Pârş

[sas angelica]

Salut. Am găsit astăzi la stupină, într-o ladă pe care nu o mai folosim de câţiva ani  un cuib de pârşi. I-am lăsat în pace. Sunt protejaţi prin lege şi nu mă încurcă cu nimic acolo. Oricum nu mai folosesc lada de mult timp. Ştie cineva dacă pârşii sunt inamici ai  albinelor? Ştiu că sunt omnivori, dar nu ştiu dacă mănâncă şi albine. 

[fiug1970]

Cu toate ca parsii sunt descrisi de obicei ca semanand cu sobolanii si cu veveritele, ei ocupa un loc nobil in lumea rozatoarelor. Spre deosebire de alte mamifere mici, cum sunt soarecii, sobolanii, chitcanii si liliecii, aspectul lor placut, blana lor catifelata, coada lunga si stufoasa, ochii negri, rotunzi ca niste nasturi, trezesc imediat simpatia oamenilor.

De la bun inceput este bine de stiut ca in Romania exista patru specii de pars si toate sunt ocrotite de lege. Aceste enigme vii nu pot fi admirate de majoritatea oamenilor, pentru ca ies foarte rar chiar si in calea excursionistilor.

Daca avem rabdare si norocul ne surade, sub valul inserarii putem observa cum scot nasul din scorbura unui stejar batran, ramuros, clipind somnoros din pleoape si adulmecand parfumul imbatator al dumbravei.

Parsii fac "economie" la miscari, sunt mult mai moderati decat alte rozatoare, uneori parand chiar "somnorosi". Acest comportament caracteristic parsilor nu este intamplator. Acestia isi petrec mai mult de jumatate din viata lor intr-un somn continuu, foarte adanc, denumit hibernare. Cam 5-6 luni pe an ei dorm.

Deseori pot intra in somn adanc chiar si in zilele racoroase ale verii.

In aceasta perioada, temperatura corpului lor scade semnificativ, nu consuma deloc hrana si nu beau apa. Pentru a putea rezista atat de mult fara hrana, ei acumuleaza energie intr-un tesut adipos brun si economisesc energia miscandu-se numai cat este strict necesar. Fiind hibernatori adevarati, ei nu au nevoie sa-si faca provizii, precum harciogii sau veveritele.

Parsul "Goliat"

Avand talia unui sobolan de casa, parsul mare sau mihusul (Glis glis) este un gigant al familiei parsilor. Coada sa stufoasa ne aminteste de veverita. Culorea blanii este relativ simpla: cenusi catifelata pe spate, alb imaculat pe partea abdominala, care se vede si din lateral. Botul lor ascutit este roz, urechile mari, rotunjite, cenusii, cu pielea nuda.

Caminul lui fiind in padurile de stejar si de fag, acesta se afla raspandit mai ales in zonele de deal si de munte, fiind frecvent intalnit si in padurile cu amestec de molid, brad si fag.

Prefera padurile cu copaci batrani, cu scorburi unde isi face cuibul din frunze, muschi si ierburi uscate, dar apare si in livezile imbatranite, in parcuri si gradini. Parsul mare este frecvent musafirul nepoftit al cabanelor din vecinatatea padurilor. Ocupa frecvent scorburile artificiale, asezate pentru pasari, uneori intra si in gaurile stancilor sau in gura pesterilor. In zona montana se trezeste din hibernare abia in luna mai si este activ pana la sfarsitul lunii octombrie. Primavara, dupa hibernare, hrana lor este constituita din lujeri proaspeti, scoarta arbustilor, fructe de soc, cires salbatic, ocazional consuma ouale sau puii pasarilor care isi fac cuibul in scorburi, precum si insecte sau puii altor rozatoare.

Mai tarziu consuma alte fructe, cum ar fi: zmeura, mure, par si mar salbatic. Toamna se pregateste pentru hibernare consumand hrana bogata in grasimi, cum ar fi ghinda, jirul, alunele sau nucul.

Fiind predominant vegetarian, nu se poate considera drept daunator, mai ales ca unii cercetatori arata ca deprinderea de pradator a parsilor are legatura cu activitatea umana in habitatul lor natural.

Perioada de imperechere incepe de la a patra saptamana dupa trezirea din hibernare pana in luna august. In serile calde, cand masculii rivalizeaza pentru femele, deseori se poate auzi cearta lor dinspre coroana copacilor.

De obicei, incepand din luna august pana in prima jumatate a lunii septembrie, dupa o gestatie de 30-32 de zile, femelele aduc pe lume 4-6 pui. Puii deschid ochii dupa 21-32 de zile de la nastere, dupa care, pe langa laptele matern, pot gusta din fructele zemoase ale padurii.

Este interesant faptul ca succesul in reproducere al parsilor mari depinde in mare masura de adundenta ghindei si jirului din anul precedent.

Dintre dusmanii naturali ai parsilor putem aminti jderii, care sunt si ei cataratori indemanatici si bufnitele, care au zborul incredibil de silentios.

Bijuterie cu coada

Parsul de alun sau alunarul (Muscardinus avellanarius) poate fi considerat o bijuterie vie, avand talia si aspectul unui soricel cu coada stufoasa. Parca ar fi facut din plus brun-galbui spre auriu si cu ochi negri, de diamant. Abdomenul alb-galbui prezinta o pata aurie pe bust. Are botul mai scurt si putin ascutit si urechi rotunjite, care ies din blana ca doua parabolice directionate lateral.

Este cea mai raspandita specie de pars de la noi. Prefera marginea padurilor, unde gaseste alune, macinis, maracinis, porumbar, zmeura si mure dar se poate intalni si in luminisurile padurilor sau pe terenuri agricole parasite, cu vegetatie densa. Cuibul sau este captusit cu muschi uscati, atunci cand este facut in scorburi; daca nu, isi construieste un cuib sferic prin vegetatie, de marimea unui pumn.

Cuibul este confectionat ca o opera de arta, din iarba uscata, folosind frunzele si ramurelele gingase ale tufisurilor. Toamna tarziu paraseste cuibul suspendat si, pentru hibernare, isi cauta un loc mai sigur la sol, printre radacinile arborilor sau arbustilor.

Se trezeste mai devreme din hibernare, inca din luna aprilie si este activ pana la inceputul lunii noiembrie. Hrana sa este constituita din lujeri, diferite fructe, seminte de brad, alune, ghinda si jir.

In special primavara consuma, hrana de origine animala, cum sunt insectele si larvele lor, dar din cauza taliei mici nu poate prada cuiburile pasarilor.

Imperecherea are loc dupa trezirea din hibernare. Femelele fata o data pe an in zonele de munte, iar in zonele mai calde chiar si de trei ori, incepand de la sfarsitul lunii iunie pana in august. Puii, in numar de 3-5, isi deschid ochii dupa 18 zile. Longevitatea lor este de 3-4 ani.

Stufosul elegant

Parsul cu coada stufoasa (Dryomys nitedula) are un aspect care sugereaza eleganta, avand spatele cafeniu deschis si cu o dunga neagra de la bot pana la baza urechii. Abdomenul alb este vizibil si din lateral. Coada este deosebit de stufoasa, cu perii mai lungi spre varful cozii.

Talia parsului cu coada stufoasa este asemanatoare cu cea a unui hamster pitic. Botul este mai lung si mai ascuti decat al celui poreclit "alunarul".

Este raspandit din zonele de deal pana in munti, la nivelul padurilor cu amestec de fag, molid si brad, dar este mai rar decat speciile mai sus amintite. Frecvent apare in livezi si gradini. Prefera scorburile naturale sau artificiale, dar in lipsa acestora isi construieste cuibul intre ramurile dese ale arbustilor, din frunzele acestora.

Hrana lor seamana cu cea a parsului mare, si, la fel ca si acesta, este activ intre mai si octombrie. Fiind mai putin prolifici decat parsii de alun, femelele nasc o singura data pe an 2-6 pui, care isi deschid ochii la 4-5 saptamani dupa nastere. Interesant esre faptul ca, in tarile mediterane, unde nu hiberneaza, nasc chiar 2-3 randuri de pui intr-un an.

Misteriosul

Este cel mai enigmatic pars de la noi, avand numai cateva semnalari privind prezenta in Romania - acesta ar fi parsul de ghinda (Eliomys quercinus).

Are talia putin mai mare, dar la aspect seamana cu parsul cu coada stufoasa si chiar poate fi confundat cu acesta. Diferentele insa sunt evidente: coada nu este nicidecum stufoasa, fiind acoperita cu peri scurti, iar spre varf prezinta un smoc de par mai lung, negru cu alb, asemator cu un mot, iar dunga neagra de la bot depaseste cu indrazneala baza urechilor, care sunt mult mai lungi decat late.

Traieste in paduri rare, dumbrave cu multe luminisuri. Cu toate ca este foarte bun catarator, se misca frecvent la nivelul solului. Aici, printre stanci sau bolovani, isi construieste cuibul invelit cu muschi si ierburi uscate.

Uneori ocupa scorburile artificiale facute pentru pasari. Este considerat "mult mai" carnivor decat celelalte specii de pars, consumand atat lacuste, melci, pui de soareci, oua si pui de pasari, dar si fructe, ghinda si jir. Intra in hibernare incepand din luna octombrie-noiembrie pana in martie-aprilie.

Se imperecheaza in intervalul aprilie-iunie. Femelele, dupa o gestatie de 23 de zile, aduc pe lume 3-6 pui, care isi deschid ochii la 18 zile dupa nastere. La varsta de doua luni deja sunt independenti, insa maturitatea se atinge numai in anul urmator.
Nu scrie nicaieri ca sant inamicii albinelor,asa ca ocrotiti-i cat puteti si bucurati-va de asa "chiriasi" nobili!!

[sas angelica]

Mulţumesc pentru informaţii. O să-i ocrotesc. Le voi duce nuci şi alune.