CHEMAREA PAMANTULUI!!

Creat de fiug1970, Aprilie 06, 2013, 12:48:18 AM

« precedentul - următorul »

fiug1970

Asa este:omul sfinteste locul,dar aici orice planta sau pom ce plantezi are nevoie de apa.400 de litri pe saptamana doar pentru albine avem de urcat...intre ce se evapora si ce consuma....de unde si pentru plantari??Am avut nedorita experienta de a vedea cu proprii ochi cum a disparut albina dintr.un nucleu pe trei rame:am ramas cu o senzatie de nod in gat când am ridicat capacul si am simtit gustul pustiului...l.am coborat in brate ca pe un coşciug...ciudat sentiment..Ne luptam cu morile de vânt,dar mergem inainte....

fiug1970

                        IN LIMBA TA

In aceeasi limba
Toata lumea plange
In aceeasi limba
Rade un pamant.

Ci doar in limba ta
Durerea poti s.o mangai,
Iar bucuria
S.o preschimbi in cant.

In limba ta
Ti.e dor de mama
Si vinul e mai vin,
Si prânzul e mai pranz.

Si doar in limba ta
Poti rade singur,
Si doar in limba ta
Te poti opri din plans.

Iar când nu poti
Nici plange si nici rade,
Când nu poti mangaia
Si nici canta,
Cu.al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atuncea...
Tot in limba ta....
Grigore Vieru







fiug1970

11817002_890872867616872_3274503921132398340_n.jpg

cornelioandanciu

Papa spunea ca aceasta criza are radacini in chestiunile elementare care privesc relatiile sociale. (Nu imi mai amintesc exact cuvintele sale, dar asta era ideea ). Conform postarii de mai sus, zic eu. Total de acord. Din acest moment o sa fac tot ce pot pentru a schimba lucrurile in bine.  Problema este ca sa si cred  ca voi reusi. Incercati si voi. :hi:
Va salut.

fiug1970

Citat din: cornelioandanciu din August 08, 2015, 02:51:19 PM
Papa spunea ca aceasta criza are radacini in chestiunile elementare care privesc relatiile sociale. (Nu imi mai amintesc exact cuvintele sale, dar asta era ideea ). Conform postarii de mai sus, zic eu. Total de acord. Din acest moment o sa fac tot ce pot pentru a schimba lucrurile in bine.  Problema este ca sa si cred  ca voi reusi. Incercati si voi. :hi:
"Sobre todo ahora, en este tiempo de crisis, es importante no encerrarse en sí mismos, enterrando el propio talento, las propias riquezas espirituales, intelectuales, materiales... Hay que abrirse, ser solidarios, preocuparse por los demás" -
E greu,dar nu imposibil domnule.E greu la nivel individual,daramite la nivel colectiv e aproape de neimaginat.Nu ma refer la o anumita natie ci privind global sant natii ce au anumite caraceristici sociale si o anumita mentalitate nativa,pe când la polul opus altele nici de frica legilor nu vor sa socializeze.Asta vine din mostenirea genetica ca natiune.Toti gândim intr/un fel intr/un perimetru restrans dar când iesim in spatii deschise acceptam mentalitatea de turma si ne comportam ca atare.ADN/ul uman a fost modificat in procent de 7% in ultimii 5000 de ani dar sant popoare ce inca nu cunosc asa zisa civilizatie moderna.....Anumiti clienti de/ai mei se plang de costurile ridicate pentru intretinerea gazonului(apa in special).Intr/o buna zi ii zic colegului meu,din Venezuela,ca eu daca ar fi sa platesc sute de euro la factura de apa as scoate gazonul si as infiinta cultura de legume,pomi fructiferi in loc de platani si pini,etc.El imi raspunde ca e destul cat munceste 8 ore pe zi si ca pt.cateva kg de legume mai bine le cumpara din supermarket.Am ramas pe gânduri fara sa pot intelege cine are dreptate si cine greseste dintre noi,cine traieste viata si cine si/o sacrifica  si mai ales:In final cine ne comanda sa facem ceea ce facem(bine sau rau...)si sa fim ceea ce santem??Si de ce nu/si asuma raspunderea pt.ceea ce facem sau pt.ceea ce santem......

fiug1970

11949645_968371043227034_593659045_n.jpg
o migdala uriasa !!!

stefan1

  Ala e sambure de piersica.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

fiug1970

Citat din: stefan1 din Septembrie 03, 2015, 02:02:33 AM
  Ala e sambure de piersica.
si unde sant santurile,striatiile caracteristice sâmburelui de piersica???

fiug1970


POEM INEDIT
ULTIMA CAFEA

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.


Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

Corneliu Vadim Tudor
Noaptea de duminică spre luni
6 spre 7 septembie 2015

În urmă cu cîteva zile, poetul Corneliu Vadim Tudor a publicat aceste versuri, pe care le-a scris în miez de noapte. Aidoma marilor spirite ale acestei lumi el şi-a presimţit parcă sfîrşitul. Era un pamflet adresat morţii, pe care o lua în zeflemea, la fel cum făcea în toate pamfletele sale. Numai că moartea n-a ştiut de glumă...

A plecat la cele veşnice un mare om, un mare patriot, un ilustru poet şi jurnalist, orator desăvîrşit, politician de primă mărime al ţării, un erudit, care ar fi avut încă multe de oferit oamenilor, pe care a încercat să-i ajute, să le însenineze viaţa. A iubit nespus de mult animalele, în apărarea şi protejarea cărora n-a precupeţit nici un efort. Vadim a fost unic. El a fost Tribunul.

Ne exprimăm profundul regret pentru această pierdere imensă. Lumea e mai tristă şi mai goală fără el. Îl plîngem cu toţii, familie, colegi, prieteni şi ne dorim ca, acolo unde a plecat, Dumnezeu, pe care el L-a preamărit, să aibă grijă de sufletul lui nobil şi să-i pregătească locul care i se cuvine în Rai. Dumnezeu să-l odihnească şi să-l primească în Împărăţia Lui.

Colectivul redacţional al ziarului ,,Tricolorul" şi al revistei ,,România Mare" transmite condoleanţe familiei îndoliate.
ps.o persoana peculiara...RIP

fiug1970

\12003905_1051760808177242_3783994385352517510_n.jpg

fiug1970

Astazi,intr.o zi de toamna
Un alt luceafar apune..
Dumnezeu la El il cheama
Tara saraca ramane..

Ramane fara poetul
Cel supranumit "Tribunul"
Care.a spus mereu "concretul"
Fara teama de niciunul

Care.a fost si bun si ager
Si actor,dar si poet
Acum este un luceafar
Care pleaca incet ..incet..

Lasa.n urma amintirea
Celui temperamental
Care a uimit o lume
Cu talentul lui penal

Din pacate asta.i viata
O poezie-ntr-o carte
Trebuie sa intelegem
Ca viata.i un drum spre moarte

Dumnezeu sa.ti fie aproape
O stea pe bolta cereasca
Noi clar ii vom simti lipsa
Dumnezeu sa.l odihneasca..

Laurentiu Mihai

fiug1970

aquelpuntoazulpalido_preview.jpg
Undeva in acel punct de un albastru palid,nu mai mare de un pixel ,eram si eu pe langa alte miliarde de persoane...Nu ai demonstratie mai reusita de imbecilitatea prejudecatii umane ca aceasta fotografie distanta fata de micuta noastra lume.Responsabilitatea noastra este de a fi mai amabili unii cu ceilalti si de a conserva acest punct de un albastru palid,unica casa ce am cunoscut vreodata!!!
Fotografie a Pamantului de la 6 miliarde de km de catre sonda Voyager in 1990,inainte de a parasi Sistemul Solar in drumul catre nicaieri.

fiug1970

Să nu ți lipsească. ....
Când eu nu voi mai fi copile,
Aș vrea să uiți durerea despărțiri.
Că pe pământ nu va rămâne nimeni,
Care să poată înfrunta trecerea vremii.

Știu că te rog degeaba să nu plângi,
De ai ști cât doare lacrima când cade
Te am ajutat să mergi, azi cad pe brânci
Și as vrea să mă ridici dar ești departe.

Nu cred că vei afla vreodată cât am plâns
Ce dor mi a fost să te mai văd acasă,
Câtă durere n suflet mi s a strâns
Când te vedeam atât de rar la masă.

Și aș fi vrut să ți spun din nou să mănânci tot
Că e păcat să lași mâncarea n farfurie,
M am întrebat mereu de ce acum nu pot
Să te mai am și ai plecat mânat de sărăcie?

Te rog copile un singur lucru să nu uiți,
Când vei mai fi,din când în când pe acasă,
Ca eu și tatăl tău ne am chinuit desculți
Să nu ți lipsească ție pâinea de pe masă.

Copile,știu că ai ajuns un om bogat
Roagă l pe Domnul să mă odihnească.
Ș atunci când ai să vii la tine n sat:
TE ROG, NU ȚI VINDE CASA PĂRINTEASCĂ! !


autor. ..Dorin Dumitru

fiug1970

                                   Ma inclin in fata ta
Ma inclin in fata ta,la truda/ti nemiloasa,
Când tu mai porti pe fata/ti arsa,
Ultima lacrima a celor dusi de/acasa,
Ce/ti curge/ncet prin firele din barba deasa.

Ma/nclin in fata omului din tine,
Taran roman,stapan al sfintelor suspine,
Si al aromei miezului de paine,
Uitat de cei plecati,acum,in tari straine.

Ma/nclin si mai sarut cenusa vetrei tale,
Unde ai ars strabunele ulcioare,
Crengutele uscate din bardul fin si moale,
Ma/clin sa/ti pun tamaie la picioare.

Ma/clin in fata ta ca la icoana sfanta,
Unde ti/ai spus ultima ruga,
Si/mi las acum o lacrima sa curga,
Ma/nclin si/ti dau o ultima porunca:

Trezeste/n urmasii tai fiorul sfant,
Fa/i sa se lege de/al satului pamant,
Si am sa vin când fi/vei in mormant
Sa ma inclin si crucea sa/ti sarut

Dorin Dumitru

fiug1970

                         Pe unde..?

Pe unde.mi ratacesti copile?
Iar vine toamna/n satul tau,
Nu te/am vazut de ani de zile,
Si m/au cuprins parerile de rau.

Imi e necaz ca/mi esti departe,
Si ai plecat,m/ai parasit,
Ca/n tara ta n/ai avut parte,
Decat de saracia ce ti/am oferit.

Nu/s vinovata eu,copile drag,
Ca am muncit la camp c/un plug
Si astazi stau razmata de un gard,
Ma uit in zare sa te vad si plang.

Si poate ca va trece inc/o toamna,
S/or scutura iar frunzele de nuc
Si/ti vei aminti ca ai o mama,
Când vei vedea pe cer cocorii cum se duc.

Si au sa vina iar zapezile inalte,
Si/or astupa fereastra dinspre drum,
De ai sa vii si vei putea razbate,
Repara/mi soba,ma/nabuse cu fum.

Iar de ma vei gasi dormnid adanc,
Sa stii ca te visez pe tine,
Nu ma trezi,ca nu mai vreau sa plang,
Am plans destul cat timp ai fost plecat,copile!

Dorin Dumitru