Despre evrei

Creat de stefan1, Mai 16, 2017, 05:57:19 AM

« precedentul - următorul »

tinumaftei

Dl Ștefan, faceți multe confuzii și răstălmăciți cuvintele mele.
Armata romana a avut militari de ne-am evreiesc in compunerea ei, pana la începutul WWII. Cetățeni romani de etnie evreiasca luptaseră in razboaiele anterioare.
Armata romana nu a avut evrei in WWII din același motiv din care nu a avut nici ucraineni, ruși, lipoveni ... in campania din est. Spre știință, o mare parte din comisarii armatei roșii capturati de armata romana in Basarabia și mai departe, erau evrei.
Tot spre știință, populația evreiasca din Basarabia a privit și primit invadarea Basarabiei de către URSS ca pe o mare victorie, iar recucerirea Basarabiei in 1941 de către armata romana ca pe o mare dezamagire și s-au comportat ca stare. Evreii din Basarabia au fost ostili statului roman, iar statul roman i-a considerat ca atare. După Iunie 1940 evreii din Basarabia si-au pierdut statutul de cetățean roman și au fost tratati ca atare.
Și evreii pamanteni, adică stabiliți in România înainte de primul război mondial au avut alt statut. Ei nu poarta vina pentru acest statut însă in unele domenii reprezentau o problema.
Centrala Evreiasca a funcționat pe toată durata războiului, iar evreii pământeni nu au fost "cedați" Germaniei asa cum solicita Hitler.
Mai mult chiar, cu știința autorităților romane și uneori cu cooperarea lor, se realizau/ organizau emigrari ale evreilor din România spre Palestina. Sigur, asta nu era pe placul britanicilor!!

vulpea

BRAVO Tinule !!! nu am nimic cu ETNIA (nu poporul) evreiasca ,dar consider ca au tendinta permanenta de a se victimiza prea mult (de aici si faptul DEDUS ca se considera superiori in multe aspecte altora si nu mi se pare normal) .FIECARE POPOR ARE CALITATILE LUI si asta nu trebuie niciodata ignorat !!!

stefan1

Citat din: tinumaftei din August 09, 2018, 03:59:22 PM
...


  Nu te contrazic in ceea ce ai scris in ultimul mesaj, dar nici eu nu am afirmat contrariul. Chiar si in Razboiul de Independenta din 1877 au participat la cerere evrei desi nu erau cetateni romani si cum ei nu vor sa iasa in pierdere intr-o afacere, miza participarii lor era dobandirea cetateniei romane. Si asa dupa razboi statul roman s-a codit mult pana sa isi onoreze promisiunea. La fel a fost si in Primul RM.Chiar si in Al Doilea RM ar fi fost unii evrei care au dorit sa fie combatanti sa scape de persecutii, dar, poate pe buna dreptate, li s-a interzis aceasta.
  In Basarabia este posibil ca unii evrei sa fi fost ostili romanilor cand s-au retras in 1940, dar au fost si exagerari mari. Si in progromul din Iasi din iunie '41, propaganda oficiala a fost aceeasi, se zicea ca romanii s-au maniat si au inceput sa ii omoare ca evreii se urcau cu faclii pe cladiri si semnalizau avioanelor rusesti unde sa bombardeze. Asta intr-un oras intestat de soldati romani si nemti, cu restrictii de circulatie si o supraveghere stricta. Ordinul progromului s-a dovedit ca a venit direct de la Antonescu, care cerea masurile cele mai ferme contra evreilor. Ba primarul Iasului a fost destituit pentru ca a semnalat la Bucuresti uciderile si jafurile din casele evreilor spunand totodata ca nu a existat nici un caz care sa confirme ideea colaborarii evreilor cu rusii. Si chiar daca ar fi fost astfel de cazuri, pedepsele trebuiesc individuale, nu pentru o intreaga comunitate. De asemenea in Bucovina, spui ca romanii au retras cetatenia evreilor. Dar asta nu presupunea sa ii ucida, ca sa nici ucrinenii nu erau romani dar nu au fost exterminti. Antonescu a si declarat ca el a fost crescut in iubirea fata de patrie si ura fata de evrei! De fapt el avea un motiv personal de a-i uri, deoarece tatal sau a parasit pe mama sa si s-a recasatorit cu o evreica.
  E adevarat ca nu am deportat evrei in lagarele nemtesti, dar deportarea in Transnistria in conditii neomenesti este tot o forma de genocid si marturie stau miile de morti. La asta se adauga comportamentul incalificabil a unor oficiali romani. Am mai povestit o secventa din care se poate vedea rautatea gratuita a unor oameni. E povestea unei familii de evrei din Cluj. Tatal era medic vestit, cu colegi si romani, pe care chiar i-a ajutat in preajma Dictatului de la Viena, cand institutii din Cluj s-au mutat la Sibiu. Mai tarziu, de teama deportarii de catre unguri, si familia medicului evreu a trecut clandestin in Romania, sperand la un tratament mai bun.De fapt autoritatile romane erau mai corupte si mai usor de cumparat si multi evrei care au scapat au scapat platind multi bani pentru asta. Totusi, dupa o vreme, familia medicului refugiat a fost si ea deportata in Transnistria, in niste conditii foarte grele. Povesteste fetita acestui doctor cum evreii mureau cu sutele din cauza unor epidemii. O cauza rea calitatea apei. Erau in zona doua fantani, dar una a fost sigilata ca sa nu poata evreii sa ia apa din ea. Cealalta era aproape secata. In aceste conditii a venit o comisie de oficiali romani sa vada situatia din lagare. Conducatorul comisiei era tocmai fostul coleg al medicului evreu, pe care acesta il considera bun prieten si s-a hotarat sa-i expuna situatia foarte grea ince priveste apa potabila. I-a spus cine este si i s-a adresat vechiului 'prieten' cu "Am onoarea sa va salut!". Acesta i-a raspuns insa dur:"Jidanii nu au onoare!" Dat fiind totusi situatia disperata, tot a continuat sa-l roage sa le dea voie sa ia apa si din a doua fantana, ca aceasta e aproape secata. Atuncea, 'prietenul' a chemat trupa cu care a venit si le-a ordonat sa urineze toti in fantana, spunand ca acum este mai multa apa.  Toti putem judeca o asemenea fapta, dar au fost in razboi orori mult mai mari, unele stiute altele nestiute.  Mi-ai mai spus ca doar si soldatii romani prin transee si la gerurile rusesti au suferit mult. E foarte adevarat, dar nu amaratii aia de evrei erau de vina.
  Iar era adevarat ca multi comisari ai poporului erau evrei. Ordinele superioare pentru armata romana era sa execute pe loc pe comunisti si pe evrei. Ce tribunal ar da achitare pentru cine a dat astfel de ordine.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

tinumaftei

URSS nu a fost semnatara a convențiilor internaționale privind legile războiului la momentul WWII, asta înseamna ca ei nu respecta nici o regula in timp de război. Prin urmare, nici beligeranții lor aveau libertatea de a nu respecta aceste convenții
Acesta este motivul pentru care comisarii politici ai armatei rosii erau executați pe loc.
Prizonierii americani, englezi, francezi ....  capturati de germani și aliații lor au avut un alt statut pe timpul captivității
Nerecunoscând legile Războiului Stalin a urmărit sa nu ii ofere nici o șansa soldatului sovietic.
Prizonierii sovietici eliberați de armata roșie erau trimis direct in Gulag fiind considerați infractori. Soldatului rus nu ii era permisă capitularea!
Asta a fost realitatea și trebuie sa judecam faptele in context.
La fel și cu evreii.
Unirea cu Transilvania a venit la pachet cu obligația acordării cetățeniei romane pentru evrei.
Statul roman permitea evreilor sa locuiască in România ca apatrizi. Însă România fiind un stat slab in 1920 a fost obligat de către "aliații" britanici și americani sa naturalizeze evreii.
In 1940 aceste tratate nu mai erau in vigoare. Asa au apărut legile antisemite, care, paradoxal, erau legale! Așadar. consecința marii protecții oferite de britanici fata de evrei (in România) a fost starea lor nenorocita de mai târziu. Evident, de la restrângerea unor drepturi care erau opozabile doar cetățenilor romani, la cea de apatrid era una nefericita. Dar de aici și pana la atrocități și crime de război este o cale lunga, iar vina nu aparține statului roman, ci persoanelor care au pus in executare ordinele respective.
Spre exemplu, evreii aveau dreptul sa își ia asupra lor bunuri personale. Dacă aceștia erau Deposedați de bani sau bunurile permise de către jandarmi, sau alte persoane, asta nu e vina statului ci a făptuitorului
Evident, legile antisemite erau in mare măsura discreționare, însă comunitatea evreiasca și protectorii ei trebuia sa evalueze aceasta posibilitate încă din momentul obligării României. Dar nimeni nu se gândește atunci când este pe o poziție de forța ca intr-o zi puterile și influența ii vor slabi. Asta ar trebui sa învețe întâi și întâi orice Diplomație. E ușor sa dictezi azi unuia, dar mâine ți-o va întoarce înzecit.