Mustarul de camp

[stefan1]

 Am amintit la topicul despre mierea de facelie despre o rezolutie a UE privind creerea unor "zone de redresare ecologica" in care se recomanda sa se puna specii de plante melifere si cu rol de imbunatatiere a solului, nominalizandu-se in acest sens facelia, limba-mielului, mustarul de camp si trifoiul alb.
 Despre mustarul de camp pe forum s-a vorbit mai putin si sunt si unele informatii contradictorii, de aceea sunt bune unele clarificari.
 Denumirea stiintifica este Sinapis arvensis (sinapis in greaca veche inseamna mustar iar arvensis in latina inseamna de camp). Dar in alte lucrari se numeste Brassica arvensis sau Brassica sinapis. Pentru a ne incurca si mai mult, se mai numeste Brassica campestris sinonim cu Brassica rapa sau 'rapita naveta'. Are insa si diverse denumiri populare cum ar fi ridiche salbatica sau, mai frecvent, rapita salbatica. Si in zona noastra se numeste impropriu 'rapita salbatica'. Atatea denumiri creaza confuzie, astfel ca la topicul "Plante melifere" acest mustar de camp este trecut sub mai multe denumiri, cu perioade de inflorire diferite si cu productii diferite:
- Mustar de câmp anuala V-IX n. p. 40 mijlocie
- Rapita salbatica anuala V-VII n. p. 30-40 mica
- Rapita Naveta anuala cultivata IV-V n. p. 30-100 mijlocie
 
https://forum-discutii.apiardeal.ro/index.php?action=search2

 Nu exista rapita salbatica, pentru ca nu este un stramos al rapitei cultivate asa cum au marul, parul sau ciresul cu forme salbatice din care au evoluat. Rapita cultivata, Brassica napus, este un hibrid alopoliploid care a rezultat dintr-o incrucisare intre mustarul de camp (Brassica rapa subspecia oleifera) și varza vegetala (Brassica oleracea). Genomul rapiței este format din 38 de cromozomi, dintre care 20 și 18 sunt cromozomii din cele două forme de pornire.

[Daniel Koblicska Bee]

Interesant articolul ăsta,am mult mustar de câmp in zonă și sincer am crezut ca e răpită.Dar ce parere ai de sparceta  ?

[stefan1]

Mustarul de camp este originar din bazinul Mediteranei, nordul Africii si sudul Europei, dar s-a extins in toata Europa , Asia, apoi si in America de Nord si Sud si Australia. In unele zone, de ex California, este considerata o specie puternic invaziva.
  Mustarul de camp este o planta anuala de cca 60 cm inaltime (dar dupa conditii poate creste intre 20 cm si 1 m sau chiar mai mult). Prefera solurile usoare, bogate, insorite sau macar partial insorite. Prefera solurile calcaroase, deci bazice. Se intalneste de la 0 la 1700-1800 m altitudine.
  Radacina e pivotanta si poate ajunge la 2 m adancime dar principalele radacini sunt pana la 60 cm adancime.
  Tulpna este destul de subtire si mai mult sau mai putin ramificata la partea superioara.
  Frunzele sunt de mai multe feluri, cale bazale mai mari iar cele de pe tulpina mai inguste.
  Florile sunt galbene, cu patru petale, cu deschidere de 1,5-2 cm. Are 6 stamine din care 4 mai lungi si doua mai scurte. Infloreste intre mai si august-septembrie.
  Fructele sunt silicve (pastai) de 25-45 mm lungime sfarsite cu un varf de 1-2 cm subtire si fara seminte. O pastaie contine de obicei 4-8 seminte dar pot fi si mai multe. O planta poate face pan la 20.000 de seminte. Au o culoare de la rosie-inchis la maro sau negru, netede, cu diametrul de 1-1,5 cm.

Temperatura minima de germinare este de 2-4 ^oC dar cea optima este de 14-20 grade. Semintele proaspete germineaza slab, avand o perioada inactiva. In schimb isi pastreaza proprietatile de germinare 10-11 ani si pot germina in oricare perioada a anului dar cele aflate la mai mult de 5-6 cm adancime nu pot germina. Cum insa plantele nu rezista la brume sau frig, cele incoltite toamna mor, in schimb primavara mustarul salbatic este un adevarat pericol pentru plantele de cultura. Aceasta deorece are o crestere mai rapida decat plantele de cultura si pot coplesi usor culturile daca nu se intervine.
  Pentru speciile agricole din familia verzei (Brassicaceae) este un adevarat pericol, deoarece este gazda alternativa cea mei importanta pentru daunatorii acestora fie ca este vorba de ciuperci (fungii) sau de paduchi sau fluturi, deci este sursa de raspandire a multor boli si daunatori pentru o serie intreaga de legume si nu numai.

[stefan1]

...Dar ce parere ai de sparceta  ?

 Despre sprceta poate alta data.

[stefan1]

Mustarul de camp este foarte raspandit si la noi. Cred ca fiecare il stim desi unii il numeam impropriu rapita salbatica. Creste de preferinta pe locuri arate, dar se intalneste si pe pasuni, pe langa drumuri, cai ferate, baraje, depozite de deseuri, zone erodate, gradini, peluze etc.
  Are mai multe utilizari de la furaje pentru animale la cele culinare, medicale, tehnice sau agrotehnice.
  Frunzele tinere, tijele si inflorescentele se pot consuma in salate sau prelucrate termic printr-o scurta fierbere in abur. Si frunzele mai vechi se pot adauga la salate, dar sunt putin mai amare. In vremuri de foamete insa, mustarul salbatic era frecvent consumat, cum a fost in Marea Foamete din Irlanda intre 1845-1849, din cauza manei cartofului. Trebuie spus ca mustarul salbatic este toxic daca este consumat in cantitate mai mare, producand iritatii ale tractului digestiv.
  Tot culinar se poate prepara un mustar din boabele macinate, asemanator cu cel preparat din mustarul alb de cultura, insa mai putin picant. De asemenea uleiul de mustar salbatic, pe langa utilizarile tehnice, se poate folosi in alimentatie. Dupa unele surse, acest ulei cu calitati gustative ridicate (putin picant), foarte potrivit pentru cofetarie. In Turcia si Franta uleiul acesta este considerat cel mai potrivit pentru salate, sosuri, fasole, mazare, carne.
  Si la animale, mustarul salbatic proviaca tulburari digestive mai cu seama daca este consumat in cantitati mari. Astfel acest consum duce la reducerea secretiei de lapte, face ca acesta sa se coaguleze si isi schimba culoarea cand este gatit.
  Ca utilizari medicale, avand in vedere ca are efecte iritante asupra pielii si provoaca vasodilatarea capilarelor, ajuta la combaterea reumatismului si durerilor articulare. Uleiul contine sinapina cu efect asupra bacteriilor Gramm negative. Utilizarea externa excesiva poate produce rani sau chiar necroze ale tesuturilor.
  Ca utilizari tehnice, uleiul de mustar de camp se poate folosi pentru sapunuri, ca ulei de lampa, pentru ungere sau ca biocombustibil.
  Agrotehnic se poate folosi ca ingrasamant natural. Incorporat in sol aduce importante cantitati de azot, fosfor, potasiu, suplinind ingrasamintele chimice si contribuind la regenerarea solului si chiar se utilizeaza pentru asta alaturi de mustarul de cultura, de facelie, de rapita etc.

[stefan1]

Trebuie sa spunem ca totusi mustarul de camp este privit ca o buruiana periculoasa si este combatuta in culturi. Cum am spus, el germineaza incepand de la 2-4^oC, inaintea germinarii majoritatii culturilor agricole si are o crestere rapida, incat poate inabusi culturile. Cum o singra planta poate face pana la 20.000 de seminte si semintele isi pastreaza capacitatea de germinare cca 10 ani, pamantul are rezerve mari de seminte care pot incoltii incepand din martie pana in octombrie. Are si niste adaptari foarte interesante. Semintele contin acid giberelic, care afecteaza starea de dormit a semintelor, incat acestea nu incoltesc imediat dupa maturare. Este important, pentru ca daca ar incolti toamna, ar fi distruse de vremea rece fiind sensibile la frig. Mai au o proprietate: semintele trebuie sa treaca printr-o perioada de temperaturi scazute pentru a se declansa procesele de incoltire. Dar mai este o adaptare, nu incoltesc dect semintele care se afla la maxim 5-6 cm in sol (dupa altii doar la 2 cm). Prin arat sau alte lucrari agricole, majoritatea semintelor cazute intamplator pe sol sunt ingropate mai adanc si pot astepta multi ani pana sa fie aduse iar la suprafata si sa incolteasca.
  De ce totusi UE a recomandat folosirea lui pentru salvarea biodiversitatii si regenerareaq solurilor? Sunt mai multe motive:
- are o perioada de vegetatie scurta si nu este pretentios la conditii de sol
- samanta este ieftina
- se poate autoinsamanta, rasarind ani la rand in zonele unde a vegetat.
- pentru ca in 5-6 saptamani cultura ajunge la o masa vegetala importanta si la inflorire, poate fi semanata si dupa alte culturi.
- radacinile adanci si ramificate afaneaza solul si furnizeaza dupa folosirea partii aeriene ca fan sau ca ingrasamant verde, alte substante utile pentru sol. Totusi fiind o gazda favorita pentru ciuperci si daunatori ai speciilor din familia verzei, trebuie sa nu avem mustar de camp in apropierea acestor culturi si nici sa nu il folosim ca ingrasamant verde intr-o sola in care se va cultiva in primavara astfel de culturi.

Principalul motiv insa pentru care este recomandata aceasta cultura este multimea de insecte carora le poate asigura hrana si mediul de dezvoltare. Cum se vede in poza de mai jos, mustarul de camp infloreste pe o perioada lunga, cu flori incepand intai in partea de jos a tulpinei principale si urcand in timp spre varf, apoi pe ramuri, in aceeasi planta fiind pastai, flori si muguri. Daca intr-o pastaie sunt in medie cca 10 seminte, inseamna ca intr-o planta care produce 20.000 de seminte ar fi 2000 de flori. O floare singulara dureaza in medie doua zile. O caracteristica a florilor de mustar este ca glandele nectarifere sunt la suprafata, deci nectarul poate fi accesat si de insectele fara trompa cum cum ar fi gandaceii sau viespile, sau cu trompa scurta cum sunt marea majoritate a dipterelor. Aceasta este in detrimentul albinelor, care sunt doar unul din multii vizitatori ai florilor de mustar salbatic, alaturi de muste, bondari, viespi, fluturi. De asemenea, faptul ca se poate semana si in august-septembrie pentru ingrasamant verde, fiind lasat in cultura pana cade bruma, poate asigura un cules tarziu pentru toate aceste insecte care trebuie sa isi faca un corp gras ca sa reziste peste iarna. Intre stuparii din Vest unde folosirea lui ca ingrasamant verde este mai raspandita, a fost controversa daca pentru albine culesul tarziu nu duce la uzura albinelor de iernare. S-a dovedit ca familiile care au beneficiat de astfel de cules la mustar au iesit mai bine in primavara. Eu zic ca - la fel ca polenul de rapita (cu care se aseamana mult) - polenul de mustar este de foarte buna calitate si lungeste viata albinelor care il consuma.
  Despre productia de miere si de polen data de mustarul de camp sunt date valori destul de mari (in jur de 40kg/ha). Alte date dau pt mustarul de camp o oferta de nectar notata cu 3 pe o scara de la 0 la 4 si pentru polen de 2 pe o scara la fel de la 0 la 4. Totusi nu am gasit, cel putin pe net, miere de mustar de camp. Se pare ca tocmai pentru ca florile sunt accesibile pentru toate felurile de insecte, albina melifera are o puternica concurenta in aceste flori. Se spune ca sunt foarte atractive in special pentru speciile de albine salbatice. Si stuparii care au beneficiat mai mult de astfel de culesuri au observat ca in special oferta de polen de la mustar este buna.

[stefan1]

Semintele de mustar contin izotiocianatul de alil. S-a demonstrat ca acesta inhiba dezvoltarea cancerului vezicii urinare. Protejeaza si celulele din culturile de laborator impotriva agentilor citotoxici si genotoxici cum ar fi nitritii si nitroaminele. Se sustine chiar ca mustarul este alimentul cu cel mai mare efect anticancer. Folosirea lui alaturi de mici sau hot dogi nu numai ca stimuleaza gustul dar si protejeaza partial de efectele nocive ale folosirii unor astfel de alimente.
  Gustul amarui al plantelor de mustar salbatic prezent si in uleiul din seminte se datoreaza glicozidelor care se ghasesc in diferite proportii in toate speciile de crucifere si alte specii inrudite. Acestea sunt mijlocul prin care plantele cauta sa se protejeze, prin gustul intepator, impotriva daunatorilor si ierbivorelor. In rapita, acest continut de glicozide a fost tot mai mult micsorat, pentru a o face mai atractiva pentru animale dar si pentru a face uleiul - altfel foarte valoros - bun si pentru consumul uman. Asa s-a creat vestita 'canola'. Numele ii provine prin combinarea particulelor 'can' de la Canada - care a facut ample cercetari in domeniu prin anii '80 - si 'ola' de la "oil low acid" (ulei slab acid). De fapt canadienii au schimbat vechea denumire comerciala "rapeseed" ('rape'= rapita si 'seed'= samanta). Dar "rape" in engleza inseamna si 'viol' si deci denumirea era 'samanta de viol' care nu suna prea comercial. Oricum, termenul de 'canola' s-a impus masiv si datorita calitatilor soiului creat de canadieni. Se numeste si 'rapita dublu scazuta' (acid erucic scazut si glicosinolat scazut). Acidul erucic dauneaza muschiului cardiac al animalelor iar glicosinolatii irita tractul intestinal si face nutretul dar si sroturile de la extragerea uleiului mai putin hranitoare pentru animale. Uleiul de rapita normal contine pana la 54% acid erucic. Uleiul de canola OO (doua nule) are acid erucic scazut. Reglementarile din America admit in consum ulei de canola cu max 2% acid erucic iar in UE cu max 5%, cu reglementari speciale pentru hrana sugarilor. Dar uleiul de rapita se foloseste tot mai mult ca biocombustibil. Se admute 2-20% in motorina, dar sunt motoare noi care pot functiona cu 100% biocombustibil. Cum totusi pretul biocombustibilului este mai mare ca al motorinei, de obicei se foloseste ulei de rapita uzat (dupa ce initial a avut o utilizare culinara). Si uleiul de mustar salbatic sau cultivat se foloseste ca biocombustibil.

Uite si o reteta de pe 'net de preparare a mustarului din seminte de mustar salbatic (sau amestec de mustar salbatic si mustar cultivat):

Mustar de casa

200 g seminte macinate,
8 linguri de otet. Otetul se foloseste deoarece mediul acid mareste stabilitatea glicozidelor, care altfel se pot degrada.
4 linguri zahar pudra
3 lingurite scortisoara sau 2 lingurite boabe de ienupar
2 lingurite cuisoare
1/2 nucșoară (sau 1/2 frunză de dafin)
1 lingurita sare
4 linguri ulei
Mod de preparare

In loc de scorțișoară și nucșoară, puteți lua de asemenea boabe de ienupăr și frunze de dafin, dar atunci ar trebui să adăugați si 2 boabe de piper negru. Peste semintele macinate de mustar,  se toarna apa fiarta pana are o consistenta de terci groasa. A doua zi, adăugați ingredientele rămase.  Se amesteca foarte bine și se lasa 3 ore sa traga.  Se pastreaza o vreme la frigider..