Prigorii

[D006]

Prigoriile (Merops apiaster)
Prigoriile, albinareii sau mancatoarele de albine sunt pasari migratoare, care fac parte din subordinul Meropes, familia Meropidae. Se numara printre pasarile cele mai viu colorate din Lumea Veche. Sunt reprezentate prin numeroase specii in Africa si 24 de specii din genul Merops, distribuite in Europa si Australia.
Se remarca printr-un cioc lung, subtire si usor inconvoiat, aripi lungi si ascutite, picioare scurte si slabe si printr-un penaj divers si viu colorat. Aduce la infatisare cu o mierla, fiind, insa, mai zvelta decat aceasta, cu pliscul mai lung, mai fin si mai subtire si cu coada, de asemenea, mai lunga.
Se hraneste in special cu viespi si albine, nefiind afectate de veninul acestora. Isi urmareste prada, prin deplasarea capului, fixand-o frontal cu multa precizie. Prigoria este una dintre putinele pasari care se pot uita drept inainte cu ambii ochi, peste varful ciocului. Odata prinsa, insecta este lovita mortal, apoi faramitata si inghitita. Miscarea brusca pe care o executa pentru a-si anihila prada este una instinctiva, fapt pentru care se poate produce si in gol, ca de pilda, in timpul dansului nuptial.
Diferenta intre masculi si femele este greu de observat la prigorii, fiecare sex comportandu-se aproximativ asemanator: confectionarea galeriilor, ca si clocitul se fac, cu schimbul, de catre ambii parteneri. In timpul imperecherii are loc o hranire cu caracter ceremonial a femelei de catre mascul.
Galeriile sunt confectionate in vederea clocitului. Prigoriile sapa cu ciocul in malurile lutoase, iar pamantul este dat afara cu picioarele. Pot sapa in adancime pana la 2m. La capat galeria se largeste, formand una sau doua camere, dedicate clocitului. Timpul necesar executiei este de 10 zile. Sapte zile mai tarziu, cei doi parteneri incep sa cloceasca, inlocuindu-se la fiecare 15-20 min. Durata de clocire este de 22 de zile, femela depunand 5 pana la 7 oua, pe un pat de ingluvii.
Legaturile intre prigorii sunt deosebit de puternice: o prigorie nu smulge niciodata hrana alteia, galeria de cuibarit poate fi vizitata de ceilalti membrii ai coloniei. Noaptea obisnuiesc sa doarma in siruri, apropiate unele de altele, cu corpurile drepte si capul tinut vertical in sus, si nu in penajul de pe umar cum obisnuiesc celelalte pasari.
Poze din colectia Mircea Bezergheanu

[D006]

p2

[D006]

p3

[D006]

p4

[D006]

p5

[D006]

p6

[D006]

p7

[D006]

p8

[D006]

p9

[D006]

p10

[D006]

p11

[D006]

p12

[D006]

p13

[D006]

p14

[D006]

p15