• Welcome to Forum discuții Apiardeal. Please login or sign up.
 

Mierea de Metcalfa

Creat de stefan1, Octombrie 25, 2019, 10:02:39 a.m.

« precedentul - următorul »

stefan1

 Este un nou sort de miere, aparut in Europa doar in ultima vreme, de care e bine sa stim mai multe.
 Denumirea o ia de la o cicada, Metcalfa pruinosa aparuta in Europa din America, de maxim 40 de ani. Observata mai intai in Italia, se raspandeste destul de repede si in tarile vecine, iubind totusi zonele mai calde.

  Am mai scris despre ea si retranscriu aici acea postare:
Citat din: stefan1 din Februarie 19, 2018, 10:48:49 a.m.Trec tot aici un subiect care poate ar necesita o rubrica separata.
  A aparut un nou producator de mana,asta totusi fiind un prilej de ingrijorare , nu de bucurie. Este vorba despre o cicada, numita Metcalfa pruinosa sau cicada melifera.
  E originara din estul Americii de Nord si in Europa este semnalata de mai putin de 40 de ani, pentru prima data in Italia, mai precis in zona Venetiei. De atunci s-a raspandit si acum se intalneste in toata Europa. La noi in tara a aparut dupa cum urmeaza:
 - in 2006 la Eforie-Sud, parazitand vita-de-vie, rodii si plante in ghivece
 - in 2012 in Timisoara si Arad
 - in 2013 in Ilfov
 - in 2015 in Cluj

 Ca adult este ca o molie de 7-8mm lungime, de culoare variabila. Atat adultii cat si larvele se hranesc cu sucul plantelor pe care le inteapa si le sug seva.Ciclul biologic pleaca de la oua din care ies larve care trec prin 5 stadii pana la adult. Anual e o sinfura generatie, iar peste iarna trec doar ouale depuse pe vegetatie. Adultii se pot totusi vedea in multe luni de vara. O caracteristica a coloniilor de larve dar si a adultilor eate ca se acopere cu un puf alb (asemanator ca la paduchele lanos) si cu o substanta ceroasa care le face foarte greu de combatut. Ca efect al parazitarii lor, plantele, arbustii si arborii isi incetinesc dezvoltarea, reduc fructificarea, se imbolnavesc de diferite viroze sau alte boli.
  Combaterea este foarte dificila din cauza invelisului cerat care acopera coloniile. Se recomanda substante neonicotinoide, de multe ori combinate doua-trei si tratamentul sa se repete de cateva ori. Ba se recomanda si udarea cu aceste solutii, probabil pentru ca planta sa absoarba din sol pesticidul sistemic si sa-l inglobeze in toata masa plantei.

  Pentru albine este rau din mai multe motive. Larvele acestor cicade secreta multa mana, pe care albinele o recolteaza. Dar tratate cu neonicotinoide, albinele vor lua si pesticidele puternice cu care se cauta sa se combata acest daunator. Dar secretia abundenta de mana face ca aceasta sa impurifice alte culesuri, mierea recoltata devenind mai inchisa si chiar capatand gust de mana. Calitatea mierii de mana poate fi mai buna daca aceste cicade paraziteaza teiul sau artarul, dar ele pot parazita cca 200 de specii de plante si unele dau o mana de proasta calitate, reflectata in gustul mierii. De asemenea pot apare probleme cand se altereaza sorturile de miere monoflora.

 Dau aci o harta a raspandirii parazitului in Europa, dar a ajuns si in Coreea de Sud producand si acolo mari pagube.

 Daca tot este o parte buna a aparitiei acestei insecte aceasta ar fi doar acest cules de mana care nu era posibil pana la venirea ei. In rest doar pagube facute agriculturii, pomiculturii, silviculturii. Specii care nu erau producatoare de mana cum ar fi clematiile sau tisa sau tuya sau cenusarul (falsul otetar), platanii, salcamul, o serie de arbusti si chiar urzicile au devenit acum, in anumite conditii, producatori de mana culeasa de albine.
 
 Se incearca diferite metode de a limita efectele acestui daunator dar el continua sa se raspandeasca. O metoda interesanta este aducerea din America a unei viespi specializate in a se hrani cu larvele acestei cicade (vezi foto). Se fac insa studii intense ca aceasta specie nou introdusa sa nu atace si alte specii care au roluri pozitive in ecosisteme. Se pare ca nu are efecte colaterale rele si slovenii mai intai, apoi si italienii, austriecii si chiar ungurii folosesc aceste viespi in combaterea Metcalfei. Am mai pus o poza cu un parazitoid autohton, un paianjen foarte mic, rosu, care paraziteaza si larvele de Metcalfa, dar fara a avea efecte letale asupra lor.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

Octombrie 26, 2019, 10:51:55 a.m. #1 Last Edit: Octombrie 26, 2019, 11:02:49 a.m. by stefan1
Mierea de mana este produsa de insecte din grupul Hemiptera. Sunt in principal trei ordine de insecte care produc mana in cantitati asa de mari incat poata fi preluata si de albine. Multe alte specii folosesc mana produsa de aceste hemiptere printre care furnicile, viespile si bondarii.
Cele trei ordine principale care produc mana pentru albine sunt:
- ordinul Coccoidea (paduchii testosi). Sunt cca 8000 de specii , multe cu utilizari interesante. De ex cosenila rosie si cosenila poloneza folosesc la producerea unui colorant rosu numit carmin sau cârmâz (E 120) folosit la colorarea unor produse alimentare cum ar fi iaurtul sau unele sucuri, dar si la producerea de vopsele, cerneluri, produse cosmetice sau la colorarea maselor plastice. Culoarea (rosie intens) se obtine prin strivirea femelei acestor cosenile (dar se poate obtine si din fructele rosii ale unei plante numita tot cârmâz sau din coconii depusi de insecta din acelasi ordin pe o specie de stejar din Mexic). Pentu mana intereseaza in special paduchii testosi numiti Lecanide.
- ordinul Aphidoidea (afide), in special Lachnidele. Interesant ca trizaharidul melezitoza (cu rol important in cristalizarea mierii) este secretat de aceste afide cu rol de a atrage furnicile (care prin prezenta lor descurajeaza mai multi pradatori ai afidelor)
- ordinul Auchenorrhyncha (cicade). Cuprinde peste 45.000 de specii (!), multe specializate pentru o singura specie vegetala. Destul de rar sunt cicade care traiesc pe doua specii inrudite sau pe specii din genuri inrudite. Metcalfa pruinosa cu polifagia sa la peste 200 de specii vegetale, de la ierburi si plante de ghiveci pana la arbusti si arbori, este o specie deosebita si si din aceasta multitudine de gazduiri e foarte greu de combatut.

Mierea de mana are calitati cu o anumita variabilitate in functie de specia de hemiptere care o produce, de perioada din an si chiar de conditiile meteo din timpul culesului, dar totusi hotaratoare este specia vegetala unde se produce. De aceea sorturile de miere de mana sunt denumite dupa specia vegetala din care se obtin (de brad, de molid, de pin, de stejar, de salcie etc.). Mierea de Metcalfa este o exceptie, fiind singura miere de mana denumita nu dupa specia vegetala ci dupa specia animala care a produs-o. Aceasta pentru ca mierea produsa de aceasta cicada difera mai mult fata de cea produsa de alti paduchi chiar daca ambele sunt produse pe aceeasi specie vegetala.

Prima poza prezinta miere de metcalfa cristalizata, de la francezi
A doua poza prezinta o miere italiana de Metcalfa. Piata italiana nu e pregatita pentru consumul mierii de mana in general (albina italiana nici nu e prea buna culegatoare de mana) asa ca italienii (cei mai mari producatori de miere de Metcalfa) se indreapta spre piata germana, unde mierea de mana in general e tare pretuita. In cazul de fata este vorba de piata elvetiana, caci i se dadea pretul mierii, 14 franci elvetieni/500g. Exista si miere mult mai ieftina, totul in functie de cat de convingatoare este reclama.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

Cateva caracteristici ale mierii de Metcalfa:
Dintre toate felurile de miere, mierea de Metcalfa se aseamana cel mai mult cu mierea de brad, dar are si cativa parametri care le deosebesc, de la gust la continutul de trizaharide.
-continutul de polen, desi este o miere extraflorala - sau poate tocmai de aceea - este destul de ridicat, dar si variabil. Se incadreaza in clasele II si III (clas II cuprinde sorturile de miere care contin in 10 g miere intre 20.000 si 100.000 de graunte de polen, iar clasa a III-a cuprind sorturile care au intre 100.000 si 500.000 granule de polen in 10 g miere. Superior mai sunt doua clase (500.000-1.000.000 si peste un milion, dar in ambele au intervenit procedee de extragere a mierii prin presare sau distrugerea fagurilor). Polenul intalnit in mierea de mana este in marea majoritate din polenuri anemofile (raspandite de vant) sau provenind din contaminare secundara sau tertiara (in stup la preluarea sau prelucrarea nectarului sau la extractie).
- Mierea de Metcalfa se pastreaza multa vreme necristalizata dar pana la urma cristalizeaza si ea. In general este vascoasa si pt ca are un continut redus de apa si pentru ca are zaharuri superioare. De fapt mierile de mana au in general un continut de apa mai scazut. Chiar mana de pe frunze este de multe ori (functie de vreme,  de umiditatea relativa si de timpul cat a stat pe frunze pana cand au luat-o albinele) mult mai concentrata decat nectarul floral, ajungand la 60-90% substanta uscata.
Cristalizata, miarea de M are o culoare maro (vezi si in poza)
- Ca miros: de legume / fructe, de pastă de tomate verzi, de fructe fierte, de gem de smochine, de drojdie, de caramel
- Ca gust: caracteristic; similar cu mirosul de sos de roșii, gem de smochine; aminteste de fructe uscate și melasă; malț, sirop din plante, sfeclă sau ierburi fierte, curmale
Retrogust suficient de persistent, usor acid sau usor sarat

Dau comparativ cateva caracteristici ale mierii de Metcalfa fata de cea de brad:
- umiditate 15,8/15,5
- HMF 1,7/1,7
- amilaza 34,2/23,4
- invertaza 23,5/23,5
- prolina 52,0 (mare)/ nu am date
- conductibilitate electrica 1,74/1,45
- unghi de rotatie a luminii (pozitiv) 18,5/ 14,3
- culoare (pe scara Pfund) 102,4/98,4
- pH 5,1/5,2
- acizi liberi 37,2/26,5
- lactone 4,1/1,9
- aciditate totala 41,3/28,4
- fructoza 31,7/31,5
- glucoza 23,7/24,1
- zaharoza 0,1/0,4
- maltoza 1,4/0,8
- izomaltoza 2,0/2,3
- erloza 1/0,9
- rafinoza 0,5/2,2
- trehaloza 0,2/2,4
- melezitoza 0/5,0
- glucoza+fructoza 55,3/55,7
- (fructoza/glucoza) 1,35/1,31
- (glucoza/apa) 1,49/1,55

Am scris cu rosu valorile care diferentiaza mana de Metcalfa de cea de brad.

In principal aciditatea totala mai mare, continutul diferit amilaza, de trizaharide, prezenta constanta de maltotrioza si practic lipsa de melezitoza deosebesc mierea de Metcalfa de cea de brad.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

 In tarile unde aceasta cicada s-a instalat mai puternic, culesul de mana de Metcalfa a devenit semnificativ. @Edy spunea pe forum acum cativa ani ca are in Italia trei culesuri principale: de salcam, de castan dulce si de Metcalfa. In special Italia si Sloveniaproduc astfel de miere, adica tarile unde a aparut mai intai in Europa aceasta insecta.
  Acuma este si la noi mai in toata tara. Nu stiu daca la densitati care sa produca atata mana incat sa fie luata masiv de albine. Metcafa pruinosa prefera zonele mai calde si probabil expansiunea inspre nordul Europei va fi limitata la o anumita latitudine, dar tara noastra ii ofera conditii de inmultire, iar incalzirea globala va favoriza raspandirea ei.
  Pe langa beneficiul inca unui cules apicol in plus, Metcalfa aduce si probleme stuparilor. Culesul de astfel de mana se poate face in paralel cu alte culesuri si mana de metcafa poate impurifica unele culesuri de miere monoflora. Cum mana de Metcalfa se produce in lunile iulie-septembrie, suntem intr-o perioada cand albinele depoziteaza mai mult in cuib si aceasta miere se poate regasi in rezervele de iarna, cu consecintele stiute ale mierii de mana. De asemenea combaterea acestei cicade se face cu pesticide care pot sa fie aduse de albine odata cu mana si sa afecteze puietul si albinele. Cum Metcalfa paraziteaza foarte multe specii vegetale, va fi greu sa evitam prezenta unei astfel de mieri in rezervele pentru iarna. S-ar putea ca in viitorul mai apropiat sau mai indepartat, stuparii sa isi schimbe si din cauza ei modul de pregatire a stupilor pentru iarna.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)