• Welcome to Forum discuții Apiardeal. Please login or sign up.
 

Ciresul salbatic

Creat de stefan1, Aprilie 07, 2019, 11:30:04 a.m.

« precedentul - următorul »

stefan1


  Acum e (la noi) perioada de inflorire a ciresului salbatic si de aceea m-am gandit sa scriu ceva despre el.

  Numele stiintific este Prunus avium din genul Prunus si familia Rosaceae. Genu Prunus are cca 200 de specii printre care cele bine cunoscute de noi: prunul comun, zarzarul, caisul, piersicul, porumbarul etc.
  De fapt specia Prunus avium cuprinde trei subspecii cu diferente semnificative intre ele:
   - prunus avium subsp. avis  - acesta este ciresul salbatic
  - prunus avium subsp. duracina - cirese dulci
  - prunus avium subsp. juliane - cirese acide (visine)

  Este o specie cu o arie de raspandire destul de mare (vezi harta). Inca din neolitic s-au pastrat urme (seminte) dovada ca ciresele erau folosite ca aliment de oamenii primitivi. Chiar in zone mai nordice ca Irlanda sau Germania s-au gasit chiar depozite de cirese, ba chiar intr-un vas ceramic era incorporat un sambure de cireasa salbatica.DEspre ciresele dulci, Plinius spune ca au fost aduse la Roma de generalul roman Lucullus dupa un razboi dus contra regelui Pontului Mithridates. Se mentioneaza cetatea Cerasus (azi orasul turcesc Geresun) din S-E Marii Negre, prin anul 70 i.Hr. Aceasta era o colonie greceasca si se pare ca acolo, prin selectie, s-a ajuns la cirese dulci, fara gustul amarui al cireselor salbatice. Romanii au raspandit apoi aceasta specie in toate tinuturile imperiului. Si numele englez de cherry ca si cel latin (cerasus) ca si cel grecesc (kerási) si in multe alte limbi ar proveni de la denumirea acelui oras antic, daca nu cumva numele orasului cu multi ciresi nu ar fi fost luat dupa denumirea greaca a acestui copac.

  Ciresul salbatic este un copac impunator, care poate ajunge la 30 de m inaltime in masiv si 20-25 cand creste izolat, fara concurenta. E o specie iubitoare de caldura si lumina, dar in primii ani de vegetatie se poate dezvolta si in locuri semiumbrite. Iubeste solurile bogate  si aerisite, dar am citit ca rezista si in locuri inundabile pana la 7 saptamani. E rezistent totusi la seceta si la ger, dar poate fi afectat (in special florile) de ingheturile tarzii.  Durata lui de viata este 80-100 de ani dar poate ajunge si la 150, insa in cazul parcurilor si oraselor, unde stresul si poluarea este mai mare, viata lui este mai scurta.
  Radacinile sunt in general de suprafata, dar uneori face si radacini in adancime. Face usor lastari din radacini, din care pot creste alti copaci. Traieste in amestec cu alte specii de foioase (fag, stejar, carpen etc, prefera versantii sudici si uneori poate forma si masive, eliminand alte specii concurente prin capacitatea de a creste noi exemplare din radacini, uneori la cativa metri de trunchi.
  Trunchiul este inalt si cilindric, mai cu seama cand creste in padure, obligat sa ajunga la lumina. Eu am ramas impresionat de exemplare de peste 15 m inaltime, cu frunzisul numai in varf si cu trunchiul cam de acelasi diametru pana spre varf. Am mai scris de asta, e vorba de exemplare din padurea Cioru, care apartinea sasilor din Talmaciu pana in 1918. Probabil era o varietate deosebita, ca nici in reviste nu am vazut asafrumoase trunchiuri (si totusi nu prea groase). In ultimii ani toata zona s-a parchetat si s-a dat spre taiere. Spun ca padurea a ajuns dintr-odata la maturitate!!! Vechea aductiune a apei la Sibiu a fost facuta prin conducte de cires. Am si vazut , cand s-a sapat pe langa Podul Minciunilor scoase din pamant vechile conducte, inca in stare foarte buna.
  Din pacate rolul apicol nu e luat in calcul de cei care se ocupa cu ameliorarea speciei. Desi e o specie care creste natural, in multe tari sunt programe de selectie a unor exemplare cu crestere si calitate a lemnului mai buna. Lemnul se foloseste mult in industria mobilei sau a furnirurilor, dar si pentru instrumente muzicale (ex flauturi) sau pentru rezonanta.
  In Germania, in 2010, ciresul salbatic a fost declarat Arborele anului (anual se face o numire a unei specii, care sa atraga in mod special atentia specialistilor dar si a populatiei)

  Coroana poate fi piramidala dar si sferica sau de alte forme, mai larga in locuri deschise si mai stramta in masive. Anumite varietati au nevoie in special in primii ani de viata de taieri de formare a coroanei si de reglare a taliei arborelui.

  E interesant ca de-a lungul istoriei, odata cu selectia exemplarelor pentru dulceata fructelor, s-a cautat si micsorarea taliei ciresilor, incat sa poata facilita culegerea, mai cu seama ca ciresele in general au coada care se desprinde greu de ramuri si nu se pot culege prin scuturare.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

Aprilie 08, 2019, 09:25:53 a.m. #1 Last Edit: Aprilie 08, 2019, 09:42:58 a.m. by stefan1
  Ciresul are trei feluri de muguri: vegetativi (de crestere), generativi (pentru fructe-seminte) si micsti. Si amplasarea lor e diferita, cei de rodire cresc pe ramuri scurte si grupati 2-5 la un loc. E bine de stiut asta pentru cei care fac taieri (la ciresii cultivati).  Primavara mugurii florali se deschid ceva mai devreme sau, uneori, simultan cu cei de crestere.
  Frunzele sunt verzi si fara peri pe partea superioara, pe cea inferioara are vizibile nervurile care au la frunzele tinere ceva pilozitate. Frunzele au pana la 15 cm lungime, mai mari la subspeciile cultivate. Au marginile dintate sau dublu dintate si la varfuri si glandulare (vezi poza). Petiolul (codita) are 3-6 mm lugime si la baza foliolei are doua (mai rar 3) nectarii (glande nectarifere extraflorale).  Acestea secreta mici cantitati de nectar numit si 'hrana politistului' pentru ca are rolul sa atraga furnicile, care in schimb apara copacul de omizi si alti daunatori consumand ouale depuse pe frunze sau larvele acestora. Secretia acestora este mai bogata in primele saptamani de vegetatie. Toamna, inainte de a cadea, frunzele se coloreaza in galben sau rosu frumos, fiind si decorative pentru exemparele de ciresi din orase si parcuri. Frunzele sunt rapid degradabile si asigura o buna fertilizare a solului. Trebuie sa spun ca toate componentele ciresului salbatic (si cultivat) sunt usor toxice, continand cianoizi (dar partea carnoasa din fructe, nu). Frunzele contin si un procent marisor de vitamina C.
  Despre flori o sa discut in legatura cu albinele.
  Fructele sunt drupe sferice sau elipsoidale cu diametru de 6-25 mm, dar la ciresii salbatici doar cam de 10 mm. La coacere culoarea lor devine rosie apoi rosu foarte inchis, spre negru. Pulpa este dulce dar amara, nu prea agreabila la consumul direct, dar se foloseste la gemuri sau dulceturi, uneori impreuna cu alte fructe. De asemenea la prepararea diferitelor bauturi alcoolice. Ciresele contin in medie 82% apa, 16% carbohidrati, 1% proteine si practic nu contin grasimi. Au si o lista f lunga de vitamine si minerale. Comparativ, ciresele salbatice contin mai multi nutrienti decat ciresele dulci. Samburii sunt de forma sferica sau putin alungita, cu o coaja tare si un miez care contine pana la 30% uleiuri cu utilizari tehnice si 1% uleiuri esentiale utilizate in industria parfumurilor si lichiorurilor. Interesanta o utilizare veche in lumea germanica: samburii uscati stransi intr-o pernuta se incalzeau si se aplicau pe locurile dureroase impotriva reumatismului si inflamatiilor articulare.
  Samburele propriuzis contine cantitati importante de glicozizi ai acidului cianhidric si deci au o toxicitate. Se folosesc insa in medicina.
  Cozile de cirese sunt diuretice si astringente si se flosesc pentru ceaiuri medicinale.
  Coaja si radacinile contin tanini si deci pot fi folositi in tabacarie. Popular se folosea si pentru vopsirea lanii. Din acestea se poate obtine o vopsea verde.

  Sa mai vorbesc aici despre rasina de cires. Are un rol important, deoarece acopere ranile prin care pot intra fungi, virusi sau alti agenti patogeni si de asemenea impiedica insectele daunatoare ca sa  depuna oua in asemenea rani. Aceasta rasina are si unele utilizari: se foloseste in retete de adezivi dar si in industria textila la finisarea de tesaturi. Se poate folosi si in retete de guma de mestecat sau chiar sa fie mestecata ca inlocuitor al gumei de mestecat.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  Ciresul salbatic si albinele

  Ciresul salbatic infloreste cu o saptamana sau chiar mai mult inainte de ciresii si visinii de cultura. Asta se intampla in aprilie si in anii cu primaveri mai calde chiar la sfarsit de martie. Inflorirea este abundenta, un cires matur produce anual cca un milion de flori de culoare alba, cu un usor miros de miere.
  Dupa cum se vede in poza, o floare are 5 petale, 5 sepale, 20-34 de stamine si un pistil usor bifurcat in varf si la acelasi nivel cu staminele. La baza pistilului este un ovar unde se va forma fructul, totdeauna cu un sambure. (Ovarul are doua ovule, dar totdeauna numai unul va fructifica). Glandele nectarifere produc nectar acumulat pe discul de la baza ovarului.
  Dintre toate speciile de samburoase, ciresul salbatic este pe locul I la productia de nectar. De fapt se considera ca are o foarte buna oferta de nectar si o foarte buna oferta de polen. Ca productie la hectar se apreciaza 35kg/ha. Perioada de inflorire este scurta, cca o saptamana iar daca este mai cald chiar numai 5 zile. Deci oferta de polen si nectar se concentreaza intr-un numar mic de zile incat productia/zi este mai mare decat la un cules care s-ar intinde pe 3-4 saptamani. Albinele cauta acest cules; prefera sa mearga la 2 km distanta la ciresii salbatici, iar la ciresii dulci din stupna vad rar cate o albina.

  Un lucru rau este ca se spune ca ciresii salbatici intra pe rod la 20-25 de ani de la insamantare. La inmultirea prin drajoni se mai scurteaza aceasta perioada. Sunt varietati de ciresi salbatici care intra mai repede pe rod, iar la ciresii dulci, prin selectie, varsta primei infloriri s-a redus la 4-5 ani.
  Mai multe tari au dezvoltat in ultimii ani programe de extindere a acestei specii, concomitent cu o selectie dupa calitatea trunchiurilor, viteza de crestere, rezistenta la boli sau chiar gradul de aromatizare a samburilor (folositi in industria alimentara sau a bauturilor). De fapt se spune ca samburii pot fi folositi si ca inlocuitori de cafea, prajiti si macinati, doar ca trebuie fierti mai mult si nu se mai adauga lapte la surogatul de cafea.
  O alta utilizare interesanta este plantarea catorva exemplare de ciresi salbatici in livezile de ciresi dulci. Cum acestia infloresc si se coc putin mai repede, ei vor atrage asupra lor pasarile care consuma cirese, salvand astfel ciresele destinate valorificarii.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

Aprilie 09, 2019, 10:13:35 a.m. #3 Last Edit: Aprilie 09, 2019, 10:18:53 a.m. by stefan1
 Reiau aici o postare mai veche, care arata proportiile glucoza-fructoza-zaharoza din nectarul catorva specii, printre care si ciresul salbatic.
Este evident ca acesta nu este procentul din total nectar ci doar proportia dintre diferitele zaharuri din nectar (socotind totalitatea zaharurilor 100%)
Se vede diferenta destul de mare dintre nectarul de la cirese salbatice fata de cel de visine, desi sunt specii inrudite si chiar se pot poleniza incrucisat.

  PROPORTIILE FRUCTOZA, GLUCAZA, ZAHAROZA IN NECTAR
Se stie ca nectarul de la diferite specii de plante are o mai mare sau mai mica concentratie in zaharuri. Dar si proportia diferitelor feluri de glucide in nectar variaza si chiar foarte mult de la specie la specie, insa nu am gasit pana acum date exacte.
Am gasit acum , dar numai pentru cateva specii:
      Specia                                  Fructoza    Glucoza    Zaharoza
                                                            (%)            (%)             (%)
         Hippocastanaceae
Aesculus hippocastanum   ____ 2,6            1,1           96,3
         Rosaceae
Pyrus communis (Par salbatic)_ 41,3           54,8          3,9
Pyrus Malus (Mar salbatic)_____15,8           15,8         68,4
Prunus avium (Ciresul salbatic) 22,2            22,1        56,7
Prunus cerasus  (Visinul)______42,1            40,0        17,9
Prunus domestica  (Prunul)____35,3            33,9        30,8
Rubus idaeus  (Zmeura) ______49,7            48,8          1,5
        Leguminoase
Robinia pseudacacia (salcam)  33,6             9,7          56,7
Trifolium repens (Trifoiul alb)     13,3            16,4          70,3

 
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

Aprilie 11, 2019, 09:43:11 a.m. #4 Last Edit: Aprilie 11, 2019, 10:00:53 a.m. by stefan1
  Ciresul dulce
Ciresele dulci sunt unele din cele mai cautate fructe, consumate fie proaspete fie in multe produse de cofetarie sau in industria dulceturilor sau bauturilor.
Productia mondiala de cirese este in jur de 3,6 milioane tone/an din care UE produce ~750.000 t/an.
Cei mai mari producatori mondiali sunt dati aici:  https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_cherry_production

  In UE cel mai mare producator este de departe Polonia (de fapt si la productia de mere si de morcovi). Ei produc anual 230.000 t cirese, dar din acestea ~180.000 t sunt cirese amare. Cel mai folosit soi de cirese amare folosit la polonezi este "Morello".
Si Romania se situeaza pe un loc de frunte, de fapt pe locul 3 din lume ca productie de cirese/hectar. Pe locul intai se situeaza Slovenia cu o productie medie de peste 34 t/hectar, insa are o suprafata foarte mica, doar de 124 hectare, insa o traditie foarte veche. Ei erau furnizorul traditional de cirese pentru Imparatul Austriei, dar si pentru Casa Tarului Rusiei! Pe locul II ca productivitate a culturii de cires este Elvetia cu 24,34 t/ha, dar fermierii sunt foarte puternic sustinuti de stat. Veniturile din valorificarea productiei de cirese reprezinta doar 29 din veniturile producatorului, restul de 71% fiind subventii. Astfel fermierul poate sa aplice cele mai moderne metode de cultivare, cu sisteme de irigare prin picurare, prin achizitionarea de soiuri performante, prin sprijinirea unui sistem performant de cercetare in domeniu, prin achizitionarea de plase de protectie contra pasarilor sau protectie contra grindinei. De asemenea elvetienii cauta sa valorifice superior productia, prin preparate pe baza de cirese de la dulceata de cirese, gem, compot, peltea, jeleu, tarta, strudel sau lichioruri si foarte putine cirese sunt vandute proaspete. Ei au asociat aroma de cirese cu vestita ciocolata elvetiana, care dupa bankng si ceasornicarie este al treilea 'produs' national. Tot ei au creat vestitul "Kirschwasser" (apa de cirese), un brandy obtinut prin dubla distilare a cireselor amare, dar impreuna cu samburii, care dau o aroma foarte placuta si nu este dulce.
  In Romania productia medie pe hectar este de ~11,94 t/ha, mult mai mult decat in Germania de ex (5,8 t/ha). Din pacat nici un supermarket nu comercializeaza cirese romanesti si de asemenea nu stim sa valorificam superior productia de cirese.
  Sunt multe probleme de finete care pot face aceasta cultura rentabila. De exemplu tipul de portaltoi influentaeaza mai mult decat ne inchipuim valoarea unei plantatii. Tipul de portaltoi poate determina intrarea mai rapida pe rod (ex la 4 ani fata de 10 la alt portaltoi utilizat). De asemenea talia ciresului este influentata de portaltoi. O talie mai mica permite un cules mai facil si de asemenea permite utilizarea de plase antipasari. Si masa foliara este influentata de portaltoi si unde sunt mai putine frunze ciresele sunt mai bine expuse la soare si se pot matura mai repede. De fapt portaltoiul poate determina coacerea mai rapida sau, dimpotriva, intarziata a cireselor. Se stie ca ciresele timpurii sau tarzii, deci in extrasezon, sunt mai scumpe si aduc venituri mai mari fermierului. De asemenea o esalonare a coacerii permite culesul cu un numar mai mic de culegatori.
  Ciresele sunt perisabile si de aceea se cauta prelungirea perioadei de pastrare. S-a constatat ca pe o vreme ploioasa ciresele absorb mai multa apa si se strica mai repede. S-a constatat ca aceasta absorbtie se face in special pe langa codita. Se pot face tratamente care sa reduca aceasta absorbtie de apa. De asemenea ciresele care cad din pom sunt mult mai perisabile decat cele culese din pom. Si aici sunt tratamente care impiedica caderea cireselor.

  Cum am mai spus, ciresul dulce este mai purin cercetat de albine decat ciresul salbatic, dar totusi este mai melifer decat alte specii de samburoase. Nectarul de cires dulce are intre 21-58% zahar. Mierea este de culoare deschisa ca mai toate sorturile primavaratice. O floare produce pana la 1,5 mg zahar/zi. De la deschiderea florii, pistilul acesteia este apt de a permite fecundarea o perioada de 36 ore. Deci fiecare floare este vizitata de albine cam doua zile. Si cantitatea de polen este apreciabila. Pe corpul unei albine culegatoare de la cires se pot gasi pana la un milion de grauncioare de polen.
Cu toata oferta de nectar, productii de miere de cires nu se pot obtine decat in cazul unor suprafete mari. La noi nu se prea gasesc plantatii intinse, un fermier detinand de obicei sub 5 hectare de cires. Asta si pentru ca la cules e nevoie de multa mana de lucru. In plus ciresul detine tristul record de a fi pomul cu cele mai multe cazuri de accidentare prin cadere. Ca in toate cazurile, baietii destepti au reglementat ca subventii mai mari sa primeasca numai cei care detin suprafete mari, astfel incat marea majoritate a celor care cultiva ciresi sa fie exclusi de la subventii mari.
la noi in tara sunt totusi cel putin doua localitati cu mare traditie in cultura ciiresului: Ciresoaia din Bistrita-Nasaud si Turcinesti-Gorj.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

Aprilie 12, 2019, 08:33:25 a.m. #5 Last Edit: Aprilie 12, 2019, 08:51:33 a.m. by stefan1
  Visinul

Se pare ca este originar din jurul Marii Caspice si ar fi un hibrid intre ciresul salbatic (Prunus avium) si ciresul de stepa (Prunus fruticosa). Incrucisarea a fost spontana intr-o zona unde cresteau nativ cele doua specii, iar cu timpul noua specie s-a stabilizat.
  Este un arbore de statura mult mai mica decat a ciresului salbatic si chiar a ciresului dulce sau poate fi chiar un arbust. Deosebirile sunt si in ce priveste densitatea coroanei (are mai multe ramuri, frunze si flori ceva mai mici, chiar durata de viata mai mica. De asemenea suporta ceva mai bine temperaturile scazute, deci limita nordica de crestere este mai mare.
   SUA şi Germania produc circa 50% din producţia mondială de vişine. În ţara noastra se apreciaza ca există ~6.320.000 vişini.
   Vişinele conţin: 77.8-88,6 % apă, 6.3-13.8 % zaharuri, 1-4 % acizi, provitamina A, vitaminele B1, B2, C, PP, acid folic 0.04- 0.50 mg la 100 g, vitamina E. Ele au o valoarea energetică de circa 63 kcal la 100 g. Din vişine se prepară sucuri, dulceaţă, compot, gem, vişinată, sirop, precum şi numeroase produse: îngheţată, şerbet, spump, sufleu. Pentru dulceaţă, compot şi vişinată, se preferă soiurile de vişine cu pulpă cărnoasă şi cu suc intens colorat (Timpurie engleză, Crişana, Mocăneşti). Există un soi de vişin denumit Marasca ale căror fructe au pulpa şi sucul colorate în roşu-intens, negricios, gustul pronunţat acid şi amărui, care se transmite şi lichiorului fabricat din ele (maraschin).
  Cura de vişine (cu fructe proaspete sau suc) este destinată diabeticilor datorită vitaminei E şi fructozei. Având proprietăţi diuretice, vişinile se folosesc în tratamentul unor boli ale aparatului urinar, ca adjuvant. Pentru pletorici (persoane care au prea mult sânge), cardiaci şi obezi, sunt indicate 1-2 zile pe săptămână, în care să consume numai vişine şi cireşe (0.5-1 Kg pe zi), fără alte alimente. Sunt un neuroprotector si se sustine ca au efect si contra bolii Alzheimer. De asemenea sunt indicate contra osteoporozei der si pentru sportivi, la diminuarea febrei musculare dupa mari eforturi. Se recomanda chiar diabeticilor la diabetulde tip II. Continutul de melatonina naturala (pe care putine specii vegetale o produc) fac visinele indicate in tulburari de somn (Melatonina regleaza regimul vaghe-somn). Sunt specii de visini la care continutul de melatonina este de 4-5 ori mai ridicat decat in mod obsnuit. Ceaiul din cozi de vişine se pregăteşte la fel ca cel din cozi de cireşe şi are aceleaşi proprietăţi terapeutice; se foloseşte în boli de rinichi si in diaree.
  Unele soiuri de vişin (Engleză timpurie, Mocăneşti) rodesc aproape exclusiv pe buchetele de mai ramuri foarte scurte), ca cireşul, iar altele, pe ramuri plete (Crişana, Ostheim). Există şi soiuri la care buchetele şi pletele sunt aproape la fel de bine reprezentate. Ramurile roditoare ale vişinului trăiesc 5-6 ani, faţă de 10-12 ani la cireş. Vişinul înfloreşte după cireş. Numai la unele soiuri de cireş cu înflorit târziu (Germersdorf, Pietroase), perioada înfloritului se suprapune parţial cu a soiurilor de vişin care înfloresc timpuriu (Engleză timpuriu).

După perioada înfloritului, soiurile de vişin se clasifică astfel:
    cu înflorit timpuriu (Engleză timpurie, Fortuna)
    cu înflorit mijlociu (Mari timpurii, Nana)
    cu înflorit târziu (Meteor, Oblacinska)

Unele soiuri de vişin sunt autofertile (Oblacinska, Nana, Mocăneşti, Meteor, Dropia, Northstar), parţial autofertile ( Engleză timpurie, Mari timpurii) şi autosterile (Grossa Gamba, Ţarina)

  Soiurile autofertile de vişin sunt, de regulă, mai productive. Vişinii începe să rodească la 3-4 ani de la plantare, dar producţia devine economică la vârsta de 5-6 ani. Un vişin produce 15-25 kg fructe. Durata economică a unei plantaţii este de 25-30 de ani.
În perioada înfloritului, vişinul are nevoie de timp favorabil (care să permită zborul albinelor) şi de temperaturi medii zilnice de 12-17 °C. Polenizarea trebuie să aibă loc în primele 2-3 zile de la deschiderea florilor, deoarece stigmatul îmbătrâneşte repede şi devine nereceptiv pentru polen.
Având înrădăcinare superficială, vişinul valorifică, şi solurile mai subţiri, parţial erodate, apropiindu-se, din acest punct de vedere, de prun. Plantaţiile intensive de vişin trebuie amplasate însă, pe soluri cu fertilitate naturală mijlocie sau bună, pe terenuri plane sau cu pante de până la 12-13 %. Vişinul se numără între speciile pomicole care valorifică cu rezultate bune nisipurile şi solurile nisipoase din sudul Olteniei (în regim irigat) şi din nord-vestul Transilvaniei. Cultura comercială se poate practica până la altitudinea de 500-650 m, ca şi în cazul mărului.
Altoirea pe mahaleb este indicată în zone mai secetoase şi pe soluri mai bogate în calciu.
Vişinii pe rod necesită tăieri de fructificare la intervale de 4-5 ani. Aceste tăieri sunt necesare nu atât pentru a norma producţia pomilor, ci pentru a menţine tinere ramuri de semischelet. Dacă nu se aplică cu regularitate aceste tăieri, semischeletul şi ramurile de rod se epuizează şi se usucă natural.
  Pentru albine, concentratia in zaharuri a nectarului este mai mica decat la cires (9,7-15%), dar o floare poate furniza pe zi nectar care sa contina pana la 1,31mg zahar.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

dan sebastian

Foarte utile informatiile ! Ms. V-am plagiat si v-am postat pe fb., cu mentiunea sursei apiardeal si numele dvs.
0744999989, 0722842211<br />Nu apreciezi sanatatea la adevarata ei valoare decat cand o pierzi.

stefan1

Citat din: dan sebastian din Aprilie 12, 2019, 05:07:31 p.m.
Foarte utile informatiile ! Ms. V-am plagiat si v-am postat pe fb., cu mentiunea sursei apiardeal si numele dvs.


    :hi:
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

Aprilie 13, 2019, 07:02:18 a.m. #8 Last Edit: Aprilie 13, 2019, 07:25:17 a.m. by stefan1
  Ceva si despre ciresul japonez. Numele stiintific Prunus serrulata. La origine se pare ca este din China, unde si este sarbatorit ca un simbol al frumusetii feminine. De acolo a ajuns si in Japonia, unde cu timpul a capatat mai multe semnificatii si mai filozofice. Cu numele de Sakura, ciresul japonez are consacrata una din cele mai frumoase sarbatori populare japoneze, Hanami, In timpul infloririi ciresilor, cand lumea iese masiv si se aseaza in livezile de ciresi sub pomii in floare, petrecand o zi intreaga cu mancare, muzica, sake, dansuri etc. E sarbatoarea contemplarii florii de cires, care simbolizeaza toate etapele vietii, de la mugurii care inseamna copilaria, la frumusetea florilor albe sau roz care semnifica tineretea si pana la florile ofilite, care avertizeaza ca totul e trecator. Cu secole in urma obiceiul picnicurilor sub ciresii infloriti il avea familia regala, dar cu timpul a devenit o sarbatoare populara. De fapt pe toata perioada infloririi japonezii fac adevarate pelerinaje la livezile de cires. 'Moda' a fost preluata si in alte tari. Elvetienii au creat o adevarata industrie turistica bazata pe vizitarea livezilor de ciresi (comuni) in floare, laudand efectele de remontare psihica si revigorare fizica dupa o perioada petrecuta in aceasta ambianta mirifica.
  La origine si ciresul japonez era cu flori albe. Odata cu cresterea faimei lui, au aparut foarte multe varietati, functia decorativa luand locul celei de pom fructifer. De aceea astazi se cultiva numai pentru frumusete si nu produce fructe. Predomina acum florile roz si florile cu mai multe randuri de petale. Inmultirea se face prin altoire. Aceasta se face primavara, prin altoire cu mugur sub coaja.
  La cires in general si la cel japonez in special taierile trebuiesc facute mai cu grija, e obligatorie acoperirea taieturilor cu mastic (pentru altoire). Altfel atacul poate fi devastator, chiar pana la moartea pomului. Aceasta din cauza Moniliozei, o boala care afecteaza si caisii, piersicii prunii etc si ataca atat florile cat si ramurile tinere, fructele sau chiar trunchiul (care face rasina). Ranirile prin taiere dar si prin grindina sau alte loviri creeaza locuri pe unde sporii ciupercii Molinia laxa patrund si afecteaza grav pomul.
  Si la noi in tara se intalnesc ciresi japonezi. Cel mai cunoscut loc, in Herastrau, in Gradina Japoneza infiintata in 1998 cu ajutor japonez si reamenajata si completata in toamna lui 2017 tot sub conducerea unui specialist japonez.
  Si ciresul japonez este vizitat de albine, dar nu stiu comparativ cu ciresul Prunus avium ce performante are.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

Aprilie 14, 2019, 07:26:09 a.m. #9 Last Edit: Aprilie 14, 2019, 07:39:15 a.m. by stefan1
  Cate ceva despre polenizarea incrucisata

  In plansa am dat partile componente ale unei flori, pentru cei care nu suntem familiarizati cu toate denumirile din botanica ale acestora:

1 - Floare matură (in plansa nu este floare de cires)
2 - Stigmat (partea superioară a ovarului sau a stilului)
3 - Stil (partea filiformă aflată deasupra ovarului, care se termină prin stigmat)
4 - Filamentul staminal susținând anterele
5 - Axa florală sau receptacul, antofor (extremitatea pedunculului floral, pe care sunt așezate periantul, androceul și gineceul)
6 - Articulație (locul de inserție a axei florală pe pedicel)
7 - Pedicel (suportul mic al florii) sau peduncul floral (suportul florii pe care sunt prinse florile solitare sau grupate în inflorescențe)
8 - Nectarină (organ care secretă sau conține nectar)
9 - Stamină (organ al florii format din filament, anteră și conectiv, totalitatea lor constituind androceul)
10 - Ovar (cavitatea bazală a gineceului conținând ovulele; primordiul fructului)
11 - Ovule (celule sexuale femele din ovar)
12 - Conectiv (partea terminală a filamentului staminal care unește cele două teci ale anterelor)
13 - Sac polinic (cavitate aflată în interiorul lojei anterei, conținând grăuncioare de polen)
14 - Anteră (extremitate superioară a filamentului staminal conținând de obicei patru saci polinici)
15 - Periant (totalitatea învelișurilor florale: caliciu, corolă, perigon)
16 - Corolă (înveliș floral intern al florii, de obicei colorat, format din petale)
17 - Caliciu (înveliș floral extern al florii, de obicei verde, format din sepale)

  Se stie ca polenizarea incrucisata este preferabila autopolenizarii si chiar multe specii au dezvoltat mecanisme subtile care favorizeaza acest fel de polenizare. Semintele si fructele obtinute prin polenizare incrucisata sunt mai frumoase, mai viguroase si chiar recoltele pot creste spectaculos. Chiar am citit recent ca daca in culturile de zmeura (din multimea de soiuri aparute) se planteaza si cateva cuiburi sau chiar randuri de zmeura salbatica, productia poate creste pana la 30% tocmai datorita polenizarii incrucisate. Pentru plante (si animale) incrucisarea cu exemplare neinrudite face sa se elimine eventualele mutatii genetice patogene, care altfel s-ar perpetua la urmasi.

  Chiar despre ciresul salbatic se spune ca este 'partial autofertil'. Asta inseamna ca se poate poleniza cu polen propriu, dar are mecanisme care favorizeaza polenizarea incrucisata. La diferite specii de plante sau arbori, se pot intalni diferite mecanisme de a ingreuia autopolenizarea. Astfel unele specii fac flori la care staminele si pistilul sunt la inaltimi diferite, ca sa nu se atinga si polenul propriu sa ajunga mai greu pe stigmatul florii. Alte specii fac flori separate, unele masculine si altele feminine (vezi nucul, alunul, sau chiar porumbul, dar sunt foarte multe). Altele fac florile masculine si cele feminine pe plante diferite (ex salcia sau catina sau partial gladita). Altele au florile pe aceeasi planta, dar cu timpul de inflorire decalat cu cateva zile, fie mai repede florile masculine, fie cele feminine.
  Ciresul a dezvoltat un sistem mult mai subtil de a impiedica autopolenizarea, dar iarasi sunt foarte multe specii care au acest sistem dar cu diferite grade de strictete. Fenomenele nici nu sunt clarificate complet. Lucrurile se petrec astfel: Intre grauntele de polen care ajunge pe stigmat si pistil (ansamblul stigmat-stil-ovar) incepe sa aiba loc un schimb de substante. Pentru a putea fecunda ovulul, continutul grauntelui de polen trebuie sa strabata lungimea stilului si sa ajunga la ovul. Ca si in cazul fecundarii la animale sau la om, cand primul gamet masculin patrunde in ovul, acesta determina impermeabilizarea invelisului ovulului incat nici un alt 'pretendent' nu mai poate strabate acest invelis. Deci primul venit asigura fecundarea. In cazul ciresului salbatic (dar si la multe alte specii) la nivelul pistilului are loc o analiza genetica a grauntelui de polen. Daca aceata este identic genetic sau foarte apropiat de celulele respectivului cires, atunci canalul spre ovul pe care stilul trebuie sa il asigure, va fi stramtat, deci el va sabota propriul polen. Din contra, daca polenul este mai departat genetic, i se permite accesul mai facil spre ovul. Astfel sansele propriului polen de a ajunge primul si a fecunda ovulul sunt mai reduse. Doar in cazul in care nu existe polen strain, intr-un tarziu reuseste si polenul propriu sa ajunga la ovul si sa se petreaca fecundarea.
  Acum existe foarte multe soiuri de ciresi salbatici (vreo 200) si si mai multe de ciresi dulci (peste 600, am citit, dar cred ca-s mai multe). Acestea se inmultesc vegetativ, prin altoire. Aceasta diversitate a facut sa se ajunga la soiuri care sunt complet incompatibile in ce priveste fecundarea. Dar fara fecundare nu pot aparea fructe. De aceea, la ciresi dar mai cu seama la visini, producatorii de material genetic trebuie sa mentioneze daca exemplarele vandute sunt autofertile sau daca nu sa indice soiurile cu care sunt compatibile, fiind necesara prezenta a doua sau chiar trei soiuri pentru o buna fructificare.
  Acest mecanism descris mai sus explica de ce nu putem spera ca din samanta de cirese oricat de bune sa obtinem un alt cires de aceeasi calitate. Doar prin altoire se poate obtine aceasta.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)