Cornul

[stefan1]

    Cornul este unul dintre cei mai 'primavaratici' arbusti care ofera pentru albine cele mai timpurii culesuri de polen si nectar. Numele stiintific este Cornus mas. Reiau aici o postare facuta de mult, in alta parte:
  "Am gasit acum lucruri interesante despre acest arbust. Cateva le scriu si aici.
Este cea mai tare esentza de lemn care creste in Europa. Este mai greu decat apa, deci nu poate pluti. Se numeste "Cornus mas" cu 'mas' de la 'masculin', in opozitie cu "Cornus sanguinea" (cornul rosu), numit mai demult si "Cornus femina". Atributul de masculin si feminin nu are legatura cu sexul arbustilor ci cu duritatea lemnului, care e mai mare la cornus mas si mai mica la cornus sanguinea. Unii zic ca opozitia din denumire s-ar face cu calinul (Viburnum lantana). Iarasi denumirea de corn data de latini s-ar presupune ca a fost data pentru duritatea ramurilor lui care era asemanata cu a coarnelor de cerb.
In engleza se numeste Cornelian Cherry dar se mai numeste si Dogwood (lemnul canelui) sau chiar simplu Cornel. Specia Cornus sanguinea, mai raspandita in sudul tarii se mai numeste Common Dogwood.
In rusa se numeste cu un cuvant imprumutat din limbile turcice, Kisil, care inseamna rosu. Turcii foloseau pana de curand coaja de corn pentru a-si colora fesurile in rosu.
O denumire interesanta in Elvetia germanica: i se zice Tierlibaum.
Cornul s-a utilizat de-a lungul istoriei pentru diferite unelte dar si pentru arme. Este pomenit de multi autori din antichitate, inclusiv de Homer. Vestitele falange macedonene foloseau lancii lungi de 4-5 m facute din corn, material greu distructibil, care se rupe sau se crapa greu.
La mare moda erau in secolul XIX bastoanele din corn purtate de barbati, dar care puteau fi folosite chiar la dueluri.
Semintele contin vitamina P care e un factor de prevenire sau refacere in inflamatii sau rani ale mucoaselor sau ale vaselor snguine. E bun in gastrite. Din fructe se poate face vin ,lichior, alte bauturi alcoolice. Fructele pot fi macerate si in alcool. Ovidiu scria ca fructele de corn se folosesc in alimentatie iar din samburi se scotea un ulei folosit la prepararea sapunurilor.
O utilizare interesanta este macinarea samburilor prajiti si amestecarea cu cafea. Da o aroma discreta de vanilie (vestita 'Wiener Kaffee').
Durate de viata a cornului e apreciata la 100 de ani, dar se vorbea in Italia de un exemplar de 800 de ani sau prin Germania de un arbore de 250 de ani, inalt de 9 m si cu circumferinta de 1,5 m. Grosimea lor medie este de 15-20 cm iar inaltimea pana la 8 m.Fructele au 1,5-2,5 g iar samburele este cam 20%din fruct.
Inmultirea este greoaie. Samanta, foarte tare, germineaza foarte greu. De regula trebuieste sa traverseze doua ierni ca sa incolteasca. Sunt metode de subtiere a invelisului semintei ca sa creasca gradul de incoltire. Si inmultirea vegetativa este greoaie, chiar daca sa folosesc substante care favorizeaza inradacinarea. O metoda este ingroparea ramurilor joase pana prind radacini apoi separarea de trunchi.
  Acum sunt multe varietati de Cornus mas cu deosebiri evidente intre ele. Sunt unele cu fructe aproape albe, altele galbene sau chiar violet-rosu. Si frunzele pot fi si de culoare galbena sau rosu-galben sau cu dungi albe. Soiul 'Jolico'are fructele de 3 ori mai mari ca cele normale, de 6,5 g/fruct iar ponderea samburelui doar 10%. Provine dintr-o gradina botanica din Austria. Soiul 'Pyramidalis', varietatea 'Sphaerocarpa Cretzoiu' provine din Romania. / Soiul 'Kasanlac' cu fructe mari, bine roditor, nou creat in Bulgaria. Sunt si soiuri care rodesc aproape in fiecare an (de obicei cornul are pauza de fructificare dupa o  recolta buna).

Modificat de stefan1 (18-03-2008 11:46:57)  "

[stefan1]

  Genul Cornus cuprinde cca 45 de specii de arbori si arbusti dar si multe varietati ornamentale. Daca se fac taieri a primelor ramuri, talia lui se inalta si se poate considera un copac. Ajunge la inaltimi de 5-8 m si chiar mai mult.
  Este originar din Europa Centrala si de S-E, dar acum are o mult mai mare raspandire si aspect al frunzelor si florilor foarte diferit in functie de varietate.
  Prefera locurile insorite sasu semiinsorite si soluri usoare cu buna drenare.
  Inmultirea se poate face prin seminte sau butasi verzi sau lignificati dar se inmulteste destul de greu. La inmultirea prin seminte, semintele se culeg doar cand este vremea sa cada ele natural. Inainte de semanare se inmoaie timp de 24 de ore apoi se seamana si se tin la cca 20 grade pentru rasarire.
  Vedeti si acest articol foarte interesant, cu date despre inmultire si utilizari:
     http://www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=print&sid=53

[stefan1]

  "Cornul este un arbust melifer care oferă albinelor polen, nectar şi propolis. Florile sunt de culoare galbenă şi se deschid înaintea apariţiei frunzelor, ceea ce determină o atracţie deosebită pentru albinele polenizatoare. Înfloreşte în februarie- martie, florile oferind mult nectar încă din primele ore ale zilei când temperatura ambiantă depăşeşte 12-14 grade C.
Cornul se găseşte in localitate prin livezi, grădini şi islazul comunei. Personal pentru a beneficia de polenul foarte valoros al acestui arbust şi de nectarul în cantitate mare pe care această specie meliferă îl secretă am plantat în imediata apropiere a stupinei 25 de arbuşti . Astfel, primăvara, când vremea este încă rapid schimbătoare, albinele nu mai pot fi surprinse de vremea rea la distanţă faţă de stupină şi astfel evit aceste pierderi foarte importante pentru economia stupului.
  (Extras dintr-o lucrare)"
  Nemtii o caracterizeaza ca o specie care ofera cantitati bune de nectar si medii de polen. Datorita coroanei dese, aceasta se poate modela, dar taierile pot reduce mult cantitatea de flori, deci nu prea sunt indicate.