Sa vorbim despre Romania actuala si cea din viitorul apropiat!!!

[dedu]

Eu cu fosta mea prietena(eram in drum spre Sibiu s amergem dupa mireasa)

[dedu]

poza ce trebuia sa o pun dinsus(sa vad daca merge)

[dedu]

Pacat ca strica poza varul meu care era ametit:sad:

[dedu]

Eu cu fratele meu cu care ma ocup de albine si care ma struneste in toate(am doi frati,celalalt so insurat)

[dedu]

Poze cu care agata fete fraimio

[dedu]

stupii mei pozati de sora mea de la departare

[stefan1]

    Mut aici o discutie de pe pagina lui Dragos, ca s-au atins acolo si subiecte care s-au departat de cresterea albinelor.

  Referitor la regele Carol I, Flavius a spus:
"Pharaoane, aici imi cer scuze, da' te contrazic...Carol I a fost numai "imaginea" externa a Romaniei, "spatele" au fost marii patrioti pasoptisti ai Romaniei, in speta familia Bratienilor, romani get-beget, argeseni de-ai mei...daca ar fi sa multumim din inima unui strain, acela ar fi Regina Maria a Romaniei, englezoaica, sotia nevolnicului Ferdinand I, care a jonglat mana-n mana cu Ionel Bratianu, pana la moartea acestuia, si ne-a scos dintr-un "rahat" mare in WWI, cand nu mai "eram" decat vreo 5-6 judete (1916), iar in 2 ani ajungeam la Romania Mare, iar in perioada interbelica centru de influenta zonal...apropo, cati isi mai aduc aminte ca in 1919 armata romana a MARSALUIT victorios in Budapesta? La fel ca si in 1945 (chit ca atunci eram "manati" de rusi...)...armata maghiara nu a calcat niciodata prin Bucuresti..."

  Opinia mea despre Carol I este ca el a pus bazele Romaniei moderne, a reusit sa apropie cat de cat o tara cu obiceiuri orientale, in care intrigile, neseriozitatea, minciuna la toate nivelurile erau un mod de viata, deci sa o apropie de civilizatiile occidentale.
  Poate unii dintre D-voastra ati citit din romanele lui Paul Anghel  din ciclul "Zapezile de acum un veac". Sunt 6 romane istorice aparute intre 1977 si 1982. Descrie in special perioada Razboiului de Independenta din 1877. Eu am ramas atunci surprins ca s-a permis aparitia acestor carti, in care autorul, prin documente si fapte, releva marea personalitate a lui Carol I.
  Amintesc doar cateva din schimbarile pe care el le-a determinat, dupa o indarjita lupta cu mentalitatile locale. Astfel el a introdus o austeritate nemaiintalnita in ce priveste gospodarirea veniturilor tarii. El insusi a dat acest exemplu. Se spune ca fastul de la curte a fost redus foarte mult. A ajuns sa interzica balurile la Palat, care era un obicei impamantenit si foarte costisitor. El insusi, se stie ca si-a facut coroana din otelul unui obuz de tun. Zice ca avea o biblioteca de numai 5 m patrati dar foarte inalta, unde citea zilnic, dar avea acolo doar ub pupitru, fara scaune si nu facea foc nici iarna. A demarat programe de constructie de drumuri, de cai ferate, el a impadurit cu salcami zona aproape desertica a Baraganului. A luptat mult sa organizeze o armata, a dotat-o cu echipamente destul de scumpe si se ingrijea sa fie platita regulat. Au fost cazuri cand a contribuit din banii proprii cand finantele tarii nu permiteau platile pentru armata. Se descrie un episod cand a inspectat tunurile nou cumparate si amplasate la Giurgiu, chiar inaintea intrarii tarii in razboi. Ca sa arate regelui ca viteji sunt, tunarii trageau intr-o veselie peste Dunare, spre malul turcesc. Totusi regele le-a tras atentia sa fie cumpatati cu munitia, ca fiecare obuz valoreaza cat doua cara de grau.
  Cu timpul a reusit sa organizeze economia, sa scoata o moneda care era cautata de toate tarile europene.
  O dovada de atasare de destinul Romaniei este exemplul pe care l-a dat inainte de intrarea in razboi. Trupele rusesti erau de mult intrat in tara, cum le erau obiceiul, fara a intreba pe nimeni, dedandu-se la multe abuzuri, desi erau veniti ca prieteni, in drum spre sudul Dunarii. Multi boieri , in fata rusilor, si-au strans bunurile si bogatiile si le-au transferat in Occident. Ca sa dea un exemplu, el si-a vandut atunci o proprietate foarte rentabila din Germania si a cumparat o suprafata foarte mare cu vre-o 40 de sate, intr-o zona mai spre munte, pe care apoi a gospodarit-o mult mai eficient decat inainte. In toata perioada avea corespondenta cu tatal sau, pe care il consulta in privinta problemelor tarii. Sunt f multe de spus...

[D006]

  Pentru mine cel mai elocvent exemplu care-mi demonstreza ca regele Carol a fost elementul vital al reformelor si nu pasoptistii care pana la venirea lui Carol guvernase tara impreuna cu Cuza in reprezinta  starea jalnica a capitalei gasita de noul Rege . La acea vreme Calea Mogosoiei actuala  calea Victoriei era un drum de pamant care cand ploua se transforma in NOROI  ca altfel toate ulitile  Bucurestiului . Stiti ce solutie imediaia a gasit Mijestatea Sa : a dat ordin ca aceasta principala artera a capitalei sa fie pavata cu blani de stejat pana cand se va putea pietrui. Acei pasoptisti in 7 ani de guvernare cu Cuza nu au fost in stare sa faca drumuri in Bucuresti , iar Carol a umplut in scurt timp tara de drumuri pietruite.

[flavius]

Paul Anghel a fost mai mult o "scapare" a comunistilor...dar cu directie: se urmarea scaderea importantei familiei Bratienilor in istoria Romaniei moderne...deja spre sfarsitul deceniului 8 monarhia nu mai era vazuta de niciun cetatean roman ca alternativa la guvernare, deci s-a considerat, in anumite cercuri politice, ca se poate augmenta cumva imaginea unui monarh strain, in detrimentul unei familii neaos romanesti, da' care a stat ca un ghimpe in coasta rusilor aproape un veac...

Daca l-ai citit pe Anghel, iti recomand sa-l citesti si pe Alex Mihai Stoenescu...mie mi s-a parut mult mai fidel adevarului istoric decat primul...mai ales ca a avut acces la arhive inaccesibile inainte de revolutie...

Eu merg in continuare si spun ca monarhul strain a fost o NECESITATE in 1866, pentru ca gradul de coruptie la care ajunsese statul roman era unul ff mare...si nu neaparat din vina pasoptistilor, ci, asa cum se intampla si in zilele noastre, a profitorilor...

Mai e necesara inca o precizare: Romania moderna a fost privita, vreo cateva decenii, ca un El Dorado pentru populatia evreiasca din toata Europa...de aia a si primit sprijinul total al aproape intregului continent, dornic sa scape, dintr-un sentiment anti-semitic profund ancorat istoric, de aceste comunitati...a se citi Chestiunea evreiasca scrisa de Mihai Eminescu, precum si a se studia cariera marelui mason evreu Eugeniu Carada, marele patron al finantelor romanesti in perioada Cuza-Carol I-inceputul domniei lui Ferdinand...el a construit leul, el a pus bazele finantei romanesti, iar liberalii condusi de Bratieni au dus tara spre propasire sub lozinca Sub noi insine...lozinca ce displace rau de tot oricarui organism financiar international, dornic numai sa controleze, nu sa dezvolte...

Nu vreau sa-l denigrez pe Carol I, da' nici sa-l ridicam in slavi...ce am facut, am facut prin osardia alor nostri, nu ne-a dat nimeni, niciodata, nimic de-a gata...dixit...

[stefan1]

  Am auzit si eu varianta ca Romania s-a vrut locul unde sa se infiinteze o Patrie pentru evrei, pentru ca antisemitismul era puternic in mai toate tarile europene, iar turcii, care stapaneau Palestina, refuzau intoarcerea in masa a evreilor in acea zona. Chiar recunoasterea dublei alegeri a lui Cuza a fost conditionata de marile puteri de liberalizarea aeszarii strainilor, cu directie precisa a evreilor, in principate. Niciodata acest angajament nu a fost deplin respectat.De fapt si Tudor Vladimirescu, care ca si Eteria erau sprijiniti si puternic influentati de masonerie, avea in program si "emanciparea israelitilor", de asemenea pasoptistii, care mai toti erau masoni.  Cuza, in timpul domniei,  a moderat pornirile protectioniste ale boierilor si in special ale lui Bratianu. Dupa demisia lui Cuza, in special Ion Bratianu, Kogalniceanu si Ion Ghica au insistat sa se revoce masurile de liberalizare a imigrarii introduse de Cuza. Chiar au fost tulburari antisemite in 1871, cu pretextul uzitat si in alte tari, ca un negustor evreu ar fi cumparat odoare bisericesti furate de un hot.
  Dupa Razboiul de Independenta 1877-1878, la Pacea de la Berlin, marile puteri au insistat iar sa permitem neconditionat instalarea evreilor in tara. Cel mai vehement era Bismarck al Prusiei. Oarecum surprinzator, ca si la el acasa era un puternic curent antisemit si legi care ingradeau multe drepturi ale evreilor. Intre 1870-1878, cand Bismarck guverna cu Liberalii, masurile antisemite erau mai relaxate, dar din 1878 Bismark s-a apropiat de Conservatori, de care era mai apropiat ca idee de guvernare (cu mana forte, mai putin democrat) si a trebuit sa accepte linia lor puternic antisemita. Explicatia insistentei lui Bismarck in favoarea evreilor in ce priveste Romania, se explica astfel: Baronul Gerson von Bleichroeder era bancherul de curte a lui Bismarck pe toate perioada lui de conducere, din 1862 cand a ajuns prim-ministru al Prusiei si pana in 1890 cand s-a retras. Era un bancher evreu care i-a fost recomandat de ramura Rothschild din Frankfurt. Cu banii lui a aces la putere, bancile lui si a altui mare bancher evreu (Abraham Oppenheim) au finantat si razboiul austro-prusac din 1866, apoi razboiul franco-prusac din 1870-71 (unde a fost si negociator al pacii si executant a despagubirilor platite de  Franta). Acest Bleichoeder era nu numai bancherul de curte a lui Bismarck ci si un prieten si consultant al lui. Era cel mai bogat om din Prusia, dar era si membru in Comitetul Executiv evreiesc din Berlin si intretinea legaturi cu lumea bancara evreiasca din mai toate tarile europene. Prin aceste legaturi el putea aduce lui Bismarck informatii importante din toate aceste tari si sa influenteze in strainatate prin industriasi si oameni politici corupti, interesele Prusiei. A finantat si companii rusesti si bugetul de stat rus. De asemenea Bancile lui si ale altui bancher evreu bavarez (Hirsch) au fost o vreme cei mai mari investitori germani in Imperiul Otoman. Pozitia intransigenta a lui Bismarck in privinta evreilor din Romania, era de fapt un serviciu pe care il facea acestui prieten evreu si la indemnul lui.
  Totusi guvernele romane au incercat sa franeze aceasta imigrare cat au putut, curios, mai mult guvernele liberale (desi in toate celelalte tari liberalii erau mai toleranti cu strainii), iar consrvarorii (Carp, Maiorescu, Take Ionescu) au fost mai toleranti cu evreii.
  Pana in 1899 numarul de evrei s-a ridicat in Moldova la 197000 evrei si in Tara Romaneasca la 61000. Intre 1881 si 1914 cca 75000 de evrei au emigrat din Romania in special in SUA. Pana in preajma celui de-Al Doilea Razboi Mondial numarul evreilor in Romania Mare a ajuns la cca 800.000.
  Si dupa Primul Razboi Mondial, la conferintele de pace s-a pus cu aceeasi insistenta drepturi egale pentru alogeni in Romania. Bratianu iar a refuzatm a trebuit sa cada doua guverne si abia pe urma, Coanda ajuns prim-ministru, a semnat conditiile impuse.

[flavius]

stefan, ma bucur ca mai sunt si altii ca mine, interesati de ADEVARATA istorie a romanilor... sunt mari adevarurile pe care le-ai scris, din pacate in momentul actual, daca vii si spui asa ceva esti taxat automat drept antisemit, desi tu nu incerci decat sa fii patriot...sau macar sa respecti adevarul istoric...

eu personal nu am nimic cu nimeni, nicio natie conlocuitoare nu are vreo vina in ansamblul ei, problema apare atunci cand ei devin extremisti si incearca sa traiasca pe spinarea populatiei indigene, sau sa o exploateze cumva...niciodata romanii nu au facut ei PRIMA miscare nationalista impotriva altor natii, intotdeauna au fost provocati, iar reactiile au fost mai mult decat indreptatite, desi de cele mai multe ori au fost intarziate (parerea mea...), in raport cu provocarile...

nu avem lideri, nu suntem lasati sa-i avem, e stimulata coruptia, dintr-un motiv simplu: e profitabila pentru toti cei "de sus", in dauna celor "de jos"...din pacate, si aici nu e un secret, avem prea multi alogeni in conducerea tarii, si prea putini romani adevarati...iar ei intre ei, intr-un fel, se protejeaza, nu au niciun interes sa se sape de-a binelea si sa lase vreo portita prin care sa intre oameni valorosi...aceasta excludere a valorii am vazut-o de prea multe ori ca sa-mi mai fac vreo iluzie...