Situarea in lumea vie:
De la specii unicelulare pana la plantele si animalele complexe, se apreciaza a fi pe Pamant cca 30 milioane de specii, imensa lor majoritate inca nestudiate si necatalogate. Se apreciaza insa ca de acum 550 milioane de ani si pana acum, au fost pe Pamant 30 miliarde de specii, deci actualmente 99,9% din speciile existente odata pe Pamant nu mai exista. Annual se descopera cca 18000 de specii noi, dar dispar si mai multe din cele existente.
Lumea vie se imparte in regnul vegetal si cel animal, care nu includ insa si organismele unicelulare.
Regnul vegetal contine speciile avand cateva caracteristici specifice, dintre care principalele sunt prezenta clorofilei si capacitatea de fotosinteza, adica modul de a-si procura energia vitala. Se apreciaza a fi intre 350.000 si 500.000 de specii de plante. La nivelul anului 2004, erau identificate 287.655 specii de plante, dintre care 258.650 sunt plante cu flori.
Regnul animal este mai divers decat cel vegetal, cuprinzand cca 1.750.000 specii cercetate, dar se apreciaza ca numarul real este intre de 2-40 de ori mai multe. Organismele animale se caracterizeaza prin o alcatuire specifica a celulelor, avand un nucleu, cu membrane elastice. Au capacitate de deplasare si se hranesc cu substante organice.
Dau aici un graphic care arata ponderea diferitelor clase si ordine din lumea animala (dupa numarul de specii pe care le contin).
BARZAUNUL SAU GARGAUNUL
Barzaunul este cel mai mare reprezentant al Viespilor (Vespidae) europeeni, matca avand pana la 35 mm lungime, in timp ce lucratoarele si masculii sunt mai mici (max. 25 mm).
Datorita dimensiunilor sale, a zgomotului caracteristic din timpul zborului si nu in ultimul rand datorita intepaturii foarte dureroase, in urma careia se formeaza deseori o umflatura remarcabila, barzaunul este considerat un viespe foarte periculos.
Avand in vedere ca se hraneste exclusiv cu insecte, este mult mai putin agresiv fata de om comparativ cu alte specii de viespi.
Descriere:
- Capul este galbui cu ornamente de culoare inchisa, ochii sunt maro;
- Toracele si picioarele sunt de culoare maro cu negru;
- Abdomenul este galben, de culoare mai inchisa decat la alti viespi, cu un desen negru caracteristic
in vecinatatea toracelui; abdomenul este format din 7 segmente vizibile la masculi si 6 segmente la femele.
- Acul este drept si retractibil, putand fi retras, dupa intepare, atat din corpul insectelor cat si din tegumentul gros al mamiferelor.
Biologie:
- Barzaunul (Vespa crabro) este o specie eurasica, de clima temperata, raspandita din Anglia pana in Japonia, din 1960 fiind introdusa si in America de Nord.
Prefera zonele forestiere dar este destul de frecventa si in zonele locuite de om.
Hrana:
- Consta in diferite insecte (inclusiv de talie mare) care sunt atacate, omorate prin intepatura veninoasa, sunt dezmembrate la ,,locul faptei" iar la cuib sunt duse doar partile cele mai hranitoare.
Cuibul
- In luna mai, matca (din generatia de toamna) care a hibernat peste iarna, construieste intr-o scorbura cateva celule hexagonale in care depune primele oua. Larvele de 1-2 mm sunt hranite 21-24 zile, apoi dupa 4-5 naparliri si un stadiu de pupa, apar primele viespi lucratoare. Acestea vor contribui la hranirea si cresterea larvelor urmatoare, la marirea cuibului si cresterea numerica a coloniei.
- Cuibul are un aspect caracteristic, este construit din ,,hartie" cu dungi orizontale de culori diferite, datorita diverselor esente de lemn folosite la constructia sa.
- Colonia ajunge la dimensiune si populatie maxima in august-septembrie; aprox. 60 cm lungimea cuibului si 400-700 indivizi.
- Tot in septembrie, apare o noua generatie sexuata, ingrijita exclusiv de lucratoare, in timp ce matca "fondatoare" paraseste cuibul si moare. Are loc fecundatia intre femelele si masculii generatiei de toamna; masculii mor, femelele cauta locuri optime pt. hibernare, iar ultimele lucratoare mor in noiembrie.
- Cuibul ramas gol, desi este extrem de durabil, nu va fi niciodata repopulat.
Concluzii:
* Fiind o specie exclusiv insectivora, barzaunul poate fi considerata o specie utila omului, in ciuda ,,faimei sala infricosatoare".
Devine daunator doar in cazul stabilirii in vecinatatea exploatarilor apicole, fiind un mare consumator de albine.* Prin deplasare lenta si fara provocare, cuibul poate fi ,,apropiat" pana la 50 cm. Existenta acestuia pe diferite structuri ale casei, de asemenea nu creaza probleme, exceptand mirosul ,,rau" caracteristic.
* Noaptea, barzaunul este atras de lumina; spre deosebire de alte specii de viespi, nu este atras de mirosul alimentelor sau resturi ale acestora.
* In unele tari Europene, specia este protejata; de exemp. in Germania, din anul 1987, este interzisa omorarea insectelor sau distrugerea cuibului, amenda putand fi de pana la 50.000 Euro.
* In cazul persoanelor intepate si fara semne grave de alergie, pt. diminuarea simptomelor este recomandata introducerea de calciu in organism.
Si un filmulet
http://www.youtube.com/watch?v=EJSgDQYmTp4
Aria de raspandire a daunatorului
Cuibul
Acul
Diverse stadii de dezvoltare
Barzaunul
Uneori poate fi agresor, alteori victima!
Alte poze
Si altele
Continuare
Eu voiam sa o iau mai catinel, dar Pharaonu75 a fost mai expeditiv, milos poate pentru timpul forumistilor.
O sa contnui totusi clasificarea regnului animal de la clasa insectelor pana la genul Vespa, pentru ca taxonomia este pana la un moment comuna la viespi ca si la albine.
Deci vom trece prin urmatoarele trepte: clasa – subclasa – supraordin – ordin – subordin – infraordin – superfamilie – familie – subfamilie – gen – specie
- Clasa Insecta cuprinde peste un million de specii inregistrate, adica peste 50% din speciile vii cunoscute. In realitate se spune ca ar exista intre 6 si 10 milioane de specii de insecte, ce ar fi peste 90% din toate organismele vii de pe Pamant.
- Subclasa Pterygota, adica cele cu aripi (dar include si specii care au pierdut aripile in timpul evolutiei, cum ar fi purecii sau paduchii de animale). Are 36 de clase, dintre care 8 doar fosile. E taxonul cu cele mai multe specii, cam 1 milion. Are trei supraordine: Ephemeroptera (efemeridele cu o viata f scurta ca adulti), Odonata (libelule) si Neoptera
- Supraordinul Neoptera cuprinde toate insectele cu aripi care au capacitatea de a strange aripile pe langa corp in repaus. Asta le ajuta sa ocupe locuinte mai stramte, sa se strecoare unde insectele cu aripi desfacute nu pot intra. Cuprinde 27-29 de ordine.
- Ordinul Hymenoptere cuprinde peste 130.000 de specii, din care in Europa peste 11.500. De fapt mult mai multe specii sunt inca necercetate. Numele provine din greaca (hymen-membrana + pteron-aripa). Fata de Diptere care au doua aripi, Hymenopterele au 4 aripi pe care le cupleaza in zbor doua cate doua prin niste carlige numite hamuli. Ordinul are doua subordine: Symphyta, un subordin mai mic, care cuprinde insecte a caror larve sunt fitofage, se dezvolta pe plante, cu o singura exceptie (care este specie parazita).Femela inteapa planta cu ovopozitorul si depune acolo oul din care iese larva asemanatoare cu a fluturilor, care se hraneste cu tesuturile plantei. Sunt din aceasta cauza in general insecte daunatoare. Al doilea subordin, mai numeros, este Apocrita.
- Subordinul Apocrita este cel mai mare subordin de insecte. Speciile de aici se caracterizeaza printr-o separare clara intre torace si abdomen, acea strangulare puternica dar care da o mare mobilitate abdomenului, care multora le foloseste cand inteapa. Acest subordin se imparte in doua:
- Parasitica cu mai multe superfamilii de insecte parazite, care isi depun ouale in ouale, larvele sau pupele altor specii, cu ajutorul ovopozitorului, care insa nu are si venin si nu este folosit ca arma de aparare.
- Acuelata care cuprinde trei grupe foarte importante de insecte: albinele (grup care include si bondarii), viespile si furnicile. Acestea au acul folosit de femele si ca arma de aparare. Sunt si specii fara ac, dar care au alte mijloace de aparare: fie arunca un jet de venin spre victima, fie foloseste mandibulele sa produca o rana agresorului, in care apoi injecteaza veninul.
- Superfamilia Vaspoidea face parte dintre Acuelate, alaturi de superfamiliile Apoidea si Chrysidoidea. Cuprinde 10 familii si anume:
• Bradynobaenidae
• Eumenidae
• Formicidae
• Mutillidae
• Pompilidae
• Rhopalosomatidae
• Sapygidae
• Scoliidae
• Sierolomorphidae
• Tiphiidae
• Vespidae
Familia Vespidae cuprinde cca 5000 specii dintre care aprox 100 in Europa. Sunt aproape toate tipurile de viespi, cu exceptia celor a caror aripi nu se pliaza in repaus. Multe sunt insecte sociale dar sunt si solitare. Si cuibul il fac fie din pamant, fie din celuloza. Sunt urmatoarele subfamilii din aceasta familie:
• Eumeninae
• Euparagiinae
• Masarinae
• Polistinae
• Stenogastrinae
• Vespinae
Subfamilia Vespinae are urmatoarele genuri:
• Dolichovespula
• †Palaeovespa
• Provespa
• Vespa
• Vespula
Genul Vespa cuprinde si Vespa Crabro care ne intereseaza si despre el vom vorbi mai incolo.
Genul Vespa cuprinde multe specii asemanatoare cu Gargaunul, cele mai multe in Asia. Cuprinde speciile numite in engleza Hornet, in franceza Frelon, in spaniola Avista, in germana Hornisse.
Toate au o talie mare, corpul cu benzi in culorile galben, negru sau maro. Isi hranesc puii cu insecte diferite, in special diptere (muste), dar si alte specii ca viespi sau albine.
Dau aici 22 de specii din genul Vespa, dar unele surse dau mult mai multe (219 intr-o sursa):
• Vespa affinis Linnaeus, 1764 – lucratoarele de 19-25mm, trantorii de 26 iar reginele pana la 30 mm. Face cuiburi in copaci si pot avea mai multe regine intr-un cuib. Se intalneste din India pana in Japonia.
• Vespa analis Fabricius, 1775 – regina greu de deosebit de lucratoare, deoarece au cam aceeasi marime. Au capul galben-viu, toracele negru si abdomenul vargat. Cuibul se recunoaste dupa un tunel de intrare, de fapt ca si la V.Affinis. Poate sa aiba pana la 3000 celule in cuib.
• Vespa basalis Smith, 1852 – Arealul din Pakistan, China si in sud pana in Sumatra. Ataca exclusiv albinele cand se intorc la stup. 15-21 mm au lucratoarele si 24-25 reginele. Au par lung si des. Apis Cerana le anihileaza stangandu-le intr-un ghem unde cresc temperatura pana viespea moare.
• Vespa bellicosa Saussure, 1854 – In Borneo si Sumatra, in paduri, fac cuiburi in pamant.
• Vespa bicolor Fabricius, 1787 – In India, Thailanda, sudul Chinei. Are talia cea mai mica dintre speciile genului. Lucratoarele au 15-22mm, masculii 19-23 si reginele ating 25 mm. Au abdomenul alb si un triunghi negru caracteristic pe torace.
• Vespa binghami Buysson, 1905 – E o specie nocturna intalnita din India si Viet Nham pana in Primorie si sudul la Sakhalin. E o specie foarte rara, ocupa teritorii inalte in Himalaya. Lucratoarele au 24-25 mm.
• Vespa crabro Linnaeus 1758 – Are cea mai mare arie de raspandire, singura endemica in Europa, dar ocupa si parte din Asia, parte din Africa si in America de Nord.
• Vespa ducalis Smith, 1852 – Lucratoarele au 23-32 mm iar reginele ajung la 37. Se hranesc exclusiv cu larvele viespilor din genul Polistes, neglijand adultii. Au cuiburi subterane si cele mai mici familii din genul Vespa (pana la 50 de indivizi).
• Vespa dybowskii André, 1884 – Lucratoarele au 17-24 mm iar reginele pana la 30 mm. Se intalnesc din Birmania pana in Japonia. Pot face cuiburi proprii, dar uneori depun ouale in cuiburi la V. Crabro sau V. Simillima, mascandu-le cu feromoni comuni.
• Vespa fervida Smith, 1859 Endemica in Indonezia. E aproape in intregime neagra.
• Vespa fumida van der Vecht, 1959 Traieste in India, China, Nepal etc. Lucratoarele ajung la 24 mm. Au culoare neagra pe torace si 5 tergite, doar ultima e orange-galben.
• Vespa luctuosa Saussure, 1854 Din Filipine. Are cel mai puternic venin dintre speciile de Vespa si printre cele mai puternice din lume. Numai doua genuri de furnici au venin mai puternic. Are de obicei culoare inchisa.
• Vespa mandarinia Smith, 1852 – Numita si viespea uriasa, e cea mai mare dintre speciile de viespi si cea mai mare specie de insecte sociale. Vom vorbi despre ea.
• Vespa mocsaryana Buysson, 1905 – originara din peninsula Indochina, china si pana in Sumatra. Face cuoburi nu prea mari, in loc deschis, in tufisuri, la inaltime nu prea mare , cu cateva sute de indivizi.
• Vespa multimaculata Perkins, 1910 – in Malaezia, Sumatra si Borneo. Se aseamana mai mult cu viespile comune, avand cea mai mica talie din genul Vespe
• Vespa orientalis Linnaeus, 1771, ou Frelon oriental – Asemanatoare in unele caracteristici cu Vespa Crabro. Reginele de 25-35 mm, dar masculii si lucratoarele ceva mai mici ca la V. Crabro, rar ajung la 25 mm. Se intalneste si in Europa de Est, inclusiv in Romania, in Africa de N-Esi Asia-Mica cat si in buna parte din Asia. Prefera zone mai calde, de fapt are proprietatea de a converti direct energia solara in energie electrica, prin niste captatori plasati pe benzile galbene ale abdomenului.
• Vespa philippinensis Saussure, 1854 originara din Filipine. Familii de cca 700 indivizi, cu regine deosebite ca marime de lucratoare, dar se pare si cu doua tipuri de masculi, totusi mai greu de distins. Celulele din care a iesit un rand de pui, nu mai sunt folosite, spre deosebire de alte specii de vespa, care le refolosesc (dar numai un an)
• Vespa simillima Smith, 1868 – Intalnite in China, Rusia de est, Coreea si Japonia. A fost introdusa si in Canada. Lucratoarele au 17-23 mm.
• Vespa soror Buysson, 1905 – Intalnit in China si Indochina. Au talie mare, lucratoarele intre 26-39 mm iar reginele pana la 46 mm. Mananca pe langa albine sau alte viespi si lacuste, greieri, libelule, paianjeni etc.
• Vespa tropica Linnaeus, 1758 - din Afganistan pana in Noua Guinee. In India este una din cele mai raspandite specii si la altitudine si la campie. Lucratoarele au pana la 30 mm, iar femelele fertile pana la 40. Au culori diferite dupa zona. Face cuiburile in sol sau in copaci. Ataca cuiburile viespilor comune din genul Polistes, carora le fura larvele, pentru a-si hrani propriile larve.
• Vespa velutina Lepeletier 1836, ou Frelon asiatique - Originara din Asia de S-E, china si Indochina. Lucratoarele au in jur de 30 mm, iar reginele 35. Formeaza cuiburi mari, in jur de 2000 lucratoare, in copaci, la inaltime mai mare ca alte specii. Se hranesc in special cu albine. Din 2004 a ajuns cu navele comerciale in Franta si se pare ca se extinde pe continent.
• Vespa vivax Smith, 1870 – Intalnita in India, Nepal, Birmania, China etc. Au corpul acoperit cu un par lung, inchis. Femelele sterile ajung la 21 mm.
Vespa Crabro ocupa un areal extins in Europa (pana in Suedia si Finlanda. In Norvegia era disparuta de prin 1911, dar a fost iar semnalata din 2007, poate pentru ca se incalzaste vremea). Se intalneste si intr-o buna parte din Asia, dar nu se gaseste in S-Estul Asiei, unde se gasesc toate cele 21 specii amintite in postarea anterioara. Se gaseste si in Orientul Mijlociu. De fapt este mentionata de mai multe ori in Biblie, ex in Exodul 23;28 sau in Deuteronom capitolul 7 versetul 20, sau in Iosua 24;12 etc. In Africa se gaseste in Nord si in Africa Centrala. Din sec al XIX-lea a fost introdusa si in America de Nord.
Sunt mai multe subspecii de Vespa Crabro, dar singura care este in Europa este Vespa Crabro Germana
• Vespa crabro crabro Linnaeus, 1758
• Vespa crabro vexator Harris, 1776
• Vespa crabro germana Christ, 1791
• Vespa crabro crabroniformis Smith, 1852
• Vespa crabro borealis Radoszkowski, 1863
• Vespa crabro oberthuri du Buysson, 1902
• Vespa crabro flavofasciata Cameron, 1903
• Vespa crabro altaica Pérez, 1910
• Vespa crabro caspica Pérez, 1910
• Vespa crabro chinensis Birula, 1925
Cuibul
Femelele fecundate cauta in primavara un loc potrivit pentru cuib. Acesta poate fi scorbura unui copac dar si in loc deschis intr-un copac, la nu prea mare inaltime. Pot face insa cuiburi si in alte cavitati cum ar fi poduri , hambare, dulapuri, lazi de stupi, cuiburi de pasari sau in pamant. Se pare ca ultima locatie este preferata de V. Crabro.
In luna mai, femela fecundata care a traversat iarna, construieste cateva celule din celuloza de la copaci (de ex din mesteceni), pe care o amesteca cu saliva, devenind rezistenta, ca un fel de carton. In fiecare celula depune cate un ou , din care dupa 3-5 zile iese o larva, care va fi hranita de regina pana devine o pupa. Dupa 5-7 saptamani, incep sa iasa lucratoare, care vor prelua incet sarcinile de ingrijire a larvelor, regina urmand doar sa depuna oua. Tinerele lucratoare vor construi si alte celule, pe masura ce familia se mareste. Pana in luna august, cuibul este marit continuu, ajungand la un numar de 5-10 faguri aproximativ de forma circulara dispusi orizontal, unul sub altul, cu celule doar pe partea orientata in jos. Toti fagurii sunt inveliti in exterior intr-o anvelopa tot din celuloza ca si fagurii, cu rol de a mentine microclimatul in cuib. Marimea cuibului depinde abundenta hranei si de climat. De obicei in zonele mai calde, unde si perioada de vara e mai lunga, cuiburile sunt mai mari. Volumul mediu la un cuib este de cca 25 litrii, iar lungimea pe verticala de 60-80 cm, dar pot ajunge si la 1 metru. Numarul de celule intr-un cuib poate ajunge la 5000. La V. Crabro totdeauna cuibul are un orificiu in partea inferioara, pe unde cad din cuib resturile de mancare si dejectiile (urat mirositoare).
Cuibul este folosit un singur an. Uneori al doilea an viespile revin, dar cladesc alti fagurasi in continuarea celor din anul precedent. Sunt si cazuri cand locul ales initial de regina in primavara este insuficient de mare pentru cat s-ar putea extinde colonia. Atunci lucratoarele gasesc un alt loc unde incep sa creasca alti faguri si familia se muta in noul loc, cu regina cu tot.
In unele tari, de ex in Germania, se fac cuiburi artificiale pentru Vespa Crabro, cea mai cunoscuta fiind asanumita Mündener Hornissenkasten. Se recomanda sa se suspende in copaci cam la 4 m inaltime, pentru a evita tentatia unor copii de a le deranja, pentru ca viespele pot deveni foarte agresive cand isi apara cuibul. Pentru a se refolosi, se recomanda curatirea fagurilor vechi, dar asta sa se faca (la clima Germaniei) numai la inceputul lui mai, pentru ca in cuibul acestor viespe pot ierna alte insecte ca de ex mamarute sau mai cu seama Volucella Zonaria, un fel de musca interesanta, de talie mare (16-22 mm), care isi dezvolta larvele in partea inferioara a cuibilui Viespii Crabro, hranindu-se cu resturile cazute de la hranirea larvelor. Interesant ca aceasta insecta a luat un aspect oarecum asemanator cu al V.Crabro, ca si alte insecte fara ac, care sunt ferite de pradatori prin asemanarea cu numita viespe.
Dau o poza cu Volucella Zonaria, care uneori chiar se poate confunda cu V. Crabro.
Puietul
Ca si la albine, doar o femela fecundata – sa o numim regina – poate sa produca lucratoare sau alte regine. Si la ele pot oua si lucratoarele, dar din oua ies doar trantori.
Primele oua le depune regina (singura care supravietuieste iernii) in luna mai. Pe langa hrana pe care le-o aduce singura, trebuie sa asigure si temperatura necesara dezvoltarii. Totusi fata de albine, la V.Crabro, larvele pot sa-si mentina singure temperatura, lucru experimentat prin inlaturarea adultilor din cuib. Pupele necesita o temperatura mai constanta si nu-si pot tine fara ajutor temperatura ca si larvele.
Temperatura medie in stadiul de pupa este de 30,8 grade Celsius, iar in cea de larva de 30,4 grade, insa larvele suporta variatii mari de temperatura, intre 25 si 35 grade.
Dau niste date dintr-un site german despre aceasta specie, f interesant:
Din studierea a 10 cuiburi, s-a gasit o medie de 745 celule mici (de lucratoare)/familie, fata de 1015 celule mari (de trantori si de regine).
Numarul total mediu de lucratoare in intreg sezonul intr-un cuib a fost de 957, numarul de noi regine de 330, iar cel de trantori de 357. Raportul tratori/regine = 1,08. Familiile mai mici fac de obicei mai multi trantori si mai putine regine, pe cand cele mai puternice fac mai multe regine.
Celulele mici le poate folosi de maxim 4 ori (asta inseamna ca sunt reouate rapid dupa iesirea generatiei precedente). Totusi gradul de folosire este de 1,4, asta deoarece majoritatea celulelor se construiesc mai tarziu in vara, cand familia s-a mai populat.
Celulele de trantori si de regine se construiesc numai spre toamna si de aceea se folosesc numai o singura data. De fapt gradul de folosire este doar de 0,7. Aceasta se explica prin faptul ca toamna familia intra in declin si de multe ori unii pui de trantori sau de regine mor in celule, in stadiu de larva sau pupa.
Un numar de trantori sunt crescuti totusi in celule de lucratoare, doar 82% sunt crescuti in celule de trantori. Este posibil ca unii din trantori sa fie din oua de lucratoare, cum se intampla la alte specii de viespi si la bondari. De fapt observatorii au constata ca si in timpul anului unele lucratoare mai depun cate un ou, dar in cuib sunt lucratoare care supravegheaza si in cateva secunde mananca acele oua. Toamna disciplina in cuib scade drastic.
Dimensiunile celulelor de lucratoare sunt de 7+/-1mm diametru si 23+/-2 mm adancime
Dimensiunile celulelor de trantori sunt de 11+/-1 mm diametru si 29+/-2 mm adancime
Dimensiunile celulelor de regine sunt de 12+/-1 mm diametru si 35+/-2 mm adancime
Grosimea peretilor de cca 0,1 mm
Stadiile de dezvoltare a unei lucratoare:
-Ou- 5,0+/-0,2 zile
-larva (5 stadii) - 12,3+/-3 zile
-pupa – 15,5 +/-0,3 zile
timp total de ecloziune – 32,4 +/-4,7 zile
Toate aceste valori au o mare variabilitate, durata de ecloziune fiind mai mare primavara sau toamna dar si vara in vreme rece sau ploioasa, cand este lipsa de hrana.
Continuare
Regina depune oul nu in fundul celulei, ci in coltul hexagonului celulei, aproape de fund si bine lipit de celula. Dupa cca 5 zile din ou apare larva, care este hranita intens si creste rapid. Primele 3 naparliri sunt incomplete, adica larva ramane lipita de coaja oului si de celula cu partea posterioara. Abia a patra naparlire este completa. Acum se definitiveaza si tubul digestiv si larva elimina excremente pe fundul celulei. Ca sa nu cada din celula (care e cu capul in jos), larva are in acest stadiu o protuberanta, ca o burta, cu care se sprijine de peretele celulei. Acum larvele sunt hranite cu mai multe substante solide (carne bine maruntita de lucratoare si doice) si se dezvolta pana umplu celula. Stadiul de larva dureaza cca 12 zile, dar se poate prelungi la temperaturi mai scazute sau cand hrana e insuficienta.
Dupa acesta perioada, larva incepe sa teasa un cocon cu ajutorul unei substante secretate sub forma unui lichid care se intareste in contact cu aerul. Spre deosebire de albine, larva isi construieste capacul la celula. Toata larva se inveleste in aceasta plasa. In acest scop larva trebuie sa se intoarca in celula, ajungand si cu capul la fundul celulei, dar apoi revine la pozitia initiala. Stadiul de pupa dureaza cca 15 zile, timp in care au loc alte doua naparliri. Cand toate transformarile sunt gata, noua viespe roade capacul celulei, timp in care deja incepe sa fie hranita de lucratoare.
Ca si la albine, e importanta o temperatura optima in perioada de pupa, altfel apar malformatii ale noii viespi. Astfel pot aparea viespi cu deformari la aripi sau chiar doar cu cioate in loc de aripi. De asemenea pot aparea deformari la inelele abdominale. Indivizii la care aripile nu le permit sa zboare, nu sunt eliminati ci fac munci in cub, fiind hranite de lucratoare.
Lucratoarele
Spre deosebire de albine, la V. Crabro nici o lucratoare nu traverseaza iarna. Doar tinerile regine imperechiate traverseaza iarna. Primele lucratoare apar doar in iunie, daca tinem cont ca reginele depun primele oua in mai, si durata de incubatie este de peste o luna. Asa ca exemplarele vazute in mai sunt sigur regine.
Lucratoarele, dupa ce isi definitiveaza in celula dezvoltarea, roade capacelul si iese din celula. Curand insa va intra cu capul inainte intr-o celula goala dintre puiet. Prin miscari ale muschilor toracici ele contribuie la mentinerea temperaturii la puietul inca neeclozat, totodata antrenand muschii aripilor pentru zbor. Primele zboruri le va face dupa 2-3 zile de la eclozionare.
O lucratoare matura are 18-25 mm lungime si o greutate de 0,5-0,6 g, de 5-6 ori mai mult ca o albina.
Ca insecte sociale, V.Crabro au o organizare superioara insectelor solitare. Si la ele o seama de feromoni le regleaza comportamentul. Exista un feromon de recunoastere, incat o viespe straina, chiar din specia lor, nu poate intra in cuib. Si la ele unele viespi se ocupa cu cresterea puilor, altele aduc la cuib hrana, apa, materiale de constructie. Exista si o paza a cuibului, e o zona de siguranta in jurul cuibului unde intrusii sunt atacati. La un pericol se emit feromoni de alarma si atacul aparatoarelor poate fi masiv. In caz de depasirea temperaturii sau umiditatii optime in cuib, si aceste viespi pot face ventilatie la intrarea in cuib, ce nu se vede la alte specii de viespi.
Un lucru interesant este o anumita agresivitate care se intalneste in cuibul de V. Crabro. Ca si la alte grupuri de animale, ca la o haita de lupi de ex , exista o ierarhie, care se stabileste prin un fel de lupte intre viespi. S-a si pus o poza intitulata ,,lupte rituale". In general aceste lupte nu duc la raniri, totusi uneori sunt incercari de muscaturi sau chiar de intepare. Viespile de rang inferior trebuie sa faca gesturi de supunere fata de cele dominante, in relatiile din cuib. Nu am gasit referiri daca acest comportament agresiv se manifesta si fata de viespile care trebuie sa aduca hrana (la alte specii de viespi, cele din cuib le musca pe cele care nu pleaca destul de repede dupa hrana).
In luna august cuibul intra in faza de reproducere. Lucratoarele isi schimba comportamentul fata de regina, o inconjoara cu mai multa atentie, in special viespile mai tinere, o hranesc abundent si o ling pe tot corpul. Acest comportament se intalneste la albine, dar nu la speciile de viespi comune. Se presupune ca de pe corpul reginei se preiau feromoni, care prin schimbul de hrana intre membrele cuibului se raspandeste la toate si ajung prin hrana si la puiet. In aceasta perioada matca oua in celulele de noi regine si in cele de trantori. Din ouale fecundate acum vor iesi regine, iar din cele nefecundate vor iesi trantori. Nu se stie exact mecanismul prin care vor iesi acum regine si nu lucratoare, totusi se presupune ca schimbarea se face din primele stadii de dezvoltare.
In septembrie, cand incep sa iasa noile regine, regina veche incepa sa fie neglijata, reduce tot mai mult ouatul, iar ouale depuse sunt rapid mancate de catre lucratoare. Ba regina veche, uzata, incepe sa fie agresata de lucratoarele dominante, fara ca aceasta sa riposteze. In curand,la inceput de noiembrie sau chiar sfarsit de septembrie, regina veche moare, dar si populatia familiei scade rapid. Ultimele exemplare de lucratoare, ca si de trantori, mor odata cu primele temperaturi scazute. De multe ori in cuib raman celule cu puiet inca neeclozionat, care va muri de frig sau foame. Cuibul parasit poate fi atacat tarziu de pasari sau poate fi loc bun de iernare pentru alte insecte, printre care si mamarutele.
Nu am vorbit de durata de viata a lucratoarelor. Cercetarile au dovedit ca lucratoarele au o viata foarte scurta, media de viata fiind de cca 14 zile!! Doar rare exemplare depasesc 6 saptamani de viata.
Ca putere, o famili are la apogeu intre 100 si 700 de indivizi.
Regina
La Vespa Crabro, spre deosebire de albine, numai reginele tinere, proaspat fecundate, traverseaza iarna.Cresterea de noi regine, ca si de trantori, incepe in coloniile de V.Crabro doar toamna, prin august, cand puterea coloniei este maxima.
Celulele in care cresc regine sunt mai mari ca cele de lucratoare, cu diametrul de 12mm fata de 7 la lucratoare si adincimea de 35mm fata de 23 la lucratoare. Reginele au intre 28 si 35 mm lungime, o greutate in plina ponta de 1,1 grame (deci dublu cat o lucratoare), dar doar 0,5 g inainte de moarte. Perioada de incubatie este in medie de 37 zile, cu 5 zile mai mult decat la lucratoare, spre deosebire de albine, la care incubatia reginei este mai scurta cu 5 zile decat a lucratoarelor.
Dupa ce ies din celule, noile regine mai stau cca o saptamana in cuib, timp in care sunt hranite intens de catre lucratoare, acumuland inca 40-50% in greutate, formand ca si albinele corpul gras, fara de care traversarea iernii nu ar putea fi posibila. Dupa aceea are loc zborul de imperechere, care este facut dimineata, pentru a evita caldurile prea mari. Zborul este un efort intens si degaja caldura mare. Lucratoarele au gasit un mijloc de protectie, regurgitand pe torace un strop de apa, care prin evaporare preia o parte din caldura excedentara. Reginele si trantorii nu au aceasta posibilitate si de aceea daca temperatura de afara e mai mare sunt obligate sa reduca viteza de zbor, ca sa evite supraincalzirea.
Cercetari pe 14 regine au demonstrat ca 9 dintre ele s-au imperechiat cu un singur trantor, 4 cu cate doi trantori si una singura cu trei. Deci majoritatea reginelor se imperechiaza cu un singur trantor. Se presupune ca acest lucru contribuie la cresterea coeziunii cuibului, daca toate lucratoarele sunt surori si dinspre tata si dinspre mama. Unii sustin ca si la albine, roii naturali se formeaza preponderent din albine surori bune, deci si dinspre tata, si surori bune si cu regina aleasa (daca sunt roi cu matci tinere).
Dupa imperechere, uneori in aceeasi dupamasa, regina tanara incepe sa-si caute un adapost unde va ierna. Acesta poate fi o cavitate naturala, ca o mica scorbura sau chiar una pe care regina si-o amenajeaza. Faptul ca imediat regina ocupa acest loc si intra in hibernare, este pentru a-si conserva fortele si a evita pericolele din mediul deschis.
Primavara, dupa ce vremea se incalzeste bine, reginele supravietuitoare peste iarna isi cauta un loc potrivit pentru intemeierea unei familii. Mai departe am descris evolutia cuibului, primele 5-8 lucratoare regina le creste singura, dar pe urma intretinerea cuibului si hranirea urmatoarelor larve cad in obligatia lucratoarelor. Totusi regina ramane ca si la albine sufletul coloniei, probabil prin anumiti feromoni se pastreaza coeziunea coloniei si se regleaza toate activitatile. Daca din anumite motive regina dispare, colonia este sortita pieirii in cateva saptamani. Ca si la albine, unele lucratoare incep sa depuna oua, din care insa ies trantori, dar de multe ori pana sa iasa acesti trantori, lucratoarele dispar. Nu sunt capabile sa creasca o noua matca, cum se intampla la albine. De fapt chiar daca ar creste, tinand cont de durata lunga pana la eclozionare (37 zile), apoi timpul de imperechere, vara s-a dus si noua regina nu mai poate intemeia o familie capabila sa creasca alte regine pentru iernat.
Perioada de maxim a familiei este cam intre 1-15 august, cand reginele pot depune pana la 40 de oua/zi. Este faza cand se produc indivizi sexuati, adica trantori si regine. Numarul lor este dupa parerea mea foarte mare fata de puterea famililor, adica o medie de 330 de noi regine si 358 trantori/fiecare familie, din cercetarea la 10 familii.
Dupa ce incep sa iasa noile regine si trantori, lucratoarele incep sa neglijeze vechea regina, ba chiar sa fie agresata de lucratoarele dominante. Regina nu riposteaza, doar isi strange pe langa corp antenele si picioarele, spre a nu fi ranita. Ouale pe care le depune tot mai rar, sunt rapid mancate de lucratoare. La sfarsitul lui septembrie sau in octombrie, regina batrana moare si este aruncata la baza cuibului. In cazuri mai rare, regina agresata chiar paraseste cuibul si moare in afara. Uneori dupa disparitia reginei, unele lucratoare mai depun oua de trantori, dar rar sunt crescuti pana la maturitate.
Dau mai jos o poza cu o regina in locul de hibernare, iar a doua poza cu actul imperecherii. Se vede mascului mai mic si cu antenele mai lungi si incovoiate.
Lupte intre regine, intre lucratoare, intre trantori
Un fenomen interesant la aceasta specie dar si la multe alte specii de viespi, este incercarea unor regine de a ocupa cuiburile altor regine din aceeasi specie.
Fenomenul se intampla la aceasta specie in special in luna iunie si prima parte din iulie. Primavara, nu toate reginele care au supravietuit iernii incep sa-si construiasca cuiburi. Aceste regina, care probabil ies mai tarziu din hibernare sau poate chiar si-au pierdut propriul cuib, incearca sa ocupa cuibul incipient al altor surate. Fenomenul se petrece doar pana cand in cuiburi este doar puiet neeclozat sau au eclozat numai cateva lucratoare. Mai tarziu, regina cuibului este ajutata in lupta si de fiicele ei, si sansele uzurpatoarei scad. Este totusi vorba de lupte serioase, in care fie atacatoarea fie stapana cuibului pot fi ranite sau chiar omorate. Sunt si cazuri cand mor ambele combatante si familia ramane orfana, eventual se bezmeticeste si in cateva saptamani se prapadeste. Sunt cazuri cand in decursul acestei perioade, la un cuib se pot gasi pe rand pana la 10 sau chiar mai multe regine moarte. Uneori agresoarea reuseste sa omoare regina cuibului si sa devina ea stapana. In aceste lupte pot sa moara sau sa fie ranite si multe lucratoare, slabind astfel puterea familiei si intarziind eventuala dezvoltare.
Se apreciaza ca acest comportament este unul premergator aparitiei unor specii parazite. Din genul Vespa in asemenea comportament in are Vespa Dybowski. Aceasta specie oarecum rara, intalnita in Rusia Asiatica, sudul Chinei, Thailanda, Coreea, Japonia, are capul si toracele asemanator cu al V. Crabro, dar abdomenul complet negru. Desi pot sa-si intemeieze propriile cuiburi, s-a constatat ca 2/3 din reginele care trec iarna, ocupa prin forta cuiburile la V. Crabro sau V. Simillima. Regina gazda este omorata si intrusa depune propriile oua, iar lucratoarele din cuibul-gazda vor creste puii noii regine.
Fenomenul de uzurpare a cuibului intre reginele de V. Crabro se considera si un mijloc de reglare al populatiilor din aceasta specie. De fapt, daca tinem cont de ce am scris pana acum, ca o familie medie produce 330 de noi regine, ar insemna ca daca toate acestea ar face in primul an cuburi, am avea sa zic 300 cuiburi in primul an, 90.000 de cuiburi in al doilea an si 8,1 miliarde de cuiburi numai in trei ani de la o regina!!!! Cum populatia acestei specii este cam constanta, deducem ca din cele 330 de regine scoase in toamna, trebuie ca in al doilea an doar una sa isi intemeieze o familie reusita. Probabil nu toate se fecundeaza, altele nu trverseaza iarna sau cad prada unor daunatori, insa si aceasta lupta pentru cuiburi omoara reginele excedentare. Aceasta face ca ideea de a ucide in primavara reginele vazute sa nu mai para asa de eficienta in dorinta de a reduce numarul acestor viespi, deoarece lupta intre rivale poate produce mai multa paguba cuiburilor decat daca acestea s-ar dezvolta nederanjate de nimic.
Sunt semnalate si cazuri mai curioase, cand o regina care avea propriul cuib, a atacat si ucis regina din alt cuib, a incercat o vreme sa le intretina pe amandoua, dar pana la urma ambele cuiburi s-au distrus.
Exista si lupte intre lucratoare. V. Crabro este mai teritoriala ca alte specii. Exista lupte intre lucratoarele diferitelor familii in zonele de hranire. Si aceste lupte pot avea diferite grade de violenta. Uneori este doar o masurare a fortelor, strangere cu mandibulele fara a face raniri. Luptele pot dura 15-30 sau chiar 45 de minute si in sfarsit o combatanta cedeaza si zboara. Totusi uneori chiar in momentul separarii, cea invingatoare o poate ataca mortal pe rivala. Se presupune ca dupa o astfel de lupta, cea care a fugit va evita ulterior apropierea de invingatoare. Sunt si confruntari violente cand rivalele se musca sau se inteapa, producand raniri, paralizii sau chiar moartea. Poate si asta este o modalitate de reglare a populatiilor.
Exista si confruntari intre trantori, care se musca cu mandibulele, dar nu se ranesc, cel mai slab cedand.
Trantorii
Sunt usor de recunoscut fata de celelalte caste de catre specialisti. Caracteristice ii sunt antenele ceva mai inchise la culoare si incovoiate spre varf. Ca si la celelalte viespi, ca si la albine, antenele masculilor au 13 segmente fata de cele 12 de la regine si lucratoare. Se pare ca antenele mai mari au un rol in gasirea partenerelor. Si abdomenul are la masculi 7 segmente fata de 6 ale femelelor. Ultimul segment nu e asa ascutit ci mai rotunjit. Are mandibulele mai putin dezvoltate. De fapt intregul cap este mai mic si mai fin . Aripile sunt relativ lungi. Un mascul ajunge la 21-28 mm lungime si cantareste 0,6-0,7 g. Cum am mai spus, cam 18% dintre trantori sunt produsi in celule de lucratoare. Cum celulele de lucratoare sunt mai mici (7 mm diametru) fata de 11 cele de trantori, si trantorii iesiti din celule de lucratoare se deosebesc evident de cei crescuti din celulele normale de trantori. Masculii nu au ac, doar lucratoarele si regina, ca de fapt la toate acuelatele. Asemanarea foarte mare cu lucratoarele, apara trantorii de eventualii atacatori. Daca este prins, un mascul executa cu abdomenul miscari ca si cand ar intepa, reusind sa sperie cu asta atacatorii.
Primii trantori la V. Crabro apar in a doua jumatate a lui august, inainte de aparitia primelor regine (protandrie). Ei raman un timp in cuib, acumuland energie. Desi nu sunt facuti pentru munca, trantorii de la aceasta specie participa la unele munci in colonie. S-au vazut preluid hrana (acea carne bine maruntita) de la lucratoare, maruntind-o mai mult si repartizand-o la larve. Totusi asta ocazional. Ei si incalzesc uneori puietul, dar evacuarea reziduurilor de digestie de la larve este in toamna sarcina lor aproape exclusiva.
Proportia intre trantori si regine este in medie un raport 1,1/1 si sunt o medie de 357/familie. Coloniile mai slabe produc putine regine sau deloc, deci proportional mai multi trantori, iar cele puternice cresc mai multe regine decat trantori. Si familiile orfane produc trantori, dar din oua depuse de lucratoare.
Un lucru interesant este ca la V. Crabro, in familia normala sunt foarte putini trantori din oua de lucratoare, spre deosebire de alte specii de viespii la care un procent de 3-48% din trantori sunt depusi de lucratoare.
Cand, intr-o zi frumoasa, un mascul paraseste cuibul, el nu se mai intoarce acolo, desi face dimineata un zbor de recunoastere. Restul vietii si-l petrece in libertate. Contrar trantorilor de albine, cei de V. Crabro se ingrijesc singuri de propria hranire dupa ce parasesc cuibul. Des se vad toamna in cautare de nectar pe diferite specii de plante, de ex pe flori de iedera. De asemenea se vad zeci de masculi, pana la 100, stransi pentru odihna. De asemenea se pot vedea zburand intre orele 9-12, pe diferite rute individualizate, in cautare de partenere. Reginele ies de obicei la zbor in primele ore ale diminetii si atunci are loc imperecherea.
Uneori masculii sunt atrasi de cuiburile cu tinere regine, se apropie de ele dar sunt de multe ori atacati de lucratoarele cuibului si pot fi omorati, incat in jurul cuibului sunt de multe ori trantori morti. Chiar si proprii trantori, dupa perioada de stationare si ingrijire in cuib, sunt agresati si se pare ca plecarea lor definitiva din cuib este fortata de lucratoare, care altfel pot chiar sa-i omoare.
Feromonii sexuali atrag masculii de la distante mari. S-au facut in Anglia cercetari si s-a stabilit ca chiar masculi aflati la 100 km departare, au fost atrasi de acesti hormoni!
Un mascul poate fecunda mai multe femele, dar asta se intampla foarte rar. Cum am mai spus, si reginele de V. Crabro se imperecheaza de obicei doar cu un mascul, rar cu doi si foarte rar cu trei. Dupa faza de imperechere, masculii mor in cateva saptamani, cel mai tarziu la primul frig.
Hranirea
Se stie ca familia Vespidae cuprinde cca 5000 specii de insecte , adica aproape toate speciile numite generic viespii (cu exceptia celor care nu isi pliaza aripile in repaus). Aproape toate acestea sunt caracterizate prin faptul ca isi hranesc larvele cu carne, dar adultii sunt ierbivori, deci se hranesc cu sucuri, nectar, substante dulci, uneori si polen.
Vespa Crabro se incadreaza exact in caracteristicile familiei, adica vaneaza insecte, insa numai pentru hrana larvelor, adultii consumand seva unor copaci (ex stejar sau pin), nectar, fructe coapte, sucuri dulci etc. Se spune ca tubul digestiv al adultilor nu le permite sa consume hrana solida, doar lichide. De la inceput spun ca V. Crabro isi adapteaza meniul in functie de oferta locala. Se constata o foarte mare variabilitate a ponderii diferitelor tipuri de insecte vanate, chiar in familii de viespi din aceeasi zona. De aceea trebuie sa privim cu circumspectie datele statistice prezentate mai departe.
- Dipterele – insecte cu doua aripi, in special muste, au de departe cea mai mare pondere in hrana larvelor, uneori 90%.
- Himenopterele – viespi, albine si uneori bondari sunt parte din hrana V. Crabro, dar se sustine ca ponderea nu este asa de mare si specia este trecuta gresit ca daunator al albinelor
In afara de acestea, in hrana gargaunilor mai sunt specii de molii, lacuste, libelule, greieri, gandaci, omizi, paianjeni, chiar animale mici cum ar fi soparle.
Se apreciaza ca o familie de gargauni nu consuma intre iunie si septembrie mai mult de 10-15 albine pe zi. Asta pentru ca putine dintre lucratoare sunt specializate in a vana albine. De fapt vanatoarea de albine sau viespi nu este fara pericole, uneori atacatorul este intepat in zona mandibulelor, fiind paralizat astfel. Vanarea viespilor comune, ca si a moliilor, face din V. Crabro un aliat al stuparilor.
O familie mare consuma cateva kg de insecte intr-un an, marea majoritate insecte daunatoare. Alte date des repetate, dar care imi par exagerate, spun ca in maximul de dezvoltare, o familie consuma 0,5 kg de insecte/zi!
Locurile de vanatoare sunt diferitele specii de flori frecventate de insectele vanate, gardurile vii, marginile de padure, gramezile de gunoi, turmele de vite, oriunde unde sunt insecte. Acopera o suprafata destul de mare in jurul cuibului (pana la 1,6 km) si unele lucratoare se pot specializa pe o anumita specie de prada.
Prada e abordata in zbor, rapid. Se pare insa ca acuitatea vizuala a gargaunului este slaba, uneori se vede atacand frunze uscate, capete de cuie ruginite, alte obiecte intunecate, de o anumita marime. Desi e bun zburator si ataca fulgerator, majoritatea atacurilor se soldeaza cu esec. Daca totusi insecta este prinsa, este ucisa rapid cu o muscatura cu mandibulele puternice. Doar rar, cand apararea victimei este puternica, gargaunul foloseste si acul pentru a ucide. Ocazional poate duce prada intreaga la cuib, dar de cele mai multe ori transeaza prada la fata locului. In acest scop, dupa ce o ucide, duce prada pe o frunza sau o ramura de copac. Acolo, de multe ori cu capul in jos si sprijinindu-se doar cu unul sau doua picioare posterioare (vezi o poza pusa mai la inceputul topicului), indeparteaza de la victima capul, abdomenul, aripile si picioarele. Foloseste din ea doar muschii toracici, pe care ii marunteste cu mandibulele, formand o bila de carne pe care o transporta la cuib. Uneori insecta ucisa e asa de mare incat viespea e nevoita sa faca mai multe drumuri cu prada. Prada foarte mica, muste, tantari, omizi etc este amestecata in integralitate cu mandibulele si inghitita in gusa, dupa care viespea poate sa-si continue vanatoarea.
In cuib hrana este impartita larvelor fie de catre viespea care a adus-o, fie de lucratoarele din cuib care ingrijesc doar de pui, fie chiar de trantori uneori. In toate cazurile hrana este maruntita inca o data si este data in portii mici.
Un lucru foarte interesant caracteristic multor specii de viespi, dar despre care nu am gasit vorbindu-se la V. Crabro dar care cred ca exista, este faptul ca larvele produc un lichid clar, preluat de lucratoare si care se pare ca este buna parte din hrana lor! Adica adultii se hranesc cu carne, dar care este procesata de larve. Poate asta explica faptul ca in toamna, familia de viespi se stinge repede, iar ultimul puiet este abandonat in diferite stadii, cand nu mai sunt larve de lucratoare ci doar de regine si trantori, care nu mai furnizeaza adultilor acea hrana.
In poza de mai jos, un pui de soparla devorat de un gargaun:
Dau o statistica despre ce aduc culegatoarele la cuib:
Observatia s-a facut in iunie-iulie, la un cuib de Vespa Crabro Flavofasciata, deci nu subspecia europeana (traieste in Japonia). S-au urmarit 1033 de zboruri.
- in 57% din aceste zboruri, culegatoarele aduceau carbohidrati (seva de plante sau arbori, nectar, suc de fructe etc)
- 13% hrana animala (in special insecte)
- 7% apa
- 17% materiale de constructie
- 5% aparent nu aduc nimic.
Se apreciaza ca aceasta distributie se poate modifica in decursul anului, dupa nevoile coloniei. Toamna nu se mai aduc materiale de constructie, dar hrana proteica, animala, poate avea o pondere mai mare, pana la 36% din zboruri.
Numarul si durata zborurilor
Durata medie a unui zbor difera dupa tipul de activitate:
- pentru carbohidrati, durata medie a unui zbor este 13,3 minute (12+/-8 minute)
- pentru vanat – 10,8 min (8+/-5)
- pentru materiale de constructie – 6,3 min (7+/-6)
- pentru apa – 2,9 minute
O alta statistica interesanta este numarul si durata zborurilor unei lucratoare intr-o zi-lumina:
- numarul zborurilor intre orele 5 si 21, in 22.07.2004 - 38 de zboruri
-timpul mediu de vanatoare -15 min.
- timpul mediu in cuib -27 min.
- cea mai scurta vanatoare - 3 min.
- cea mai lunga vanatoare - 37 min.
- cea mai scurta stationare in cuib - 3 min.
- cea mai lunga stationare in cuib - 60 min.
- cele mai multe zboruri/ora, intre orele 10-11 -4 zboruri
- cele mai putine zboruri, intre orele 18-19 - 1 zbor
Dupa cum se vede, intre cele doua statistici sunt unele diferente. Cred ca este vorba de conditiile concrete ale fiecarei zone, abundenta vanatului si distanta acestuia fata de cuib. Am mai spus ca aria de activitate a lucratoarelor se poate intinde pana la 1,5-1,6 km de cuib. Este evident ca familiile de viespii nu-si gasesc prea usor hrana, daca trebuie sa se deplaseze pana la asa distante fata de cuib.
Si o diagrama foarte interesanta, cu numarul si zborurilor pe timp de 24 de ore la o familie de Vespa crabro:
Inregistrarea s-a facut cu o minivideocamera, la o familie de putere medie. Pentru a da niste rezultate cat mai aproape de realitate, inregistrarea s-a facut pe o perioada de 10 zile si s-a facut media pentru fiecare ora. Frecventa zborurilor poate varia foarte mult de la o zi la alta, functie de starea vremii (precipitatii, temperaturi scazute, vant, arsitza etc).
Graficul arata pe orizontala cele 24 de ore ale zilei iar pe verticala numarul de treceri prin zona de supraveghere. Se inregistreaza atat plecarile cat si venirile, cu rezerva ca nu se stie daca aceste zboruri au fost dupa hrana sau doar mai aproape de cuib.
O constatare foarte importanta a monitorizarii zborurilor este ca Vespa Crabro este activa in afara cuibului atat ziua cat si noaptea. Se observa clar ca sunt doua maxime ale intensitatii zborurilor, unul la orele 12-13 si altul la orele 21-23! Daca tinem cont ca intr-o buna parte din zborurile de zi viespile aduc sucuri de plante sau materiale de constructie, si presupunem ca noaptea lucratoarele doar vaneaza vietati de noapte, inseamna ca activitatea de noapte a acestor viespii este foarte importanta pentru noi. Sa retinem ca molia cerii este activa doar noaptea si este una din prazile frecvente pentru gargauni. Zborurile nocturne sunt mai intense cand pe ziua vremea nu a permis zboruri si familia nu a fost aprovizionata cu hrana necesara. Spre deosebire de albine, viespile nu-si fac in cuib rezerve de hrana. Din acest motiv sunt obligate sa zboare si in conditii nefavorabile, zborul fiind oprit numai la ploi puternice, cand de fapt nici nu se praea gaseste vanat, insectele oprind zborul in asemenea conditii. Tinand cont ca in hrana Vespei Crabro se includ si alte specii de viespi si mai cu seama ca ea vaneaza seara si noaptea molia cerii , care este activa in preajma stupilor, nu e de mirare ca unii stupari francezi chiar tin pe langa stupina o familie de Vespa crabro. Pe langa molia cerii, aceste viespi vaneaza chiar fluturi cap-de-mort, dar si alte insecte nocturne daunatoare pentru culturi sau copaci. Sunt putine specii de viespi cu activitate nocturna si de aceea aceasta e cu atat mai valoroasa.
Aceasta activitate nocturna si atractia pe care aceasta specie o are fata de sursele de lumina (insusire pe care alte specii de viespi nu o au), poate sa ne aduca in camera asemenea lucratoare nocturne. Lumina puternica le dezorienteaza si pot produce panica pentru oamenii din apropiere. O solutie ar fi stingerea sursei de lumina, viespea imediat reorientandu-se si iesind din incapere. Daca nu, se poate sa aprindem lumina intr-o alta camera si sa o stingem in camera locuita, astfel viespea se va duce in acea camera, de unde o putem evacua.
Agresivitatea Vespei Crabro
Aceasta specie are o faima de viespe foarte agresiva si periculoasa. La multe popoare circula ,vorba' ca 3 gargauni ucid un om si 7 ucid un cal. De fapt intr-o zona a Italiei se chiar numeste Ammazzacavalli, adica Ucide-cal. In realitate aceasta specie nu este agresiva decat in circumstante bine stabilite. Omul ii este indiferent in locuri deschise, ba chiar nu deranjeaza pe cei care ies sa zic la iarba verde, si la care viepile comune dau tarcoale la sucurile dulci, la cafele si dulceturi. Aceasta specie este mai putin atrasa de acest dulciuri. Cu adevarat agresiva este insa in preajma cuibului. Au o raza de siguranta de 0,5-5 m de la cuib, unde poate ataca pe orice fiinta care se apropie. Cele care au cuibul in pamant sunt chiar mai sensibile. Daca intrusul nu se indeparteaza, atacul poate fi masiv, cu un mare numar de lucratoare. Masurile de protectie sunt in genereal aceleasi ca si fata de albine. Nu este bine sa facem miscari bruste, mare zgomot, sa mirosim a parfumuri, sa strivim viespii, care degaja atunci multi feromoni de atac. O familie odata deranjata este mai agresiva si isi mareste zona de protectie.
Cercetari mai amanuntite au desprins realitatea de fabulatii. Intr-adevar, intepatura acestor viespii este foarte dureroasa. Aceasta din cauza marimii si diametrul acului, care poate patrunde in straturi mai adanci ale pielii si din cauza compozitiei veninului, diferit de al altor specii de viespi sau de al albinelor.
Astfel acul are o lungime intre 3,4 si 3,7 mm fata de 2,5mm la albine si 2,6 la viespile comune. Diametrul este de 2-3 sutimi de mm la varf, 5-6 sutimi la mijloc si 8-9 sutimi de mm la baza. Ca si la celelalte viespii, acul este neted si retractil, deci nu ramane in rana. Pentru ca este folosit si la uciderea prazii, viespea poate injecta o cantitate mica din veninul disponibil si poate executa intepaturi repetate, pe cand albinele folosesc acul doar la aparare in general de animale mari, de aceea dispun de venin proportional mai mult si pe care il injecteaza in intregime, albina care inteapa murind.
Punga de venin la Vespa Crabro are o capacitate de cca 50 mg de venin, sau cca 19 mg substanta uscata. Mai interesanta este compozitia chimica a veninului. Acesta contine multe componente care produc durerea si din aceasta cauza intepatura gargaun este mai dureroasa decat cea de viespe comuna sau de albina. Totusi componentele din venin care sunt cu adevarat periculoase pentru viata, sunt in procent mai redus, de aceea in comparatie cu veninul altor vietuitoare, veninul Vespei Crabro are o tocsicitate mai scazuta.
Nu o sa citez componentele aestui venin, dar amintesc ca contine cea mai mare cantitate(5%) de acetilcolina, cel mai mare procentaj din veninurile din lumea animala. Aceasta, alaturi de alte amine ca Histaminele si serotonina produc o durere intensa, dar nu sunt periculoase, fiind disociate rapid in organism. De asemenea veninul contine chinine (niste peptide cu numar mai redus de molecule, care produc contractii ale muschilor netezi si scadere a tensiunii, de asemenea senzatii de durere). Aceste chinine se gasesc si in veninul de viespii comune, dar nu si la albine.
Dau mai jos un tabel cu toxicitatea comparativa a catorva tipuri de veninuri:
Familie Specie Doza Letala (LD50 (mg/kg))*
Apidae Apis mellifera 2,8
Mutillidae Dasymutilla klugii A 71
Vespidae Vespa mandarinia japonica 4,1
Vespidae Vespa simillima xanthoptera - 3,1
Vespidae Vespa luctuosa - 1,8
Vespidae Vespa tropica - 2,8
Vespidae Polistes canadensis - 2,4
Vespidae Vespula squamosa - 3,5
Vespidae Dolichovespula maculata - 30
Vespidae Vespa crabro 10
Formicidae Pogonomyrmex maricopa 0,12
* LD-50 Este un indicator de toxicitate cu urmatoarea semnificatie: LD inseamna doza letala. LD-50 inseamna in cazul de fata cantitatea de venin care produce moartea unui procent de 50% din animalele de experienta. In cazul nostru s-au folosit soareci, dare se mai pot folosi sobolani sau chiar alte animale, dar care trebuie specificate. LD se poate folosi si la masurarea nocivitatii radiatiilor sau a gazelor toxice, cand se folosesc alte unitati de masura.
Dupa acewste explicatii se intelege ca o substanta este cu atat mai toxica cu cat LD-50 este mai mic, adica este necesara o cantitate mai mica de venin/kg de animal, ca sa produca decesul a 50% din animalele de experienta.
Se observa din tabel ca veninul de albina este de peste 3 ori mai toxic decat cel de gargaun. De asemenea ca veninul acelor viespi uriase din Japonia este dublu de toxic decat al gargaunului, dar si ca veninul acelei specii de furnici este de aproape 100 de ori mai puternic decat al gargaunului.
In concluzie, desi intepatura gargaunului este foarte dureroasa, nu este foarte periculoasa pentru om sau animale. De fapt se spune ca pentru a omora un om sanatos ar fi necesare 500-1000 de intepaturi de gargaun. Ca si la intepaturile de albine, un procent de 2-3% din populatie are alergie la acest tip de venin si pot muri chiar si de la o singura intepatura.
Daunatori ai Veapei Crabro
Mai mult decat daunatorii externi, populatiile de Vespa Crabro se autoregleaza prin lupte intre regine pentru cuiburi sau chiar lupte intre lucratoare la locurile de procurare a hranei.
Ca daunatori propriuzisi am amintit inainte dar repet si aici despre o specie de viespe si anume Vespa Dybowski. Aceasta specie oarecum rara, intalnita in Rusia Asiatica, sudul Chinei, Thailanda, Coreea, Japonia, are capul si toracele asemanator cu al V. Crabro, dar abdomenul complet negru. Desi pot sa-si intemeieze propriile cuiburi, s-a constatat ca 2/3 din reginele care trec iarna, ocupa prin forta cuiburile la V. Crabro sau V. Simillima. Regina gazda este omorata si intrusa depune propriile oua, iar lucratoarele din cuibul-gazda vor creste puii noii regine.
Un alt dusman interesant este o specie de molie, Aphomia sociella
Aceasta este o specie destul de asemanatoare cu molia cerii, putin mai mica decat molia mare a cerii, Galleria mellonella L. (are anvergura aripilor 30 mm, fata de cca 40 mm cat are molia mare a cerii).
Aceasta molie este activa intre lunile mai-septembrie. De fapt larvele ei sunt periculoase pentru cuiburile de viespii. Spre deosebire de molia cerii, acestea nu au nevoie de ceara pentru dezvoltare. Femelele sunt active noaptea. Se pare ca dupa miros descopere cuiburile de bondari sau de viespi solitare. Mai rar infesteaza cuiburile de viespi sociale cum ar fi Dolichovespula saxonica sau Vespa crabro. Depune pachete de cateva sute de oua in zonele cu acces greu din cuib, de obicei in partea superioara a cuibului, intre fagur si anvelopa de celuloza a cuibului. Dupa cateva zile, din oua ies larve foarte mici, care initial se hranesc cu resturi din fagurii de celuloza. Pe masura ce cresc, se extind si la celulele cu larve de viespi, devorandu-le. Interesant ca Viespile sunt fara aparare in fata acestui daunator, ele abandoneaza larvele atacate si isi restrang tot mai mult cuibul. Familia intra in declin si chiar colonii puternice pot fi distruse in cateva saptamani. La Dolichovespula saxonica se intalnesc uneori incercari de aparare, prin construirea unor pereti verticali din celuloza, care sa separe zona infeststa de cuib, pereti usor depasiti de larvelee de molii. Inpuparea se face tot in cuib, pupele formand coconi asezatii unul langa altul si acoperiti cu o matase rezistenta.
Inca nu s-a elucidat cum poate patrunde molia in colonia de viespi, mereu active si care chiar au molii asemanatoare ca hrana. Unii chiar presupun ca femela depune ouale undeva la intrare si sunt carate pe picioare in colonie de catre lucratoare, dar asta e putin probabil. Inclin sa cred ca anumiti feromoni comuni permit moliei sa treaca neobservata in cuib, pana depune ponta.
Protectori ai bondarilor si a viespilor chiar cauta sa salveze coloniile atacate fie prin culegerea larvelor de molii (cam dificil la insecte agresive) sau prin tratarea cu substante antimolii, cum ar fi un anume bacil, Bacillus thuringiensis, care ataca larvele de molii, fara a dauna albinelor sau viespilor, substante procurate chiar din farmaciile pentru apicultori.
Si o alta specie de molii, Plodia interpunctella, poate ataca si distruge familii mai slabe de viespi in acelasi mod.
Si unul ...faultat. :zzz:
O observatie foarte interesanta despre comportamentul Vespei crabro:
In scurta lor viata, aceste viespi se spune ca nu dorm deloc. Camere care le inregistrau permanent comportamentul au surprins insa un comportament surprinzator. Mai cu seama in orele de dimineata devreme, la un moment dat, ca la un semnal, toata activitatea din cuib inceteaza complet. Se zice ca nici macar antenele, care sunt mereu in miscare, atunci sunt imobile. Tot cuibul arata impietrit ca intr-un stop-cadru pentru 30-60 secunde, fara nici un sunet si nici o miscare. Dupa aceasta, ca la un alt semnal, activitatea se reia normal. Fenomenul se repeta la 15-20 de minute.
Tin un minut de reculegere pentru semenii lor cazuti in lupta cu stuparul! :rotfl:
Tare urat mai este!
Am mai pus la un topic acest mesaj, dar i se potriveste si aici:
Zilele trecute am observat ca la o lada cu faguri cu miere de rezerva, viespile isi erau facut loc si intrau printr-o mica gaura. Tot acolo se invartea bazaind o Vespe Crabro foarte mare. Am vazut-o tot acolo mai multe zile. Interesant ca nu da tarcoale stupilor, dar nici sa intre la acei faguri nu putea. E clar ca ea vana viespile care furau din acea lada. Am avut ocazia sa o omor, dar nu am facut-o. Se zice ca si ele se specializeaza: care vaneaza viespii nu umbla dupa alt vanat.
Ce bune ar fi prin stupina vreo 2-3 din astea, dresate sa prinda viespi! =))
Si cateva filmulete despre viespile gigant!
Nu este vorba despre Vespa Crabro, ci despre viespea japoneza uriasa (Vespa mandarinia japonica (http://en.wikipedia.org/wiki/Japanese_giant_hornet)) insa se aseamana foarte mult cu Vespa Crabro!
Metoda de aparare a albinelor
[jwp=425,344,image]http://apiardeal.ro/video/Lupul Albinelor/Japanese_Giant_Hornet_Scout_Killed_by_Asian_Bees.flv[/jwp] [jwp=425,344,image]http://apiardeal.ro/video/Lupul Albinelor/Unique_Defence_Of_Asian_Bees_Against_Giant_Hornets.flv[/jwp]
Atacarea stupilor de albine
[jwp=425,344,image]http://apiardeal.ro/video/Lupul Albinelor/30_Japanese_Giant_Hornets_kill_30.000_Honey_Bees.flv[/jwp] [jwp=425,344,image]http://apiardeal.ro/video/Lupul Albinelor/Japanese_Giant_Hornets_Massacre_Honey_Bees_Nest.flv[/jwp]
Regina...
In cel de-al doilea clip regina batrana este ucisa!
[jwp=425,344,image]http://apiardeal.ro/video/Lupul Albinelor/Japanese_Giant_Hornet_Queen.flv[/jwp] [jwp=425,344,image]http://apiardeal.ro/video/Lupul Albinelor/Japanese_Giant_Hornets_Kill_Their_Impotent_Queen.flv[/jwp]
Cuibul...
[jwp=425,344,image]http://apiardeal.ro/video/Lupul Albinelor/Japanese_Giant_Hornets_Mating.flv[/jwp] [jwp=425,344,image]http://apiardeal.ro/video/Lupul Albinelor/Japanese_Giant_Hornets_Nests_Air_Conditioning.flv[/jwp]
Vespa Mandarina prezentata la teleenciclopedia
Viespi