Ceara ca remediu naturist

[pharaonu75]

Ceai din ceara de albine
Compoziţie: 1 lingură de ceară de albine, 200 ml apă.
Preparare: se ia ceara, de preferinţă provenită din căpăcele de faguri, se pune în apă şi se fierbe într-un vas acoperit, la foc mic, până scade la jumătate. Se lasă să se răcească puţin şi se dă cu înghiţituri mici.
Administrare: nu se dă copiilor sub 2 ani. Copiilor până la vârsta de 12 ani li se dă 1-6 linguriţe pe zi, după vârstă.
Acţiuni terapeutice: preparatul are acţiune antidiareică.
Acţiuni toxice adverse: preparatul ţinut peste 2 ore la temperatura camerei poate deveni toxic.
Contra indicaţii: nu se dă la bolnavii cu temperatură crescută şi diabet zaharat.

[Florin-braileanul (FlorinI)]

Ceara de albine a fost folosita inca in antichitate si tot de atunci i s-au recunoscut virtutile terapeutice. Si azi se foloseste ceara de albine la prepararea unor unguente si balsamuri. De asemenea, ceara este folosita si in cosmetica. Mierea se pastreaza in vase bine inchise, la rece si la intuneric, in incaperi curate si uscate. Atentie, mierea nu se va pastra in apropierea substantelor ce degaja mirosuri tari, caci absoarbe mirosurile. Mierea este contraindicata diabeticilor si obezilor.

[Florin-braileanul (FlorinI)]

Recomandări terapeutice şi cosmetice
  Mestecată, ceara de albine, detartrează, curăţă şi albeşte dantura, mai ales la fumători. De asemenea, sub această formă, stimulează secreţia salivară şi prin reflex pe cea gastrică, şi întăreşte gingia. Prin faptul că stimulează secreţiile mucoasei stomacului, mestecatul cerii este indicat în anorexie şi hipoaciditate gastrică.
  Ca emolient şi dezinfectant, ceara din fagurii cu căpăceală, se recomandă în afecţiunile bronhopulmonare. De asemenea, mierea în faguri asigură o bună igienă a cavităţii bucale şi întăreşte vederea.
În aplicaţii externe, sub forma unor alifii, după ce a fost dizolvată pe baia de apă în diferite grăsimi (ulei vegetal, grăsime de porc, etc.), ceara de albine se dovedeşte benefică în cazul unor plăgi sau cicatrici mai vechi (urme de operaţii, arsuri, cheloizi, etc.).
  Ceara topită, aplicată pe piele, se foloseşte încă din antichitate în scopul epilării. Deşi au apărut mijloace moderne de înlăturare a surplusului de păr corporal, ceara a rămas cel mai sănătos şi eficient mijloc de epilare, şi datorită faptul că exercită în mod natural acţiune dezinfectantă, cicatrizantă şi nutritivă asupra pielii. Unii cercetători, chiar sugerează că ceara albinelor ar avea un efect inhibant asupra foliculului pilos.
  Ca ingredient cosmetic, atunci când apare, ceara naturală de albine (din păcate, este înlocuită din ce în ce mai mult cu ceruri sintetice sau minerale, aşa cum este Ceara de Montana, care se extrage din cărbuni), prezintă un efect trofic pentru piele şi de reîntinerire asupra tenului.
Contraindicaţii
  Ceara de albine nu se mestecă în caz de hiperaciditate gastrică, gastrită hiperacidă sau ulcer gastric. Extern, nu se aplică pe rănile proaspete, pe supuraţii ori pe arsurile foarte recente, căci se formează o peliculă, sub care dezvoltarea microorganismelor anaerobe poate fi periculoasă.
Administrare, aplicare
  Ceara brută mărunţită sau fagurii, se mestecă, iar ceara dizolvată la cald în diferite grăsimi, se aplică extern.


Ceara folosită în apiterapie nu are voie să fie mai veche de 12 luni.
  Intern, ceara se poate mesteca şi apoi înghiţii şi sub formă de faguri.