• Welcome to Forum discuții Apiardeal. Please login or sign up.
 

Mierea toxica

Creat de stefan1, Ianuarie 05, 2020, 12:15:06 p.m.

« precedentul - următorul »

stefan1

Ianuarie 17, 2020, 12:57:21 p.m. #15 Last Edit: Ianuarie 17, 2020, 02:57:48 p.m. by stefan1
Datura stramonium infloreste din iunie pana in septembrie-octombrie, la prima bruma. Florile sunt parfumate (placut), dar planta in general (frunze, ramuri) are un miros neplacut, ca de excremente de soarece, din cauza unor alcaloizi ca diamina putrescină sau cadaverina. Planta face parte din seria plantelor ale caror flori se deschid numai pe timpul noptii (este si inrudita cu 'regina noptii').
  Deoarece florile se deschid numai seara, albinele nu le pot vizita decat foarte putina vreme inainte de innoptare, astfel ca nu putem vorbi de un cules monofloral de la Datura. Totusi din cauza toxicitatii mari, in zonele unde Datura este mai frecventa (sunt tari care cultiva specia pentru extragerea de alcaloizi pentru medicina sau alte utilizari), poate aparea miere toxica de la Datura. Dar la nectarul acestei flori concureaza si alte specii, in special fluturi de noapte, care au trompa mult mai lunga.
  Urmariti clipul de mai jos ca e foarte interesant!

  https://www.youtube.com/watch?v=DR-ZIBkgSnU

  Daca observati, la deschiderea florii ies din ea multe albine. Ma gandesc ca este posibil ca aceste albine sa fi ramas intentionat in floare dimineata, cand floarea se inchide, si sa iasa numai seara, incarcate de nectarul si polenul pe care floarea l-a produs in timpul zilei si pe care astfel nu l-a putut recolta 'concurenta'. Iarasi se vede cum unele albine asteapta in fata florii inchise, ca aceasta sa se deschida, dovada ca este o sursa cautata si primul venit e primul servit.

  Dau si un comentariu despre aceasta planta:
 "Am petrecut 2 ore cu un bărbat care a supradozat pe datura stramonium. Toate cele 2 ore, a periat purecii (afidele) de pe braț, despre care a spus că știe că nu sunt acolo. O face de 2 ani, iar medicul a spus că probabil le va peria tot restul vieții. El a spus că mintea lui nu mai funcționează corect și că a fost o mare greseala ca a consumat acea planta. El isi descrie starea ca pe o călătorie proastă continuă.

Ador frumusețea diferitelor specii de datura. Dar de ingerat? ÎN NICI UN CAZ!"
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

Ianuarie 18, 2020, 09:46:58 a.m. #16 Last Edit: Ianuarie 18, 2020, 09:55:11 a.m. by stefan1
Totusi, in mod curios, mierea toxica de Datura provine in principal nu de la albine ci de la viespi!!!
  In America Centrala si de Sud, din Mexic pana in Argentina (vezi harta), traiesc mai multe specii de viespi numite si 'viespi de miere'. Cand este vorba despre Datura, viespea care culege nectar din aceste flori se numeste Brachygastra lecheguana.
  Este o specie foarte interesanta, putin cunoscuta la noi. E o viespe sociala, formand colonii mari intre 14000 si 15ooo de indivizi. Este ceva intre albinele noastre melifere si viespile colective clasice. Brachygastra lecheguana formeaza cuiburi din celuloza de marimea unui cap uman si asezate la mica inaltime pe ramuri de arbusti sau alta vegetatie, asezate in locuri mai ferite de poli si de calduri mari. Au o organizare diferita de o familie de albine, in sensul in care femelele sunt structurate in 3 caste: regine, lucratoare si o casta intermediara. Numarul de regine variaza de-a lungul unui an in sensul ca primavara sunt mai multe, dupa care unele mor de-a lungul verii si toamna sunt mai putine, dar tot toamna coloniile incep si cresc indivizi sexuati, intai trantori, apoi regine. Masuratori mai precise au aratat ca in timpul verii intr-o familie se afla 0,7% regine (adic cca 100 de regine, care au ovare dezvoltate si 6-12 ovariole (tuburile unde se matureaza ouale). O regina de albine are intre 150 si 180 de ovariole (nu stiu daca la fiecare ovar sau in total la cele doua ovare). Doar 39% din viespile din cuib erau cu ovarele nedezvoltate sau foarte putin dezvoltate. Restul de 60,3% din viespi erau cu 1-5 ovariole si formau o casta intermediara. Totusi acestea nu erau imperechiate si deci nu puteau da nastere la femele. Ponderea reginelor in colonie de-a lungul unui an poate varia larg de la acel 0,7% pana la 17% (cand numarul lucratoarelor e mic). Raportul intre sexe iarasi variaza foarte mult. In luna mai nu existau trantori in cuiburi. In toamna, raportul masculi/femele era 1/1 iar in ianuarie 1/15. Asta inseamna ca trantorii crescuti in toamna folosesc la fecundarea reginelor eclozate si ele tot toamna si apoi sunt eliminati.
  Cum clima din zona de origine este mai calda, iarna este traversata nu numai de regine cum este la viespile europene, ci si de lucratoare. Primavara, un numar de regine insotite de un grup de lucratoare roiesc si formeaza o noua familie, construindu-si un cuib din celuloza ca si viespile noastre. Fagurii insa sunt altfel amplasati, dupa cum se vede in poza, poate si pentru ca din faguri cu celulele orientate in jos ca la viespile noastre, rezervele de miere ar curge. Celulele sunt nediferentiate, deoarece atat lucratoarele cat si reginele au aceeasi marime (intre 7,5 si 9 mm lungime) iar trantorii ceva mai mici (caz frecvent in cazul speciilor de viespi), intre 7 si 8 mm.
  Aceasta specie s-a adaptat conditiilor concrete de clima si cules si asa pot face fata perioadelor fara cules prin creerea de rezerve de miere pentru perioada (mult mai scurta ca la noi) cand nu se gaseste in natura.
  De ce specia se incadreaza totusi in familia viespilor? Deoarece hraneste larvele cu proteina animala: afide, omizi, insecte mici. Se hraneste si cu fructe sau seva de plante. Numarul speciilor de plante din care aduna nectar este destul de mare, ba aduna chiar si mana cel putin de la o specie arboricola. Aduna si polen (are si niste perisori pe cuticula, dar mult mai putini decat albinele).
  Specia este semidomesticita, intrucat a fost folosita de localnici de-a lungul vremii atat pentru mierea (mult mai putina decat de la albine, dar totusi frecvent recoltata) cat si ca mijloc de protectie a culturilor contra daunatorilor foliari sau altor artropode.
  Concureaza pentru hrana cu alte specii. De ex pentru mana concureaza cu o specie de furnici, pe care le evita daca le intalneste in zonele de cules sau cu parazitoizii (daunatorii daunatorilor) unor specii vegetale.
  Despre mierea de la viespi trebuie sa spunem ca este diferita de cea de albine. Aceasta este mai subtire, contine mai mult polen, are mai multa zaharoza si alte zaharuri superioare, este de culoare mai inchisa si cristalizeaza destul de repede. Viespile nu au capacitatea de a inverti zaharurile superioare din nectar in glucoza si fructoza si nici nu au abilitatea de prelucrare si deshidratare.
  Cat priveste mierea toxica din Datura, personal nu pot sa inteleg cum ajung aceste viespi la nectarul din fundul florilor de Datura (mai cu seama ca viespile nu au trompa). Presupun ca la fel cum fac alte specii de viespi ca sa ajunga la nectarul unor flori, si acestea au gasit solutia sa roada floarea din exterior in dreptul glandelor nectarifere ajungand deci fraudulos la nectar fara a face serviciul de polenizare pentru floare, dar lasand astfel acces facil spre nectar si albinelor care se prind de 'smecherie'.
  In imaginea de  aici 
  https://www.gbif.org/occurrence/2251970310
se vede o viespe intr-o astfel de ipostaza.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

 Nu numai Brachygastra lecheguana culege miere, ci mai sunt cateva specii de viespi, dar poate nu e aici locul potrivit pentru a dezvolta.
 O specie foarte asemanatoare este Brachygastra mellifera. Ambele specii arata identic si se pot separa doar la o analiza a aparatului genital al trantorilor. Si aria de raspandire difera, la B. mellfera este mai redusa, din nordul Panama prin Mexic pana in sudul statelor Arizona si Texas din SUA. Genul Brachygastra cuprinde 16 specii, dar numai aceste doua inmagazineaza miere mai multa. Mai este si Brachygastra azdeca, tot in Mexic, dar aceasta depoziteaza mai putina miere in cuiburi.
  Brachygastra mellifera face cuburi la fel ca B. lecheguana din celuloza, amplasate pe ramuri de arbusti sau copaci la inaltimi de la 1 la 9 m. De multe ori acestea sunt in apropierea asezarilor umane, mai cu seama ca  una din sursele principale de hrana ale acestei specii este un daunator al culturilor de citrice. Cele mai mari populatii ale coloniilor se inregistreaza intre iulie-septembrie. Se inmultesc tot prin roi, dar care nu se indeparteaza la distante prea mari de familia-mama, asa ca sunt unele arii cu densitate mare de cuiburi. Trantorii se produc doar toamna si ei nu pleaca cu roii, ramanand in familia-mama pana se imperechiaza cu reginele care se cresc in numar mare tot toamna, apoi ei dispar.
  Analizele arata o apropiere genetica foarte mare a reginelor produse toamna in cuiburi. Se presupune ca toate sunt fiicele unei singure mame si se concluzioneaza ca familiile incep sa creasca noi regine cand in cuib a ramas o singura regina. Se presupune ca aceasta apropiere genetica contribuie la coeziunea familiei.
  Despre mierea de viespi, analiza cromatografica a mierii de B.mellifera arate 6/7 varfuri fata de mierea de albine. Varfurile indica tipurile de zaharuri pe care le contine mierea. Melebioza este singurul varf care nu se gaseste si in mierea de viespi. Melebioza e un dizaharid care se obtine din rafinoza sub actiunea invertazei. Cum viespile nu secreta invertaza, probabil aceasta este cauza lipsei melebiozei din mierea acestora. Oricum melebioza are o putere de indulcire sub 30% din cea a zaharozei. Viepile nu capacesc celulele de miere.
  Ca daunatori, ca si la  Brachygastra lecheguana, este musca-talhar, paianjeni care prind viespile izolate dar pot ataca si intreg cuibul, furnici, ciocanitori, o specie de maimute etc.
  Ca utilizare, de ex in orasul Popoluca (Mexic), bastinasii mananca 17 specii de insecte intre care si  Brachygastra. Mananca mierea si larvele acestora pe tot parcursul anului (fiind considerate delicatese), dar de recoltat le recolteaza dupa fazele lunii, doar in ultimul patrar al ciclului lunar, dupa constatarile ca atunci se gaseste in cuiburi cea mai mare cantitate de miere si larve. Daca cuibul nu este distrus in intregime si se lasa o bucata de fagur la insertia cu ramura, viespile reconstruiesc cuibul. In alte zone se consuma viespile adulte.
  Oricum, in America precolumbiana, numai albinele fara ac si aceste cateva specii de viespi erau sursa de dulce pentru localnici, pentru ca Apis mellifera nu exista in America.
  O alta specie de viespi (Polybia occidentalis), din alt gen, strang si inmagazineaza miere.
 In poze se vede asemanarea f mare a celor doua specii de  Brachygastra. Nu am spus ca mai este o specie (B.borellii) strans apropiata genetic de cale doua, care traieste in zone montane si are perisorii toracici mult mai lungi.
  In ultima poza se vede cum o viespe de miere 'fura' nectar dintr-o floare
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

Ianuarie 21, 2020, 10:33:02 a.m. #18 Last Edit: Ianuarie 21, 2020, 11:26:52 a.m. by stefan1
Un alt gen de plante foarte inrudit cu Datura este genul Brugmansia, originar din zona Anzilor din America de Sud. Multa vreme speciile apartinand acum acestui gen au fost considerate ca apartinand tot genului Datura, dar cercetari genetice mai recente au relevat totusi diferente genetice, asa ca au fost incluse intr-un nou gen, Brugmansia (dupa numele unui naturalist olandez din jurul anilor 1800).
  Ca lucruri care deosebesc speciile de Brugmansia de cele de Datura, cele mai evidente sunt talia care la Brugmansia este mai mare, de la 2 la 5 m, faptul ca Brugmansia are tulpina lemnoasa si ca  are florile orientate in jos sau inclinat pe cand Datura are florile orientate in sus.
  Ca si Datura, si acest gen are plante puternic toxice in toate partile componente. Au avut si unele utilizari medicale dar principalele utilizari au fost samanice, avand manifestari asemanatoare cu Datura si ca si aceasta producand printre altele halucinatii, dar de cele mai multe ori neplacute sau chiar terifiante. Se mentioneaza cazul unui individ care in starea de drogare si-a taiat penisul si limba desi era baut doar un pahar de ceai din frunze de Brugmansia. Curios, unele triburi folosesc planta administrand-o copiilor recalcitranti, in ideea ca vor lua astfel legatura cu stramosii care ii vor readuce pe calea cea buna. Alte triburi administrau un preparat de Brugmansia sotiilor si sclavilor unor luptatori sau capetenii ucise, inducand-le astfel o stare de letargie si astfel erau ingropati de vii cu decedatul.
  In Europa se foloseste ca planta ornamentala pentru florile spectaculoase pe care le are. Acestea au fie forma de palnie sau o forma mai ingusta, tubulara, sfarsita cu o corola de 15-30 cm diametru si uneori pana la 40 cm lungime. Florile au culoarea rosie sau alba, uneori galbena sau roz si alteori dublu sau chiar triplu rand de petale. Are 5 stamine cu antere foarte mari, de 12-40 mm, cu polen de diferite culor, dupa soi. In multe limbi are denumirea populara de "trambita ingerilor" pentru forma florii dar si pentru efectele pe care le poate produce. In Europa sunt de obicei hibrizi, dar plecand de la speciile native din America.
Este periculoasa ca poate produce intoxicatii sau chiar moartea. Un semn usor de detectat si persistent al intoxicatiei este dilatarea pupilelor. Chiar si copiii pot suferi usor intoxicatii, doar prin atingerea diferitelor parti ale plantei. De asemenea simpla mirosire a florilor din apropiere poate altera starea psihica.
  In conditiile europene Brugmansia infloreste in aer liber intre inceputul lui iulie si sfarsitul lui septembrie. Curios, florile cresc doar dupa ce tulpina plantei se ramifica, pe la 1,5 m inaltime. Se pot executa taieturi si vor creste si alte ramuri, dar inflorirea va avea loc tot dupa ce ramurile ajung la minim 1,5 m inaltime. Daca se inmulteste insa din butasi din zona de inflorire, noua planta va face flori si la inaltimi mult mai mici.
  Brugmansia este catalogata cu oferta moderata de nectar si polen. Din cate am auzit, este vizitata mai slab de albine decat Datura (poate din cauza continutului mai mare de scopolamina) si este polenizata de specii de molii de noapte. Pun totusi un clip in care se vad cateva albine vizitand fara mare ravna florile de Brugmansia.

  https://www.youtube.com/watch?v=4Z3_btscMSo


  Un referat interesant al unor cercetatori maghiari despre alcaloizii ditr-o serie de plante inrudite (despre care poate voi mai vorbi) sugereaza ca alcaloizii din anumite specii pot avea rol de repelanti, facand albinele sa evite acele flori.
" Nectarul tuturor speciilor de tutun conținea nicotină alcaloidă, N. tabacum având cel mai mare conținut de nicotină. Nectarul de Brugmansia suaveolens, Datura stramonium, Hyoscyamus niger și Lycium barbarum au conținut scopolamină, cel mai mare conținut fiind măsurat în B. suaveolens. Concentrațiile de alcaloizi din nectarele celor mai multe specii solanace investigate pot provoca descurajarea albinelor, iar nectarul de N. rustica și N. tabacum poate fi considerat toxic pentru albine."

Despre scopolamina, numita si 'rasuflarea diavolului' (aflata in Brugmansia in cantitate mult mai mare decat in Datura), puteti citi aici:

http://epochtimes-romania.com/news/cel-mai-periculos-medicament-din-lume-medicamente-pentru-banala-greata-te-pot-transforma-in-psihopat---213679

De fapt scopolamina, care are si un efect de apatie si slabire a vointei, era folosita pana in 1950 (cand a fost inlocuita de pentothalul de sodiu) la interogarea agentilor secreti. Si nemtii si americanii foloseau in Al Doilea Razboi Mondial 'drogul adevarului', la nemti mescalina iar la americani LSD-ul si canabisul. Dar cel mai eficace drog al adevarului se zice ca il au rusii, asanumitul SP-17, care se zice ca fiind fara gust si miros nu este simtit de persoana vizata si in plus dupa interogatoriu induce amnezia totala, incat nici nu isi da seama ce i s-a intamplat. Cu acest drog ar fi testati periodic si proprii spioni, spre a nu trada.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

Mai sunt si alte plante melifere care dau miere si polen toxice, dar ponderea lor este asa de mica incat nu sunt interesante din punctul de vedere al apicultorilor, dar oricum lumea plantelor toxice este fascinanta, ele au furnizat otravuri folosita de-a lungul istoriei in multe feluri, de la a trata diferite boli, la a induce stari psihice alterate, de a produce anestezii pentru operatii, de a otravi sageti sau alimente sau ape in razboaie, de a face vraji sau chiar de a face crime.

 Matraguna, cu numele stiintific de Atropa belladonna este o specie cunoscuta si la noi ca in mai toata Europa si poate fi socotita cea mai toxica planta din aceasta zona, daca luam de bun faptul ca specii din genurile Datura si Brugmansia au fost aduse in Europa din America. Face parte tot din familia solenaceelor, inrudita cu rosiile, cartofii, ardeiul, vinetile, tutunul dar si cu Datura sau Brugmansia.
 Este o specie erbacee perena, de 0,5-1,5 m inaltime, cu radacina cu rizom, ramificata in partea superioara raspandita natural in Europa, Africa de Nord si Asia de Vest pana in Iran, dar cultivate si in SUA sau Canada si in alte parti ale lumii. Prefera solurile calcaroase si terenurile deranjate si mai umede, chiar in anumite paduri.
  Numele genului Atropa vine din mitologia greaca, Atropos fiind cel care taia firele din care este impletita viata fiecarui om, producand moartea. E clar ca denumirea genului sugereaza efectele mortale pe care le pot avea speciile acestui gen. Numele 'belladonna' (doamna frumoasa) vine din italiana Evului Mediu si se refera la moda femeilor italiene de a folosi picaturi pentru ochi din aceasta planta, care produceau dilatarea pupilelor, facand ochii mai frumosi dupa gustul vremii.
 Belladonna infloreste intre iunie-august in conditiile de la noi. Fructele sunt bace intai verzi apoi negre si suculente, putin dulci, cu multe seminte. Principalii alcaloizi tropinici continuti sunt hiosciamină, atropină, scopolamină, beladonină.
  Toate părțile plantei conțin alcaloizi tropani. Rădăcinile conțin până la 1,3%, frunzele 1,2%, tulpinile 0,65%, florile 0,6%, fructele mature 0,7% și semințele 0,4% alcaloizi tropanici; atinge conținutul maxim de alcaloizi atunci când planta este în vegetație și înflorire, iar rădăcinile sunt mai otrăvitoare la sfârșitul sezonului de creștere a plantei. Nectarul Belladonna este transformat din albine în miere, care conține și alcaloizi tropanici. Fructele sunt un pericol major pentru copii, deoarece arată atractiv și au un gust ușor dulce. Frunzele și fructele de belladonna sunt recoltate atunci când fructele sunt aproape coapte și conținutul lor de alcaloizi este mai mare, ceea ce le face potrivite pentru uz medicinal. Frunzele și fructele sunt apoi uscate într-un loc întunecat, uscat și păstrate bine.
  Doza periculoasă de belladonna depinde de vârsta și starea de sănătate. Mâncarea unuia sau a două fructe  proaspete afectează ușor percepția adulților. Acest efect începe după una sau două ore, de la înghițirea boabelor. Trei-patru boabe proaspete acționează ca un afrodisiac psihoactiv și trei-zece fructe sunt o doză halucinogenă. Doza letală pentru adulți este de zece până la douăzeci de fructe, în funcție de starea normală a consumatorului. La copii, consumul a două sau trei fructe poate fi fatal. Consumul tuturor părților plantei belladonna trebuie evitat din cauza toxicității, care poate fi fatală la unii indivizi, chiar și cu o doză minimă.
  Printre simptomele intoxicației cu belladonna se numără pupile dilatate, fotosensibilitate, vedere încețoșată, tahicardie, pierderea echilibrului, dureri de cap, erupții cutanate, roșeață, gură și gât uscate sever, dificultati de inghitire, delir și convulsii. Simptomele mortale ale plantei provin de la atropină, care perturbă capacitatea sistemului nervos parasimpatic de a regla activități involuntare, cum ar fi transpirația, respirația și ritmul cardiac. Ca antidot se folosesc aceleasi substante ca in intoxicatiile cu atropina.
Atropa belladonna este, de asemenea, toxică pentru multe animale de companie, cauzând narcoză și paralizie.
  Belladonna în lumea modernă este considerată o otravă puternică, cu puține efecte terapeutice. Cel mai frecvent este ca antidot al intoxicațiilor colinergice, cum ar fi cu insecticide organofosforice.
  O doză medie folosită în scopuri medicale este de la 0,05 la 0,1 g de frunze uscate și pudrate. 30 până la 200 mg frunze uscate sau 30 până la 120 mg rădăcini uscate pot avea un efect psihotrop plăcut.
Belladonna a fost folosită ca medicamente pe bază de plante timp de secole ca calmant, relaxant muscular, antiinflamator, pentru tratamentul problemelor menstruale, ulcerului peptic, reacției histaminice și bolilor de mișcare. Tinctura de frunze Belladonna este încă listată în Farmacopeea din SUA, cu o recomandare de 27-33 mg de alcaloizi totale la 100 ml de tinctură. Țigările cu frunze de belladonna impregnate cu tinctură de opiu au fost un medicament pe bază de rețetă până în 1930.
  Scopolamina este utilizată ca sare de hidrobromidă pentru afecțiuni gastro-intestinale și greață, precum și pentru a îmbunătăți efectul analgezic și anxiolitic al opioidelor. Anterior, acesta a fost folosit ca un calmant folosit în timpul nașterii.
  Sulfatul de atropină, utilizat în examinările oftalmice ca ciclodialgic mi-driatic. Este, de asemenea, utilizat ca antidot pentru otrăvire cu organofosfați, carbamați sau gaze paralitice (Sarin).
  Atropa belladonna și plantele înrudite, cum ar fi Datura stramonium, au fost folosite ocazional ca medicamente din cauza halucinațiilor și iluziilor vii pe care le produc. Cu toate acestea, aceste halucinații sunt de obicei descrise ca fiind foarte neplăcute și utilizarea recreativă este considerată extrem de periculoasă datorită riscului ridicat de supradozaj neintenționat fatal. În plus, efectele atropinei asupra sistemului nervos central includ tulburări de memorie, care pot duce la confuzii severe. Principalele efecte ale consumării belladonnei durează trei-patru ore, halucinațiile vizuale pot dura trei-patru zile, unele efecte adverse persistă mai multe zile. Experiențele pozitive ale consumului de Belladonna sunt rare, deoarece si atunci este de fapt o intoxicație cu Belladonna.

 
 
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

Ianuarie 28, 2020, 09:55:40 a.m. #20 Last Edit: Ianuarie 28, 2020, 10:04:21 a.m. by stefan1
Mai sunt si alte tipuri de miere toxica dar ma opresc aici. Totusi, putem vorbi putin si de mierea fermentata.
  Este cunoscut cazul unei pasari care a mancat miere alterata, care a stat la soare si care era in stare de ebrietate si zbura anormal. Si albinele pot manca asemenea miere sau miere sau inlocuitori in care s-a introdus intentionat alcool, fie tincturi fie sucuri alterate. Se poate si ca albinele sa ia alcool din fructe alterate sau din locurile unde fermenteaza fructe pentru bauturi.
  De multa vreme s-a studiat efectul alcoolului asupra albinelor si, anticipez, s-a constatat ca in unele aspecte efectul este asemanator cu cel asupra omului. De aceea cercetarile s-au focalizat in doua directii: ce efecte are alcoolul asupra albinelor si activitatii din stup si studiul - folosint albina drept cobai - a modului cum alcoolul actioneaza asupra celulelor neuronale ale omului sau mamiferelor, tinand cont de similaritatea efectelor alcoolului la insecte si mamifere.
  Grupul lui Charles Abramson de la Universitatea de Stat din Oklahoma a facut astfel de cercetari, de ex a echilibrului si mobilitatii albinelor intoxicate cu alcool. Cateva concluzii:
- Albinele intoxicate cu alcool petrec mai mult timp zburând.
- Dacă o albină este suficient de intoxicată, ea cade pe spate și misca doar din picioare.
- Albinele 'bete' au de obicei și multe alte accidente de zbor.
- Unele albine care consumă etanol devin prea bete pentru a-și găsi drumul înapoi în stup și vor muri ratacite.
- Bozic și colab. (2006) a constatat că consumul de alcool din partea albinelor perturba hrănirea și comportamentele sociale și are unele efecte similare cu otrăvirea cu insecticide.
- Unele albine devin mai agresive după consumul de alcool.  :nebun:

Expunerea la alcool poate avea un efect prelungit asupra albinelor, care durează până la 48 de ore. Acest fenomen este observat și la muștele fructelor și este atribuit neurotransmițătorului octopamină al muștelor fructelor, care este prezent și în albine.

S-a constatat că ,,sistemul nervos al albinei melifere este similar cu cel al vertebratelor". Aceste similitudini sunt suficient de pronunțate pentru a face chiar posibil să se obțină informații despre funcționarea creierului uman din modul în care albinele reacționează la anumite substanțe chimice.
  Cercetătorii au plasat albinele în hamuri minuscule și le-au hrănit cu diferite concentrații de alcool introduse în soluțiile de zahăr. S-au efectuat teste de locomoție, hrănire, interacțiune socială și agresivitate. Mustard a menționat că ,,Alcoolul afectează albinele și oamenii în moduri similare - afectează funcțiile motorii împreună cu învățarea și procesele memorarii". De asemenea, a fost testată interacțiunea albinelor cu antabuzul ( un medicament obișnuit administrat ca tratament pentru alcoolism).
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

dan sebastian

Cred ca substanta magica din protofil este de fapt alcoolul.
0744999989, 0722842211<br />Nu apreciezi sanatatea la adevarata ei valoare decat cand o pierzi.