi de bună seamă.
Dar să nu stai nicicum cumva la rând
Iar vieții să nu-i ceri vreo socoteală.

De poți fă bine, niciodată rău
Împarte dragostea acum cu frenezie.
La rândul tău fii mândru Dumnezeu
Iubeste  viu cu mare bucurie.

Trăieste pozitiv ! ... Dar cu speranță !
Ca viața ta frumoasă să îți fie.
Nu alții să trăiască făr'  de șansă
Tot regretând o ... plată pe prostie.

Florin - Cezar CĂLIN
Brăila, martie 2016

[SPYKAL]

 Nepoatei noastre de ziua ei la împlinirea vârstei de un an !                                   

                                     Năluca...

Ai apărut în viață ca nălucă
Mult prea devreme tu te-ai întrupat.
De mică-ți era gândul tot la ducă
Un boț de carne ce l-ați așteptat.

Aveați cu toții "sufletul" la gură
Și nu știați că-i timpul de "sosit".
Acuma vă pun pielea-n "saramură"
Voi m-ați dorit și iată c-am venit.

Acum un an tu ai venit la mine
(și-n grabă eu cumva te-am salutat).
"Mă bucur că îți este foarte bine !"
Și de la viață tu n-ai așteptat.

Spitalul mi-a fost masă dar și casă
Aveam un semn încă de la născare.
Atunci am constatat că ție-ți pasă
Nu m-ai "tratat" ca pe o oarecare.

Vreo două luni cu toți m-ați așteptat
Ca eu să vin de la incubator.
Când am sosit într-una ați sperat
Că am să fiu cândva de ajutor.

Acum nu stau nici un minut în loc
(de parcă aș avea un motoraș).
Iar de mâncat acuma mai deloc
Mai bine o plimbare prin oraș.

De cărucioare nu se pune vorbă
Nici de fotoliul cel ce stă-n mașină.
Am jucării de pot să-mi umpl-o tolbă
Și-n aer simt mirosul de "rășină".

Ai apărut în viață ca nălucă
Mult prea devreme tu te-ai întrupat.
De mică-ți era gândul tot la ducă
Un boț de carne ce l-ați așteptat

Din toate "gust" acuma doar un pic
Căci noutăți găsesc pe la tot pasul.
Iar chiar de crede-ți că sunt un pitic
Eu într-o zi am să-mi găsesc și nașul.

Atuncea voi privi departe-n zare
(chiar de-oi avea vreun dor de ducă).
Mi-oi aminti ! ... (dar nu cu nepăsare !)
Căci am venit pe lume ca ... nălucă.

Florin Cezar CĂILN
Brăila, 30 martie 2016

[dodo79]

Frumos.La vreme te faci poet   

[SPYKAL]

                                           Cărăușul de vise...

Mă strigă lumea : Cărăuș de vise !
Mereu se face că-s amărăciuni.
Printre iubiri furate ! ... Interzise !
Adesea am făcut eu stricăciuni.

Sunt cărăușul suferinței ce mi-i dată
Durerea să o car cu frenezie.
În mine zace dragostea furată
Și-acel izvor nestins de ... poezie.

Cu viața ce-i vândută în talcioc
Pe bani puțini ! ... (de-a dreptul imposibili).
Suntem sătui de-atâta nenoroc
Iar vieții o să-i devenim lizibili.

Am tot cărat iubire în surdină
Și dragoste pierdută pe pământ.
Trezind privire scoasă la lumină
Iar vorba împletită în cuvânt.

Am pus peceți pe visele uitate
Dar și pe gânduri poate uneori.
Căci am cărat ideile lăsate
Chiar pân' la stele sus, adeseori.

Din urme de cuvinte fac o casă
Să se ascundă oameni rătăciți.
De lume, de copii și de nevastă
Știind că poate vor fi fericiți.

Mă tot întreb adesea, câteodată
Unde-a plecat povestea de iubire ?
Și dragostea dispare ! ... Bag de seamă !
Iar viața nu mai este ... nemurire.

Am mai cărat și dragoste pe bani
Vândută la talcioc ! ... Citită-n carte !
Simțind că pierd din viață niște ani
Cu orice vis ce l-am tot dat deoparte.

Atuncea slăbiciunea mă cuprinde
Și-n deznădejdea mea ! ... Ce pare-mi-se !
M-au pus să car din ce nu se mai vinde
Şi uite-aşa sunt ... cărăuş de vise.
                                                                                              Brăila, martrie 2016

[SPYKAL]

Eu, împreună cu soția și nepoata Mara la împlinirea vârstei de un an !

[bucovineanu]

Sa va traiasca nepoata, sotia si sa fiti sanatosi cu totii.
Despre poezie ce sa zic? Se vede talentul si nu sunt versuri fara sens. Bravoo!!!!!!     

[SPYKAL]

Semnul de carte...

Acolo unde vulturii se-avântă
Iar gândul rătăcește în neștire.
Un țel al nostru care nu se uită
Se vrea îndeplinit ca și menire.

Ți-aș dărui acuma semn de carte
Ca să-l așezi acolo unde ești.
Când viața asta tristă va împarte
Povești în care tu te regăsești.

Colindul să îți fie bun îndemn
Iar vorba nerostită îndemnare.
Când viața îți va face un alt semn
Tu să o "sorbi" cumva cu nepăsare.

Iar noaptea de-ar fura pe nesimțite
Din gânduri rătăcite câte-o parte.
Tu pune-n calea clipelor trăite
Doar visele ca și un semn de carte !

Aruncă nepăsarea la o parte
Sau umblă doar prin vis și răscolește.
Privirile ce-am pus ca semn de carte
În gândul meu ce-acuma hodinește.

Ar trebui agale să mai muți
Hotarul ce l-ai pus ca semn de carte.
Să mă desparți de gloata celor mulți
Ori să mă chemi când eu voi fi departe.

Eu văd că timpul nostru nu mai este
Rămâne amintirea ce împarte.
Trăirile din dusa mea poveste
Și darul cel mai scump ! ... Un semn de carte !

Acum doar virgula ne mai rămâne
Să-ndure vijelia pân' la moarte.
Doar dragostea avută poate spune
Ce a rămas acum ... din semn de carte.

În cui așează-mi dorul liniștit
Să hodine ! ... (în visul cel de noapte).
Acuma de l-oi ști mai fericit
Tu lasă-i negreșit ...  un semn de carte !

Acuma ne-au rămas decât ciulinii
(cu bune-rele vom trăi ! ... se poate).
Din tot ce-a fost rămân doar mărăcinii
Și regretatul nostru ... semn de carte !

Brăila, martie 2016

[SPYKAL]

                                           Drumul lui Iisus...

Mă rog ție Doamne să îmi dai putere
Ca negura nopții adesea să-o șterg.
Sunt zile morbide ce nu-s efemere
Iar calea credinței mereu s-o aleg.

Și m-a vizitat sfânt Iisus în odaie
Privirea lui caldă îndat' m-a pătruns.
Zăceam c-am întins pe salteaua de paie
Cu gândul aiurea ca și un învins.

Privește icoana făcând reverie
Se-aplecă și-nchină adesea pios.
Ca viața mai bună mereu să ne fie
Iar omul de rând să îl știe sfios.

Cu mâinile-ntinse ca flori pe morminte
Și ochi adânciți în negre genuni.
Cu raza de lună căzând pe veșminte
Te uită cum face ale sale minuni.

Nu plânge copile ! ... Eu sunt Dumnezeu !
Din cer coborât-am la tine acum.
Iar calea s-o-ndrept că tu ești un ateu
Și-n viață să ai mereu al tău drum.   

Deodată-mi arunc acea învelitură
Tu Doamne stăpâne ce rele desfaci.
Dar domnul Iisus cu-n deget la gură
Semnul mi-l face ! ...(ce-nseamnă să taci).

Lumina ce cade firav în odaie
Mă-nvăluie tandru ca-n dulce mister.
Cu pleata în vânt ca și sfântă văpaie
La tatăl înalță o rugă spre cer.

Se-așează încet pe a mea rogojină
Iar mâna mi-o prinde cumva într-a sa.
Pe glezne e semn de răni și rugină
De parcă stătuse în lanțuri cândva.

N-ai teamă copile ! ... Primejdie nu-i !
Tu vino și stai lângă mine, alături.
Credința cea strâmbă așează-ți în cui
Sau scapă de ea și dă-o în lături.

Odaia mea sumbră părea o capcană
Simțeam că e plină de viespi și guzgani.
Aveam tâmpla caldă ! ... Strângeam a sa mână !
Și-ncerc să alung o credință de ani.

Blândețea ce-o simt nu este povară
Iar chipul i-l văd ades luminos.
Credința în Domnul te strânge ca gheară
Și nu e pe lume ceva mai frumos.

Dar când m-am trezit ca dintr-o minune
În paie simțeam un miros parfumat.
Stăteam în odaie ca într-o genune
Iar sfântul Iisus demult a plecat.

Cu brațele-ntinse ca-ntr-o rugăciune
Pereții întreb ! ... Dar niciun răspuns !
Doar razele reci asunse-n unghere
Cu sulița lor acum m-au străpuns.

Tu unde ești Doamne ! ... (păcate să-mi iei)
Acum de credință mă lepăd pe loc.
La tine mă-nchin totdeauna de vrei
Și candel-aprind de-acum cu-al tău foc.

Morala ne cere să-avem doar credință
Căci unul e Domnul mereu și acum.
În mine și-n tine își are ființă
Al său e sălașul și unicul drum.

      Brăila februarie 2016

[SPYKAL]

Viață anostă...

M-am străduit ca vieții să-i las urmă
Prin ea să trec mereu cu voioșie.
Eu să-i țin pasul și să fiu în "turmă"
Făcându-i tot mare bucurie.

Adesea m-am oprit pe-al vieții drum
(decâte ori am fost împiedicat !).
Tot ce-am făcut nu e regret acum
C-am despărțit subiect de predicat.

Nu m-am jucat cu viața vreo clipită
Ci doar binețe eu mereu i-am dat.
Cu toate că aceas-a fost lipsită
De bucurii ! ... (ce tu mi le-ai furat).

Doar cu tristețea eu m-am cununat
(c-aroma ta și dulce a iubirii).
E-o fantezie și un crunt păcat
Ce nu vrea să dea drumul fericirii.

Iubirea noastră e un vis precoce
Ce-l adormim cu cântece de seară.
O știu că e fierbinte și feroce
Nici o secundă ea nu vrea să piară.

Din timpul nostru am și mai cedat
Câte un dor adesea rătăcit.
Și-n vremea asta s-a înfiripat
Iubirea ca fior demult dorit.

Iar viața de o simți ca pe o iarnă
Tu încălește-o doar cu bucurii.
Când sufletul nătâng ar vrea să cearnă
Doar amintiri și-adesea nostalgii.

M-am străduit ca vieții să-i las urmă
Prin ea să trec mereu cu voioșie.
Eu să-i țin pasul și să fiu în "turmă"
Făcându-i tot mare bucurie.

Acuma te-am găsit ! ... (nu prea devreme !)
(și-aș vrea ca să vorbim ! ... ca o ripostă).
Tu nu ai vreun moment în a te teme
De viața ce ne e puțin ... anostă.

Brăila, aprilie 2016

[bucovineanu]

Frumoasa si aceasta poezie. Totusi ultimul vers din prima si penultima strofa trebuie imbunatatit. Poate ar merge asa: Facandu-i tot mai mare bucurie.

[SPYKAL]

mulțumesc pentru aprecieri ! am sa tin cont de sfatul dvs si am sa modific versul !

[SPYKAL]

Dorință...

Sunt născut pentru-a muri
C-așa este de când lumea.
Dară tot ce-mi pot dori
E să-nfăptuiesc minunea.

Pe sub cetine de brad
Gându-mi zboară doar la tine.
Prin pădurile de fag
Dorul bântuie în mine.

Fiindcă tu îmi ești minune
Ce-o asemăn unui astru.
Mă ridică din genune
Floarea mea de alabastru.

Pe poteci bătătorite
Umblă visu-mi în neștire.
Doar privirile sortite
Își mai ies cumva din fire.

Îmi ești soartă și povață
Gândul dintr-un vis frumos.
Ce îmi șterge de pe față
Lacrima căzută jos.

Cu candoarea ce-o emani
Tu împrăștii bucurii.
Care peste ani și ani
Vor aduce nostalgii.

Vântu-n părul tău se joacă
Și-ți împrăștie parfum.
Căci mai scos acum din ceață
Ca să merg pe al tău drum.

Tu frumoasa vieții mele
Ce te joci cu mine-n gând.
Răsari între mândre stele
Luminând întreg pământ.

Sunt născut pentru-a muri
C-așa este de când lumea.
Dară tot ce-mi pot dori
E să-nfăptuiesc minunea.

Brăila, aprilie 2016

[oroles]

Faina simbioza intre apicultura si poezie. Tudor Arghezi, din ce stiu eu era si apicultor.