Procesul ICDA versus ICDA

Creat de dragos2006, August 18, 2010, 11:48:43 PM

« precedentul - următorul »

D006

Prin cererea adresata Judecatoriei Tulcea si înregistrata la nr. 4840/327/9 octombrie 2008, I.C.D.A. Bucuresti a solicitat obligarea pârâtei C A sa-i lase în posesie punctul de lucru - Statia apicola Bididia din municipiul Tulcea, format din teren împrejmuit în suprafata de 2 ha, cu amenajarile, constructiile si inventarul existent.
In motivare, reclamanta a aratat ca în baza ordinului nr. 138/1987 al Ministerului Agriculturii, terenul în litigiu a fost transmit în folosinta definitiva pentru Institutul de Cercetare si Productie, în baza autorizatiei nr. 3139/49/27.05.1989, s-a edificat pe acesta investitia existenta, iar folosinta definitiva a terenului, cât si inventarul aferent i-au revenit prin transformarea institutului în societate comerciala.
S-a mai aratat ca, pâna la data de 09.09.2008 pârâta CA a fost angajata a reclamantei, prin decizia nr.38 aceasta fiind concediata, când i s-a comunicat si decizia nr. 40/08.09.2008 de predare a gestiunii punctului de lucru si notificare de a preda punctului de lucru noului gestionar angajat cu carte de munca, însa la 07.09.2008 pârâta s-a prezentat în fata punctului de lucru solicitându-i preluarea tuturor bunurilor mobile aflate în incinta unitatii, refuzând însa predarea posesiei imobilului, motivat de faptul ca printr-o hotarâre judecatoreasca s-a stabilit irevocabil ca reclamanta nu este proprietara terenului si ca ocupa spatiul ilegal.
In aparare, pârâta a invocat exceptia inadmisibilitatii exceptiei autoritatii de lucru judecat si a solicitat introducerea în cauza, în temeiul art. 57 Cod proc. civ., în calitate de intervenienti fortati, a Statului Român prin A.F.P. Tulcea - ca proprietar al terenului, a Regiei Nationale a Padurilor prin Directia Silvica Tulcea si a Asociatiei Crescatorilor de Albine - Filiala Tulcea ai carei membri ocupa în prezent terenul.
S-au mai invocat în cauza exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei CA si lipsei calitatii procesuale active a reclamantei.
Judecatoria Tulcea, prin Sentinta civila nr. 1430 din 30 aprilie 2009, a respins ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale active, lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei CA si autoritatii de lucru judecat, a admis cererea de chemare în judecata în calitate de intervenient fortat a Asociatiei Crescatorilor de Albine - Filiala Judeteana Tulcea, respingând cererea formulata în acelasi sens în raport cu intervenientii fortati Statul Român, prin D.G.F.P. Tulcea si Regia Autonoma a Padurilor din România, prin Directia Silvica Tulcea.
Totodata, prima instanta a admis cererea reclamantei si a obligat pe pârâta CA si intervenientul fortat Asociatia Crescatorilor de Albine - Filiala Judeteana Tulcea sa îi lase în posesie punctul de lucru - Statia Apicola Bididia din Municipiul Tulcea, format din terenul împrejmuit în suprafata de 2 ha, cu amenajarile, constructiile si inventarul existent.
Pentru a se pronunta în sensul aratat, instanta de fond a subliniat relativ la calitatea procesuala activa ca, titular al dreptului de a introduce o actiune posesorie este persoana care exercita o posesie si care a fost tulburata sau deposedata de posesia asupra bunului, iar din inscrisurile depuse la dosar de reclamanta rezulta ca aceasta a exercitat o posesie asupra punctului de lucru-Statia Apicola Bididia din municipiul Tulcea deoarece figureaza având ca si sediu secundar punctul de lucru Statia Apicola Bididia, prin contractele incheiate de reclamanta cu furnizorii de utilitati (f. 165-172), a beneficiat de energie electrica, alimentare cu apa si conform declaratiilor de impunere si a ordinelor de plata (f. 179-206), impozitul pe terenul ce face obiectul litigiului pentru perioada 1999-2008 a fost achitat de catre reclamanta.
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a pârâtei CA, s-a aratat ca aceasta a preluat în gestiune Statia Zonala de Producere a Marcilor Bididia-Tulcea în calitate de angajata a Institutului de Cercetare si Productie pentru Apicultura Bucuresti, a continuat sa-si desfasoare activitatea in aceasta calitate si în cadrul S.C. I.C.D.A. Bucuresti, societate ce a fost infiintata pe structura Institutului de Cercetare si Productie pentru Apicultura Bucuresti si, desi prin Decizia nr. 38 din 08.09.2008 i-a incetat activitatea prin pensionare, a ramas in continuare in stapanirea materiala a terenului care face obiectul litigiului pendinte, cu toate ca avea obligatia ca la incetarea activitatii sa predea bunurile primite in gestiune ce se gaseau pe terenul in suprafata de 20.000 m.p.
S-a considerat de catre instanta de fond ca nu exista autoritate de lucru judecat pentru ca, în primul litigiu solutionat prin sentinta civila nr. 3357 din 26.11.2007 pronuntata în dosarul nr. 446/327/2006 al Judecatoriei Tulcea, obiectul l-a reprezentat pronuntarea unei hotarâri prin care sa se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului in suprafata de 20.000 mp., in cauza pendinte, obiectul il reprezinta obligarea pârâtei de a lasa in linistita posesie punctul de lucru - Statia Apicola Bididia în suprafata de 20.000 m.p.

D006

S-a mai mentionat ca cererea de interventie fortata intemeiata pe art.57 Cod proc.civ. a Asociatiei Crescatorilor de Albine - Filiala Tulcea va fi admisa avand in vedere ca sustinerile reclamantului cu privire la exercitarea posesiei asupra terenului in litigiu de catre intervenient este dovedita cu raspunsul la intrebarea nr. 9 din interogatoriul administrat paratei, în timp ce intervenienta Regia Nationala a Padurilor - Directia Silvica Tulcea nu a exercitat o posesie asupra acestui teren fapt confirmat si de adresa emisa in data de 17.12.2008 ( f.125 vol.I) prin care arata ca nu are nici un drept de proprietate sau de administrare din perspectiva Ordinului nr.138/1987 (f. 78 vol.I ), iar Statul Român nu a exercitat o posesie asupra terenului.
Pe fondul cauzei, prima instanta a retinut ca prin ordinul nr. 138/12.11.1987 al ministrului secretar de stat din cadrul Ministerului Agriculturii s-a transmis definitiv din administrarea Ocolului Silvic Tulcea din cadrul Centralei Delta Dunarii în administrarea Academiei Stiintei Agricole si Silvice pentru Institutul de Cercetare si Productie pentru Apicultura suprafata de 20.000 mp teren, teren aflat în proprietatea statului, în scopul amplasarii Statiei zonale apicole pentru ameliorarea si producerea matcilor Tulcea (fila 78 vol.I), iar odata cu înfiintarea S.C. I.C.D.A. pe structura Institutului de Cercetare si Productie pentru Apicultura, aceasta a preluat în folosinta si administrare întreg patrimoniul existent la data de 01.03.1991 in care se gasea si Statia Zonala Bididia, dupa care în baza procesului-verbal de predare-primire încheiat în data de 05.09.1990 (fila 103 vol.I) pârâta CA, în calitate de angajata a fostului Institut de Cercetare si Productie pentru Apicultura, a primit în gestiune Statia zonala de producere a matcilor Bididia Tulcea si începând cu anul 2005 a devenit si presedinte a A.C.A. - Filiala Tulcea, cumulând astfel aceasta functie cu functia de gestionar în cadrul S.C. I.C.D.A., prin decizia nr. 38/08.09.2008 încetându-si activitatea
In continuare, s-a relevat ca reclamantul a posedat cel putin 1 an, fapt dovedit prin înscrisul aflat la fila 78 vol. I, respectiv ordinul nr.138/12.11.1987 al ministrului secretar de stat din cadrul Ministerului Agriculturii care a transmis definitiv din administrarea Ocolului Silvic Tulcea din cadrul Centralei Delta Dunarii în administrarea Academiei Stiintei Agricole si Silvice pentru Institutul de Cercetare si Productie pentru Apicultura suprafata de 20.000 m.p. teren, teren aflat în proprietatea statului, în scopul amplasarii Statiei zonale apicole pentru ameliorarea si producerea matcilor Tulcea; nu a trecut mai mult de 1 an de la tulburare sau deposedare pentru ca reclamanta a exercitat o posesie pana la data de 08.09.2008, data la care a incetat contractul individual de munca al pârâtei CA prin pensionare si, începând cu aceasta data pârâta a exercitat o posesie in nume propriu prin impiedicarea reclamantei de a intra în Statia zonala de producere a matcilor Bididia - Tulcea, fapt dovedit si prin raspunsul la interogatoriu, întrebarea nr. 4, prin care aceasta recunoaste ca în data de 08.09.2008 a blocat accesul cu autoturismul proprietate personala,iar începând cu data de 06.10.2008, intervenientul Asociatia Crescatorilor de Albine - Filiala Tulcea a exercitat o posesie dovedita prin notificarea facuta în data de 07.10.2008 catre S.C. I.C.D.A. Bucuresti (f.110), dar si prin raspunsurile la interogatoriul administrat paratei CA; s-a exercitat o posesie continua si neîntrerupta în tot timpul intermediar, ce nu a fost fondata sau conservata prin acte de violenta si publica nefiind exercitata pe ascuns, fapt ce este si greu de imaginat in conditiile în care este vorba de un teren cu o suprafata de 20000 m.p., precum si sub nume de proprietar întrucât titularul dreptului de administrare nu poate dobândi proprietatea asupra bunului prin uzucapiune,dar acesta poate exercita actiunea posesorie pentru ocrotirea posesiei, ca si atribut al dreptului de administrare.
Impotriva acestei hotarâri au promovat recursuri pârâta CA, intervenienta fortata - Asociatia Crescatorilor de Albine - Filiala Tulcea, Statul Român prin Ministerul Finantelor - D.G.F.P. Tulcea si Regia Nationala a Padurilor "ROMSILVA" - Directia Silvica Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
1. In expunerea motivelor de recurs, recurenta CA precizeaza ca S.C INSTITUTUL PENTRU CERCETARE DEZVOLTARE APICULTURA S.R.L. Bucuresti nu a avut posesia legala a celor 2 ha teren din zona Bididia Tulcea, dupa cum rezulta din Sentinta civila nr. 3357 din 26.11.2007 a Judecatoriei Tulcea, ramasa irevocabila, iar, personal, nu a primit teren în posesie în virtutea relatiilor de serviciu pe care le-a avut cu reclamanta si care au încetat în anul 2008, prin pensionare, din Ordinul Nr. 138/1987 al Ministerului Agriculturii reiesind ca, s-a transmis terenul din administrarea I.E.C.R.N.D.R. 1 Mai - Ocol Silvic Tulcea în administrarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice si nicidecum în folosinta sau administrarea societatii reclamantei pentru ca, în anul 1987, pentru transmiterea spre folosinta a unui teren din fondul forestier, era necesara aprobarea prealabila prin decret prezidential ce nu a fost emis.
Se mai sustine ca, din Statia Zonala Bididia apartinând reclamantei nu a facut parte niciodata suprafata de 2 ha teren împadurit, în cauza neexistând nici o individualizare a terenului, cu schita, cote si vecinatati, statia în discutie a fost desfiintata prin Adunarea Generala a Actionarilor din 2006, depunându-se procesul verbal la dosar, în timp ce intervenienta fortata A.C.A. - Filiala Judeteana Tulcea nu are în posesie vreun obiectiv al reclamantei, ci a primit în folosinta în anul 2008 o suprafata de teren împadurit în zona Bididia pentru desfasurarea activitatilor de multiplicare a matcilor.
Recurenta mai arata ca gresit s-a respins cererea de chemare în calitate de intervenienti fortati a Statului Român si Directiei Silvice Tulcea pentru ca, fiind proprietar, Statul Român trebuia sa stea în proces pentru opozabilitate, si Directia Silvica are în administrare terenul împadurit pe care l-a dat în folosinta catre A.C.A. - Filiala Tulcea, iar instanta nu a valorificat mijloacele de proba din dosar.
2. Recurenta Asociatia Crescatorilor de Albine - Filiala Tulcea precizeaza ca nu ocupa niciun punct de lucru al reclamantei, si nu foloseste nicio amenajare, constructie sau alt inventar al acesteia, ci are în folosinta teren în zona împadurita, de la Directia Silvica Tulcea, ce nu s-a probat ca este identica cu suprafata mentionata în Ordinul nr. 138/1987 si pretinsa de reclamanta.
3. In sustinerea recursului promovat, Statul Român, prin Ministerul Finantelor, prin D.G.F.P. Tulcea, a învederat ca este si ramâne proprietarul bunului în litigiu, are un drept exclusiv si absolut de a se bucura de bunul respectiv, inclusiv dreptul de a interveni chiar si fortat în cauza în care se pune în discutie un atribut al proprietatii sale, respectiv posesia, conditie în care putea si trebuia sa stea în proces.
Recurentul mentioneaza ca S.C. INSTITUTUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU APICULTURA S.A. este o persoana juridica de drept privat la constituirea careia Asociatia Crescatorilor de Albine din România a contribuit cu suma de 800.000 lei si nu cu stupinele pentru cresterea matcilor si vetrele de stupina, situatie în care reclamanta nu are în patrimoniu stupina din Tulcea si nici locatia numita Statia Zonala Apicola Tulcea, nu este proprietarul acestora si nu are un titlu asupra lor, creându-se o confuzie cu Institutul de Cercetare si Productie pentru Apicultura, iar din actul aditional nr. 68 din 11.01.2001, rezulta ca s-a hotarât modificarea Statutului si Contractului societatii prin deschiderea punctelor de lucru cu destinatia de statii apicole experimentale, act ce este lovit de nulitate absoluta si nu este opozabil.
Se concluzioneaza ca, reclamanta nu este proprietarul stupinei din Tulcea ce apartine A.C.A. si a niciuneia dintre constructiile aflate pe terenul în suprafata de 2 ha padure situat în municipiul Tulcea ce a revenit în administrarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice, conform Ordinului nr. 138/12.11.1987.
4. In motivarea recursului, R.N.P. - "ROMSILVA" - Directia Silvica Tulcea subliniaza ca, din considerentele sentintei civile nr. 335din 26.11.2007 a Judecatoriei Tulcea, rezulta ca nu s-a exercitat o posesie utila si, prin urmare, nu este îndeplinita nici conditia impusa de art. 647 Cod civil pentru a se putea apara posesia prin mijlocirea actiunii posesorii în complângere, însa între cele doua hotarâri exista contrarietate pentru ca prin Sentinta civila nr. 1430 din 30.04.2009 s-a apreciat ca s-a exercitat o posesie neviciata ce îndreptateste la exercitarea actiunii posesorii.
Mai mult, în lipsa unor dovezi, instanta a considerat ca reclamanta este succesor în drepturi si obligatii a persoanei juridice ce folosea terenul în cauza, cu toate ca, prin Hotarârea nr. 52 din 11.11.1996 se preciza expres ca societatea ce se desfiinteaza preia pe aceeasi data portofoliul de contracte economice de la unitatea ce se desfiinteaza.
In aparare, I.C.D.A. Bucuresti a depus întâmpinare.
Recurenta a anexat, de asemenea, la dosar, precizari ce nu pot adauga însa la motivele de recurs deja depuse, ci îl pot doar detalia, urmând a fi tratate ca atare.
Examinând recursurile promovate, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constata ca acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, prin Sentinta civila nr. 3357 din 26 noiembrie 2007, ramasa irevocabila prin Decizia civila nr. 490 din 11 iunie 2008 a Tribunalului Tulcea, s-a stabilit ca prin Ordinul nr. 138/1987 s-a dobândit de catre reclamanta-intimata doar un drept de administrare asupra terenului în suprafata de 20000 m.p., în timp ce dreptul de proprietate apartine, indiscutabil, Statului Român.
In dosarul precedent, s-a constatat ca posesia nu întruneste cerintele prevazute de art. 1847 Cod civil, pentru a opera uzucapiunea de 30 ani, dupa cum se solicitase de catre S.C. INSTITUTUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU APICULTURA S.A. BUCURESTI, în principal pentru ca posesia nu fusese exercitata sub nume de proprietar, în conditiile în care reclamantul avea doar dreptul de administrare si nu pentru ca nu ar fi avut posesia.
Pornind de la împrejurarea ca posesia reprezinta o situatie de fapt care consta în a exercita asupra unui bun o stapânire materiala manifestata prin acte de pastrare, conservare, uz, folosinta sau transformare, probele administrare releva ca posesia ce a apartinut si apartine reclamantei însa, a fost tulburata de catre pârâta-recurenta CA, fie în nume personal, fie prin Asociatia Crescatorilor de Albine - Filiala Tulcea al carei presedinte este, cele doua calitati confundându-se la un moment dat, dupa cum rezulta atât din notificarea comunicata catre I.C.D.A. Bucuresti la 7 octombrie 2008, cât si din raspunsurile la interogatoriu, pretinzându-se proprietari.
Raportul de serviciu al pârâtei CA cu reclamanta a încetat în anul 2008, dar nu si actele de tulburare a posesiei exercitate prin împiedicarea accesului în Statia zonala de Producere a Matcilor Bididia - Tulcea, aspecte recunoscute prin interogatoriu.
Reclamanta, titulara a dreptului de administrare, si-a conservat în timp posesia asupra terenului prin încredintarea gestiunii acestuia a activelor amplasate pe acesta si a întregului inventar catre pârâta CA, ce îndeplinea calitatea de gestionar în cadrul societatii, însa gestiunea nu îi confera decât o detentie precara asupra bunurilor.
Dupa cum s-a subliniat si anterior, instanta de fond a ,nu a recunoscut reclamantei un drept de proprietate asupra terenului - problema proprietatii si a dreptului de administrare asupra terenului fiind trasata irevocabil prin litigiul precedent.
Suprafata de teren în discutie este individualizata si identificata în cuprinsul procesului verbal de predare primire din 5.09.1990 în baza caruia s-a preluat gestiunea asupra acestuia si activelor existente, cu utilitati aferente si a caror predare a fost refuzata ulterior,împiedicându-se ,în acest mod, exercitarea posesiei de catre titularul dreptului de administrare, componenta obiectivului "Statie Zonala de producere a matcilor - Bididia Tulcea fiind detaliata în cuprinsul procesului verbal aratat, asa încât, din acest punct de vedere, nu exista confuzii asupra bunului vizat si raportat la care se invoca tulburarea posesiei.
Pe de alta parte, instanta a valorificat raspunsurile la interogatoriu ale pârâtei CA relativ la folosirea terenului de catre Asociatia Crescatorilor de Albine Tulcea, ca urmare a acordului dat de Directia Silvica Tulcea, raspunsuri ce s-au coroborat cu celelalte probe produse în cauza.
Potrivit probatoriului, s-a impus solutia obligarii atât a pârâtei CA, cât si a Asociatiei Crescatorilor de Albine Tulcea la respectarea posesiei reclamantei pentru ca, în tot cursul procesului, s-a încercat a se determina o confuzie între cele doua parti ca urmare a dublei calitati a pârâtei în speta, dar este evident ca si din cauza situatiei aratate tulburarea s-a datorat interventiei amândurora.
Nu intereseaza în cauza terenul predat de catre Directia Silvica Tulcea catre A.G.A. Tulcea, si instanta nu s-a pronuntat asupra posesiei acestuia, ci exclusiv asupra bunului ce a facut obiectul procesului verbal de predare-primire din 1990, asa cum este descris în acest înscris încheiat de parti.
In ceea ce priveste recursul Regiei nationale a Padurilor - Directia Silvica Tulcea, rezulta ca, în raport cu constatarile Sentintei civile nr. 335/26.11.2007, nu exista contrarietate întrucât s-a explicat ca, în cauza mentionata, s-a respins actiunea nu din cauza ca nu exista posesia, ci întrucât nu a fost exercitata sub nume de proprietar pentru a putea conduce la dobândirea proprietatii prin uzucapiunea de 30 ani, statuându-se totodata si asupra succesiunii în drepturi si obligatii precum si relativ la titularul dreptului de administrare, asa încât , doar daca la acest moment s-ar decide altfel, s-ar ajunge la contrarietatea invocata.
Mai mult, Directia Silvica Tulcea nu are nicio legatura cu litigiul privind posesia tocmai pentru ca nu are nicio legatura cu bunul disputat de celelalte parti, institutia exprimând doar un acord privind utilizarea terenului ca vatra pentru stupinele de multiplicare a matcilor, fara a rezulta din adresa si calitatea în care îsi da acest accept sau temeiul legal în baza caruia emite punctul de vedere solicitat de Asociatia Crescatorilor de Albine din România - Filiala Tulcea.
Nu se justifica nici vehementa sustinerii recursului promovat de catre Ministerul Economiei si Finantelor, în calitate de reprezentant al Statului Român, prin D.G.F.P. Tulcea si teoria asupra dreptului de proprietate pentru ca, în speta, nu se discuta proprietatea, ci posesia derivând din dreptul de administrare exercitat de S.C. INSTITUTUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU APICULTURA - BUCURESTI asupra bunului situat în Zona Bididia Tulcea si care apartine Statului Român, indubitabil.
Pe de alta parte, desi se discuta despre aceeasi succesiune în drepturi a reclamantei, în cei 14 ani trecuti de la înfiintarea societatii si a exercitarii dreptului de administrare, nu a întreprins niciun demers, ca proprietar, pentru a lamuri situatia juridica a bunului, nu a contestat vreunul dintre actele de administrare ale reclamantei, asa încât, în conditiile date, reclamanta este considerat posesor si are dreptul la ocrotirea posesiei împotriva oricarei tulburari.
Având în vedere argumentele prezentate, tribunalul constata ca hotarârea atacata este legala si temeinica, urmând, în consecinta, a se respinge recursurile promovate, ca nefondate.
Facând si aplicarea prevederilor art. 274 Cod proc. civ., recurentii vor fi obligati la plata sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, în recurs, catre intimata.

filip

Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare. (Langston Hughes)