Fraxinus ornus(mojdreanul)

[happy]

Este un arbore melifer si ornamental in acelasi timp!
Aria de raspandire este prezentata mai jos
http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_botanicMojdrean_MEDIA_3.html

  Mojdreanul are o înălţime mică (10-14 m), având tulpina strâmbă, iar scoarţa cenuşie şi netedă (I. Iancu). Frunzele sunt mari (15-20 cm), imparipenat compuse, având 5-9 foliole eliptice, care sunt ascuţite la vârf, fin serate pe margini, scurt peţiolate, verde închis şi glabre pe faţă, verde-palide-ruginii şi pubescente (pe nervura mediană) pe dos. Florile mojdreanului sunt mici, parfumate, formate din 4 petale alb-gălbuie, 2 stamine şi un gineceu. Ele sunt adunate în inflorescenţe mari, terminale, de tip panicul. Faţă de frasin, mojdreanul înfloreşte după înfrunzire şi are doar flori hermafrodite. Fructele sunt samare cu aripi scurte (vezi imagine).
  Mojdreanul se deosebeşte de frasinul comun (Fraxinus excelsior)) prin unele caractere, care se pot observa în tabelul de mai jos.



Caractere botanice

  Mojdrean (Fraxinus ornus) Frasin (Fraxinus excelsior)
  Înălţime   10 - 14 m   25 - 40 m
  Scoarţa   Netedă   Mărunt crăpată
  Înflorire   După apariţia frunzelor   Înaintea apariţiei frunzelor
  Flori   Complete, alb-gălbui, mirositoare   Nude, trandafirii
  Număr de foliole/frunză, culoare   5 - 9, 9, mai închise la culoare   11 (rar 7, 9, 13 sau 15), de culoare verde viu


Înflorire

  Înflorirea mojdreanului are loc în aprilie-mai (vezi imagine).


Ecologie

  Mojdreanul creşte în zonele calde şi relativ umede ale Europei (este o specie submediteraneană), întâlnindu-se la noi la şes, mai ales în jurul unor ape (Dobrogea, Câmpia Română) şi în zona colinară mai caldă - pe văi. În sud-vestul ţării mojdreanul se întâlneşte pe pante şi urcă până la limita etajului subalpin (vezi imagine).
  Principalele zone de răspândire a mojdreanului în România sunt: Valea Mureşului (de la Gura Arieşului la Lipova), Poiana Ruscă, Banat (de-a lungul Dunării), Munţii Mehedinţi, Defileul Oltului, Teleajen, Buzău, Dobrogea (I. Iancu).


Importanţă, utilizări

  Lemnul de mojdrean  prezintă importanţă economică şi estetică mai redusă în comparaţie cu frasinul comun. Scoarţa are calităţi tinctoriale (se foloseşte la vopsit) iar lemnul, elastic, maleabil şi rezistent, reprezintă un material bun pentru furniruri.
  Ca specie termofilă lemnoasă mojdreanul, prezintă importanţă silvică, putând fi plantat pe terenuri degradate din zonele mai calde, în special pe versanţii sudici din Carpaţii Meridionali.
  Datorită inflorescenţelor şi a portului, mojdreanul apare prin curţi, grădini sau parcuri ca specie ornamentală.
  În stupurile aflate pe lângă mojdreni, albinele elaborează o preţioasă şi foarte sănătoasă miere de mană
  Mojdreanul, ca plantă medicinală, are acelaşi utilizări ca şi frasinul.

Dqaca cineva are asa ceva puiti as vrea si eu unul sau seminte!Multumesc!

[gabush86]

Arata frumos dar ce ne intereseaza mai mult e valoarea melifera a acestuia .

[clucian]

Mojdreanul ( Fraxinus ornus L. ) este incadrat la plante melifere de pondere apicolă mijlocie cu o producție de 100 kg / ha miere ( ofera nectar si polen ).

Sursa "Plante melifere de foarte mare și mare pondere economico-apicolă" Buc. 2008.

[gabush86]

Multa floare pentru nimic ...

[pistol28]

Zona de raspandire  a Fraxinus ornus

http://herbaria.plants.ox.ac.uk/fraxigen/ash/ash_distribution.html#map ornus


Domnul
stefan1
a scris
...................................
S-au identificat 78 feluri de polen, 91% din tot polenul era de la plante care ofereau si nectar si 9% de la plante care nu ofera nectar. Dintre acestea pe primul loc se afla Fraxinus ornus, adica mojdreanul de care a vorbit colegul (desi nu e cel mai raspandit copac). (inca nu am citit site-ul recomandat despre mojdrean, dar cred ca ai putea sa deschizi un topic sa il descrii).

De aici:
http://apiardeal.ro/forum-discutii/index.php?topic=7079.msg173006#msg173006



Fraxinus ornus
Mojdrean apare în zonele umbrite ale munților calcaroase în Marea Mediterană, de obicei, aproape de ravene. și cursuri de apă sezoniere. Acesta colonizează bine, atât din semințe de in spatii deschise sau vegetativ de muguri de la baza tulpinii principale sau în rădăcini mari subterane.

Mojdrean este un arbore foios, deși mai scurtă decât F. excelsior sau F. angustifolia , rareori în creștere de peste 10 m înălțime. Florile sunt de culoare albă și arătos, deschizând în primăvara în același timp ca și frunzele de culoare. Florile sunt în principal de insecte polenizare. Fructele sunt Samaras dispersate de vânt de la începutul toamnei


A nu se confunda Mojdreanul cu :
http://herbaria.plants.ox.ac.uk/fraxigen/ash/Practic_guide_FEX_FAN.pdf

[stefan1]

  Reiau aici ce am scris la alt topic despre Fraxinus ornus:
 

...
  Un alt studiu l-am citit asupra spectrului polinic la mierea din Croatia. Deci aici s-a studiat polenul din miere. Nu am retinut exact conditiile experimentului nici perioada din an in care s-au prelevat probe. Rezultatele sunt surprinzatoare. Cel mai mult polen gasit era de la Paliurus spina-cristi, urmat apoi de Salvia officinalis in probele din regiunile nordice si Trifolium pretense (trifoiul rosu) in probele din zonele centrale si sudice. S-au identificat 78 feluri de polen, 91% din tot polenul era de la plante care ofereau si nectar si 9% de la plante care nu ofera nectar. Dintre acestea pe primul loc se afla Fraxinus ornus, adica mojdreanul de care a vorbit colegul (desi nu e cel mai raspandit copac).

[stefan1]

Mojdreanul (Fraxinus ornus)
Face parte din familia Oleaceae care cuprinde cca 600 (400-900) de specii de pe toate continentele. Familia este impartita in 5 triburi si 4 subtriburi cu 25 de genuri.
Genul Fraxinus cuprinde 50 (dupa altii 65-75) de specii de arbori sau arbusti (cativa). Recent speciile de frasin au fost clasificate in 10 sectiuni dintre care cea mai cuprinzatoare este sectiunea 'ornus' care cuprinde 19 specii de frasin printre care si Fraxinus ornus care da denumirea sectiunii.
  In Europa sunt native 3 speci de frasin si anume: Fraxinus excelsior sau frasinul comun, Fraxinus angustifolia sau frasinul cu frunza ingusta si Fraxinus ornus sau frasinul de mana.
Numele de Fraxinus se pare ca vine din greaca veche de la un cuvant ce insemna 'gard' (se faceau garduri vii din frasin). Numele de 'ornus' cred ca provine de la faptul ca este o specie de exceptie in genul Fraxinus, in sensul ca florile au si petale de culoare alba sau alb-galbuie, in timp ce celelalte specii de frasin (cu exceptia celor din sectiunea 'ornus') nu au petale. Deci inflorirea Fraxinului ornus este mai spectaculoasa decat a celorlalte specii de frasin si se cultiva si ca arbore ornamental (de fapt in germana se mai numeste si Schmuck-Esche, adica 'frasin-podoaba'). Deosebirea fata de frasinul comun este mai adanca prin faptul ca si polenizarea este diferita. Daca la Fraxinus excelsior (comun) polenizarea este predominant anemofila (prin vant), la mojdrean polenizarea se face predominant prin insecte. De aici si petalele florilor sa atraga insectele si si o cantitate de nectar ceva mai mare decat la frasinul comun. De fapt in unele surse se acrediteaza cu productii le 100kg miere/ha (destul de mult) in timp ce la frasinul obisnuit productia este de 20 kg/ha. Totusi alte surse il apreciaza cu oferta slaba de nectar dar bogata de polen. Chiar eu am dat acel studiu din Croatia care nu il trecea in randul speciilor nectarifere ci doar polenifere.Oricum productia de polen este foarte buna si pe o durata destul de mare in primavara, putand asigura in special in zonele unde nu este rapita, necesarul de polen foarte necesar inaintea culesului la salcam. Dar si acest avantaj e insotit de unele dezavantaje. Polenul de frasin poate fi o sursa (usor) alergena pe o perioada de aproape doua luni (aprilie-mai) si de asemenea acest polen pote 'polua' diferite sorturi de miere si in special mierea de salcam. Se stie ca o miere ca sa fie considerata monoflora trebuie sa aiba un anumit procentaj din polenul florii din care provine nectarul. La salcam acest procent este de minim 30-40% polen de salcam (din totalul polenului) la mierea provenind din tarile vestice dar de 60-70%la mierea de salcam din Ungaria sau Romania. Daca procentajul de polen de frasin in mierea de salcam este mare se poate ca la o analiza mai riguroasa sa nu fie recunoscuta ca miere monoflora de salcam.

[stefan1]

 
  Desi in multe limbi Fraxinus ornus se numeste 'frasinul de mana (manna ash in engleza, frêne à manne in franceza, frassino da manna sau albero della manna in italiana, fresno del maná in speniola etc), el nu ofera cules de mana pentru albine. Aceasta denumire provine de la un suc dulce care curge din ranile care i se fac in scoarta. Acest suc care contine multe zaharuri se solidifica destul de rapid in contact cu aerul si era numit in Evul Mediu 'mana'. De fapt si alta specie, Desert Ash (Frasinus rotundifolia) din Orientul Mijlociu produce un fel de mana. Si alte specii din aceeasi zona ca Alhaqi camelorum (Camel's Thorn) sau Cotoneaster nummularia produc mana.
  Acest suc dulce produs de Fraxinus ornus are destul de multe intrebuintari. De fapt in Sicilia se cultiva inca din sec XV  in acest scop. Sucul se recolta prin crestarea scoartei copacilor mai batrani de 8-10 ani. Acest suc contine mai multe zaharuri  dar in special manitolulManitolul este folosit ca substituent de zahar (este un aditiv alimentar si anume E421). O solutie cu 10% manitol are o putere de indulcire de 69% din cea a zaharului. Se foloseste si ca excipient in medicamente si ca medicament in industria farmaceutica. Administrat oral este un laxativ dar administrat injectabil este un puternic diuretic. De asemenea se foloseste ca ingredient in prepararea heroinei sau a altor droguri. De asemenea se foloseste ca mediu de cultura pentru anumite bacterii.
  Frasinul are multe alte utilizari. Unele in medicina populara ca laxativ in constipatii sau chiar in boli hemoroidale, fisuri anale sau operatii. Manitolul se poate folosi ca indulcitor pentru diabetici, pentru ca nu necesita insulina pentru procesare. Frunzele si fructele zdrobite si uscate pot fi folosite pentru ceai. De asemenea frunzele fermentate in apa se foloseau in nordul Frantei si in Belgia pentru prepararea unei bauturi usor alcoolizate ( 3,5% alcool) in special in nordul Frantei si in Belgia. Pentru fermentare se folosea un exudat al frunzelor sau excrementele continand zaharuri ale unor omizi de pe frunze. Mai tarziu, cand se dorea producerea de cantitati mai mari de bautura, se mai adauga zahar, hamei, drojdie. Bautura are dezavantajul ca se altereaza repede si deci trebuie consumata in timp scurt. Frunzele se folosesc uscate. O alta folosire a ramurilor cu frunze in zone mai aride era pentru hrana animalelor. Lemnul are mai multe utilizari printre care si mai speciale ca de ex lemn de rezonanta la chitare. Lemnul in antichitate se folosea si pentru lancii. Merge si in industria mobilei sau de furniruri. E un bun lemn de foc. Din pacate putrezeste cam repede in conditii de umiditate.
  Mojdreanul are destul de multi daunatori. Unul dintre acestia este si cantarida (Lytta vescicatoria). Adultii acesteia mananca fruzele ramanand doar nervurile. Un dusman foarte periculos pentru frasin (in special frasinul comun) se pare ca a aparut in Europa din China pe la 1990, semnalat intai in Polonia, dar cu raspandire aproape in toata Europa. E o ciuperca si ataca ramurile si frunzele care se necrozeaza si intr-o perioada destul de scurta se usuca copacii in intregime. Raspandirea se face din pepiniere si prin material lemnos. Nu stiu situatia la noi in tara dar in Ungaria boala exista.
  Inmultirea mojdreanului nu este foarte dificila. Se poate inmulti prin samanta dar este si posibilitatea ca Fraxinus ornus sa fie altoit pe frasinul comun, Fraxinus excelsior.

[Din lanul de fasole]

De o săptămână a înflorit mojdreanul, păcat că 3 zile a plouat. Mierea de mojdrean nu e de mană, albinele au avut atât cules de nectar cât şi de polen, un polen alburiu. Mojdreanul va dura, salcâmul va începe înflorirea în jur de 15-17 mai şi va dura până în prima decadă a lunii iunie. Durata e dată de relieful vălurit, alternanţe de zone puternic însorite cu văi umbrite şi de variaţia bruscă de altitudine, de la 200m la 1100m.