In anii 90 aveam stupina intr-un sat din vecinatatea Vasluiului. Alaturi de stupina mea aveam un prieten apicultor cu care discutam adesea in exclusivitate despre apicultura.
Problema noastra comuna era ca trebuia sa extragem in acelasi timp si nu avea cine sa ne ajute.Am gasit in cele din urma 2 tineri pe care ne-am hotarat sa-i facem ucenici. Tinerii au invatat totul si erau foarte saritori cand era vorba de treaba. Ne imparteam lucrurile frateste,ne ajutam reciproc.
In anul urmator cand rapita era pe sfarsite treburile cu extrasul s-au aglomerat temandu-ne sa nu ne apuce salcamul am stabilit ca unul din ucenici sa vina la mine iar celalalt sa mearga la prietenul meu.
Ajuns in stupina,am asteptat 3..4 ore sa vina ucenicul.Ingrijorat de situatie am mers la el acasa.Maica-sa mi-a zis ca a venit seara prietenul meu si i-a adus un casetofon nou nout.Mergand la stupina prietenului,activitatea era in plina desfasurare.Intrebandu-l de ce nu a venit, mi-a raspuns ca i-a zis nenea Vasile ca de astazi este sef.
Am plecat cu gandul ca in seara respectiva sa-i duc baiatului un tv color.Am gasit pentru zilele urmatoare alte ajutoare stand cu frica in san sa nu mi-i racoleze prietenul si sa-i faca si pe ei sefi.
ps.ce spuneti?ati intalnit in viata cazuri asemanatoare?(nu neaparat din domeniul apiculturii)
...multe se intimpla....parca nici nu stii ce sa crezi -asta de cele mai multe ori...
Dar timpul le aseaza pe toate...
Tie ti-a fost mai greu ...intrebari care nu stiai ce raspuns sa le dai...
Dar dupa ploaie iese si soarele...ai alti tovarasi care te ajuta...si la urma urmei...CITI SEFI CREZI CA VA MAI FACE nea vasile?...SUNT DOAR ZILIERI...azi sunt ,miine - poate da sau ..poate ca nu..
Iata ca dupa ceva timp s-a dovedit doar o poveste ...
In tara asta prea mult suferim de sefie. Chiar daca nu suntem platiti bine, macar sa fim sefi. :rotfl: :rotfl: