Vespa Crabro (Gargaunul)

Creat de stefan1, Februarie 02, 2011, 01:41:02 AM

« precedentul - următorul »

stefan1

  Puietul
Ca si la albine, doar o femela fecundata – sa o numim regina – poate sa produca lucratoare sau alte regine. Si la ele pot oua si lucratoarele, dar din oua ies doar trantori.
  Primele oua le depune regina (singura care supravietuieste iernii) in luna mai. Pe langa hrana pe care le-o aduce singura, trebuie sa asigure si temperatura necesara dezvoltarii. Totusi fata de albine, la V.Crabro, larvele pot sa-si mentina singure temperatura, lucru experimentat prin inlaturarea adultilor din cuib. Pupele necesita o temperatura mai constanta si nu-si pot tine fara ajutor temperatura ca si larvele.
  Temperatura medie in stadiul de pupa este de 30,8 grade Celsius, iar in cea de larva de 30,4 grade, insa larvele suporta variatii mari de temperatura, intre 25 si 35 grade.
  Dau niste date dintr-un site german despre aceasta specie, f interesant:
Din studierea a 10 cuiburi, s-a gasit o medie de 745 celule mici (de lucratoare)/familie, fata de 1015 celule mari (de trantori si de regine).
Numarul total mediu de lucratoare in intreg sezonul intr-un cuib a fost de 957, numarul de noi regine de 330, iar cel de trantori de 357. Raportul tratori/regine = 1,08. Familiile mai mici fac de obicei mai multi trantori si mai putine regine, pe cand cele mai puternice fac mai multe regine.
Celulele mici le poate folosi de maxim 4 ori (asta inseamna ca sunt reouate rapid dupa iesirea generatiei precedente). Totusi gradul de folosire este de 1,4, asta deoarece majoritatea celulelor se construiesc mai tarziu in vara, cand familia s-a mai populat.
  Celulele de trantori si de regine se construiesc numai spre toamna si de aceea se folosesc numai o singura data. De fapt gradul de folosire este doar de 0,7. Aceasta se explica prin faptul ca toamna familia intra in declin si de multe ori unii pui de trantori sau de regine mor in celule, in stadiu de larva sau pupa.
  Un numar de trantori sunt crescuti totusi in celule de lucratoare, doar 82% sunt crescuti in celule de trantori. Este posibil ca unii din trantori sa fie din oua de lucratoare, cum se intampla la alte specii de viespi si la bondari. De fapt observatorii au constata ca si in timpul anului unele lucratoare mai depun cate un ou, dar in cuib sunt lucratoare care supravegheaza si in cateva secunde mananca acele oua. Toamna disciplina in cuib scade drastic.
  Dimensiunile celulelor de lucratoare sunt de 7+/-1mm  diametru si  23+/-2 mm adancime
Dimensiunile celulelor de trantori sunt de 11+/-1 mm diametru si 29+/-2 mm adancime
Dimensiunile celulelor de regine sunt de 12+/-1 mm diametru si 35+/-2 mm adancime
  Grosimea peretilor de cca 0,1 mm
   Stadiile de dezvoltare a unei lucratoare:
   -Ou- 5,0+/-0,2 zile
   -larva (5 stadii) - 12,3+/-3 zile
   -pupa – 15,5 +/-0,3 zile
                timp total de ecloziune – 32,4 +/-4,7 zile
  Toate aceste valori au o mare variabilitate, durata de ecloziune fiind mai mare primavara sau toamna dar si vara in vreme rece sau ploioasa, cand este lipsa de hrana.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

    Continuare
Regina depune oul nu in fundul celulei, ci in coltul hexagonului celulei, aproape de fund si bine lipit de celula. Dupa cca 5 zile din ou apare larva, care este hranita intens si creste rapid. Primele 3 naparliri sunt incomplete, adica larva ramane lipita de coaja oului si de celula cu partea posterioara. Abia a patra naparlire este completa. Acum se definitiveaza si tubul digestiv si larva elimina excremente pe fundul celulei. Ca sa nu cada din celula (care e cu capul in jos), larva are in acest stadiu o protuberanta, ca o burta, cu care se sprijine de peretele celulei. Acum larvele sunt hranite cu mai multe substante solide (carne bine maruntita de lucratoare si doice) si se dezvolta pana umplu celula. Stadiul de larva dureaza cca 12 zile, dar se poate prelungi la temperaturi mai scazute sau cand hrana e insuficienta.
Dupa acesta perioada, larva incepe sa teasa un cocon cu ajutorul unei substante secretate sub forma unui lichid care se intareste in contact cu aerul. Spre deosebire de albine, larva isi construieste capacul la celula. Toata larva se inveleste in aceasta plasa. In acest scop larva trebuie sa se intoarca in celula, ajungand si cu capul la fundul celulei, dar apoi revine la pozitia initiala. Stadiul de pupa dureaza cca 15 zile, timp in care au loc alte doua naparliri. Cand toate transformarile sunt gata, noua viespe roade capacul celulei, timp in care deja incepe sa fie hranita de lucratoare.
  Ca si la albine, e importanta o temperatura optima in perioada de pupa, altfel apar malformatii ale noii viespi. Astfel pot aparea viespi cu deformari la aripi sau chiar doar cu cioate in loc de aripi. De asemenea pot aparea deformari la inelele abdominale. Indivizii la care aripile nu le permit sa zboare, nu sunt eliminati ci fac munci in cub, fiind hranite de lucratoare.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

     Lucratoarele
Spre deosebire de albine, la V. Crabro nici o lucratoare nu traverseaza iarna. Doar tinerile regine imperechiate traverseaza iarna. Primele lucratoare apar doar in iunie, daca tinem cont ca reginele depun primele oua in mai, si durata de incubatie este de peste o luna. Asa ca exemplarele vazute in mai sunt sigur regine.
  Lucratoarele, dupa ce isi definitiveaza in celula dezvoltarea, roade capacelul si iese din celula. Curand insa va intra cu capul inainte intr-o celula goala dintre puiet. Prin miscari ale muschilor toracici ele contribuie la mentinerea temperaturii la puietul inca neeclozat, totodata antrenand muschii aripilor pentru zbor. Primele zboruri le va face dupa 2-3 zile de la eclozionare.
  O lucratoare matura are 18-25 mm lungime si o greutate de 0,5-0,6 g, de 5-6 ori mai mult ca o albina.
  Ca insecte sociale, V.Crabro au o organizare superioara insectelor solitare. Si la ele o seama de feromoni le regleaza comportamentul. Exista un feromon de recunoastere, incat o viespe straina, chiar din specia lor, nu poate intra in cuib. Si la ele unele viespi se ocupa cu cresterea puilor, altele aduc la cuib hrana, apa, materiale de constructie. Exista si o paza a cuibului, e o zona de siguranta in jurul cuibului unde intrusii sunt atacati. La un pericol se emit feromoni de alarma si atacul aparatoarelor poate fi masiv. In caz de depasirea temperaturii sau umiditatii optime in cuib, si aceste viespi pot face ventilatie la intrarea in cuib, ce nu se vede la alte specii de viespi. 
  Un lucru interesant este o anumita agresivitate care se intalneste in cuibul de V. Crabro. Ca si la alte grupuri de animale, ca la o haita de lupi de ex , exista o ierarhie, care se stabileste prin un fel de lupte intre viespi. S-a si pus o poza intitulata ,,lupte rituale". In general aceste lupte nu duc la raniri, totusi uneori sunt incercari de muscaturi sau chiar de intepare. Viespile de rang inferior trebuie sa faca gesturi de supunere fata de cele dominante, in relatiile din cuib. Nu am gasit referiri daca acest comportament agresiv se manifesta si fata de viespile care trebuie sa aduca hrana (la alte specii de viespi, cele din cuib le musca pe cele care nu pleaca destul de repede dupa hrana).
  In luna august cuibul intra in faza de reproducere. Lucratoarele isi schimba comportamentul fata de regina, o inconjoara cu mai multa atentie, in special viespile mai tinere, o hranesc abundent si o ling pe tot corpul. Acest comportament se intalneste la albine, dar nu la speciile de viespi comune. Se presupune ca de pe corpul reginei se preiau feromoni, care prin schimbul de hrana intre membrele cuibului se raspandeste la toate si ajung prin hrana si la puiet. In aceasta perioada matca oua in celulele de noi regine si in cele de trantori. Din ouale fecundate acum vor iesi regine, iar din cele nefecundate vor iesi trantori. Nu se stie exact mecanismul prin care vor iesi acum regine si nu lucratoare, totusi se presupune ca schimbarea se face din primele stadii de dezvoltare.
  In septembrie, cand incep sa iasa noile regine, regina veche incepa sa fie neglijata, reduce tot mai mult ouatul, iar ouale depuse sunt rapid mancate de catre lucratoare. Ba regina veche, uzata, incepe sa fie agresata de lucratoarele dominante, fara ca aceasta sa riposteze. In curand,la inceput de noiembrie sau chiar sfarsit de septembrie, regina veche moare, dar si populatia familiei scade rapid. Ultimele exemplare de lucratoare, ca si de trantori, mor odata cu primele temperaturi scazute.  De multe ori in cuib raman celule cu puiet inca neeclozionat, care va muri de frig sau foame. Cuibul parasit poate fi atacat tarziu de pasari sau poate fi loc bun de iernare pentru alte insecte, printre care si mamarutele.
  Nu am vorbit de durata de viata a lucratoarelor. Cercetarile au dovedit ca lucratoarele au o viata foarte scurta, media de viata fiind de cca 14 zile!! Doar rare exemplare depasesc 6 saptamani de viata.
  Ca putere, o famili are la apogeu intre 100 si 700 de indivizi.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

Regina
           La Vespa Crabro, spre deosebire de albine, numai reginele tinere, proaspat fecundate, traverseaza iarna.Cresterea de noi regine, ca si de trantori, incepe in coloniile de V.Crabro doar toamna, prin august, cand puterea coloniei este maxima.
            Celulele in care cresc regine sunt mai mari ca cele de lucratoare, cu diametrul de 12mm fata de 7 la lucratoare si adincimea de 35mm fata de 23 la lucratoare. Reginele au intre 28 si 35 mm lungime, o greutate in plina ponta de 1,1 grame (deci dublu cat o lucratoare), dar doar 0,5 g inainte de moarte. Perioada de incubatie este in medie de 37 zile, cu 5 zile mai mult decat la lucratoare, spre deosebire de albine, la care incubatia reginei este mai scurta cu 5 zile decat a lucratoarelor.
           Dupa ce ies din celule, noile regine mai stau cca o saptamana in cuib, timp in care sunt hranite intens de catre lucratoare, acumuland inca 40-50% in greutate, formand ca si albinele corpul gras, fara de care traversarea iernii nu ar putea fi posibila. Dupa aceea are loc zborul de imperechere, care este facut dimineata, pentru a evita caldurile prea mari. Zborul este un efort intens si degaja caldura mare. Lucratoarele au gasit un mijloc de protectie, regurgitand pe torace un strop de apa, care prin evaporare preia o parte din caldura excedentara. Reginele si trantorii nu au aceasta posibilitate si de aceea daca temperatura de afara e mai mare sunt obligate sa reduca viteza de zbor, ca sa evite supraincalzirea.
          Cercetari pe 14 regine au demonstrat ca 9 dintre ele s-au imperechiat cu un singur trantor, 4 cu cate doi trantori si una singura cu trei. Deci majoritatea reginelor se imperechiaza cu un singur trantor. Se presupune ca acest lucru contribuie la cresterea coeziunii cuibului, daca toate lucratoarele sunt surori si dinspre tata si dinspre mama. Unii sustin ca si la albine, roii naturali se formeaza preponderent din albine surori bune, deci si dinspre tata, si surori bune si cu regina aleasa (daca sunt roi cu matci tinere).
             Dupa imperechere, uneori in aceeasi dupamasa, regina tanara incepe sa-si caute un adapost unde va ierna. Acesta poate fi o cavitate naturala, ca o mica scorbura sau chiar una pe care regina si-o amenajeaza. Faptul ca imediat regina ocupa acest loc si intra in hibernare, este pentru a-si conserva fortele si a evita pericolele din mediul deschis.
            Primavara, dupa ce vremea se incalzeste bine, reginele supravietuitoare peste iarna isi cauta un loc potrivit pentru intemeierea unei familii. Mai departe am descris evolutia cuibului, primele 5-8 lucratoare regina le creste singura, dar pe urma intretinerea cuibului si hranirea urmatoarelor larve cad in obligatia lucratoarelor. Totusi regina ramane ca si la albine sufletul coloniei, probabil prin anumiti feromoni se pastreaza coeziunea coloniei si se regleaza toate activitatile. Daca din anumite motive regina dispare, colonia este sortita pieirii in cateva saptamani. Ca si la albine, unele lucratoare incep sa depuna oua, din care insa ies trantori, dar de multe ori pana sa iasa acesti trantori, lucratoarele dispar. Nu sunt capabile sa creasca o noua matca, cum se intampla la albine. De fapt chiar daca ar creste, tinand cont de durata lunga pana la eclozionare (37 zile), apoi timpul de imperechere, vara s-a dus si noua regina nu mai poate intemeia o familie capabila sa creasca alte regine pentru iernat.
               Perioada de maxim a familiei este cam intre 1-15 august, cand reginele pot depune pana la 40 de oua/zi. Este faza cand se produc indivizi sexuati, adica trantori si regine. Numarul lor este dupa parerea mea foarte mare fata de puterea famililor, adica o medie de 330 de noi regine si 358 trantori/fiecare familie, din cercetarea la 10 familii.
             Dupa ce incep sa iasa noile regine si trantori, lucratoarele incep sa neglijeze vechea regina, ba chiar sa fie agresata de lucratoarele dominante. Regina nu riposteaza, doar isi strange pe langa corp antenele si picioarele, spre a nu fi ranita. Ouale pe care le depune tot mai rar, sunt rapid mancate de lucratoare. La sfarsitul lui septembrie sau in octombrie, regina batrana moare si este aruncata la baza cuibului. In cazuri mai rare, regina agresata chiar paraseste cuibul si moare in afara. Uneori dupa disparitia reginei, unele lucratoare mai depun oua de trantori, dar rar sunt crescuti pana la maturitate.
  Dau mai jos o poza cu o regina in locul de hibernare, iar a doua poza cu actul imperecherii. Se vede mascului mai mic si cu antenele mai lungi si incovoiate.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  Lupte intre regine, intre lucratoare, intre trantori
    Un fenomen interesant la aceasta specie dar si la multe alte specii de viespi, este incercarea unor regine de a ocupa cuiburile altor regine din aceeasi specie.
            Fenomenul se intampla la aceasta specie in special in luna iunie si prima parte din iulie. Primavara, nu toate reginele care au supravietuit iernii incep sa-si construiasca cuiburi. Aceste regina, care probabil ies mai tarziu din hibernare sau poate chiar si-au pierdut propriul cuib, incearca sa ocupa cuibul incipient al altor surate. Fenomenul se petrece doar pana cand in cuiburi este doar puiet neeclozat sau au eclozat numai cateva lucratoare. Mai tarziu, regina cuibului este ajutata in lupta si de fiicele ei, si sansele uzurpatoarei scad. Este totusi vorba de lupte serioase, in care fie atacatoarea fie stapana cuibului pot fi ranite sau chiar omorate. Sunt si cazuri cand mor ambele combatante si familia ramane orfana, eventual se bezmeticeste si in cateva saptamani se prapadeste. Sunt cazuri cand in decursul acestei perioade, la un cuib se pot gasi pe rand pana la 10 sau chiar mai multe regine moarte. Uneori agresoarea reuseste sa omoare regina cuibului si sa devina ea stapana. In aceste lupte pot sa moara sau sa fie ranite si multe lucratoare, slabind astfel puterea familiei si intarziind eventuala dezvoltare.
           Se apreciaza ca acest comportament este unul premergator aparitiei unor specii parazite. Din genul Vespa in asemenea comportament in are Vespa Dybowski. Aceasta specie oarecum rara, intalnita in Rusia Asiatica, sudul Chinei, Thailanda, Coreea, Japonia, are capul si toracele asemanator cu al V. Crabro, dar abdomenul complet negru. Desi pot sa-si intemeieze propriile cuiburi, s-a constatat ca 2/3 din reginele care trec iarna, ocupa prin forta cuiburile la V. Crabro sau V. Simillima. Regina gazda este omorata si intrusa depune propriile oua, iar lucratoarele din cuibul-gazda vor creste puii noii regine.
             Fenomenul de uzurpare a cuibului intre reginele de V. Crabro se considera si un mijloc de reglare al populatiilor din aceasta specie. De fapt, daca tinem cont de ce am scris pana acum, ca o familie medie produce 330 de noi regine, ar insemna ca daca toate acestea ar face in primul an cuburi, am avea sa zic 300 cuiburi in primul an, 90.000 de cuiburi in al doilea an si 8,1 miliarde de cuiburi numai in trei ani de la o regina!!!! Cum populatia acestei specii este cam constanta, deducem ca din cele 330 de regine scoase in toamna, trebuie ca in al doilea an doar una sa isi intemeieze o familie reusita. Probabil nu toate se fecundeaza, altele nu trverseaza iarna sau cad prada unor daunatori, insa si aceasta lupta pentru cuiburi omoara reginele excedentare. Aceasta face ca ideea de a ucide in primavara reginele vazute sa nu mai para asa de eficienta in dorinta de a reduce numarul acestor viespi, deoarece lupta intre rivale poate produce mai multa paguba cuiburilor decat daca acestea s-ar dezvolta nederanjate de nimic.
            Sunt semnalate si cazuri mai curioase, cand o regina care avea propriul cuib, a atacat si ucis regina din alt cuib, a incercat o vreme sa le intretina pe amandoua, dar pana la urma ambele cuiburi s-au distrus.
           Exista si lupte intre lucratoare. V. Crabro este mai teritoriala ca alte specii. Exista lupte intre lucratoarele diferitelor familii in zonele de hranire. Si aceste lupte pot avea diferite grade de violenta. Uneori este doar o masurare a fortelor, strangere cu mandibulele fara a face raniri. Luptele pot dura 15-30 sau chiar 45 de minute si in sfarsit o combatanta cedeaza si zboara. Totusi uneori chiar in momentul separarii, cea invingatoare o poate ataca mortal pe rivala. Se presupune ca dupa o astfel de lupta, cea care a fugit va evita ulterior apropierea de invingatoare. Sunt si confruntari violente cand rivalele se musca sau se inteapa, producand raniri, paralizii sau chiar moartea. Poate si asta este o modalitate de reglare a populatiilor.
   Exista si confruntari intre trantori, care se musca cu mandibulele, dar nu se ranesc, cel mai slab cedand.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

                           Trantorii
          Sunt usor de recunoscut fata de celelalte caste de catre specialisti. Caracteristice ii sunt antenele ceva mai inchise la culoare si incovoiate spre varf. Ca si la celelalte viespi, ca si la albine, antenele masculilor au 13 segmente fata de cele 12 de la regine si lucratoare. Se pare ca antenele mai mari au un rol in gasirea partenerelor. Si abdomenul are la masculi 7 segmente fata de 6 ale femelelor. Ultimul segment nu e asa ascutit ci mai rotunjit. Are mandibulele mai putin dezvoltate. De fapt intregul cap este mai mic si mai fin . Aripile sunt relativ lungi. Un mascul ajunge la 21-28 mm lungime si cantareste 0,6-0,7 g.  Cum am mai spus, cam 18% dintre trantori sunt produsi in celule de lucratoare. Cum celulele de lucratoare sunt mai mici (7 mm diametru) fata de 11 cele de trantori, si trantorii iesiti din celule de lucratoare se deosebesc evident de cei crescuti din celulele normale de trantori. Masculii nu au ac, doar lucratoarele si regina, ca de fapt la toate acuelatele. Asemanarea foarte mare cu lucratoarele, apara trantorii de eventualii atacatori. Daca este prins, un mascul executa cu abdomenul miscari ca si cand ar intepa, reusind sa sperie cu asta atacatorii.
              Primii trantori la V. Crabro apar in a doua jumatate a lui august, inainte de aparitia primelor regine (protandrie). Ei raman un timp in cuib, acumuland energie. Desi nu sunt facuti pentru munca, trantorii de la aceasta specie participa la unele munci in colonie. S-au vazut preluid hrana (acea carne bine maruntita) de la lucratoare, maruntind-o mai mult si repartizand-o la larve. Totusi asta ocazional. Ei si incalzesc uneori puietul, dar evacuarea reziduurilor de digestie de la larve este in toamna sarcina lor aproape exclusiva.
           Proportia intre trantori si regine este in medie un raport 1,1/1 si sunt o medie de 357/familie. Coloniile mai slabe produc putine regine sau deloc, deci proportional mai multi trantori, iar cele puternice cresc mai multe regine decat trantori. Si familiile orfane produc trantori, dar din oua depuse de lucratoare.
               Un lucru interesant este ca la V. Crabro, in familia normala sunt foarte putini trantori din oua de lucratoare, spre deosebire de alte specii de viespii la care un procent de 3-48% din trantori sunt depusi de lucratoare.
              Cand, intr-o zi frumoasa, un mascul paraseste cuibul, el nu se mai intoarce acolo, desi face dimineata un zbor de recunoastere. Restul vietii si-l petrece in libertate. Contrar trantorilor de albine, cei de V. Crabro se ingrijesc singuri de propria hranire dupa ce parasesc cuibul. Des se vad toamna in cautare de nectar pe diferite specii de plante, de ex pe flori de iedera. De asemenea se vad zeci de masculi, pana la 100, stransi pentru odihna. De asemenea se pot vedea zburand intre orele 9-12, pe diferite rute individualizate, in cautare de partenere. Reginele ies de obicei la zbor in primele ore ale diminetii si atunci are loc imperecherea.
           Uneori masculii sunt atrasi de cuiburile cu tinere regine, se apropie de ele dar sunt de multe ori atacati de lucratoarele cuibului si pot fi omorati, incat in jurul cuibului sunt de multe ori trantori morti. Chiar si proprii trantori, dupa perioada de stationare si ingrijire in cuib, sunt agresati si se pare ca plecarea lor definitiva din cuib este fortata de lucratoare, care altfel pot chiar sa-i omoare.
           Feromonii sexuali atrag masculii de la distante mari. S-au facut in Anglia cercetari si s-a stabilit ca chiar masculi aflati la 100 km departare, au fost atrasi de acesti hormoni!
                  Un mascul poate fecunda mai multe femele, dar asta se intampla foarte rar. Cum am mai spus, si reginele de V. Crabro se imperecheaza de obicei doar cu un mascul, rar cu doi si foarte rar cu trei. Dupa faza de imperechere, masculii mor in cateva saptamani, cel mai tarziu la primul frig.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

#21
                  Hranirea
              Se stie ca familia Vespidae cuprinde cca 5000 specii de insecte , adica aproape toate speciile numite generic viespii (cu exceptia celor care nu isi pliaza aripile in repaus). Aproape toate acestea sunt caracterizate prin faptul ca isi hranesc larvele cu carne, dar adultii sunt ierbivori, deci se hranesc cu sucuri, nectar, substante dulci, uneori si polen.
           Vespa Crabro se incadreaza exact in caracteristicile familiei, adica vaneaza insecte, insa numai pentru hrana larvelor, adultii consumand seva unor copaci (ex stejar sau pin), nectar, fructe coapte, sucuri dulci etc. Se spune ca tubul digestiv al adultilor nu le permite sa consume hrana solida, doar lichide. De la inceput spun ca V. Crabro isi adapteaza meniul in functie de oferta locala. Se constata o foarte mare variabilitate a ponderii diferitelor tipuri de insecte vanate, chiar in familii de viespi din aceeasi zona. De aceea trebuie sa privim cu circumspectie datele statistice prezentate mai departe.
-   Dipterele – insecte cu doua aripi, in special muste, au de departe cea mai mare pondere in hrana larvelor, uneori 90%.
-   Himenopterele – viespi, albine si uneori bondari sunt parte din hrana V. Crabro, dar se sustine ca ponderea nu este asa de mare si specia este trecuta gresit ca daunator al albinelor
In afara de acestea, in hrana gargaunilor mai sunt specii de molii, lacuste, libelule, greieri, gandaci, omizi, paianjeni, chiar animale mici cum ar fi soparle.
   Se apreciaza ca o familie de gargauni nu consuma intre iunie si septembrie mai mult de 10-15 albine pe zi. Asta pentru ca putine dintre lucratoare sunt specializate in a vana albine. De fapt vanatoarea de albine sau viespi nu este fara pericole, uneori atacatorul este intepat in zona mandibulelor, fiind paralizat astfel. Vanarea viespilor comune, ca si a moliilor, face din V. Crabro un aliat al stuparilor.
   O familie mare consuma cateva kg de insecte intr-un an, marea majoritate insecte daunatoare. Alte date des repetate, dar care imi par exagerate, spun ca in maximul de dezvoltare, o familie consuma 0,5 kg de insecte/zi!
  Locurile de vanatoare sunt diferitele specii de flori frecventate de insectele vanate, gardurile vii, marginile de padure, gramezile de gunoi, turmele de vite, oriunde unde sunt insecte. Acopera o suprafata destul de mare in jurul cuibului (pana la 1,6 km) si unele lucratoare se pot specializa pe o anumita specie de prada.
  Prada e abordata in zbor, rapid. Se pare insa ca acuitatea vizuala a gargaunului este slaba, uneori se vede atacand frunze uscate, capete de cuie ruginite, alte obiecte intunecate, de o anumita marime. Desi e bun zburator si ataca fulgerator, majoritatea atacurilor se soldeaza cu esec. Daca totusi insecta este prinsa, este ucisa rapid cu o muscatura cu mandibulele puternice. Doar rar, cand apararea victimei este puternica, gargaunul foloseste si acul pentru a ucide. Ocazional poate duce prada intreaga la cuib, dar de cele mai multe ori transeaza prada la fata locului. In acest scop, dupa ce o ucide, duce prada pe o frunza sau o ramura de copac. Acolo, de multe ori cu capul in jos si sprijinindu-se doar cu unul sau doua picioare posterioare (vezi o poza pusa mai la inceputul topicului), indeparteaza de la victima capul, abdomenul, aripile si picioarele. Foloseste din ea doar muschii toracici, pe care ii marunteste cu mandibulele, formand o bila de carne pe care o transporta la cuib. Uneori insecta ucisa e asa de mare incat viespea e nevoita sa faca mai multe drumuri cu prada. Prada foarte mica, muste, tantari, omizi etc este amestecata in integralitate cu mandibulele si inghitita in gusa, dupa care viespea poate sa-si continue vanatoarea.
  In cuib hrana este impartita larvelor fie de catre viespea care a adus-o, fie de lucratoarele din cuib care ingrijesc doar de pui, fie chiar de trantori uneori. In toate cazurile hrana este maruntita inca o data si este data in portii mici.
Un lucru foarte interesant caracteristic multor specii de viespi, dar despre care nu am gasit vorbindu-se la V. Crabro dar care cred ca exista, este faptul ca larvele produc un lichid clar, preluat de lucratoare si care se pare ca este buna parte din hrana lor! Adica adultii se hranesc cu carne, dar care este procesata de larve. Poate asta explica faptul ca in toamna, familia de viespi se stinge repede, iar ultimul puiet este abandonat in diferite stadii, cand nu mai sunt larve de lucratoare ci doar de regine si trantori, care nu mai furnizeaza adultilor acea hrana.
   In poza de mai jos, un pui de soparla devorat de un gargaun:
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

    Dau o statistica despre ce aduc culegatoarele la cuib:
Observatia s-a facut in iunie-iulie, la un cuib de Vespa Crabro Flavofasciata, deci nu subspecia europeana (traieste in Japonia). S-au urmarit 1033 de zboruri.
-   in 57% din aceste zboruri, culegatoarele aduceau carbohidrati (seva de plante sau arbori, nectar, suc de fructe etc)
-   13% hrana animala (in special insecte)
-   7% apa
-   17% materiale de constructie
-   5% aparent nu aduc nimic.
  Se apreciaza ca aceasta distributie se poate modifica in decursul anului, dupa nevoile coloniei. Toamna nu se mai aduc materiale de constructie, dar hrana proteica, animala, poate avea o pondere mai mare, pana la 36% din zboruri.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

 
   Numarul si durata zborurilor
  Durata medie a unui zbor difera dupa tipul de activitate:
-   pentru carbohidrati, durata medie a unui zbor este 13,3 minute (12+/-8 minute)
-   pentru vanat – 10,8 min (8+/-5)
-   pentru materiale de constructie – 6,3 min (7+/-6)
-   pentru apa – 2,9 minute

O alta statistica interesanta este numarul si durata zborurilor unei lucratoare intr-o zi-lumina:
- numarul zborurilor intre orele 5 si 21, in 22.07.2004    - 38 de zboruri
-timpul mediu de vanatoare   -15 min.
- timpul mediu in cuib            -27 min.
- cea mai scurta vanatoare  - 3 min.
- cea mai lunga vanatoare  - 37 min.
- cea mai scurta stationare in cuib  - 3 min.
- cea mai lunga stationare in cuib   - 60 min.
- cele mai multe zboruri/ora, intre orele 10-11     -4 zboruri
- cele mai putine zboruri, intre orele 18-19          - 1 zbor

  Dupa cum se vede, intre cele doua statistici sunt unele diferente. Cred ca este vorba de conditiile concrete ale fiecarei zone, abundenta vanatului si distanta acestuia fata de cuib. Am mai spus ca aria de activitate a lucratoarelor se poate intinde pana la 1,5-1,6 km de cuib. Este evident ca familiile de viespii nu-si gasesc prea usor hrana, daca trebuie sa se deplaseze pana la asa distante fata de cuib.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  Si o diagrama foarte interesanta, cu numarul si zborurilor pe timp de 24 de ore la o familie de Vespa crabro:
Inregistrarea s-a facut cu o minivideocamera, la o familie de putere medie. Pentru a da niste rezultate cat mai aproape de realitate, inregistrarea s-a facut pe o perioada de 10 zile si s-a facut media pentru fiecare ora. Frecventa zborurilor poate varia foarte mult de la o zi la alta, functie de starea vremii (precipitatii, temperaturi scazute, vant, arsitza etc).
  Graficul arata pe orizontala cele 24 de ore ale zilei iar pe verticala numarul de treceri prin zona de supraveghere. Se inregistreaza atat plecarile cat si venirile, cu rezerva ca nu se stie daca aceste zboruri au fost dupa hrana sau doar mai aproape de cuib.
  O constatare foarte importanta a monitorizarii zborurilor este ca Vespa Crabro este activa in afara cuibului atat ziua cat si noaptea. Se observa clar ca sunt doua maxime ale intensitatii zborurilor, unul la orele 12-13 si altul la orele 21-23! Daca tinem cont ca intr-o buna parte din zborurile de zi viespile aduc sucuri de plante sau materiale de constructie, si presupunem ca noaptea lucratoarele doar vaneaza vietati de noapte, inseamna ca activitatea de noapte a acestor viespii este foarte importanta pentru noi. Sa retinem ca molia cerii este activa doar noaptea si este una din prazile frecvente pentru gargauni. Zborurile nocturne sunt mai intense cand pe ziua vremea nu a permis zboruri si familia nu a fost aprovizionata cu hrana necesara. Spre deosebire de albine, viespile nu-si fac in cuib rezerve de hrana. Din acest motiv sunt obligate sa zboare si in conditii nefavorabile, zborul fiind oprit numai la ploi puternice, cand de fapt nici nu se praea gaseste vanat, insectele oprind zborul in asemenea conditii. Tinand cont ca in hrana Vespei Crabro se includ si alte specii de viespi si mai cu seama ca ea vaneaza seara si noaptea molia cerii , care este activa in preajma stupilor, nu e de mirare ca unii stupari francezi chiar tin pe langa stupina o familie de Vespa crabro. Pe langa molia cerii, aceste viespi vaneaza chiar fluturi cap-de-mort, dar si alte insecte nocturne daunatoare pentru culturi sau copaci. Sunt putine specii de viespi cu activitate nocturna si de aceea aceasta e cu atat mai valoroasa.
  Aceasta activitate nocturna si atractia pe care aceasta specie o are fata de sursele de lumina (insusire pe care alte specii de viespi nu o au), poate sa ne aduca in camera asemenea lucratoare nocturne. Lumina puternica le dezorienteaza si pot produce panica pentru oamenii din apropiere. O solutie ar fi stingerea sursei de lumina, viespea imediat reorientandu-se si iesind din incapere. Daca nu, se poate sa aprindem lumina intr-o alta camera si sa o stingem in camera locuita, astfel viespea se va duce in acea camera, de unde o putem evacua.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

   Agresivitatea Vespei Crabro
  Aceasta specie are o faima de viespe foarte agresiva si periculoasa. La multe popoare circula ,vorba' ca 3 gargauni ucid un om si 7 ucid un cal. De fapt intr-o zona a Italiei se chiar numeste Ammazzacavalli, adica Ucide-cal. In realitate aceasta specie nu este agresiva decat in circumstante bine stabilite. Omul ii este indiferent in locuri deschise, ba chiar nu deranjeaza pe cei care ies sa zic la iarba verde, si la care viepile comune dau tarcoale la sucurile dulci, la cafele si dulceturi. Aceasta specie este mai putin atrasa de acest dulciuri. Cu adevarat agresiva este insa in preajma cuibului. Au o raza de siguranta de 0,5-5 m de la cuib, unde poate ataca pe orice fiinta care se apropie. Cele care au cuibul in pamant sunt chiar mai sensibile. Daca intrusul nu se indeparteaza, atacul poate fi masiv, cu un mare numar de lucratoare. Masurile de protectie sunt in genereal aceleasi ca si fata de albine. Nu este bine sa facem miscari bruste, mare zgomot, sa mirosim a parfumuri, sa strivim viespii, care degaja atunci multi feromoni de atac. O familie odata deranjata este mai agresiva si isi mareste zona de protectie.
  Cercetari mai amanuntite au desprins realitatea de fabulatii. Intr-adevar, intepatura acestor viespii este foarte dureroasa. Aceasta din cauza marimii si diametrul acului, care poate patrunde in straturi mai adanci ale pielii si din cauza compozitiei veninului, diferit de al altor specii de viespi sau de al albinelor.
  Astfel acul are o lungime intre 3,4 si 3,7 mm fata de 2,5mm la albine si 2,6 la viespile comune. Diametrul este de 2-3 sutimi de mm la varf, 5-6 sutimi la mijloc si 8-9 sutimi de mm la baza. Ca si la celelalte viespii, acul este neted si retractil, deci nu ramane in rana. Pentru ca este folosit si la uciderea prazii, viespea poate injecta o cantitate mica din veninul disponibil si poate executa intepaturi repetate, pe cand albinele folosesc acul doar la aparare in general de animale mari, de aceea dispun de venin proportional mai mult si pe care il injecteaza in intregime, albina care inteapa murind.
  Punga de venin la Vespa Crabro are o capacitate de cca 50 mg de venin, sau cca 19 mg substanta uscata. Mai interesanta este compozitia chimica a veninului. Acesta contine multe componente care produc durerea si din aceasta cauza intepatura gargaun este mai dureroasa decat cea de viespe comuna sau de albina. Totusi componentele din venin care sunt cu adevarat periculoase pentru viata, sunt in procent mai redus, de aceea in comparatie cu veninul altor vietuitoare, veninul Vespei Crabro are o tocsicitate mai scazuta.
  Nu o sa citez componentele aestui venin, dar amintesc ca contine cea mai mare cantitate(5%) de acetilcolina, cel mai mare procentaj din veninurile din lumea animala. Aceasta, alaturi de alte amine ca Histaminele si serotonina produc o durere intensa, dar nu sunt periculoase, fiind disociate rapid in organism. De asemenea veninul contine chinine (niste peptide cu numar mai redus de molecule, care produc contractii ale muschilor netezi si scadere a tensiunii, de asemenea senzatii de durere). Aceste chinine se gasesc si in veninul de viespii comune, dar nu si la albine.
 
Dau mai jos un tabel cu toxicitatea comparativa a catorva tipuri de veninuri:

Familie     Specie                            Doza Letala (LD50 (mg/kg))*
Apidae     Apis mellifera           2,8
Mutillidae     Dasymutilla klugii   A      71
Vespidae     Vespa mandarinia japonica       4,1
Vespidae     Vespa simillima xanthoptera   -   3,1
Vespidae     Vespa luctuosa   -       1,8
Vespidae     Vespa tropica   -       2,8
Vespidae     Polistes canadensis   -  2,4
Vespidae     Vespula squamosa   -      3,5
Vespidae     Dolichovespula maculata   -  30
Vespidae     Vespa crabro                      10
Formicidae  Pogonomyrmex maricopa      0,12

*   LD-50 Este un indicator de toxicitate cu urmatoarea semnificatie: LD inseamna doza letala. LD-50   inseamna in cazul de fata cantitatea de venin care produce moartea unui procent de 50% din animalele de experienta. In cazul nostru s-au folosit soareci, dare se mai pot folosi sobolani sau chiar alte animale, dar care trebuie specificate. LD se poate folosi si la masurarea nocivitatii radiatiilor sau a gazelor toxice, cand se folosesc alte unitati de masura. 
   Dupa acewste explicatii se intelege ca o substanta este cu atat mai toxica cu cat LD-50 este mai mic, adica este necesara o cantitate mai mica de venin/kg de animal, ca sa produca decesul a 50% din animalele de experienta.
  Se observa din tabel ca veninul de albina este de peste 3 ori mai toxic decat cel de gargaun. De asemenea ca veninul acelor viespi uriase din Japonia este dublu de toxic decat al gargaunului, dar si ca veninul acelei specii de furnici este de aproape 100 de ori mai puternic decat al gargaunului.

  In concluzie, desi intepatura gargaunului este foarte dureroasa, nu este foarte periculoasa pentru om sau animale. De fapt se spune ca pentru a omora un om sanatos ar fi necesare 500-1000 de intepaturi de gargaun. Ca si la intepaturile de albine, un procent de 2-3% din populatie are alergie la acest tip de venin si pot muri chiar si de la o singura intepatura.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

    Daunatori ai Veapei Crabro
Mai mult decat daunatorii externi, populatiile de Vespa Crabro se autoregleaza prin lupte intre regine pentru cuiburi sau chiar lupte intre lucratoare la locurile de procurare a hranei.
Ca daunatori propriuzisi am amintit inainte dar repet si aici despre o specie de viespe si anume Vespa Dybowski. Aceasta specie oarecum rara, intalnita in Rusia Asiatica, sudul Chinei, Thailanda, Coreea, Japonia, are capul si toracele asemanator cu al V. Crabro, dar abdomenul complet negru. Desi pot sa-si intemeieze propriile cuiburi, s-a constatat ca 2/3 din reginele care trec iarna, ocupa prin forta cuiburile la V. Crabro sau V. Simillima. Regina gazda este omorata si intrusa depune propriile oua, iar lucratoarele din cuibul-gazda vor creste puii noii regine.
Un alt dusman interesant este o specie de molie, Aphomia sociella
Aceasta este o specie destul de asemanatoare cu molia cerii, putin mai mica decat molia mare a cerii, Galleria mellonella L. (are anvergura aripilor 30 mm, fata de cca 40 mm cat are molia mare a cerii).
Aceasta molie este activa intre lunile mai-septembrie. De fapt larvele ei sunt periculoase pentru cuiburile de viespii. Spre deosebire de molia cerii, acestea nu au nevoie de ceara pentru dezvoltare. Femelele sunt active noaptea. Se pare ca dupa miros descopere cuiburile de bondari sau de viespi solitare. Mai rar infesteaza cuiburile de viespi sociale cum ar fi Dolichovespula saxonica sau Vespa crabro. Depune pachete de cateva sute de oua in zonele cu acces greu din cuib, de obicei in partea superioara a cuibului, intre fagur si anvelopa de celuloza a cuibului. Dupa cateva zile, din oua ies larve foarte mici, care initial se hranesc cu resturi din fagurii de celuloza. Pe masura ce cresc, se extind si la celulele cu larve de viespi, devorandu-le. Interesant ca Viespile sunt fara aparare in fata acestui daunator, ele abandoneaza larvele atacate si isi restrang tot mai mult cuibul. Familia intra in declin si chiar colonii puternice pot fi distruse in cateva saptamani. La Dolichovespula saxonica se intalnesc uneori incercari de aparare, prin construirea unor pereti verticali din celuloza, care sa separe zona infeststa de cuib, pereti usor depasiti de larvelee de molii. Inpuparea se face tot in cuib, pupele formand coconi asezatii unul langa altul si acoperiti cu o matase rezistenta.
Inca nu s-a elucidat cum poate patrunde molia in colonia de viespi, mereu active si care chiar au molii asemanatoare ca hrana. Unii chiar presupun ca femela depune ouale undeva la intrare si sunt carate pe picioare in colonie de catre lucratoare, dar asta e putin probabil. Inclin sa cred ca anumiti feromoni comuni permit moliei sa treaca neobservata in cuib, pana depune ponta.
Protectori ai bondarilor si a viespilor chiar cauta sa salveze coloniile atacate fie prin culegerea larvelor de molii (cam dificil la insecte agresive) sau prin tratarea cu substante antimolii, cum ar fi un anume bacil, Bacillus thuringiensis, care ataca larvele de molii, fara a dauna albinelor sau viespilor, substante  procurate chiar din farmaciile pentru apicultori.
Si o alta specie de molii, Plodia interpunctella, poate ataca si distruge familii mai slabe de viespi in acelasi mod.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

soadi

 Si unul ...faultat. :zzz:

stefan1

  O observatie foarte interesanta despre comportamentul Vespei crabro:
  In scurta lor viata, aceste viespi se spune ca nu dorm deloc. Camere care le inregistrau permanent comportamentul au surprins insa un comportament surprinzator. Mai cu seama in orele de dimineata devreme, la un moment dat, ca la un semnal, toata activitatea din cuib inceteaza complet. Se zice ca nici macar antenele, care sunt mereu in miscare, atunci sunt imobile. Tot cuibul arata impietrit ca intr-un stop-cadru pentru 30-60 secunde, fara nici un sunet si nici o miscare. Dupa aceasta, ca la un alt semnal, activitatea se reia normal. Fenomenul se repeta la 15-20 de minute.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

pharaonu75

Tin un minut de reculegere pentru semenii lor cazuti in lupta cu stuparul! :rotfl:
Planurile nu inseamna nimic. Planificarea e totul. (Dwight Eisenhower)<br />Sun Photo     YouTube