Alergii la intepatura albinelor

Creat de cristipep, Aprilie 02, 2011, 08:08:28 AM

« precedentul - următorul »

corneliuhrom

d le stefan1 multumim pt informatiile expuse  =D>.

stefan1

Citat din: pistol28 din Noiembrie 12, 2016, 01:09:34 PM
...
Va rog, ce pH are venunul de  :bzz: si de la viespi.
Multumesc.

  Veninul de albine este acid, cu pH de 4,5-5,5 (dupa alte surse intre 5-5,5).
  In contrast, veninul de viespi este bazic, dar nu detin valori exacte ale pH-ului.
  Informatia asta este importanta, pentru ca una din modalitatile de contracarare a efectelor intepaturilor este de a neutraliza veninul din locul intepaturii. Francezii in special recomanda ca la intepaturile de albine sa se aplice la locul intepaturii o solutie bazica, fie bicarbonat de sodiu sau chiar simplu sapun. La intapaturile de viespi se recomanda din contra, un acid, cel mai simplu, otet. Se zice ca efectele sunt vizibile, chiar unflatura din zona intepaturii se retrage. Cea mai buna aplicare este cu comprese imbibate cu solutie acida sau bazica, dupa caz.
  O alta metoda de contracarere (de care parca am mai vorbit) este una calorica. Veninul e tare instabil la temperatura mai inalta. Se recomanda ca la o intepatura sa apropiem imediat de punctul intepaturii o tigara aprinsa, cat putem suporta si veninul care inca nu s-a dispersat se va descompune.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

#167
  Reactia la intepaturi

După o înțepătura de albină sau viespe are loc o reacție la nivelul pielii, care este de obicei de scurtă durată, cu roseata si umflaturi in jurul locului de muscatura, cu un diametru mai mic de 10 cm, mai mult sau mai puțină dureroasa, în funcție de locul intepaturii, urmata de mâncărime câteva ore, uneori mai mult.

Acestea apar de obicei repede după mușcătura și se rezolva în decurs de câteva ore. Ele sunt raspunsuri tisulare la componentele farmacologice din venin, in special la enzime.
Persoanele cu o bună stare de sănătate generală și nealergice la veninul de albine sau viespi, s-a demonstrat că pot suporta destul de bine de la 1 la 25 de intepaturi.

S-a estimat că efectele toxice apar de la 50 de intepaturi și că doza letală pentru un copil ar fi de 100 de înțepături si 500 pentru un adult. Aceste efecte toxice pot afecta pielea, mușchii, rinichii, ficatul, sistemul nervos și pot provoca modificări ale coagulării și distrugerea celulelor roșii din sânge.

Reacțiile locale extinse constau dintr-o zonă de umflare în jurul locului de intepatura mai mare de 10 cm diametrul, și care persista mai mult de 24 ore. Sunt insoțite de durere, mâncărime, roșeață și întărirea tesuturilor.
În cazul în care intepatura se produce pe maini sau picioare, inflamația poate afecta 2 articulații adiacente.
La acești pacienți, la intepaturi ulterioare reapar adesea reacții locale extinse, dar rareori reacții sistemice (mai puțin de 5%).

Reacțiile generalizate: anafilaxia.

La indivizii alergici, o simpla muscatura va fi suficientă pentru a provoca o stare generală alterata, cu umflaturi puternice, dificultăți de respirație, de vorbire, amețeli, diaree... Aceste simptome, care afectează diferite organe ale corpului definesc starea de reactie anafilactica.In acest caz e necesara o interventie rapida si corecta.

Se indica administrarea de adrenalina si alte medicamente, cum ar fi antihistaminice sau corticosteroizi pentru a reduce simptomele. Chiar daca a primit tratament medical imediat, pacientul trebuie transportat la un spital pentru un control suplimentar. I se vor administra fluide și medicamente intravenoase necesare pentru a ajuta sistemul circulator si inima.

Riscul de reacție (sistemică), după o nouă mușcătură depinde de mai mulți factori cum ar fi:

- Severitatea reacției anterioara.
După reacția locală extensivă mai putin de 5% din indivizi vor dezvolta la o noua intepatura o reacție alergica generalizată. După reacția generalizată ușoară, până la 15-20% dezvolta o reactie sistemica. După reacția sistemică severă mai mult de 50% au o nouă reacție sistemică.

- Vârsta.
Cele mai multe decese ca urmare a unei înțepătură de viespe apar în rândul populației adulte. Doar 16% dintre copiii cu reacții sistemice ușoare au o altă reacție sistemică ușoară atunci când e intepat din nou.
Dar, dacă reacția este moderată sau severă, posibilitatea reapariției reactiei generalizate la o noua intepatura este de 32%.

Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  DIAGNOSTIC
  Pentru a trata un pacient alergic, trebuie intai sa se stabileasca corect diagnosticul.
  Cei doi piloni pe care se bazeaza diagnosticarea ca alergic a unui pacient sunt antecedentele clinice si testele alergologice. Acestea sunt efectuate de un specialist in alergie, intr-un spital.
  Testele de alergie sunt de doua feluri: pe pielea pacientului si printr-un test de sange, specific. Am vorbit de aparitia la alergici a anticorpilor specifici IgE. Acesti anticorpi sunt de fapt responsabili de reactiile alergice si pentru fiecare agent alergen este un IgE specific.
  Diagnosticul de alergic se pune tinand cont atat de antecedente cat si de testele efectuate.

  La istoric pacientul spune conditiile in care a fost intepat, timpul de la intepatura pana au aparut reactiile alergice, daca astfel de manifestari a mai avut si inainte, ce medicamente sau remedii a folosit.
  Se cerceteaza ce alte boli a avut pacientul, cat de posibil este ca prin meserie sau hobbyuri sa ajunga iar in situatia de a fi intepat.
  E bine sa descrie locul si conditiile in care a fost intepat. Pentru stabilirea speciei care l-a intepat, e important daca a ramas sau nu acul in piele sau daca a vazut bine insecta. Daca acul a ramas in intepatura, a fost o albina, daca nu cel mai probabil sa fi fost o viespe. Dupa marime, zona sau cuibul insectei agresoare se poate stabili daca a fost o viespe din genul Vespula (cele mai raspandite fiind Vespula germanica, mai cu seama in zonele mai nordice) sau genul Polistes (cele mai raspandite Polistes dominula, mai cu seama in zona mediteraneana) La noi se gasesc ambele.

  Testele cutanate
  Se fac pe brat, in doua moduri diferite. In primul se pune pe piele o cantitate de venin si se face o mica punctie ca sa patrunda putin si in epiderma (tehnica prick). In al doilea caz se inoculeaza o cantitate de venin subcutanat folosind pentru asta un ac. Se foloseste extract comercial de venin purificat. Pentru testele intradermice se folosesc de obicei trei extracte (Apis mellifera, Vespula spp și Polistes dominulus).
  Veninul aplicat produce o pustula si o roseata, care apoi se masoara ca diametru si aspect.
  Pentru a evita orice reacție alergică la pacient se folosesc cantitati mici de venin. Testele intradermice sunt efectuate la concentrații initial diluate de la 0,0001 µg / ml și dacă acestea sunt negative sunt continuate până la o concentrație de 0,1 µg / ml sau 1 µg / ml. Concentrațiile mai mari pot provoca rezultate fals pozitive.

  In poza un test alergic la 5 agenti alergeni, tehnica prick
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  Interesant cum se obtine veninul pentru testari. La albine este mai simplu, ca exista colectoarele de venin. Acestea insa functioneaza prost in cazul cuiburilor de viespi, in plus induc acestora o stare de iritare periculoasa pentru cei ce se afla in zona. De aceea tehnica mai des utilizata este una criogenica. Se congeleaza intreg cuibul cand viespile sunt in el, apoi se decongeleaza si se recolteaza chirurgical vezica cu venin. Veninul astfel obtinut este cu impuritati, dar se purifica ulterior.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

#170
  Analize imunologice la sange
  Se detecteaza anticorpii IgE la venin de albină sau viespe (întregi sau proteine ​​alergene izolate) prezenti în sânge. Cantitățile de anticorpi IgE care circula in sange sunt atât de mici încât acestea sunt imposibil de detectat în mod direct. Prin urmare, a trebuit să se conceapă tehnici indirecte care permit să se măsoare acești anticorpi. Aceste tehnici mai întâi plaseaza alergenul, în acest caz veninul de hymenoptera, pe un suport fizic (disc de hârtie sau tub de burete).

  Veninul fata de care vrem sa stabilim sensibilitatea pacientului este adus în contact cu o cantitate mică (aproximativ 50 ml) de ser sanguin al acestuia. În cazul în care există anticorpi IgE împotriva acelui venin acestia se vor atasa la disc. Într-o a doua fază se adaugă anticorpi anti-IgE, care sunt marcați fie cu izotopi radioactivi sau enzime, și care urmează să fie fixati de anticorpii IgE. Măsurarea se efectuează prin măsurarea radioactivității în cazul izotopilor, fie culoare sau o substanță de contrast în cazul în care eticheta este o enzimă.

  Reactiile cutanate și testele de laborator trebuie să fie utilizate într-un mod complementar pentru o diagnosticare corecta.

Mulți pacienți (se poate ajunge până la 50%), care au suferit o reacție generalizată după o intepatura de hymenoptera, pot avea IgE specifici diferitelor otrăvuri (sensibilizare multiplă) si de albine și de vespide, sau mai frecvent, între vespide (Vespula și Polister) in ciuda faptului care prezintă simptome de la muscatura unui singur tip.

În aceste cazuri, trebuie să se determine dacă ne confruntăm cu o "alergie adevărată" la diferite insecte sau datorită reactivității încrucișate între veninurile lor. Acest lucru se poate datora asemănării dintre proteinele alergene (hialuronidază, fosfolipaza A1, fosfolipaza A2, melitină sau antigenul 5) care fac parte din veninurile de albine și viespi.

Putem împărți multiplele sensibilități în 3 grupe:

- Sensibilizarea între mai multe specii din familia Vespidae (Vespula / Polistes, Vespula / Vespa):

Printre alergeni majori continuti de veninul de vespide sunt fosfolipaza A1, hialuronidaza și antigenul 5. Reactivitatea încrucișată este ridicată din cauza similitudinii alergenice și structurale a antigenelor lor.

- Sensibilizarea între mai multe specii din familia apidae (Apis / Bombus):

Alergen major al albinelor este fosfolipazei A2, hialuronidaza, dar cea mai mare componenta sa este melitina. Veninul de bondari contine 4 agenti alergeni: fosfolipaza A2, protează, hialuronidază și fosfataza acidă. Fosfolipaza A2 a veninului de albine și de bondar sunt antigenic diferite, prin urmare, nu există nici o astfel de reactivitate încrucișată între cele două.

- sensibilizarile intre Vespidae și Apidae (Apis / Vespula / Polister):

Responsabil pentru o reactivitate încrucișată între cele două familii este hialuronidaza. De asemenea, IgE poate fi pozitiv la diferite veninuri din cauza recunoașterii unei proteine ​​glicozilate comune acestor veninuri.

Studiile de biologie moleculară ajuta la cunoașterea diferitelor proteine ​​(alergeni izolati) continute in veninurile de hymenoptere și a permis izolarea și purificarea pentru a produce alergeni recombinanti.

Această dezvoltare a contribuit la imbunatatirea diagnosticului de alergie la mai multe veninuri, caci permite determinarea IgE specifice diferitelor molecule alergene din fiecare venin, permitand sa se determine insectele la care pacientul este cu adevărat alergic.

Diagnosticul acestor pacienți se realizează prin tehnici imunologice complexe, care ajută să se clarifice dacă este o reactivitate încrucișată fără valoare clinică sau o sensibilizare dublă sau triplă autentică. Acest lucru este deosebit de important în cazul în care vrem sa stabilim daca pacientul îndeplinește sau nu criteriile pentru indicația de imunoterapie.

Având în vedere o reacție alergică generalizată ar trebui să se facă diferența între reactiile alergice si cele de origine toxică. Reacțiile toxice pot provoca de asemenea hipotensiune arterială, șoc și moarte dar apar ca urmare a unor înțepături multiple simultane, in timp ce reactiile alergice apar dupa o singura intepatura.

Există cazuri de reacție alergie generalizată din cauza unei afectiuni numită mastocitoza, care se caracterizează printr-o acumulare anormală a celulelor mastocitare în diferite țesuturi. Aceste celule mastocitare sunt celule ale sistemului imunitar, care contin substante chimice (triptază, histamine, etc ...), responsabile pentru simptome alergice pe scara larga, care au loc prin eliberarea lor masiva dupa intepaturi de insecte. In acest caz este necesara injectarea in circuitul sanguin de triptaza serica.
 
  Pana acum cativa ani medicina nu putea schimba cursul natural al bolii. Pacienții alergici puteau doar a preveni sa fie reintepati, deoarece, după o reacție generalizată, posibilitatea de a prezenta o reactie nouă similară sau mai severa în viitor este estimata să fie de 50-60% la adulți și 10% la copii.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  Primele masuri in cazul intepaturilor

Este recomandabil să se spele rana cu apă și săpun. Aplicarea de comprese reci sau gheata.

În cazul în care intepatura este de albina, acul trebuie să fie eliminate cât mai repede posibil, fără a apăsa pe punga ce conține veninul, caci apasand pompam chiar noi tot veninul din vezica.

Atunci când are loc o reacție locală mai extinsa este recomandatăaplicarea de gheata sau amoniac, în stadii incipiente pentru a întârzia absorbția veninului. În cazuri mai grave se recomanda utilizarea de antihistaminice orale si crema cu steroizi. În cazul în care intepatura a avut loc în cavitatea bucală sau in gat, pacientul ar trebui să rămână sub observație pentru a monitoriza o posibilă evoluție spre obstrucție a căilor respiratorii.

În reacții generalizate, în cazul în care numai pielea este afectata, de obicei sunt suficiente antihistaminice și corticosteroizi pe cale orala sau parenterală.

În reacțiile anafilactice puternice este necesară administrarea de masuri rapide. Tratamentul de elecție este epinefrină 1: 1000 (1 mg / ml) intramuscular la o doză de 0,01 ml / kg până la 0,3-0,5 ml cât mai curând posibil, și transferul la o unitate medicală pentru a finaliza in functie de starea pacientului tratamentul simptomelor cu antihistaminice și corticosteroizi.

Persoanele cu risc sii rudele trebuie să fie instruițe în manipularea dozelor preincarcate de adrenalină autoinjectabila de 0,15 mg adrenalină pentru copii și 0,3 mg pentru adulți.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  Mai nou alergia la intepaturi se poate trata cu sanse destul de mari de reusita. Cel putin asta am citit la spanioli.

  Imunoterapia (IT) cu extract de venin purificat, ar preveni eficient reacti alergice la intepaturi ulterioare.

  IT-ul este tratamentul obișnuit al bolilor alergice mediate de IgE. Scopul său este de a modifica răspunsul imun: a produce o desensibilizare.

  Acest tratament este efectuat de preferință în spitale. Este indicat la adulți și copii cu reactii alergice generalizate după intepaturi de albină sau viespe, dupa teste de alergie pozitive la aceste hymenoptere, după evaluarea de către un alergolog.

  Pe scurt constă în administrarea subcutanată a extractului de alergen, inițial in doza foarte mica, apoi crescuta în mod progresiv, la intervale regulate, până la o doză maximă.

  Odată ce a ajuns la acest stadiu, urmeaza un regim de întreținere, în care doza maximă este dată în fiecare lună sau o dată la două luni, pentru un timp relativ lung, care, în cele mai multe cazuri este de 3 până la 5 ani.

  Concret in cazul intepaturilor, imunoterapie se realizează prin injectarea unor cantități tot mai mari de venin purificat de hymenoptere pana se ajunge la 100 sau 200 μg. Eficiența sa este ridicată: se ajnge la desensibilizarea la intepaturi la 95% dintre pacienții sensibili la intepaturile de albine și la 98% la pacienții tratați cu venin de viespe.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  Din istoricul tratamentelor de desensibilizare la intepaturi

  Primele încercări de tratament cu vaccinuri de venin s-au efectuat la sfârșitul anilor 1920. Au fost folosite extracte de venin sau acele cu vezicile cu venin. Dar procentul ridicat de reacții adverse și publicarea în 1930 a succesului desensibilizarii folosind un extract de corp de albine a condus la utilizarea pe scară largă a acestor extracte, mult mai bine tolerate decât veninul.

  În anul 1965, sa demonstrat că veninul conținea alergeni care nu au fost prezenti în extractele corporale. Mai târziu, au existat mai multe studii care au demonstrat inutilitatea IT cu extracte corporale.
  Din anul 1974 a fost pe deplin stabilit că pentru diagnosticarea și tratamentul alergiei la veninurile de hymenoptere trebuie sa se foloseasca extracte de venin.

Reguli privind gestionarea imunoterapiei (IT)

  IT în general și in cazul asta cu veninuri pot fi gestionate cu modele diferite în funcție de viteza cu care se atinge doza de întreținere:

  -  Modelul clasic: sunt administrate doze săptămânale, până la 100 µg. Timpul petrecut este de aproximativ 14 săptămâni.

   - Modelul grupat: sunt administrate mai multe doze pe zi , o zi pe săptămână. Acesta permite să se ajungă la doza maximă într-o perioadă mult mai scurtă de cca trei săptămâni.

  - Modelul rapid șau ultra-rapid: se poate ajunge la doza de 100 µg in una sau două zile. Aceasta metoda are efecte adverse mai multe decât cele anterioare.

  Acum se considera ca tratamentul grupat e cel mai indicat, deoarece reacțiile adverse sunt similare cu cele ale modelului clasic, iar pacientul este protejat dupa max 21 de zile. Pentru ca această protecție sa se mențina în timp, este necesar ca doza maximă sa se repete la fiecare 4 săptămâni, iin prima perioada, și în mod progresiv distanțate pana la intervale de 8 săptămâni, timp de 5 ani.

  La unii pacienți doza de întreținere este crescută la 200 µg pentru o mai bună protecție împotriva noilor intepaturi. Modelul este administrarea grupata. Deși are aceeași rată a reacțiilor adverse ca modelul clasic, se recomandă să fie efectuat cu pacientul sub control strict.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  Reactii adverse la imunoterapie

  Reacțiile adverse sunt similare cu cele cauzate de intepaturile naturale. Aceastea pot varia de la o reacție la locul de administrare pana la manifestari generalizate severe. Frecvența și severitatea reacțiilor depinde de mai mulți factori, dar în general se poate stabili că reacțiile adverse cele mai severe apar la pacienții care au suferit asemenea manifestari la intepaturi, in trecut.

  Se estimează că între 12% și 20% dintre pacienți pot dezvolta reacții generalizate la tratamenul IT cu venin de hymenoptere, de obicei în timpul fazei de inițiere și constă în reacții ușoare, care în mare parte nu necesită tratament cu epinefrină. 

  Acest tratament se realizează de preferință în spitale, în care pacientul rămâne sub observație (de la 30 minute până la o oră, în funcție de faza în care se află) după fiecare doză, mai cu seama daca in trecut a suferit o reacție severă. La mulți pacienți este un tratament vital și de neînlocuit, și este indicat la varstnici sau bolnavi (de ex cu boala cardiaca ischiemica), care au risc crescut de reacții adverse.

  Trasabilitate

  95% dintre pacienții cu reacții sistemice, dupa imunoterapie se apreciaza ca nu vor mai avea noi reacții generalizate la intepaturi. Imunoterapia realizata odată cu doza de întreținere trebuie să fie prelungită cu cel puțin 5 ani. Pe parcursul acestei perioade, teste cutanate repetate anual și analize pentru a descoperi IgE specifici permit evaluarea predispozitiei la reactii alergice.

  Aceste teste de diagnostic nu sunt definitive în determinarea gradului de protecție a pacienților la o noua intepatura, cu toate că un rezultat negativ al testelor cutanate, împreună cu dispariția IgE specifici poate indica protecția clinică. La majoritatea pacienților efectele benefice persistă după întreruperea ciclului imunoterapic.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  Proba intepaturii controlate

  Intepatura controlată este testul cel mai de încredere pentru a evalua eficacitatea IT, verificarea protecției la pacienții tratați cu imunoterapie și identificarea celor care nu sunt protejati în mod corespunzător. Aceasta proba poate fi de asemenea utilizata pentru a evalua gradul de protecție odată întrerupta imunoterapia. Ea implică supunerea pacientului la o intepatura de insecta din genul la care a fost inițial alergic.

  La persoana care nu mai prezintă reacția alergică, inițială apar doar simptome locale sau simptome generale ușoare. Si aceasta metoda are limitările sale și nu poate fi considerată ca indicator absolut sigur. O intepatura spontană bine tolerată poate dovedi eficacitatea tratamentului. Dar in acest caz e necesara identificarea cu siguranta a speciei insectei responsabile (in special în cazul viespilor), ce nu-i totdeauna usor.

  Testarea aceasta se face doar în unele servicii de alergie. Ar trebui să fie întotdeauna interpretata cu precauție de către alergolog și sa aiba autorizarea pacientului.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  Instrucțiuni pentru autoadministrarea de adrenalină

  Orice pacient cu antecedente de reacții alergice severe trebuie instruiț pentru autoadministrarea de adrenalină. Acest medicament este utilizat în tratamentul urgențelor alergice.

  Adrenalina (de asemenea numita epinefrina) este o substanță care apare în mod natural, care este secretata de glandele suprarenale ca raspuns la stari de surescitare sau stres. Adrenalina actioneaza asupra unor receptori specifici ai celulelor, imitand acțiunile sistemului nervos simpatic si producand (tahicardie, creșterea tensiunii arteriale, scăderea aportului de sânge la nivelul pielii și crescand irigarea musculară, creșterea frecvenței respiratorii etc.) și inversand astfel simptomele alergiei: rinita, urticarie, hipotensiunii arterială, bronhospasm etc.

  Adrenalina este tratamentul de urgență al reacțiilor anafilactice, indiferent de agentul declanșator: venin de hymenoptere, alimente, medicamente sau alti alergeni.

  În multe tari este comercializata pentru autoinjectare adrenalina de 0,15 mg și 0,30 mg. Se administreaza intramuscular o singura doza de adrenanlina cu un autoinjector cu presiune, pe suprafața exterioară a coapsei, chiar și prin îmbrăcăminte . Este o măsură de urgență si este esențial ca după utilizare sa ne grabim spre un spital de urgență pentru a ni se evalua situația clinică și nevoia de alte tratamente.

  Rezerva de adrenalina trebuie monitorizata periodic pentru a evita expirarea sau degradarea dispozitivului. Se verifica absența unui precipitat tulbure sau colorarea continutului. Se pastreaza la rece.

Adrenalina are unele efecte secundare care ar trebui cunoscute de pacient. Adrenalina afecteaza in principal sistemul cardiovascular care provoacă tahicardie, creșterea tensiunii arteriale, vasoconstricție periferică, durere anginoasă, aritmii, etc. De asemenea, poate produce anxietate, tremor și cefalee și rareori scaderea pulsului, edem pulmonar și confuzie.

  Administrarea de urgenta a adrenalinei nu are contraindicații absolute. Dar există contraindicații relative (insuficiență coronariană, arterioscleroză cerebrală, glaucom etc.), în care trebuie să fie evaluate mai atent raportul beneficiu-risc individualizat pentru fiecare pacient.

Ar trebui să fie de asemenea mai precauți pacienții cu hipertensiune arterială, boli de inima, hipertiroidism slab controlat, tahicardie, nevroze, cei în vârstă sau cei ce se  trateaza cu B-blocante.

Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)