Papadie

Creat de sebyman, Mai 03, 2017, 10:51:48 AM

« precedentul - următorul »

sebyman

Anul acesta am renuntat la rapita pentru papadie.pentru mine e o premiera.m as bucura daca din cei cu mai multa experienta in spate ar dori sa impartaseasca impresii ,pareri legat de acest cules.multumesc

oroles

Eu din ce  vazut albinele culeg papadie doar daca nu au alternative.
Moinesti - jud. Bacau - 31 de ani

sebyman

Prin toata literatura spune ca ar da cam 200 de kg la ha.mai bine ca rapita.insa se stie ca nu prea bate teoria cu practica, de asta am rugat colegii poate prezinta cineva situatia reala

stefan1

Citat din: oroles din Mai 03, 2017, 12:05:44 PM
Eu din ce  vazut albinele culeg papadie doar daca nu au alternative.

  Cam asa este. Desi are o oferta buna de nectar si foarte buna de polen, papadia nu prea este vizitata de albine in cazul in care are culesuri alternative (de ex pomii fructiferi, salcia, castanul, rapita etc). In general in zone de munte, unde nu au multe alternative, se poate obtine miere monoflora de papadie. Aceasta este de culoare galben aurie sau chilimbarie, cu un miros cam neplacut, ca de amoniac si aromata, putin amaruie si groasa (continutul de apa sub 18%). Are mai multa glucoza decat fructoza (fructoza/glucoza = 0,99 ca raport mediu si mierea cristalizeaza repede cu cristale mai mari sau mai mici. Se preteaza pentru miere cremizata. Are aciditate mai scazuta decat alte tipuri de miere (pH intre 4 ,0 si 4,9 cu o medie de 4,5), ceea ce face ca HMF-ul acestei mieri sa creasca mai incet ca la alte sorturi. Are o mineralizare destul de mare (conductivitate electrica mare).
  Un avantaj al papadiei este ca poate asigura o sursa de cules de mai lunga durata, in special in prima parte a sezonului activ. Exista in lume cca 2000 de specii de papadie dintre care si la noi vreo 10. Sunt si specii cu inflorire tarzie.
  Interesant, si daca mierea de papadie are o pondere scazuta intr-un esantion de miere, ea isi face simtit gustul, nu neaparat rau.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  Luna aprilie si mai sunt luni de varf si la infloritul papadiei, desi aceasta poate inflori pana in toamna tarziu. De aceea sa mai scriu putin despre aceasta specie.
Genul Taraxacum cuprinde mai multe specii cu cateva caracteristici asemanatoare. Sunt plante perene de talie mica (20-30 cm rar pana la 60 cm). Au o radacina pivotanta puternica terminata cu o rozeta din care la nivelul solului cresc mai multe frunze de forme destul de diferite, totusi de obicei cu marginile adanc zimtate. Tot din rozeta cresc mai multe tije terminate cu cate o inflorescenta de obicei de culoare galbena, continand cateva zeci pana la peste o suta de flori tubulare. Toate partile plantei daca se rup secreta un suc laptos, caracteristic. Tijele sunt tubulare si neramificate. Partile aeriene se usuca toamna, dar din radacina perena cresc alte frunze si tije florale in anul urmator.
  O alta caracteristica a genului este ca se pot inmulti atat sexuat dar si asexuat prin asanumita apomixie, care da exemplare identice cu planta-mama. Aceste moduri de inmultire a dus la aparitia a foarte multe forme intermediare, incat e greu sa se stabileasca granite precise intre specii, astfel ca genul cuprinde intre cateva zeci de specii pana la cateva mii de specii dupa alti autori. Ca sa se faca totusi o organizare a genului s-au stabilit mai multe sectiuni ale genului fiecare avand mai multe sau mai putine specii.
  Cea mai cunoscuta specie a genului este papadia, cu numele stiintific Taraxacum officinalis. O alta specie interesanta este papadia ruseasca (Taraxacum kok-saghyz). Aceasta a fost descoperita in 1930 in Kazahstan si a inceput sa fie cercetata pentru continutul ridicat de cauciuc din radacinile sale (de fapt si papadia noastra are o anumita cantitate de cauciuc, dar la specia ruseasca acesta se ridica la 17% din masa uscata a radacinilor).De fapt in 1941 rusii si-au acoperit 30% din necesarul de cauciuc din67000 hectare de papadie ruseasca. Si nemtii au facut cercetari cu aceasta specie, chiar la Auschwitz s-a format o grupa de 150-250 de detinuti care au lucrat la acest proiect. Dupa terminarea razboiului cercetarile au fost abandonate si s-a revenit la arborele de cauciuc pentru obtinerea cauciucului natural (cam de aceeasi calitate cu cel din papadie), dar in ultima vreme s-au reluat aceste cercetari.
  Intrerup aici pentru ca imi merge rau internetul.

  https://ro.sputnik.md/romanian.ruvr.ru/2012_05_23/75712435/
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

Aurelian A.

Dupa ce se termina pomii probabil o sa fie cautata si papadia,pana acum eu nu am vz albine pe ea
"Nu sunt destept,dar cand privesc in jur prind curaj." Ion Creanga

stefan1

#6
  Sunt si alte genuri de plante cu aspect foarte asemanator cu papadia si cu care aceasta poate fi confundata.
  Un astfel de gen este genul Leontodon.
  Vezi aici poze cu diferite specii de Leontodon:
  https://www.google.com/search?q=Leontodon-Arten&client=firefox-b&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjHr5PDlMXaAhVBJFAKHYq2DY8Q_AUICigB&biw=1706&bih=919

  Interesant ca in unele tari speciile din genul Taraxacum si cele din genul Leontodon au acelasi nume popular. De exemplu in germana se numesc "Löwenzahn" care inseamna "dintii leului" (se refera la forma frunzelor, care la ambele genuri sunt puternic zimtate). Si in franceza papadia se numeste si "dent-de-lion" iar speciile de Leontodon se numestc si 'liondents' sau 'léontodons'. De remarcat si confuziile ce se pot crea avand doua specii diferite cu acelasi nume popular. Se stie ca papadia comuna (Taraxacum officinalis) are multe virtuti medicinale cunoscute de multa vreme. Oamenii culegeau "Löwenzahn", dar cu acelasi nume erau si speciile de Leontodon, care nu aveau aceleasi proprietati medicinale. Dar confuzia s-a raspandit si in carti, autorii stiind ca "Löwenzahn" se foloseste la diferite afectiuni, dar proprietatile atribuindu-le genului Leontodon.  Mai recent insa s-a descoperit si o situatie inversa, de exemplu in tratarea leucemiei papadia obisnuita nu are nici un efect, pe cand intr-o specie de Leontodont s-a gasit un principiu foarte activ in tratarea leucemiei. Se intalneste destul de mult in Europa. Prefera soluri calcaroase si ocupa unele zone premontane sau montane. Astfel specia  Leontodon hispidus se intalneste in zone inalte, dar unde nu pasc animalele (nu suporta pascutul) ci se folosesc prin cosire la producerea de fan. Deoarece nu sunt multe specii valoroase care sa creasca la acele altitudini, aceasta specie se numeste in germana si Bergfettweide 'grasimea muntelui-fâneață' sau "Milchkrautweide" (buruiana de lapte). Infloreste cca o luna, dar din pacate principalii polenizatori sut gandaceii, fluturii si bondarii.
  Cateva caracteristici care deosebesc cele doua genuri de plante ar fi:
- inflorescentele la papadia comuna sunt mai mari (ca numar de flori tubulare)
- tijele la papadie sunt goale iar la Leontodon sunt pline
- tijele la papadie sunt fara peri, iar celelalte cu perisori
- semintele la ambele genuri au acele umbrelute pufoase (papusuri) care le ajuta la raspandire, dar la papadie acestea au o coada lunga, pe cand la Leontodon umbrelutele se prind direct de samanta fara nici o codita
- papul papadiei este higroscopic, deci se imbiba cu apa pe cand la Leontodon e impermeabil la apa

  Un alt gen de plante inrudite cu papadia este genul Hypochaeris. O specie din acest gen este numita popular 'buruiana porceasca' (vezi poza). Aceasta are alta perioada de inflorire (mai-august), tijele sunt pline si pot fi ramificate.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

Aurel

    Cine stie daca inul este planta melifera?Intreb pentru ca nu fac pastoral, iar baza melifera din zona mea s-a redus considerabil.Sant inconjurat de o mare suprafata de in  si nu stiu la ce sa ma astept.

bmdna

Citat din: Aurel din Aprilie 19, 2018, 08:18:06 AM
    Cine stie daca inul este planta melifera?Intreb pentru ca nu fac pastoral, iar baza melifera din zona mea s-a redus considerabil.Sant inconjurat de o mare suprafata de in  si nu stiu la ce sa ma astept.

In literatura cifrele sint usor contradictorii. De la tara la tara cifrele variaza de la 0 la 15 kg miere la hectar. In unele izvoare ruse se spune ca ofera un cules de intretinere de pana la 15 kg la hectar. In altele 2 kg la hectar. Nectarul de in are un continut relativ scazut de zaharuri. Undeva am gasit ca in Romania productia de miere la hectarul de in ar fi de pana la 10 kg. Cred ca depinde foarte mult de temperatura din momentul infloririi si, poate, de durata scurta de inflorire (5-10 zile). Culoarea mierii de in ar fi deschisa.
Daca totul a iesit bine, inseamna ca ai gresit undeva!

Aurel

  Multumesc pentru informatii.Urmeaza sa-mi fac planurile :hi:

floricica

Va rog sa-mi spuneti daca biscya este toxic pentru albine.In perioada aceasta se stropeste rapita.

pistol28

DA

Biscaya 240 OD Substanta activa: tiacloprid 240 g/l

Rapita
Se utilizeaza la doza de 0,3 l/ha pentru un tratament pentru a combate gândacul lucios (Meligethes aeneus) si gargarita silicvelor (Ceutorrhynchus assimillis). Tratamentul se efectueaza la avertizare cu cantitati de solutie de 300-400 l/ha. Biscaya poate fi utilizat fara restrictii in perioada infloritului. Apicultorii vor fi atentionati inainte de efectuarea tratamentului. Timp de pauza: 30 zile.

https://www.bayercropscience.ro/produse.php?action=produse&prod=208&subcatIDg=9
Trebuie sa stii sa vezi,
ca sa prevezi
si sa prevezi ca sa previi

stefan1

  Sa ne intoarcem la papadie.
Denumirea științifică a genului (Taraxacum) apare în literatura medievală și este probabil derivat din arabă tharakchakon, ceea ce înseamnă o plantă cu un gust amar. O alta posibila etimologie este din numele grecesc al inflamatiei ochiului - taraksis, inflamatie tratata cu papadie. Numele speciei "officinale" provine de la numele latin pentru farmacie (Officina) și indica faptul ca este o plantă medicinală. Sunt si alte opinii pentru originea numelui Taraxacum.
  Ca origine a speciei se considera a fi Grecia de unde s-a raspandit chiar inainte de ultima glaciatiune. Azi se gaseste pe toate continentele dar cele mai multe varietati se gasesc in Europa (peste 1000). Doar in extremitatile de nord si sud ale Europei si Asiei specia aceasta nu creste. In America unii zic ca a ajuns cand continentele inca erau legate prin zona Bering, dar altii zic ca ar fi fost dusa de vikingi sau chiar in Evul Mediu dupa ce a fost descoperita oficial America.
  Morfologia plantei.
- Radacina: Rădăcina principală are 2-3 cm în diametru și 1-2 m lungime, formând ramuri numai în soluri pietroase. Rădăcinile laterale cresc în două rânduri, sub forma unei spirale care coboară în sens orar. Rădăcinile laterale mai mult sau mai puțin obișnuite apar pe întreaga lungime a rădăcinii principale
- Tulpina este foarte scurtă și ascunsă subteran, crescând de aici o rozetă de frunze și pedunculi, pe care se ridică inflorescențele.
- Frunzele pleaca de la nivelul solului, dintr-o rozeta rozetă si acestea pot să difere una de cealaltă. Frunzele au o formă diferită, de asemenea, în funcție de sezon (de obicei, cele din în primăvară sunt tăiate mai adânc). Ele pot fi intinse pe teren sau se ridică în sus. Ele ajung până la 40 cm în lungime.
- Florile. Din rozeta cresc mai multe tije florale. Tijele sunt fără frunze, goale, de multe ori cu perisori fini, mai intens spre vârf. În timpul înfloririi tijele ating o înălțime de 3 până la 40 cm (de obicei de la 5 la 35), dar în timpul fructelor pot sa mai creasca până la peste 60 cm. Inflorescenta, (vezi poza). Inflorescenta poate avea un diametru intre 1,5 si 7 cm, dar mai frecvent 2,5-6 cm. Numarul de flori singulare este de la 20 la 300, mai frecvent intre 100 si 150 si sunt dispuse in spirala, care spre centru devine mai neregulata. Spre marginea inflorescentei florile sunt mai lungi. Staminele sunt cu un petiol mai scurt decat pistilul si sunt orientate in interior. Culoarea este galbena cu unele variatii de culoare.
- Semintele sunt achene de obicei de 3,5-4 mm lungime avand in prelungire un papus avand in varf 50-100 de cili neramificati, dispusi radial, care ajuta la raspandirea semintelor cu ajutorul vantului.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

#13
  Modul de inmultire a papadiei este unul particular si el explica multitudinea de varietati existente, incat diferite specii recunoscute sunt de fapt grupe care reunesc varietati foarte apropiate genetic.
Papadia diploida are 8 perechi de cromozomi, deci  n=2x8=16
Insa exista pe langa exemplarele diploide si exemplare triploide (n=3x8=24) sau tetraploide (n=4x8=32). Daca exemplarele diploide se inmultesc sexuat, adica polenul unei flori fecundeaza o alta floare, exemplarele triploide se inmultesc asexuat prin fenomenul de apomixie. In lumea plantelor exista destul de des acest mod de inmultire, adica nu este nevoie de polenizare si din oul nefecundat din ovarul florii rezulta o samanta viabila, dar care va da o planta identica cu planta-mama, deci o clona. In aceste situatii mutatiile genetice aparute la o planta nu sunt corectate cu informatia genetica primita de la polenul altei fpri, ci se transmit identic generatie dupa generatie. Astfel mici mutatii genetice se intalnesc la plante care traiesc in acelasi areal, pe cand la o inmultire sexuata se produce o uniformitate si speciile sunt mai clar delimitate. Lucrurile se complica pentru ca si exemplarele triploide sau tetraploide produc polen dar care poate avea doua randuri de cromozomi si daca fecundeaza o floare diploida vor iesi plante tetraploide. In acest caz urmasilor se pot transmite si mutatiile plantei care a produs polenul.
  Un lucru interesant si mai greu de explicat este ca in regiunile mai sudice ponderea exemplarelor diploide este mai mare si deci inmultirea se face sexuat, iar in Europa Centrala sau mai nordica, predomina exemplarele triploide si inmultirea este predominant asexuata. De ex in Olanda s-a studiat populatia de papadie si s-a constatat ca 31% din exemplare sunt diploide, 68% sunt triploide si sub 1% sunt tetraploide. In schimb in Canada si America sunt aproape exclusiv exemplare poliploide (cu mai mult de doua perechi de cromozomi).
  Capacitatea de germinare a semintelor diploide este de cca 90%, cea de la plantele triploide de 58-71% iar cea de la tetraploide de 9-71%. Asta totusi nu influenteaza foarte mult raspandirea, ca oricum sub 1% din semintele produse gasesc conditii bune de germinare. Numarul de seminte insa este foarte mare. O inflorescenta poate produce 54-172 seminte, o planta poate produce peste 5000 de seminte/an iar un hectar de papadie poate produce 97 milioane de seminte. Dar trebuie sa spunem ca aceste seminte constituie hrana la o multime de specii de la larve de fluturi la gandaci de sol. Capacitatea de germinare se pastreaza destul de bine chiar dupa 9 luni de zile daca samanta a stat la 4oC, dar se pierde daca sta 3 luni la temperatura de 25oC. Si carata de apa samanta poate germina si dupa 9 luni. Daca sta in sol se spune ca poate ramane viabila si doi ani (unele surse spun chiar 5) dar trebuie ca sa nu fie ingropate prea adanc (mai adanc de 2,5 cm nu mai pot rasari). De asemenea pentru rasarire au nevoie de lumina (care patrunde si in sol) si daca solul e acoperit de vegetatie este posibil sa nu se declanseze mecanismele de incoltire. Incendiile de vegetatie stimuleaza incoltirea (este o lista de mii de specii la care fumul este un factor favorizant al incoltirii).
  Un alt mod de imnultire este prin fragmente din radacina. Cu cat acestea sunt mai mari, cu atat regenerarea este mai buna. De asemenea regenerarea intarzie daca fragmentul de radacina este intr-o pozitie nenaturala. Pentru acest fel de inmultire cele mai bune rezultate le dau plantarea in iulie, dar reusita este influentata si de vreme. Ca timp de regenerare se dau 20 de zile in cazul plantarii acestor fragmente de radacini in septembrie.
  Natural papadia se raspandeste destul de usor, fiind imprastiata de vant sau de animale. Prefera locurile mai umede si soluri bogate in special in azot (se gaseste des dupa culturile de lucerna). Ii place habitatele deranjate, adica unde s-a stricat vegetatia si solul e rascolit.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

 Papadia si albinele.
Papadia poate inflori o perioada mare din an, ba in zonele calde chiar tot anul. De aceea este o planta cunoscuta de stupari. Ea are insa niste particularitati care explica in parte comportamentul albinelor fata de ea. Mai intai, papadia dezvoltata din seminte nu infloreste in primul an decat in conditii foarte favorabile. Normal in primul an se dezvolta radacina si frunzele si acumuleaza in radacina rezerve pentru anul urmator, necesare pentru flori si seminte. In conditii nefavorabile papadia nu infloreste decat in al treielea sau chiar al patrulea an.
Producția de miere a păpădia ajunge până la 20 kg / ha (am vazut tabele unde se da 200 kg /ha, dar eu cred ca e exagerat) deci este destul de scăzută. O familie buna (care a putut atinge dezvoltarea necesara destul de devreme ,in aprilie-mai cand este maximul de inflorire) potate obține până la 3-4 kg pe zi în timpul înfloririi intense (adică timp de aproximativ 8 zile). Nectarul este colectat mai eficient de albinele la temperaturi medii. Pentru ca florile sunt tubulare si destul de lungi, albinele cu trompa lungă cum sunt caucazienele culeg mai eficient. În cazul unei vremi insuficient de caldă și însorită (care se întâmplă adesea în primăvară), secretia de nectar este slabă. În aceste condiții, albinele colectează din flori o mulțime de polen și puțin nectar. Totusi nemtii o crediteaza cu bogata oferta de nectar si foarte bogata oferta de polen (galben, galben-oranj).
  Florile nu sunt disponibile pentru albine din după-amiaza, când coșurile se închid și în timpul ploii, când nu se deschid deloc. Aceasta ar fi dupa mine o alta explicatie a faptului ca papadia nu este prea intens vizitata de albine. Se stie ca albinele se specializeaza pe culesul unei specii si chiar daca culeg pe un camp cu sute de specii se vede ca polenul dar si nectarul adunat de o albina este de acelasi fel, nu un ghiveci de culori. Pentru ca in anumite conditii florile de papadie se inchid si nu asigura un cules permanent albinelor, ele nu someaza si cauta in acele perioade alte specii pe care apoi nu le mai parasesc. De asemenea, inflorescențele care constituie locul de trai al multor gândaci nu sunt vizitațe de albine.
  Polenul de păpădie are valori nutriționale medii pentru albine. Totusi procentul lipide (grasimi) din polenul de papadie este de 18,9% fata de 14,4% la trifoi sau de 12% la cel de salcam (dupa Malaiu). Albinele prefera polenurile mai uleioase si adaugarea de ulei vegetal in substitutele de polen creste atractivitatea acestora.
  Mierea de papadie are o culoare galbena luminoasa, dar apoi culoarea se mai inchide, devenind chihlimbarie, caracteristică. Are o aroma specifica, unii zic ca si cu un usor iz de amoniac, e dulce si putin acrisoara. Este sortul de miere cu cea mai mica aciditate. Aceasta face ca la ea procentul de HMF sa creasca mai incet decat la alte feluri de miere. Are un continut mare de glucoza si in cateva saptamani cristalizeaza. Daca in procesul cristalizarii mierea se amesteca periodic, se obtine o cristalizare fina si o miere cremizata foarte iubita de copii.
  Deoarece papadia este considerata o buruiana si in general este combatuta, sunt rare locurile unde suprafetele de papadie sa fie foarte mari ca sa asigure culesuri monoflore. De fapt si in pasuni papadia nu este foarte dorita, deoarece cu frunzele ei intinse pe pamant elimina din jurul ei alte specii de ierburi, ba radacinile secreta niste inhibitori de crestere pentru a elimina plante concurente. In plus in cantitati mari papadia se pare ca produce probleme medicale la animale si in special la cai. Totusi in unele zone, în special în zonele montane (de exemplu, în Elveția), papadia este principala plantă meliferă. De asemenea in zone unde se cultiva ca planta medicinala se poate obtine miere monoflora.
  In alte tari, unde polenizarea se plateste, se pune problema papadiei din livezile care ar trebui polenizate. Unii beneficiari obiecteaza ca papadia ar oferi o sursa alternativa de polen si nectar si deci albinele nu ar mai face polenizarea pentru care sunt platite. S-a demonstrat insa ca si in astfel de cazuri procentul de polen de papadie adus de albine este nesemnificativ, de 1-3%.
  Repet ca numele de papadie cuprinde si alte genuri de plante, cum am spus din genul Leontodon dar si alte specii cum ar fi 'capul-calugarului' (Scorzoneroides autumnalis), aceasta mai mult in zonele mai inalte.

___________________________
Löwenzahnhonig 250 g Glas
Aromatisch, zart nussiger Geschmack. Probieren Sie diesen Sinnesrausch. Die schonende Ernte des Honigs in unserer Imkerei gewährleistet einen vollen und reinen Honiggenuss. Die natürliche Vielfalt seiner Inhaltsstoffe macht diesen...
Inhalt 250 Gramm (3,40 € * / 100 Gramm)
8,50 € *
_________________________________
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)