Vespa Crabro (Gargaunul)

[stefan1]

  Situarea in lumea vie:
De la specii unicelulare pana la plantele si animalele complexe, se apreciaza a fi pe Pamant cca 30 milioane de specii, imensa lor majoritate inca nestudiate si necatalogate. Se apreciaza insa ca de acum 550 milioane de ani si pana acum, au fost pe Pamant 30 miliarde de specii, deci actualmente 99,9% din speciile existente odata pe Pamant nu mai exista. Annual se descopera cca 18000 de specii noi, dar dispar si mai multe din cele existente.
   Lumea vie se imparte in regnul vegetal si cel animal, care nu includ insa si organismele unicelulare.
   Regnul vegetal contine speciile avand cateva caracteristici specifice, dintre care principalele sunt prezenta clorofilei si capacitatea de fotosinteza, adica modul de a-si procura energia vitala. Se apreciaza a fi intre 350.000 si 500.000 de specii de plante. La nivelul anului 2004, erau identificate 287.655 specii de plante, dintre care 258.650 sunt plante cu flori.
   Regnul animal este mai divers decat cel vegetal, cuprinzand cca 1.750.000 specii cercetate, dar se apreciaza ca numarul real este intre de 2-40 de ori mai multe. Organismele animale se caracterizeaza prin o alcatuire specifica a celulelor, avand un nucleu, cu membrane elastice. Au capacitate de deplasare si se hranesc cu substante organice.
  Dau aici un graphic care arata ponderea diferitelor clase si ordine din lumea animala (dupa numarul de specii pe care le contin).

[pharaonu75]

BARZAUNUL SAU GARGAUNUL

Barzaunul este cel mai mare reprezentant al Viespilor (Vespidae) europeeni, matca avand pana la 35 mm lungime, in timp ce lucratoarele si masculii sunt mai mici (max. 25 mm).
Datorita dimensiunilor sale, a zgomotului caracteristic din timpul zborului si nu in ultimul rand datorita intepaturii foarte dureroase, in urma careia se formeaza deseori o umflatura remarcabila, barzaunul este considerat un viespe foarte periculos.
Avand in vedere ca se hraneste exclusiv cu insecte, este mult mai putin agresiv fata de om comparativ cu alte specii de viespi.

Descriere:
- Capul este galbui cu ornamente de culoare inchisa, ochii sunt maro;
- Toracele si picioarele sunt de culoare maro cu negru;
- Abdomenul este galben, de culoare mai inchisa decat la alti viespi, cu un desen negru caracteristic
in vecinatatea toracelui; abdomenul este format din 7 segmente vizibile la masculi si 6 segmente la femele.
- Acul este drept si retractibil, putand fi retras, dupa intepare, atat din corpul insectelor cat si din tegumentul gros al mamiferelor.

Biologie:
- Barzaunul (Vespa crabro) este o specie eurasica, de clima temperata, raspandita din Anglia pana in Japonia, din 1960 fiind introdusa si in America de Nord.
Prefera zonele forestiere dar este destul de frecventa si in zonele locuite de om.

Hrana:
- Consta in diferite insecte (inclusiv de talie mare) care sunt atacate, omorate prin intepatura veninoasa, sunt dezmembrate la ,,locul faptei" iar la cuib sunt duse doar partile cele mai hranitoare.

Cuibul
- In luna mai, matca (din generatia de toamna) care a hibernat peste iarna, construieste intr-o scorbura cateva celule hexagonale in care depune primele oua. Larvele de 1-2 mm sunt hranite 21-24 zile, apoi dupa 4-5 naparliri si un stadiu de pupa, apar primele viespi lucratoare. Acestea vor contribui la hranirea si cresterea larvelor urmatoare, la marirea cuibului si cresterea numerica a coloniei.
- Cuibul are un aspect caracteristic, este construit din ,,hartie" cu dungi orizontale de culori diferite, datorita diverselor esente de lemn folosite la constructia sa.
- Colonia ajunge la dimensiune si populatie maxima in august-septembrie; aprox. 60 cm lungimea cuibului si 400-700 indivizi.
- Tot in septembrie, apare o noua generatie sexuata, ingrijita exclusiv de lucratoare, in timp ce matca "fondatoare" paraseste cuibul si moare. Are loc fecundatia intre femelele si masculii generatiei de toamna; masculii mor, femelele cauta locuri optime pt. hibernare, iar ultimele lucratoare mor in noiembrie.
- Cuibul ramas gol, desi este extrem de durabil, nu va fi niciodata repopulat.

Concluzii:
* Fiind o specie exclusiv insectivora, barzaunul poate fi considerata o specie utila omului, in ciuda ,,faimei sala infricosatoare".
Devine daunator doar in cazul stabilirii in vecinatatea exploatarilor apicole, fiind un mare consumator de albine.* Prin deplasare lenta si fara provocare, cuibul poate fi ,,apropiat" pana la 50 cm. Existenta acestuia pe diferite structuri ale casei, de asemenea nu creaza probleme, exceptand mirosul ,,rau" caracteristic.
* Noaptea, barzaunul este atras de lumina; spre deosebire de alte specii de viespi, nu este atras de mirosul alimentelor sau resturi ale acestora.
* In unele tari Europene, specia este protejata; de exemp. in Germania, din anul 1987, este interzisa omorarea insectelor sau distrugerea cuibului, amenda putand fi de pana la 50.000 Euro.
* In cazul persoanelor intepate si fara semne grave de alergie, pt. diminuarea simptomelor este recomandata introducerea de calciu in organism.

[pharaonu75]

Si un filmulet
http://www.youtube.com/watch?v=EJSgDQYmTp4

[pharaonu75]

Aria de raspandire a daunatorului

[pharaonu75]

Cuibul

[pharaonu75]

Acul

[pharaonu75]

Diverse stadii de dezvoltare

[pharaonu75]

Barzaunul

[pharaonu75]

Uneori poate fi agresor, alteori victima!

[pharaonu75]

Alte poze

[pharaonu75]

Si altele

[stefan1]

     Continuare
Eu voiam sa o iau mai catinel, dar Pharaonu75 a fost mai expeditiv, milos poate pentru timpul forumistilor.
  O sa contnui totusi clasificarea regnului animal de la clasa insectelor pana la genul Vespa, pentru ca taxonomia este pana la un moment comuna la viespi ca si la albine.
  Deci vom trece prin urmatoarele trepte: clasa – subclasa – supraordin – ordin – subordin – infraordin – superfamilie – familie – subfamilie – gen – specie

-   Clasa Insecta cuprinde peste un million de specii inregistrate, adica peste 50% din speciile vii cunoscute. In realitate se spune ca ar exista intre 6 si 10 milioane de specii de insecte, ce ar fi peste 90% din toate organismele vii de pe Pamant.
-     Subclasa Pterygota, adica cele cu aripi (dar include si specii care au pierdut aripile in timpul evolutiei, cum ar fi purecii sau paduchii de animale). Are 36 de clase, dintre care 8 doar fosile. E taxonul cu cele mai multe specii, cam 1 milion. Are trei supraordine: Ephemeroptera (efemeridele cu o viata f scurta ca adulti), Odonata (libelule) si Neoptera
-    Supraordinul Neoptera cuprinde toate insectele cu aripi care au capacitatea de a strange aripile pe langa corp in repaus. Asta le ajuta sa ocupe locuinte mai stramte, sa se strecoare unde insectele cu aripi desfacute nu pot intra. Cuprinde 27-29 de ordine.
-   Ordinul Hymenoptere cuprinde peste 130.000 de specii, din care in Europa peste 11.500. De fapt mult mai multe specii sunt inca necercetate. Numele provine din greaca (hymen-membrana + pteron-aripa). Fata de Diptere care au doua aripi, Hymenopterele au 4 aripi pe care le cupleaza in zbor doua cate doua prin niste carlige numite hamuli. Ordinul are doua subordine: Symphyta, un subordin mai mic, care cuprinde insecte a caror larve sunt fitofage, se dezvolta pe plante, cu o singura exceptie (care este specie parazita).Femela inteapa planta cu ovopozitorul si depune acolo oul din care iese larva asemanatoare cu a fluturilor, care se hraneste cu tesuturile plantei. Sunt din aceasta cauza in general insecte daunatoare. Al doilea subordin, mai numeros, este Apocrita.
-   Subordinul Apocrita este cel mai mare subordin de insecte. Speciile de aici se caracterizeaza printr-o separare clara intre torace si abdomen, acea strangulare puternica dar care da o mare mobilitate abdomenului, care multora le foloseste cand inteapa. Acest subordin se imparte in doua:
                 - Parasitica  cu mai multe superfamilii de insecte parazite, care isi depun ouale in ouale, larvele sau pupele altor specii, cu ajutorul ovopozitorului, care insa nu are si venin si nu este folosit ca arma de aparare.
                 - Acuelata care cuprinde trei grupe foarte importante de insecte: albinele (grup care include si bondarii), viespile si furnicile. Acestea au acul folosit de femele si ca arma de aparare. Sunt si specii fara ac, dar care au alte mijloace de aparare: fie arunca un jet de venin spre victima, fie foloseste mandibulele sa produca o rana agresorului, in care apoi injecteaza veninul.
-  Superfamilia Vaspoidea face parte dintre Acuelate, alaturi de superfamiliile Apoidea si Chrysidoidea. Cuprinde 10 familii si anume:
•    Bradynobaenidae
•   Eumenidae
•   Formicidae
•   Mutillidae
•   Pompilidae
•   Rhopalosomatidae
•   Sapygidae
•   Scoliidae
•   Sierolomorphidae
•   Tiphiidae
•   Vespidae
       Familia Vespidae cuprinde cca 5000 specii dintre care aprox 100 in Europa. Sunt aproape toate tipurile de viespi, cu exceptia celor a caror aripi nu se pliaza in repaus. Multe sunt insecte sociale dar sunt si solitare. Si cuibul il fac fie din pamant, fie din celuloza. Sunt urmatoarele subfamilii din aceasta familie:
•    Eumeninae
•   Euparagiinae
•   Masarinae
•   Polistinae
•   Stenogastrinae
•   Vespinae
     Subfamilia Vespinae are urmatoarele genuri:
•    Dolichovespula
•   †Palaeovespa
•   Provespa
•   Vespa
•   Vespula
  Genul Vespa cuprinde si Vespa Crabro care ne intereseaza si despre el vom vorbi mai incolo.

[stefan1]

  Genul Vespa cuprinde multe specii asemanatoare cu Gargaunul, cele mai multe in Asia. Cuprinde speciile numite in engleza Hornet, in franceza Frelon, in spaniola Avista, in germana Hornisse.
  Toate au o talie mare, corpul cu benzi in culorile galben, negru sau maro. Isi hranesc puii cu insecte diferite, in special diptere (muste), dar si alte specii ca viespi sau albine.
Dau aici 22 de specii din genul Vespa, dar unele surse dau mult mai multe (219 intr-o sursa):
•    Vespa affinis Linnaeus, 1764 – lucratoarele de 19-25mm, trantorii de 26 iar reginele pana la 30 mm. Face cuiburi in copaci si pot avea mai multe regine intr-un cuib. Se intalneste din India pana in Japonia.
•   Vespa analis Fabricius, 1775 – regina greu de deosebit de lucratoare, deoarece au cam aceeasi marime. Au capul galben-viu, toracele negru si abdomenul vargat. Cuibul se recunoaste dupa un tunel de intrare, de fapt ca si la V.Affinis. Poate sa aiba pana la 3000 celule in cuib.
•   Vespa basalis Smith, 1852 – Arealul din Pakistan, China si in sud pana in Sumatra. Ataca exclusiv albinele cand se intorc la stup. 15-21 mm au lucratoarele si 24-25 reginele. Au par lung si des. Apis Cerana le anihileaza stangandu-le intr-un ghem unde cresc temperatura pana viespea moare.
•   Vespa bellicosa Saussure, 1854 – In Borneo si Sumatra, in paduri, fac cuiburi in pamant.
•   Vespa bicolor Fabricius, 1787 – In India, Thailanda, sudul Chinei. Are talia cea mai mica dintre speciile genului. Lucratoarele au 15-22mm, masculii 19-23 si reginele ating 25 mm. Au abdomenul alb si un triunghi negru caracteristic pe torace.
•   Vespa binghami Buysson, 1905 – E o specie nocturna intalnita din India si Viet Nham pana in Primorie si sudul la Sakhalin. E o specie foarte rara, ocupa teritorii inalte in Himalaya. Lucratoarele au 24-25 mm.
•   Vespa crabro Linnaeus 1758 – Are cea mai mare arie de raspandire, singura endemica in Europa, dar ocupa si parte din Asia, parte din Africa si in America de Nord.
•   Vespa ducalis Smith, 1852 – Lucratoarele au 23-32 mm iar reginele ajung la 37. Se hranesc exclusiv cu larvele viespilor din genul Polistes, neglijand adultii. Au cuiburi subterane si cele mai mici familii din genul Vespa (pana la 50 de indivizi).
•   Vespa dybowskii André, 1884 – Lucratoarele au 17-24 mm iar reginele pana la 30 mm. Se intalnesc din Birmania pana in Japonia. Pot face cuiburi proprii, dar uneori depun ouale in cuiburi la V. Crabro sau V. Simillima, mascandu-le cu feromoni comuni.
•   Vespa fervida Smith, 1859  Endemica in Indonezia. E aproape in intregime neagra.
•   Vespa fumida van der Vecht, 1959  Traieste in India, China, Nepal etc. Lucratoarele ajung la 24 mm. Au culoare neagra pe torace si 5 tergite, doar ultima e orange-galben.
•   Vespa luctuosa Saussure, 1854 Din Filipine. Are cel mai puternic venin dintre speciile de Vespa si printre cele mai puternice din lume. Numai doua genuri de furnici au venin mai puternic. Are de obicei culoare inchisa.
•   Vespa mandarinia Smith, 1852 – Numita si viespea uriasa, e cea mai mare dintre speciile de viespi si cea mai mare specie de insecte sociale. Vom vorbi despre ea.
•   Vespa mocsaryana Buysson, 1905 – originara din peninsula Indochina, china si pana in Sumatra. Face cuoburi nu prea mari, in loc deschis, in tufisuri, la inaltime nu prea mare , cu cateva sute de indivizi.
•   Vespa multimaculata Perkins, 1910 – in Malaezia, Sumatra si Borneo. Se aseamana mai mult cu viespile comune, avand cea mai mica talie din genul Vespe
•   Vespa orientalis Linnaeus, 1771, ou Frelon oriental – Asemanatoare in unele caracteristici cu Vespa Crabro. Reginele de 25-35 mm, dar masculii si lucratoarele ceva mai mici ca la V. Crabro, rar ajung la 25 mm. Se intalneste si in Europa de Est, inclusiv in Romania, in Africa de N-Esi Asia-Mica cat si in buna parte din Asia. Prefera zone mai calde, de fapt are proprietatea de a converti direct energia solara in energie electrica, prin niste captatori plasati pe benzile galbene ale abdomenului.
•   Vespa philippinensis Saussure, 1854 originara din Filipine. Familii de cca 700 indivizi, cu regine deosebite ca marime de lucratoare, dar se pare si cu doua tipuri de masculi, totusi mai greu de distins. Celulele din care a iesit un rand de pui, nu mai sunt folosite, spre deosebire de alte specii de vespa, care le refolosesc (dar numai un an)
•   Vespa simillima Smith, 1868 – Intalnite in China, Rusia de est, Coreea si Japonia. A fost introdusa si in Canada. Lucratoarele au 17-23 mm.
•   Vespa soror Buysson, 1905 – Intalnit in China si Indochina. Au talie mare, lucratoarele intre 26-39 mm iar reginele pana la 46 mm. Mananca pe langa albine sau alte viespi si lacuste, greieri, libelule, paianjeni etc.
•   Vespa tropica Linnaeus, 1758  - din Afganistan pana in Noua Guinee. In India este una din cele mai raspandite specii si la altitudine si la campie. Lucratoarele au pana la 30 mm, iar femelele fertile pana la 40. Au culori diferite dupa zona. Face cuiburile in sol sau in copaci. Ataca cuiburile viespilor comune din genul Polistes, carora le fura larvele, pentru a-si hrani propriile larve.
•   Vespa velutina Lepeletier 1836, ou Frelon asiatique  - Originara din Asia de S-E, china si Indochina. Lucratoarele au in jur de 30 mm, iar reginele 35. Formeaza cuiburi mari, in jur de 2000 lucratoare, in copaci, la inaltime mai mare ca alte specii. Se hranesc in special cu albine. Din 2004 a ajuns cu navele comerciale in Franta si se pare ca se extinde pe continent.
•   Vespa vivax Smith, 1870 – Intalnita in India, Nepal, Birmania, China etc. Au corpul acoperit cu un par lung, inchis. Femelele sterile ajung la 21 mm.

[stefan1]

  Vespa Crabro ocupa un areal extins in Europa (pana in Suedia si Finlanda. In Norvegia era disparuta de prin 1911, dar a fost iar semnalata din 2007, poate pentru ca se incalzaste vremea). Se intalneste si intr-o buna parte din Asia, dar nu se gaseste in S-Estul Asiei, unde se gasesc toate cele 21 specii amintite in postarea anterioara. Se gaseste si in Orientul Mijlociu. De fapt este mentionata de mai multe ori in Biblie, ex in Exodul 23;28 sau in Deuteronom capitolul 7 versetul 20, sau in Iosua 24;12 etc. In Africa se gaseste in Nord si in Africa Centrala. Din sec al XIX-lea a fost introdusa si in America de Nord.
  Sunt mai multe subspecii de Vespa Crabro, dar singura care este in Europa este Vespa Crabro Germana
•   Vespa crabro crabro Linnaeus, 1758
•   Vespa crabro vexator Harris, 1776
•   Vespa crabro germana Christ, 1791
•   Vespa crabro crabroniformis Smith, 1852
•   Vespa crabro borealis Radoszkowski, 1863
•   Vespa crabro oberthuri du Buysson, 1902
•   Vespa crabro flavofasciata Cameron, 1903
•   Vespa crabro altaica Pérez, 1910
•   Vespa crabro caspica Pérez, 1910
•   Vespa crabro chinensis Birula, 1925

[stefan1]

  Cuibul
Femelele fecundate cauta in primavara un loc potrivit pentru cuib. Acesta poate fi scorbura unui copac dar si in loc deschis intr-un copac, la nu prea mare inaltime. Pot face insa cuiburi si in alte cavitati cum ar fi poduri , hambare, dulapuri, lazi de stupi, cuiburi de pasari sau in pamant. Se pare ca ultima locatie este preferata de V. Crabro.
  In luna mai, femela fecundata care a traversat iarna, construieste cateva celule din celuloza de la copaci (de ex din mesteceni), pe care o amesteca cu saliva, devenind rezistenta, ca un fel de carton. In fiecare celula depune cate un ou , din care dupa 3-5 zile iese o larva, care va fi hranita de regina pana devine o pupa. Dupa 5-7 saptamani, incep sa iasa lucratoare, care vor prelua incet sarcinile de ingrijire a larvelor, regina urmand doar sa depuna oua. Tinerele lucratoare vor construi si alte celule, pe masura ce familia se mareste. Pana in luna august, cuibul este marit continuu, ajungand la un numar de 5-10 faguri aproximativ de forma circulara dispusi orizontal, unul sub altul, cu celule doar pe partea orientata in jos. Toti fagurii sunt inveliti in exterior intr-o anvelopa tot din celuloza ca si fagurii, cu rol de a mentine microclimatul in cuib. Marimea cuibului depinde abundenta hranei si de climat. De obicei in zonele mai calde, unde si perioada de vara e mai lunga, cuiburile sunt mai mari. Volumul mediu la un cuib este de cca 25 litrii, iar lungimea pe verticala de 60-80 cm, dar pot ajunge si la 1 metru. Numarul de celule intr-un cuib poate ajunge la 5000.  La V. Crabro totdeauna cuibul are un orificiu in partea inferioara, pe unde cad din cuib resturile de mancare si dejectiile (urat mirositoare).
  Cuibul este folosit un singur an. Uneori al doilea an viespile revin, dar cladesc alti fagurasi in continuarea celor din anul precedent. Sunt si cazuri cand locul ales initial de regina in primavara este insuficient de mare pentru  cat s-ar putea extinde colonia. Atunci lucratoarele gasesc un alt loc unde incep sa creasca alti faguri si familia se muta in noul loc, cu regina cu tot.
  In unele tari, de ex in Germania, se fac cuiburi artificiale pentru Vespa Crabro, cea mai cunoscuta fiind asanumita Mündener Hornissenkasten. Se recomanda sa se suspende in copaci cam la 4 m inaltime, pentru a evita tentatia unor copii de a le deranja, pentru ca viespele pot deveni foarte agresive cand isi apara cuibul. Pentru a se refolosi, se recomanda curatirea fagurilor vechi, dar asta sa se faca (la clima Germaniei) numai la inceputul lui mai, pentru ca in cuibul acestor viespe pot ierna alte insecte ca de ex mamarute sau mai cu seama Volucella Zonaria, un fel de musca interesanta, de talie mare (16-22 mm), care isi dezvolta larvele in partea inferioara a cuibilui Viespii Crabro, hranindu-se cu resturile cazute de la hranirea larvelor. Interesant ca aceasta insecta a luat un aspect oarecum asemanator cu al V.Crabro, ca si alte insecte fara ac, care sunt ferite de pradatori prin asemanarea cu numita viespe.

  Dau o poza cu Volucella Zonaria, care uneori chiar se poate confunda cu V. Crabro.