Recurs la istorie

[D006]

Tiganii??

  Ungurii cand vorbesc intre ei asa zic despre noi ...  si pe stadioane se mai auzea pana de curand aceasta expresie la adresa romanilor .

[orbanstefan64]

Nu m-am referit la dumneavoastra,altcineva ma acuza de ''scenarita'' 
Pharaonu75-da,ungurii au omorat romani si viceversa,diferenta intre romani si unguri este aceasta: ungurii au intrat in casa romanilor in nenumarate randuri si au omorat de la cel mai mic la cel mai mare(1784 dupa rascoala lu Horea Closca si Crisan, 1848 dupa ce Avram Iancu le-o indicat sa fie atenti cu opinca romaneasca si bineinteles,1919-1920,1940-1944).    Romanii au omorat unguri PE FRONTUL DE LUPTA,au fost insa unele cazuri in care au fost razbunari.....cand esti din Mures ori din Ardealul de nord si pleci in armata si cand te intorci in 1944-1945 si iti zice Ion si Vasile ca toata familia iti este intr-o groapa comuna cu var si ca Janos cu Pisti or condus armata ungara la casele romanilor.....ce ziceti,voi iati mai iubi? 
Daca toata ziua cineva dintr-o rasa ''superioara'' te-ar umili si te-ar defaima pe tine ori familia ta,cand ai avea sansa teai razbuna oricine ai fi tu,cititorule 

cu janos n am nici o treaba, da alalaltu ce ti o gresit ?
 

[D006]

  Doua blonde discuta la un coltz de strada : auzi draga cica ungurii au scula cea mai lunga din lume , eee , cica mexicanii au scula cea mai groasa din lume !  Un roman tragea cu urechea si este observat de blonde care il intreaba : cine esti tu ? eu ? PISTU GONZALES !

[orbanstefan64]

asta i furt de indentitate 

[stefan1]

  Dedule, mai ai de studiat istorie.
  Vorbesti de Rascoala lui Horia. Ca in orice astfel de miscare au fost multe atrocitati. Redau aici o infima parte, poate iti mai schimbi parerea.
  Dau din insemnarile unui preot reformat din Cricsor, unul din primele locuri unde a izbugnit rascoala in 2 noiembrie 1784:
"Pe Andrei, Toma si Samuel Kristyori i-au omorat cu securile, cu batele, cu parii, dupa multe chinuri. Pe Ioan Kristyori, dupa ce l-au zdrobit crunt la un capat al satului, l-au tarat pe jumatate mort, de picioare, peste dealuri, pietre, vai, pana la biserica reformata, care era la celalalt capat al satului. Cat timp l-au tarat l-au batut, l-au lovit intruna. Aci, razimandu-se de latura bisericii a grait amar: lasati sa ma razim de casa domnului, de Casa in care am preamarit pe DomnulDumnezeul meu. De acolo a privit pana cand tiganii pusi de sateni i-au sapat groapa. Ispravind, tiganii l-au dezbracar gol, l-au aruncat inca nefiind mort in groapa, iar peste el cei trei morti, dupa care i-a dezbracat si pe ei goi, aruncand pamant peste ei. Vesmintele lor apoi tiganii le-au impartit intre ei. In chinuri groaznice au omorat si pa Andrei Kristyori, si cand l-au pus in pamant mai gemea inca, si-a pus singur mainile pe piept. Judele nobililor, Gabriel Kristyori, dupa ce i-au zdrobit picioarele,mainile, in numele lui Dumnezeu i-a rugat sa nu-l mai chinuie, sa-l impuste. La ceea ce un taran numaidecat l-a impuscat si a murit. Apoi si pe el impreuna cu Adam Kristyori, tiganii i-au dezbracat goi si i-a aruncat in groapa pe care au sapat-o inaintea bisericii, pe unul inca viu, pe celalalt mort, aruncand pamant peste ei. Si imbracamintea acestora a fost impartita de tigani intre ei.
  Pe vaduva lui Mihail Kristyori, dupa ce au batut-o si au zdrobit-o crunt, au aruncat-o intr-o baltoaca unde a zacut pana a treia zi pe jumatate moarta si apoi din bataia cumplita, de foame, de sete a treia zi a murit. Acolo au ingropat-o unde se arunca gunoiul, in coltul grajdului sau, tiganii. Pe o fata de maritat a acestei vaduve, chinuind-o, batand-o cumplit in casa lor, acolo a zacut si s-a chinuit. Din pricina taranilor nu i s-a putut veni in ajutor. A treia zi a si murit. Tiganii apoi dezbracand-o, i-a legat un streang de tei de grumazi, asa au tarat-o in gradina de pruni si acolo au inmormantat-o. Si pe un copilas al vaduvei, dupa ce l-au omorat taranii cu multe lovituri, l-au aruncat tiganii, gol, in groapa sapata intr-un strat de legume. Pe un alt copil al ei, de 10 ani, l-au batut crunt, l-au chinuit, capul, bratele, asa le-au zdrobit de a ajuns pe mana felcerului. Pe vaduva Iulia Kristyori gasita pe camp, asa au batut-o de trupul ii semana cu panura neagra, capul spart, trupul, bratele numai umflaturi. Ar fi trebuit sa moara daca nu era lecuita insistent.
  Si apoi preotul isi nareaza propria soarta, a sotiei si a doua fiice ale sale. In ziua de 2 noiembrie rasculatii au venit si la casa lui. El le-a iesit in cale cu Biblia deschisa, i-a indemnat sa incetaze cu faptele vinovate, si sa nu omoare pe nimeni, caci ar fi pacat de neiertat. Apoi si pe el, slujitor al lui Dumnezeu, sa-l lase in pace, ca el iobagi nu are si nici lor nu le-a gresit cu nimic. Nici nu a putut sa le greseasca ca pentru asta nu a avut putere, ba mai curand le-a fost de folos si le va fi de folos, ca el se roaga pentru toti. In mare teama atunci a scapat. Noaptea apoi sotia lui Andrei Kristyori cu doua fete ale ei, sotia lui cu doua fete ale lor, au dormit in podul casei lui. Marti si miercuri a auzit mereu strigate: nici macar un copil sa nu ramana intre unguri, sa-i omoram pe toti. Ingroziti de acestea, joi spre zorii zilei sotia lui Andrei Kristyori cu doua fiice ale sale, sotia lui cu doua fiice ale lor au luat drumul padurii spre Brad. Dimineata insa s-au trezit fata in fata cu multimea taranilor vrniti dinspre brad, care le-au oprit. Cand sosi si popa din Taratel, multimea il intreba, sa le dam drumul sau sa le omoram? Omoratile pe sufletul meu! Asa mai intai incepura sa loveasca, sa bata pe sotia lui Andrei K , cu securile, cu batele, pana cand s-a prabusit. Venindu-si apoi in simturi, ea isi scoase cizmele ca sa poata fugi mai bine. Dar din nou au doborat-o si au lovit-o pana a murit. Tot asa au facut si cu fetita lor mai mica, si pe aceasta au omorat-o. Slobozind pusca si asupra fiicei lui 9a preotului) mai mari, au ranit-o. Vaitandu-se in durerile sale, au impuscat-o din nou si a murit. Au tras si asupra sotiei lui, care cu fetita de 3 ani in brate, in genunchi rostea rugaciuni, au ranit-o si pe ea, iar cand mai mult de groaza a cazut intr-o parte, i-au luat fetita din brate.Au impuscat prin brat si pe fata de 14 ani a sotiei lui anrei kristyori. In timp ce se petreceau acestea, romanii au pus pe tigani sa le sape groapa. Dupa ce se gata, popa din Taratel dete porunca chiar si vii sa le arunce in groapa. Asa tiganii tragand vesmintele de pe ele, au pus mai intai pe fetita lui vie in groapa, dupa aceea pe sotia lui Andrei cu fetita mai mica moarte, dupa aia pe fata lui mai mare moarta, iar pe urma pe pe sotia lui si pe fata mai mare a lui Kristyori amandoua vii si le-au acoperit cu pamant. Fiica mai mare a lui Kristyori si atunci mai risipea si zvarlea cu picioarele pamantul.
  L-au cautat si pe el sa-l omoare. Trei zile a stat ascuns intr-o claie de paie. Apoi de nemancare a iesit si s-a dus la biserica. De acolo taranii l-au tras afara, l-au lovit, l-au batut pana a ametit. Unii n-au lasat sa-l omoare. Si in zilele urmatoare au vrut in cateva randuri sa-l piarda impreuna cu altii, au vrut cand sa aprinda casa pe el, cand sa-l impuste, strigand ca nici macar un ungur sa nu mai ramana."

[sfantul spiridon]

 Situaţia etnicilor români din Transilvania în ajunul războiului a fost sumbră. Autorităţile maghiare au răspuns cerinţelor românilor de a fi eliberaţi de acest tratament cu o represiunea politică, economică şi religioasă mai puternică, cu o asimilare şi mai brutală şi printr-o colonizare maghiară şi mai extinsă asupra fostelor regiuni româneşti. (Keith Hitchens, Rumania 1866-1947, 1994). Autorităţile vieneze au prevăzut în mod corect că refuzul intransigent al ungurilor de a le acorda drepturi fundamentale românilor va aduce sfârşitul monarhiei. Momentul Trianon a fost interpretat în unanimitate de istoricii unguri ca o nedreptate extraordinară şi o rană dureroasă. De fapt, Tratatul de la Trianon a redresat una dintre cele mai longevive nedreptăţi din Europa. Pentru prima dată în câteva sute de ani majoritatea populaţiei din Transilvania şi-a primit cu adevărat drepturile politice şi civile, a fost eliberată de discriminarea economică sistematică, i s-a permis libertatea religioasă şi nu a mai fost supusă naţionalismului agresiv al unei "rase superioare".  Dar Tratatul de la Trainon nu a inversat pur şi simplu rolurile dintre discrimnat şi discriminator. Fosta minoritate maghiară privilegiată nu a fost privată de drepturile politice. Nu a suferit restricţii punitive aplicate practicilor religioase. Şi, cu excepţia reformei agrare care de asemenea a redistribuit proprietăţile marilor stăpâni din vechiul regat, minoritatea maghiară nu a fost supusă unei politici economice discriminatorie. (David Mitrany, Pământul şi ţăranii în România: Războiul şi Reforma agrară (1917-1921), 1930) Desigur că Tratatul de la Trianon nu a fost perfect şi populaţii minoritare au continuat să existe de ambele părţi ale noii granţie. Desigur, drepturile egale au fost incluse în prevederile obligatorii cu privire la minorităţi, prevederi care i-au fost impuse României în timpul negocierilor de pace. Şi, desigur, resentimentele moştenite şi discriminarea individuală au continuat să persiste. Dar niciunul din aceşti factori nu a putut diminua inovaţia fundamentală a egalităţii constituţioinale şi legale din regiune. Trianon a fost fără îndoială o rană. Dar guvernul de la Budapesta a păstrat-o deschisă în mod intenţionat şi s-a îngrijorat până când a devenit gangrenoasă, inevitabil conducând ţara din nou spre un război dezastruos. Odată cu recuperarea teritoriilor pierdute prin Tratatul de la Trianon, Ungaria a dezvoltat un interest statornic în schimbarea forţată a frontierelor şi crearea unei instabilităţi printre vecinii săi, care deţineau la acel moment aceste teritorii, în scopul de a facilita transferul lor pe viitor. În acest sens, Budapesta a căutat în mod activ să împiedice orice reconciliere fundamentală etnică din regiune şi în special dezvoltarea unui vieţi comune între unguri şi români. Dimpotrivă, Horthy şi guvernele ungare care au urmat la putere au avut misiunea de a insufla convingerea, în rândul maghiarilor de pretutindeni, că unirea Transilvaniei cu România a fost doar o ocupaţie temporară de către trupele ostile, sub care minoritatea ungară a fost supusă la o continuă brutalitate şi asimilare forţată, demonizându-i pe români şi politicile lor asupra minorităţilor. Instrucţia lui Horthy din octombrie 1919 a exprimat în mod explicit intenţiile interbelice ale Ungariei: "Până când va veni timpul potrivit pentru un atac, relaţiile pacifiste cu România trebuie menţinute, totuşi orice oportunitate trebuie folosită pentru a o izola diplomatic, iar o organizaţie iredentistă activă trebuie să continue să existe în Transilvania". (Gyula Juhász, Hungarian Foreign Policy (1919-1945), 1979) Cum incitarea la ură etnică şi instigarea la violenţă au devenit simboluri ale politicii (clandestine) ale Ungariei împotriva vecinilor săi, politica internă a alunecat de asemenea spre naţionalism extremist şi violenţă paramilitară. Budapesta şi-a implicat organizaţiile maghiare imigrante din întreaga lume în proiectul său iredentist. La conferinţa mondială maghiară susţinută la Budapesta în 1927, de exemplu, organizaţia ungaro-americană a oferit sprijin pentru revizionismul teritorial, pe care l-a onorat în timpul activităţii neîntrerupte de lobby a administraţiei prezidenţiale americane. Horthy a reuşit chiar să recruteze ambasadori britanici pentru a submina sprijinul Londrei pentru Bucureşti, dar şi un magnat britanic care să insiste pe lângă Fuhrer să atace România. (Neil Tweedie and Peter Day, "When Rothermere urged Hitler to invade Romania," Telegraph, 1 March 2005) Demonstrând că toate mijloacele erau justificate în acest demers, Horthy, care şi-a promovat în mod ostentativ sentimentele sale anti-comuniste şi anti-sovietice, a colaborat de asemenea cu Stalin pentru a diviza România. (Tatiana Volokitina, Tofik Islamov and Tatiana Poliakova, editors, Transilvianskii Vopros: Vengero-Rumynskii Territorialnii Spor I SSSR, 1940-1946. Dokumenti, 2000) În tot acest timp, Budapesta nu şi-a asumat niciodată responsabilitatea pentru represiunea sa de secole asupra populaţiei române din Transilvania. Eşecul de a recunoaşte pe deplin această povară, de a o analiza în toate aspectele sale, a făcut ca Budapesta să fie incapabilă de a trece peste toate aceste conflicte interetnice. Elitele politice maghiare cu greu s-au putut dezice de trecut pentru a merge mai departe, au refuzat să recunoască faptul că originile actelor politice abuzive erau în continuare incluse în politica de stat, contaminând sistemul educaţional şi denaturând percepţia publică. În schimb, Budapesta a continuat să promoveze politicile secolului XIX de asimilare forţată şi, când forţele lui Horthy au intrat în nordul Transilvaniei în septembrie 1940, au început să ucidă sistematic elitele intelecutale şi spirituale din oraşele şi satele româneşti. Acestea nu au fost atrocităţi - crimele individuale ale ofiţerilor, soldaţilor sau unităţilor care nu au ţinut seama de ordinele primite. Au fost mai degrabă acţiuni punitive ordonate în mod specific de comandanţii militari maghiari în cadrul unei campanii urmărită cu bună ştiinţă de conducerea politică maghiară. Dacă perspectivele româneşti s-au pierdut în mijlocul acestei campanii, se pot imagina presiunile şi forţele care au cuprins elitele maghiare individuale cu îndeajunsă viziune pentru a recunoaşte nevoia de schimbare. Elocvent în acest sens a fost protestul remarcabil al ministrului de externe Pal Teleki împotriva politicii de a justifica în mod fals prin abuzul asupra minorităţilor atacurile maghiare împotriva vecinilor săi.  În celebrul bilet de sinucidere din aprilie 1941, ministrul ungar de externe a condamnat conducerea ţării sale pentru că s-a plasat "de partea ticăloşilor, pentru că nu există nicio fărâmă de adevăr în poveştile despre atrocităţi. Nu există nici măcăr împotriva germanilor, darămite împotriva ungurilor!" (Nicholas Nagy-Talavera, Cămăşile verzi şi ceilalţi: Fascismul în Ungaria şi România, 1970. În acea toamnă, Ivan Héjjas, unul dintre comandanţii preferaţi din "Teroarea Albă" ai lui Horthy, şi Baron Ede Atzél, care a condus "Societatea Transilvaniei pentru evidenţa populaţiei" responsabilă de monitorizarea, deposedarea şi excluderea etnicilor români din economia regională, au înaintat un plan pentru eliminarea etniei române în timp record. Aprobat de primul ministru al Ungariei la începutul anului 1942, planul propunea aceeaşi politică care a condus la sinuciderea lui Teleki, stipulând că "pentru a justifica represaliile oficiale împotriva românilor", comandouri maghiare "care vorbesc româneşte, se îmbracă în costume naţionale româneşti şi se afişează ca un grup românesc, vor lansa atacuri teroriste împotriva germanilor din Transilvania şi a unor grupuri de unguri" (23 august 1944:. Documente, vol. i, 1984) Noile autorităţi maghiare din Transilvania au urmărit un program de patru ani, de purificare etnică împotriva românilor. Este de notat faptul că autorităţile române nu au răspuns cu acceaşi monedă etnicilor maghiari care au rămas sub jurisdicţia lor. După apelurile repetate ale României - şi în conformitate cu dispoziţiile Tratatului de la Viena prin care s-a transferat Ungariei nordul Transilvaniei – în 1941, o comisie de anchetă germano-italiană a fost trimisă să investigheze situaţia. O alta a fost trimisă în 1943 la cererea guvernului de la Budapesta, aparent ca parte a unui efort greşit de a anula vinovăţia ungurilor identificată la prima anchetă.  Comisia din 1943 a identificat din nou problema ca fiind "discriminarea brutală împotriva populaţiei româneşti de către funcţionarii publici şi civilii maghiari", care a fost cauzată de "atitudinea fundamentală" pe care autorităţile maghiare şi-au exprimat-o în mod deschis că "românii, atât ca o rasă, cât şi ca o cultură, se află la un nivel mult mai jos decât ungurii şi, prin urmare, nu pot avea pretenţii la acelaşi tratament cu naţionalităţile de stat".  (Vasile Puşcaş, Transilvania şi aranjamentele europene: (1940-1944), 1995)  Comisia germano-italiană a raportat mai departe că, sub conducerea lui Horthy, educaţia în limba română a fost oprită, iar profesorii români au fost exilaţi din Transilvania sau relocaţi în Ungaria propriu-zisă. Populaţii întregi de sate au fost expropriate fără compensaţie şi evacuate de urgenţă. Toţi funcţionarii publici români au fost concediaţi şi cei care şi-au dorit să-şi primească pensiile pentru care au muncit, care îşi doreau să se angajeze la stat sau care voiau să părăsească serviciul militar erau obligaţi să se convertească mai întâi la biserica maghiară (romano-catolică sau reformată). Numele românilor au fost maghiarizate în documentele oficiale. Şi Bisericii Ortodoxe Române şi Bisericii Catolice Greceşti li s-a pierdut recunoaşterea oficială din nou şi au fost distruse cu acordul tacit al autorităţilor maghiare conduse de la Budapesta. Era ca şi cum Budapesta ar fi vrut să sublinieze în cea mai întunecată culoare cât de imperios necesar a fost într-adevăr Tratatul de la Trianon. 

[stefan1]

  Sunt sute de astfel de relatari dureroase, care este bine sa le stim ca sa nu vedem totul in alb si negru.
  Alte asemenea fapte tot in 2 noiembrie in Brad. Neputand sa fuga, unii unguri s-au refugiat in turnul bisericii reformate, cu femei si copii. Rasculatii au spart usa bisericii, i-au tras jos din turn, pe unii i-a omorat, la altii le-a lasat viata cu conditia sa treaca la legea romaneasca. Peste doua dile, in 4 noiembrie i-a si botezat impreuna cu altii catolici sau calvini, de-a valma.
  Au fost ucisi judele nobililor Nicolae Bradi, Iosif Bradi, Moise Nemes, Ioan Nemes cu doi fii, Mihai Szombati, vaduva lui Albert Ribitzei, gheorghe Anka cu fiul casatorit stefan Anka, Alexandru Kolumban, vaduva lui Alexandru nagy, preotul reformat Stefan Baktsi, cantorul Mihail Teleki, croitorul Iosif Kis.
  " Pe Nicolae Bradi, fost jude suprem al nobililor, un iobag al sau la gasit in casa, ii lua caciula si si-o puse in cap, il tara de par pana in fata multimii care-l omora pe loc. Pe preotul Stefan Baktsi l-au tarat in curtea casei preotesti, acolo l-au omorat. Mai multe relatari spun insa ca i-au taiat capul cu securea pe pragul bisericii. Pe vaduva lui Albert Ribitzei ar fi ucis-o in cimitir in mod impudic, cumplit. Sotiei lui Gheorghe Ribitzei a fost obligata sa treaca in legea romaneasca si sa jure ca nu va mai cere datornicilor datoriile avute. Unii ca Ioan Nemes cu doi copii, Gheorghe Anka cu fiul Stefan, cantorul, croitorul, au dat sa fuga in padure dar au foet momiti sa se intoarca cu promisiunea ca daca trec la biserica neunita le cruta viata. Intorsi insa au fost inchisi si osanditi mortii: vineri 5 noiembrie au fost dusi la podul crisului si ucisi parinti si copii. Pe Ioan Nemes l-au ucis in fata copiilor sai. Acestia zadarnic s-au rugat, i-au ucis si pe ei. Mai ales cel mic fagaduia sa le fie romanilor sluga pe veci, sa pazeasca si viteii numai sa nu-l omoare, dar l-au doborat peste trupul tatalui sau."
  In Ribita, in 3 noiembrie au fost omorati 42 oameni. Dintr-o singura familie, Nemes, au fost omorate 18 persoane: cei doi Ladislau Nemes senior si junior, Emeric Nemes cu sotia, Aron nemes cu sotia, doi fii si o fiica, Paul nemes cu sotia, fiul sau cu sotia si o fiica, Beniamin Nemes cu sotia si fiica, sotia lui Francisc Nemes.
  Se dau si aici amaunte. Pe sotia lui Stefan Ribitzeisi pe sora ei le-au scos din niste foi de porumb de unde in batai cumplite le-a tarat in curtea lor, le-a omorat in fata usii si acolo le-au ingropat. Pe cea din urma ar fi ingropat-o pe jumatate vie, au calcat cu picioarele pamantul sub care mai miscau inca. Pe unii, cu femei si copii, petrecuti de mare multime, i-au dus in marginea satului si acolo i-au dat in mana tiganilor sa-i omoare. Ladislau Nemes cel batran si cel de mijloc, Emeric Nemes cu sotia si doua fete au fugit in padure. Popa din Vaca i-ar fi convins sa se intoarca , incredintandu-i ca nu li se va intampla nimic.Dar apoi romanii i-au adus in sat si i-au dat pe mana tiganilor, care i-au tarat la marginea satului si au omorat pe Ladislau Nemes, pe Emeric Nemes si pe sotia sa. Pe cele doua fete insa romanii le-au luat din mainile tiganilor si le-au botezat in legea lor. Preotul le-a intrebat daca le este scarba si se leapada de religia lor. Dacase lapada sa scuipe. De frica fetele spusera ca le e scarba si au scuipat de trei ori pe pamant. O fata, Sofia Voda, din credinta ca ungurii trebuie omorati pana la unul, pe fetita de trei luni a lui Alexandru ribitzei a aruncat-o in Cris."
  Ecaterina Hollaki, fiica fostului comite suprem Paul Hollaki, povesteste prin ce a trecut ea, in Mihaileni. " Ea, cu sotul sau Ladislau Csiszar, cu doi copii, anume baiatuo lor de 6 ani si fetita de trei ai si jumatate, si cu doi frati ai sotului, Stefan si Nicolae, au dat sa scape spre padure. Dar n-au mers nici 50 de pasi, ca iobagii lor din mai multe sate le-a tinut calea, i-a prins pe toti, numai unul a putut scapa. I-au readus la Mihaileni lovindu-i cu muchia securii, cu furci de fier, batandu-i si chinuindu-i cumplit; pe copiii doborati la pamant ii loveau cu picioarele. Ajunsi la Mihaileni, pe sotul sau care abia isi mai tragea sufletul, in curtea proprie l-au impuscat. In acest timp copiii i-au fost ascunsi de doica Stanca Nut (romanca, iobagita a lor) la casa ei. Dar dupa ce au ucis pe sotul ei, i-au cautat unde sa fie? Descoperindu-i iau scos de acolo  si dupa ce i-au aruncat peste un gard inalt, soldatul in concediu Toader Cles cu mai multi altii, pe fetita au impuscat-o pe baiat l-au taiat cu securile, asa l-au omorat. Pe doica lor care era acolo au batut-o cumplit. Zdrobit, chinuit intr-un chip de nedescris, cu cinci focuri l-au impuscat pe Stefan. Ea in acest timp s-a ascuns la iobagul ei Ursu Cles si de acolo, la sfatul preotului roman, in podul bisericii romanesti, umbracata in haine de fata romanesti. Acolo si-a petrecut noaptea, vre-o 10 ore, dar a fost descoperita de un soldat in concediu si un iobag al ei. Primul a vrut sa o arunce din turn dar iobagul l-a oprit, spunand ca va trece in legea romaneasca. Au tarat-o din pod in biserica si au jurat-o si botezat-o in legea romaneasca. A doua zi a sosit in sat oastea rasculatilor condusa de Crisan si ea a fugit in padure. Dar Crisan a aflat si a trimis sa o caute. Au prins-o din nou si au adus-o sa o omoare. Pana a ajuns insa Crisan a plecat mai departe cu rasculatii. lti iobagi au scapat-o din mana celor care au adus-o dar tot cu conditia sa treaca in legea romaneasca. ca sa ramana in viata s-a botezat inca o data. Apoi trei saptamani s-a ascuns prin grajdurile vitelor,, prin paie si fan, flamanda si insetata, iar alte doua saptamani a stat cu frica mare la un iobag al ei. Toate proprietatile i-au fost pradate, animalele, vasele, podoabele, banii, tot i-a fost pradat.  Numai vin a avut mai mult de 1000 de vedre."
  Ea nu spune, dar din mai multe surse se spune ca iobagul care a omorat pe sotul si copiii ei, Toader Cles, ar fi obligat-o sa se casatoreasca cu el.
  Preotul reformat din Baia de Cris se plange: "Au pradat cu totul biserica cea mare, altarele le-au facut una cu pamantul, in cripta au rascolit mortii din sicrie, cuminecatura au calcat-o in picioare, pe cei doi frati ( calugari care nu au fugit) i-au zdrobit. Si pe el l-au pradat de tot ce a avut. Au omorat 4 calugari, pe ceilalti i-au facut romani. Au luat si clopotul bisericii reformate."
  Stefan Vinzi scrie: "Pot scrie ca noutate despre femei ca talharii au vrut sa le prefaca in romance, sa le impreune cu tigani, sa le dea in casatorie cu fiii lor ba si sa le arda. Dar de toate astea Puterea cereasca le-a pazit. E drept ca in Cricsor pe fiica lui Mihail akot, in Baia de Cris pe sotia judelui nobiliar, Mihail Gal, le-a maritat cu doi ficiori romani sub aspru juramant, dar si acestea au scapat. Pe sotia lui Ladislau Csiszar au lasat-o goala de tot, asa cum naste pe om mama sa. Pe bietele femei le-au pus sa umble apoi in biserica romaneasca, sa posteasca. Ba si patroana mea cand putea primi cu torsul putina mamaliga sau moare de varza de la iobagii sai, si atunci trebuia sa-si faca cruce."

[sfantul spiridon]

Dogma oficiala, pe care toti am invatat-o afirma ca dupa cucerirea romana din 106 e. n. si pana la retragerea aureliana din 275 e. n. limba daca a disparut, din ea ramanind aproximativ 150 cuvinte.
Intrebarea pe care mi-am pus-o cand am inceput sa studiez acest domeniu a fost urmatoarea:
Cum a fost posibil, sa existe o limba romana unitara pe un teritoriu atit de intins (Romania plus Basarabia si Bucovina, in conditiile in care administrativ acest teritoriu nu a fost unit decit in timpul lui Burebista si Decebal aproximativ 86 de ani, la 1600 e. n. timp de un an sub stapanirea lui Mihai Viteazul si apoi de la 1859 cind a fost prima Unire? )
Raspunsul oficial nu ofera nici un fel de argumentatie, este ca in Biblie -Crede si nu cerceta - ba chiar punerea in discutie a acestei probleme este privita ca o erezie majora.
O explicatie a acestei intransigente poate veni din secolul XVIII cind ne straduiam sa ne afirmam anterioritatea pe acest pamint fata de maghiarii din stepe si cum legaturile noastre cu civilizatia romana erau greu de discutat am creat aceasta teorie pe care in entuziasmul general patriotic a fost greu sa mai poata fi analizata lucid.
Revenind la intrebarea initiala:
Este posibil ca in 169 de ani romanii sa fi schimbat limba unui intreg popor si chiar in zone in care nu au stapinit niciodata?
Pentru a putea raspunde la aceasta intrebare trebuie sa luam in calcul toate argumentele si sa verificam toate ipotezele.
O astfel de ipoteza ar fi ca civilizatia geto-daca ar fi fost atat de inapoiata cultural si lingvistic incat atunci cand i-au cucerit romanii, geto-dacii ar fi trecut in masa la latinitate.
Sa vedem daca datele pe care le avem ne pot permite aceasta ipoteza.
Spatiul carpato-danubiano-pontic a fost locuit neintrerupt (o atesta istoria oficiala) de peste 600.000 de ani, din paleolitic si exista chiar dovezi neverificate foarte bine, ca acest spatiu ar fi fost unul din locurile de antropogeneza unde s-a nascut "Omul".
Clima, relieful si existenta depozitelor de sare la suprafata au fost argumente foarte puternice ale locuirii omului in acest spatiu.
Importanta sarii pentru existenta vietii este adesea uitata desi in conditii de efort prelungit, prin transpiratie se pierd saruri care sunt indispensabile functionarii normale a celulei. In sare se conservau alimentele, cu sare se argaseau pieile, iar suplimentul de sare pentru animalele domestice era vital. Se pare ca "salariul" provine din salis=sare (latina) si ca in cantitati de sare erau platiti soldatii romani la inceput.Ocna Sibiului are urme de locuire permanenta din paleolitic si pana in prezent.
Masivele de sare din spatiul acesta erau singurele surse exploatabile la suprafata, din Europa inceputurilor. S-au creat adevarate drumuri ale sarii care brazdau continentul asa cum mai tarziu a fost "Drumul Matasii".
In acest spatiu a aparut prima scriere cunoscuta, mai veche cu 1.000 de ani decat cea de la Sumer si anume scrierea pictografica de pe tablitele de la Tartaria care a aparut "curand dupa jumatatea mileniului al VI-lea si a fost folosita continuu timp de un mileniu si jumatate in epoca cuprului din Europa central-rasariteana intre 5.500 si 4.000 i.e.n.. Este acum cert ca scrierea veche europeana este mult mai veche decat cea sumeriana".
Am citat din Marija Gimbutas Civilizatia Marii Zeite si sosirea cavalerilor razboinici Ed. Lucretius 1997 pag. 37.
In zona Portilor de Fier s-a descoperit in 1965 unul dintre cele mai vechi orase din lume si anume Lepenski Vir in zona Serbiei si Schela Cladovei in zona romaneasca a carui datare arata o vechime de 10.500 ani, din vremurile de dupa Potop, daca ar fi sa credem Biblia. (Marija Gimbutas pag.53.).
Am ales referintele din Civilizatia Marii Zeite si sosirea cavalerilor razboinici a Marijei Gimbutas deoarece aceasta a fost o autoritate in materie functionind ca profesor de arheologie europeana cu specializarea in neolitic la Universitatea din Los Angeles intre anii 1965-1995 si de origine lituaniana deci nu poate fi banuita de simpatii proromane .
Culturile neolitice, Cucuteni, Hamangia, Boian, Petresti atesta o locuire foarte intensa si o tehnologie destul de avansata.
Toate au culminat cu formarea imperiului Burebista. Aceste teritorii au fost unite sub o singura administratie si au format o entitate puternica privita cu teama chiar de romani.
Limitele imperiului sunt prezentate in fig.1 conform Atlasului istorico-geografic editat de Academia Romana.
Facind o sinteza pina in acest moment istoric putem spune ca pe acest teritoriu a luat nastere una dintre cele mai vechi civilizatii care cunostea scrierea cu 1.000 de ani inainte de Sumer care avea o tehnologie avansata si o putere militara destul de mare.
Dupa moartea lui Burebista imperiul s-a dezmembrat si apoi in fata pericolului roman o parte din teritorii s-au reunit sub conducerea lui Decebal. Romanii au cucerit Dacia in 106 dar ei au stapanit efectiv din imperiul lui Burebista doar aproximativ 1/5. (fig.2).
Daca vom compara intinderea imperiului lui Burebista cu aria de vorbire a limbii romane observam o suprapunere aproape perfecta.
Comparand insa zona de stapinire romana cu aria de vorbire a limbii romane ( fig. 3 ) observam ca logic este aproape imposibil sa acceptam varianta inlocuirii limbii dace cu limba latina pe un asemenea teritoriu. Daca ar fi sa acceptam teoria latinitatii pe un asemenea teritoriu privind harta am putea deduce ca limba romana vorbita in aria in care au stapanit romanii ar trebui sa fie mult mai curata, in orice caz mai aproape de latina decat cea din Bucovina de exemplu, in realitate insa nu exista diferente semnificative.
Dar sa presupunem totusi ca dogma latinizarii este adevarata. Au venit romanii in 106 si au inceput o campanie de latinizare a dacilor. Mii de invatatori romani si-au incaltat sandalele, au luat toiegele, tablitele de scris si translatorii, care trebuiau sa le asigure intelegerea cu populatia daca si au inceput latinizarea. Populatia in acele vremuri era o populatie de pastori, de vanatori si agricultori, iar acestia trebuiau sa fie gasiti, convinsi prin translatori de importanta studiului limbii latine si convinsi in primul rind de cat de buni sunt romanii sau de avantajele vorbirii in limba latina iar in final acestia nu ar mai fi denumit padurea sub numele de "padure" ci "silva" sau in loc de tata ar fi spus "pater".
Ce ar fi castigat dacii din aceasta invatare a limbii latine? Probabil favoruri de la stapanitorii romani, mindria de a vorbi limba celui mai mare imperiu al lumii care-i cucerise si posibilitatea de a vizita Roma fara translator.
Ce ar fi cistigat romanii ? Probabil multumirea sufleteasca a faptului ca limba latina este vorbita de mult mai multa lume si ca aici la margine de imperiu se simteau ca pe strazile Romei.
Ar mai fi o problema. Media de varsta fiind in vremurile acelea mult mai mica decat astazi trebuia ca aceasta campanie sa fie facuta foarte rapid pentru ca subiectii sa apuce sa-si invete urmasii latineste.
Ce costuri ar fi avut aceasta campanie pentru romani? Probabil uriase deoarece trebuie luat in calcul si ca trebuia asigurata protectia acestor misionari ai latinitatii ei ajungand in zone in care se vorbea limba daca, dar stapanirea romana nu era privita cu simpatie dovada si desele rascoalele ale dacilor din zona ocupata.
Vorbesc romanii in documentele lor de o operatiune de o anvergura asa de mare ce ar fi necesitat costuri uriase? Au ajuns romanii in Bucovina si Basarabia mai mult decat cu misiuni comerciale? Din cate stim noi nu. Care ar putea fi explicatia ca totusi acolo se vorbeste romaneste? O explicatie a fost ca in timp, dacii care au fost latinizati de romani au luat la randul lor toiagul si tablitele si s-au apucat sa-i latinizeze ei pe dacii ramasi neaosi. Este o ipoteza. Este aceasta credibila? Dogma spune ca da.
Este acest proces de schimbare a limbii unui popor intr-o perioada scurta de timp (la nivel istoric) frecvent in istorie ?
Din cate stim pina in prezent nu s-a mai intamplat nicaieri asa ceva.
Interesant este ca romanii nu au putut sa latinizeze nici Peninsula Italica desi au avut la dispozitie din 753 i.e.n. cand s-a infiintat Roma (dupa legende) si pana in prezent (2750 de ani) .Daca ar fi latinizat-o atunci in Italia nu ar exista dialecte si ar exista o unitate de limba mult mai puternica decit in Romania findca romanii au avut la dispozitie mult mai mult timp. Si totusi in Italia sunt aproximativ 1500 de dialecte!
De ce au vrut romanii sa ne latinizeze numai pe noi desi pana la noi au mai cucerit o multime de popoare ramine un mare mister al antichitatii la a carui dezlegare chemam toti lingvistii romani care sustin teoria latinizarii .
Interesele cuceritorilor dintotdeauna au fost de a obtine cit mai multe bogatii din teritoriile stapinite iar pentru aceasta nu aveau nevoie decit de citiva translatori care sa aduca la cunostiinta bastinasilor poruncile stapinitorilor.
Schimbarea limbii unei populatii, schimbarea compozitiei etnice a unei populatii se produce doar in perioada moderna cand se pune problema justificarii stapanirii unui teritoriu cu alte argumente decat argumentul fortei.
Daca totusi romanii nu ne-au latinizat atunci cum de exista o asemanare atat de mare intre limba romana si italiana? Exista dovezi conform carora limba romana este o limba foarte veche si anume este indoeuropeana comuna care era deja cristalizata la venirea romanilor.Daca vom compara aria de vorbire actuala a limbii romane cu vatra geto-dacica (fig.1 si fig.3) observam o suprapunere perfecta care dupa parerea noastra nu este intimplatoare comparatie care vine in sprijinul afirmatiei ca limba dacilor era deja formata iar influentele pe care le-a suferit mai tirziu au fost nesemnificative.
Intemeierea Romei s-a produs la 753 i.e.n. (din legende) si s-a facut de catre troianul Eneas care dupa distrugerea Troiei de catre greci s-a stabilit in Peninsula Italica.
Putem emite ipoteza care este sustinuta de unele dovezi ca Troia a fost infiintata de un popor care a migrat din Carpati si care vorbea limba daca. In 106 cand romanii au cucerit Dacia practic s-au reintors pe meleagurile de unde au plecat la o distanta de 1.000 de ani dar acum in calitate de cuceritori. Exista de asemenea marturii ale unor istorici antici cum ca din spatiul romanesc au migrat catre peninsula Italica mai multe populatii intr-o perioada cuprinsa intre anii 3000 i.e.n. si 1000 i.e.n.
O ipoteza disperata care incearca sa sustina dogma oficiala este ca romanii fiind o civilizatie superioara tehnic, militar, administrativ, juridic bastinasii preluand din limba latina termeni din respectivele domenii ar fi preluat intreaga limba latina .Aceasta ar fi ca si cum in zilele noastre preluand termenii de "internet", "computer" sau"brifing" am incepe sa spunem in loc de mama "muther" sau "father" in loc de tata.Este evident o aberatie fiindca este logic sa preiei termeni noi pentru care nu ai corespondenti dar nu este logic sa schimbi mii de cuvinte doar de dragul unor termeni noi.
Se vorbeste foarte intens despre armonia care exista intre populatia daca si romanii cei civilizatori si despre osmoza care sa facut intre cele doua populatii.Nimic mai fals.Din analiza cimitirelor din perioada romana dupa riturile de inmormintare se constata diferentierea neta intre localnici si ocupanti, ale caror morminte erau separate ca dispunere in cimitir,mormintele localnicilor fiind foarte sarace.Practic autohtonii erau saraciti la maximum in timp ce cuceritorii traiau in lux si bogatie, ceea ce este absolut logic in orice perioada si mai ales in antichitate.Este greu de crezut ca asupritii ar fi nutrit o dragoste netarmurita fata de asupritori in asa fel incit sa-si schimbe limba si obiceiurile.Se vorbeste la fel de mult despre frumusetea femeilor dace si cum in timp prin casatorii mixte s-a creat poporul roman.De abia in jurul anului 212 edictul lui Septimius Severus legalizeaza casatoriile intre soldatii romani si frumoasele autohtone.Pare cam scurt timpul de osmoza si de formare a poporului roman.Existau si cutume foarte puternice care ingreunau amestecul cu ocupantii, care au ajuns pina in zilele noastre sub forma expresiei "Sa nu-ti strici singele" iar cine a trait la tara stie ca si acum exista o rezistenta si o neincredere fata de straini (venetici ) chiar daca vin din satul vecin.A existat o lege din anul 1767 care stabilea izgonirea din tara si confiscarea averii in cazul casatoriei cu strainii (Paul Lazar Tonciulescu).
Singura explicatie logica este ca limba romana era puternic cristalizata la venirea romanilor. Era imposibil ca in 170 de ani romanii sa fi schimbat complet o limba iar aceasta sa dainuie neschimbata aproape 1.800 de ani pana la 1.859 cand teritoriile romanesti incep sa fie reunite sub o administratie unica.
Daca totusi procesul de latinizare a existat acesta desfide orice logica, orice date istorice orice experienta a altor popoare si face din istorie o povestire stiintifico - fantastica (desi povestirile S.F. bune au logica)
Singura ipoteza care ar mai putea fi luata in calcul poate fi doar o interventie Divina directa dar eu cred ca Dumnezeu avea alte treburi mai importante de facut decit sa-i invete pe daci limba latina .
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1.MARIJA GIMBUTAS Civilizatia Marii Zeite si sosirea cavalerilor razboinici . Ed. Lucretius 1997
2.GABRIEL GHEORGHE Sarea Carpatica criteriu pentru regandirea istoriei Revista Muntii Carpati nr. 16 1999
3.GETICA nr. 1-2 si 3-4 Ed. Gandirea 1992
4.ROMANIA atlas istorico-geografic Ed. Academiei Romane 1996
5.IORDACHE MOLDOVEANU Dacii vorbesc
BALAS MOLDOVEANU - introducere in tracologie-
Ed. Semne 1999
6.G.D. ISCRU Natiunea matca din spatiul Carpato
Danubiano-Balcanic Casa de editura si
librarie " Nicolae Balcescu" 1998
7.PAUL LAZAR TONCIULESCU Impactul Romei asupra Daciei
Ed. Miracol 1997
8.ELIE DULCU Romanii, o antichitate arhaica
Ed. Luana 1998
Nota 10.03.2010, Situl Getica se pare ca a fost virusat, desigur, logic si clar ca trebuia sa fie atacat. Eu, in calitate de "user" Avira, inca pot sa-l vad, tinand virusul in frau. Daca nu aveti antivirus, nu intrati pe acest site, asadar.
Dumitru Badila - iunie 2000, text preluat de pe http://getica.8m.com, portal al
Societatii Cultural-Stiintifice (Bucuresti-Romania) GETICA
P.S. Sper ca sunt suficienti profesori universitari doctori in linkul dat de "GETICA", astfel incat sa inchida gura celor de rea credinta.

[sfantul spiridon]

Putini stiu ca Marea Neagra este o mare foarte tanara. Pe vremuri, in locul ei era un lac cu apa dulce, cu o intindere mult mai mica. Intr-o buna zi, Mediterana a rupt istmul care o separa de acest lac si apele ei au navalit cu o forta nemaipomenita, inundand foarte repede sute de kilometri de asezari. S-a iscat un exod urias, oamenii au fugit departe de mare, raspandindu-si limbile, traditiile si povestile in Europa si Asia. Intre aceste povesti se afla si cea a unui mare potop, ramasa in Biblie sub numele de "Potopul lui Noe"

Urgia

A fost odata ca niciodata, in vremea cand, in Moldova, preafrumoasele de la Cucuteni zugraveau spirale ametitoare alb-rosii, pe oalele de lut, incifrand in ele taina vietii, a mortii si a intregului univers. Pe atunci, mai spre miazazi, stramosii nostri inca mai strabateau campia presarata de dune ce lega Dobrogea de Crimea, prin luncile Nistrului, ale Bugului si ale Niprului, care in vremea aceea se varsau in Dunare. Dunarea insasi serpuia departe, spre rasarit, catre sudul Rusiei actuale, iar Insula Serpilor era un deal, probabil pe malul Nistrului. Pamanturile acestea erau fertile si au fost populate intens, iar oamenii acestor locuri au ajuns la un nivel ridicat de civilizatie. Inainte fusese o perioada foarte aspra de glaciatiune, dar acum viata inflorea din nou, mai cu seama in aceasta gradina a Raiului. Vremea se incalzise mult si devenise umeda, vegetatia si toate resursele vietii erau din belsug. Ghetarii se topeau, iar nivelul oceanului planetar se ridica pe nesimtite. Mediterana inghitea si ea apele ghetarilor, intr-un ritm mult mai rapid decat acest lac - stramosul Marii Negre. Diferenta de nivel dintre cele doua ajunsese deja la 150 de metri.
Intr-o buna zi, limba de pamant care despartea Mediterana de lacul pontic a cedat, iar apele au navalit cu o forta de neimaginat. Mai intai s-a auzit un muget din departari, care se apropia cu repeziciune. Zgomotul devenea atat de puternic, incat parea ca vuieste intreg cerul, iar pamantul se scutura din tatanile sale. Vuietul se auzea de la 200 de kilometri departare, ceva cumplit, ce nu mai pomenise nimeni, niciodata, din mosi-stramosi. Nu putea fi, in conceptia acelor oameni, decat pedeapsa zeilor. Apoi au venit apele, prabusindu-se in lac cu puterea a 200 de cascade Niagara, dupa ce au sapat in acea limba de pamant, spulberand-o si transformand-o in stramtoare. Cei care erau in preajma nu au apucat sa se dumireasca.


Au disparut sub ape mii, poate zeci de mii de oameni. Potopul a inaintat repede, inghitind pamanturi, asezari, paduri, cursuri de apa. Segmente intregi de rauri si fluvii au disparut pe fundul viitoarei mari. Cei ce se aflau mai departe, auzind vuietul ingrozitor, si poate apucand sa si primeasca vesti de la vreun mesager ingrozit, care reusise sa scape de urgie, au apucat sa impacheteze repede cate ceva din putinul lor si sa fuga cat mai departe de mare, fie pe uscat, fie cu luntrile, pe cursurile raurilor, in sus. Apele cresteau cu 15 cm pe zi, asa incat exodul a fost aproape spontan. Vestea s-a raspandit departe, tot mai departe, iar cei la care apele nu ajunsesera inca isi faceau si ei bagajele. Au plecat sate intregi, popoare intregi, populand Europa, Asia si ajungand, poate, pana in Africa. Revarsarea a durat aproape doi ani, iar in final au fost inghitite de ape o suta de mii de km patrati de pamanturi. Generatia potopului si urmatoarele generatii au trait cu trauma acestei cumplite pedepse divine, asa cum a fost interpretat cataclismul. Multa vreme, nimeni nu s-a incumetat sa treaca dintr-o parte in alta prin stramtorile nou aparute, Bosfor si Dardanele. Va trece mult timp pana ce grecii vor avea curajul sa patrunda in aceasta mare intunecata, "neprimitoare", plina de mister si de povesti fantastice. Argonautii vor fi cei dintai, porniti in cautarea bogatiilor fabuloase ale Colchidei. Dupa ei au venit negustorii, care au impanzit tarmurile Marii Negre cu colonii. Acestia se vor aventura si mai departe, intrand in nou-formatul Bosfor Cimerian si Marea de Azov, care tocmai luase nastere, dupa ce acoperise cu totul apele Donului. Iar de aici inainte pasim in istorie, pe un pamant statornic, pe care zeii nu il vor mai rascoli cu asemenea cumplite catastrofe.



Doi americani in Marea Neagra

Teoria revarsarii bruste a Mediteranei in Marea Neagra a fost lansata de doi cercetatori americani oceanologi, William Ryan si Walter Pitman. Cercetarile lor au inceput in anii '60, dar puzzle-ul era prea complicat, si abia prin 1990 incepuse sa se dezlege cu adevarat. Echipa lor a cules mostre de sedimente de pe fundul Marii Negre, care incifrasera in ele o istorie plina de surprize. Zonele care au fost inundate au oferit sedimente care apartineau evident unui tinut uscat, inundat brusc de o apa sarata. S-au gasit apoi sedimente specifice apelor dulci, care au fost acoperite brusc de un strat de sedimente aduse de ape sarate, fara nici o tranzitie. Marea fusese inainte un lac de apa dulce si era clar ca acele ape venisera dintr-o data, nu se scursesera treptat, milenii la rand.
Potopul lui Noe a avut loc in Marea NeagraWalter Pitman si William Ryan

Apa sarata, fiind mai grea, s-a lasat la fund, ducand la crearea "zonei moarte", lipsita de oxigen. La suprafata au ramas apele dulci, alimentate de numeroasele rauri care se varsa in mare. Marea Neagra este asadar o mare vie, pana la adancimea de cca 200 m, iar mai jos de atat, absenta oxigenului impiedica viata sa se manifeste. Dar, in acelasi timp, se conserva tot ce se gaseste pe fundul marii, caci in absenta oxigenului, materiile organice nu se descompun. Asa incat fundul marii este un adevarat muzeu de asezari si epave foarte bine conservate.
Martorii acestui teribil potop au pastrat in amintirea lor evenimentul, pe care il regasim in Biblie ca "Potopul lui Noe". In Vechiul Testament, potopul are insa loc mai tarziu, in vreme ce datarile celor doi cercetatori plaseaza catastrofa acum cca 7600-7500 de ani, deci pe la 5500 i.Hr. Nu poate fi o simpla coincidenta faptul ca Facerea Lumii e plasata, de traditie, tot cam atunci, mai precis in anul 5508! Prapadul a avut dimensiuni apocaliptice, iar dupa incetarea lui se nastea, intr-adevar, o lume noua. In 1998, William Ryan si Walter Pitman au scris impreuna o carte pasionanta, "Potopul lui Noe", aparuta recent si in limba romana, in traducerea Patriciei Serbac, la Editura Dacica. BBC a facut un documentar pe baza acestei carti, iar teoria lor a fost preluata si dezbatuta de lumea stiintifica. Intre cei care i-au sustinut pe cei doi, se numara si Robert Ballard, descoperitorul Titanicului, care in anul 2000 a plecat in cautarea asezarilor neolitice aflate pe fundul marii. Ballard a gasit unelte si resturile unei asezari umane, la 95 m adancime, insa analizele nu au fost suficient de concludente pentru a clasa aceste vestigii drept antediluviene. S-au detectat apoi constructii rectangulare de piatra, la 150 m adancime, cu siguranta facute de mana omului, s-au analizat moluste extrase din aceste asezari, care s-au dovedit a fi de apa dulce, iar cercetarile continua.

Cercetatorii romani: pro si contra

E general acceptat de catre toti cercetatorii faptul ca Marea Neagra si-a extins mult suprafata in perioada post-glaciara. Ceea ce insa nu e acceptat de toti este daca inundarea marii s-a produse treptat, de-a lungul mileniilor, sau brusc, in urma unei catastrofe.


La noi, biologul Sergiu Haimovici a subscris teoriei lui Ryan si Pitman, aratand ca aparitia speciilor acvatice mediteraneene Spondilus Gaederopus si Sparus Aurata pe litoralul romanesc al Marii Negre nu se poate explica decat prin acest eveniment al revarsarii bruste a Mediteranei. Geologul N. Panin si-a manifestat retinerea in fata teoriei lui Ryan si Pitman, fara insa a o contesta. Cel care a contestat-o insa puternic, cu ecouri in cercurile stiintifice straine, a fost geologul Liviu Giosan, de la "Woods Hole Oceanographic Institution" din Massachusetts. El a facut cercetari in Delta Dunarii si a ajuns la concluzia ca, daca a avut loc un asemenea eveniment, acesta a fost de proportii mult mai mici, nivelul Marii Negre ridicandu-se cu doar 10 metri. Din pacate, istoricii si arheologii nu au luat in seama dezbaterile cu privire la modificarea conturului Marii Negre, desi efectele unei astfel de catastrofe, de proportii mai mici sau mai mari, sunt fundamentale pentru a intelege deplasarea de populatii, aparitia unor culturi noi si disparitia brusca a altora.
Inundarea Marii Negre nu este o descoperire recenta. Recenta este doar teoria revarsarii catastrofice. La inceputul secolului XX, marina tarista ce sonda fundul Marii Negre in NV a descoperit in adanc o vale scufundata, ce porneste din dreptul actualului brat Sf. Gheorghe si se intinde spre est, spre Crimea. Aceasta era vechea albie a Dunarii, prin care fluviul se varsa in mare, mult mai departe decat astazi. La noi, inca de la inceputul secolului XX, se stia ca Marea Neagra fusese un lac cu suprafata mult mai mica si ca raurile care se varsa acum in mare isi aveau gurile de varsare mult mai in interior. Ihtiologul A. A. Brauner arata, la inceputul secolului trecut, ca raurile Nistru, Nipru si Bug aveau, si ele, vaile lor, acum scufundate, care se indreptau spre SE, deci erau afluenti ai Dunarii, iar Insula Serpilor este un rest din vechiul mal al Dunarii. In 1924, T. Poruciuc arata ca grindurile submarine nu sunt altceva decat malurile fostelor albii ale raurilor inundate, iar acum, marea se afla cu mai mult de 50 de metri mai sus decat fostul lac. Insula Serpilor era un deal pe malul Dunarii si pe coasta dreapta a Nistrului. Pe baza sondajelor facute de marina britanica in 1919, C. Bratescu a aratat in 1927 ca fenomenul trebuie sa fie general pe toata coasta de vest si de nord a Marii Negre. Cu alte cuvinte, la un moment dat, marea a fost inundata, nivelul ei crescand enorm, iar malurile locuite au disparut sub ape, pe distante de multi kilometri. In 1936, Gh. Nastase, profesor la Facultatea de Geografie din Iasi si fost cadet in armata tarista, a alcatuit o lucrare pe baza sondajelor facute de rusi, in care descria vaile submerse ale Dunarii, Cogalnicului, Nistrului si Niprului, aratand ca fostul lac era mai jos decat marea actuala cu cel putin 50 m. Alti cercetatori sustineau ca e vorba de o diferenta de nivel de cel putin 100 m, iar vechiul lac avea malurile cu cca 100 km mai la est decat actuala mare. Deci, cercetatorii nostri stiau foarte bine ca Marea Neagra arata cu totul altfel, acum ceva vreme. A fost insa nevoie de tehnologia si fondurile americane ca sa se poata face sondaje, scanari, analize si a se ajunge la concluziile la care au ajuns Ryan si Pitman.



De la legenda la istorie

Povestea unui mare potop este mult mai veche decat Biblia si exista in traditia a numeroase populatii.
Potopul lui Noe a avut loc in Marea Neagra

Cercetatorii s-au intrebat daca a existat candva un potop universal sau e vorba de catastrofe locale, in diferite parti ale lumii. Se pare ca cea de-a doua ipoteza este mai vrednica de crezare. Revarsarea Mediteranei in Marea Neagra a lasat marturii in texte vechi, anterioare Bibliei, la populatii care au trait nu foarte departe de locul catastrofei. Mesopotamienii au o asemenea poveste, foarte asemanatoare cu cea a lui Noe din Vechiul Testament, insa inregistrata cu 3-4000 mii de ani inainte de Hristos si transmisa ulterior in documente. E posibil ca evreii sa fi luat povestea potopului dintr-o sursa comuna cu mesopotamienii, sau sa o fi luat direct de la acestia. Grecii aveau si ei mai multe legende legate de potop, dintre care cea mai interesanta e consemnata de Diodor din Sicilia, in insula Samos. Acesta vorbeste de un potop produs de revarsarea apelor Marii Negre in Mediterana, peste Bosfor si Dardanele, fapt ce a dus si la inundarea partiala a Samosului. Ipoteza a fost sustinuta stiintific de unii geologi, care au aratat ca din pricina topirii ghetarilor, in perioada post-glaciara, nivelul Marii Negre a crescut treptat, ajungand acum 12000 de ani mai sus decat cel al Mediteranei. Un curent puternic de apa dulce a trecut din Marea Neagra peste Bosfor in Mediterana, alimentand-o, pana cand nivelele celor doua mari s-au egalizat. Asta s-ar fi intamplat acum 7500 de ani. Apoi a inceput schimbul de apa si in sens invers, Marea Neagra primind apa sarata din Mediterana. Insa cei doi cercetatori americani pomeniti mai sus au demonstrat ca apa sarata a intrat brusc in Marea Neagra, nu treptat.
Interesant este faptul ca egiptenii nu au nici o legenda care sa pomeneasca despre un potop. Dar acest lucru este explicabil, caci potopul a fost perceput in toate culturile ca o pedeapsa, ceea ce nu putea fi valabil pentru egipteni, care traiau din inundatiile periodice ale Nilului: pentru ei inundatia insemna belsug si viata, nu pedeapsa. In folclorul nostru exista referiri la potop, dar sunt de sorginte biblica. E posibil sa existe insa si la noi povesti precrestine care sa fi inregistrat teribilul eveniment, pe care specialistii in folclor le-ar putea identifica.



Potopul lui Noe a avut loc in Marea Neagra

Inainte de inundare, pe tarmurile lacului si ale raurilor care se varsau in el, locuiau populatii cu un nivel de civilizatie avansat. Sudul Dobrogei era unit cu Crimea, Donul se varsa direct in lac, caci Marea de Azov nu exista si nici stramtoarea Kerci (vechea delta a Donului a fost descoperita pe fundul marii), Nistrul, Niprul si Bugul se varsau in Dunare care, la randul ei, se varsa in lac la mare distanta de actualul tarm. Oamenii ce locuiau in acele locuri au fugit ingroziti din fata prapadului, ducand cu ei limbile, culturile si povestile lor stramosesti. Intre cei ce au fugit de urgia apelor s-au aflat si stramosii nostri, ce locuiau pe tarmurile fostului lac. Ei erau probabil strans inruditi, daca nu cumva acelasi neam, cu cei ce locuiau in nord-vestul si in nordul lacului, in Ucraina si sudul Rusiei actuale. Lucru straniu, dar arheologii si istoricii nu au luat pana acum in considerare aceasta uriasa descoperire din domeniul geologiei, care ar fi trebuit sa influenteze major cercetarile istorice. Cum catastrofa s-a petrecut destul de recent, la inceputul neoliticului, efectele ei trebuie sa fie vizibile in arheologie. In 1978, Alexandra Bolomey, specialista in arheozoologie, se intreba de ce in Dobrogea lipseste cu totul cultura Cris, raspandita in restul Romaniei, dar si in nordul Bulgariei, Serbiei si Ungariei, iar in Dobrogea, neoliticul incepe doar cu cultura Hamangia, din neoliticul terminal. Ea si-a pus problema daca in Dobrogea nu a existat un fel de potop, datorat, la un moment dat, fie revarsarii Dunarii, fie impreuna cu ea, si a altor ape curgatoare din regiune. Insa o astfel de revarsare nu avea cum sa duca la un hiatus de civilizatie, doar o catastrofa de proportii putea produce asa ceva. Istoricii insa nu au fost receptivi la aceste intrebari.
Incotro au fugit acesti stramosi ai nostri? Spre Europa si Asia, presupun, in mod logic, Ryan si Pitman. Probabil pe cursul Dunarii in amonte, spre centrul Europei, ducand la nasterea culturii Vincea. Apoi, spre nordul si apusul Europei, punand bazele culturii ceramicii lineare. O alta ramura a format cultura Hamangia. O a patra a plecat pe Nipru in amonte, intemeind poate una din ramurile proto-indoeuropene. Apoi spre Asia, o alta ramura a proto-indoeuropenilor s-a intins spre nord-est, pana in Urali, pe langa Marea Caspica. Toharii se vor fi desprins din aceeasi ramura, inaintand pana spre actualul desert Takla Makan, din vestul Chinei. Spre sud-est, fugarii au ajuns in Levant, Egipt si Mesopotamia. Ubaizii si semitii ar putea fi ramuri ale aceluiasi exod post-diluvian, la fel si egiptenii predinastici. Unitatea exceptionala a culturii Vincea, pe o suprafata foarte mare, precum si cea a ceramicii lineare, arata ca e vorba de o raspandire aproape instantanee.

Potopul lui Noe a avut loc in Marea Neagra

Asa s-ar explica, in opinia celor doi specialisti americani, aparitia aproape simultana a culturilor Hamangia, Vincea si cea a ceramicii liniare.
Istoricii nostri au o relatie mai speciala cu timpul, in sensul ca nu reusesc sa tina pasul cu el. Daca ipotezele lansate dincolo de ocean nu au ajuns pana la urechile lor si nici luarile de pozitie ale biologilor si geologilor romani, speram ca aparitia cartii in limba romana o sa determine o reactie din partea lor. Istoria noastra se poate rescrie in urma acestor descoperiri, la fel ca istoria intregii Europe. Ca sa nu gandim mai departe, pana in Levant si Egipt. Misterioasa explozie a indo-europenilor ce s-au imprastiat in Europa si Asia ar putea capata un sens, iar cei ce au trait candva pe malurile fostui lac - in mare masura stramosi ai nostri - trebuie readusi in istorie, cu toate consecintele care decurg dintr-o astfel de luminare a trecutului.

[sfantul spiridon]

Vergilius, (70-19 î.d.H.) cel mai mare poet latin, 1-a imortalizat pe Enea, ca erou al celebrului său poem epic Aeneida, care este marea epopee a poporului roman. Faptele lui Enea din timpul războiului greco-troian sunt amintite de Homer în Iliada. Enea a fost un neînfricat luptător împotriva grecilor, fiind întrecut în vitejie doar de Hector. Legenda spune că, de fapt, războiul troian a pornit întâmplător chiar din cauza lui Enea, în următoarele împrejurări: când flota grecească s-a oprit la ţărmul din faţa cetăţii pelasgice Troia, grecii stăteau cuminţi pe vasele lor, neîndrăznind să coboare pe ţărm, pentru că o profeţie spunea că primul grec ce va coborî pe pământ va fi şi primul care va muri în acest război troian.
Grecii sosiţi în urmă (1900-1400 î.d.H.) din estul Mării Caspice în patru valuri: ahei, ionieni, dorieni şi eolieni nu mai sunt acum o hoardă barbară, ci un popor de luptători organizaţi, care după ce au absorbit noţiunile de civilizaţie ale popoarelor din jur: pelasgi (traci, daci, carpato-danubieni), egipteni, şi-au construit o civilizaţie ,,proprie" pe care voiau s-o răspândească prin forţă, avizi de continuă cucerire şi jefuire a cetăţilor bogate din jur, precum turcii şi ruşii o vor face mai târziu.
Regele cetăţii Philace, Protesilaos, care participă la război, de partea grecilor,cu 40 vase şi cu oameni de luptă, a sărit cu îndrăzneală pe ţărm, fiind ucis de Enea. Prinţ din familia domnitoare pelasgică a Troiei, Enea era fiul lui Anchise şi al Afroditei, zeiţa frumuseţii; Afrodita i-a spus lui Anchise să nu dezvăluie nimănui şi niciodată originea divină a lui Enea. Dar Anchise, la un pahar de vin cu prietenii, s-a lăudat că el s-a culcat cu Afrodita. Zeiţa l-a pedepsit pe Anchise, betegindu-l de picioare, astfel că Anchise a rămas invalid. Totuşi lipsa de discreţie a lui Anchise nu a avut repercusiuni şi pentru Enea. Afrodita a rămas o mamă iubitoare; el s-a bucurat de ajutorul mamei lui, oriunde şi oricând a avut nevoie.
Când, în al zecelea an de război, grecii au reuşit să cucerească Troia şi să-i dea foc, nu tot poporul troian a fost nimicit prin foc şi sabie, o parte dintre ei, în special femeile, au fost luate în sclavie de căpeteniile grecilor. Printre cei ce au reuşit să scape nevătămaţi a fost Enea care, ajutat de mama lui, şi-a luat familia, pe tatăl său Anchise în cârcă (unii spun că pe umeri), pe micul IULIU (Ascaniu, cum grecii îl vor numi mai târziu), fiul său, care alerga alături de Enea, ţinându-l de mână, de mama sa Creusa, fiica regelui Priam, şi o parte din rudele sale apropiate; numai că în învălmăşeala creată de cei care alergau în toate părţile şi mai ales din cauza nopţii, Creusa a dispărut, astfel că Enea a ajuns la corabie fără ea. Ajutaţi de întunericul nopţii şi de Afrodita, Enea şi oamenii lui au reuşit să se strecoare prin flota grecească şi să pornească în călătoria lor pe Marea Tracică (Egee).
Aeneida lui Vergilius îl poartă pe tracul Enea într-o călătorie lungă până îl aduce în Italia, unde era destinul lui şi unde trebuia să pornească o naţiune nouă şi un imperiu, care urma să domine lumea timp de aproape un mileniu, un imperiu ce-l va avea ca nucleu de origine pe tracul Enea şi pelasgii lui.

[dedu]

Sfantu Spiridon-dupa cum poti vedea pe pagina 9,am vorbit si eu putin despre ''tineretea'' marii negre din povestirile sumerienilor, pe cand voiam sa zic si eu cine au fost primii in Ardeal 
Stefan 1-dupa cum am zis si eu,romanii au facut ce au facut dupa ce sau rasculat,vorba aia: De la atata lup incepe sa muste si oaia!!! Intr-adevar,la rascoala lu HCC au fost multe cruzimi si de partea romanilor dar daca te citesti putin situatia romanilor de atunci....este putin ''justificata'',adica scuza-ma,daca tu ai locui langa mine si mai maltrata si mi-ai maltrata copii  doar pentru ca nu vorbim ungureasca si suntem ''valahi salbatici si prosti'' si as duce o viata de provada din cauza ta pai de ar veni o revolutie ai pati-o si tu si ai tai,crede-ma.
Stiti,greselile stramosilor si inaintasilor mereu se intorc asupra noastra,asta este scris si in Biblie. Ungurii sau purtat cum sau purtat cu romanii,din partea mea sa fie 100% unguri pe nu stiu unde,doar din mandrie si mai degraba indarjire NU LE-AS DA AUTONOMIE,NU O MERITA. Daca ar fi fost in Sibiu si Brasov 70-80% germani si ar fi vrut autonomie economica si culturala personal le-as fi oferit deoarece in general ei sau purtat frumos cu noi,ba mai mult,in 1918 au sustinut INTREGIREA TARII multi etnici germani sau luptat pentru drepturile romanilor si au aparat romanii pe vremea Prigoanei Curvei Tereza.

[marian sima]

Un proverb spune ca ;"Violenta naste violenta"caraghios este ca cei care cer autonomie se comporta cu totul altfel fata de minoritatile de la ei din tara.
Romanul omorat deoarece niste politai Unguri il banuiau ca a furat o drujba arata destul de clar cum se comporta autoritatile Ungare cu altii care sint pe la ei.
Asa ca sa zica mersi fata de cum se comporta a-i nostri cu ei daca faceam noi la Unguri gestul pe care la facut imbecilul ala care a-si imagina ca-l spinzura pe Iancu eram de mult morti.
Totul se intimpla deoarece l-i sa permis prea multe .

[D006]

  Voi credeti ca citeste cineva acele postari interminabile ?

[mosunick]

Sunt test de STARE ZEN. Mie mi-a iesit. 

[cornelioandanciu]

Domnilor, terminati cu povestile astea despre tot felul de atrocitati.Sinteti siguri ca asa a fost?Cui mai foloseste asta acum? Motii nu au avut niciodata nimic impotriva ungurilor, rascoala lui Horea a izbucnit in Campeni cand niste comercianti de alcool nu au fost lasati sa-si vanda marfa.De aici pana la fetite impuscate si oameni schingiuiti este cale lunga.Va spun sincer ca eu nu am auzit de asa ceva, si nici nu cred ca ar fi posibil.Nu va lasati invrajbiti, nu o sa castigati nimic.Chiar daca inaintasii nostri au facut greseli mari unii fata de ceilalti, haideti sa pastram o tacere decenta si sa ne plecam capetele in memoria celor care au murit nevinovati din ambele parti, atat romani cat si maghiari.Acel sange care striga din pamant si care ne acuza si pe unii si pe altii ar trebui sa  fie pecetea unei tolerante vesnice intre cele doua natiuni, iar daca istoria isi va urma cursul, atunci s-o faca, dar sa nu lasam Ardealul nostru drag sa fie transformat intr-o noua Iugoslavie.Acest pamant poate fi un pamant al tolerantei si intelegerii.
  Cu respect si o pioasa plecaciune imi plec genunchii in memoria martirilor nevinovati, atat romani cat si maghiari.