Lucruri Slabe

[uve]

Ca si in alte domenii , lipsa meseriasilor se acutizeaza de la un an la altul si in domeniul prelucrarii lemnului.. Scolile profesionale s-au desfintat, absolventii de liceu fac toti facultate si au doar pretentii.Cei buni si-au facut firme. Dar legislatia romaneasca te faulteaza mereu , nu exista predictibilitate , nu exista coerenta . Cei tineri si capabili au inchis firmele si au luat drumul strainatatii. Pentru a face calitate trebuie sa ai oameni care se implica ,care constientizeaza importanta muncii lor . si astia sunt tot mai putini .Si atunci ori faci treaba ori te lasi de meserie .La o mare catedrala , doi zidari au inceput constructia zidului. Intrebati fiind ce fac , unul a raspuns : pun caramida peste caramida ca asa a zis sefu . Celalalt : pun cu mare grija primele caramizi la cea mai inalta catedrala . De aceste caramizi va depinde buna executie si stabilitatea ...etc. Deci ... doar unul constientiza importanta muncii sale . Stupii par simplu de facut dar nu este deloc asa.

[Kov iulian]

La noi "lucru slab " e omul pe care nu te poti baza; le mai spune si oameni "fara nici un Dumnezau" sau in cazul in care faci o afacere cu ei, "tepari".

Propun ca cei care am cumparat stupi de slaba calitate (si altele, dar stupii sunt cam cea mai scumpa investitie asa ca postez aici) sa postam aici detaliile celor care i-au facut/vandut pentru ca altii sa nu mai faca in viitor aceasta greseala. Pe mine m-ar fi ajutat un astfel de post si sunt sigur ca mai sunt si altii.

Aventuri de astea au mai patit si alti.

1)Nu vrei sa bati palma fara sa vezi marfa, te deplasezi la sediul acestuia iar acolo constati ca,
- nu are spatiu de depozitare acoperit,
- tine scandura in ploaie, si nu are cuptor sa o usuce.

Are pretentia sa ii transferi in cont un avans inainte sa se apuce de treaba insa iti ofera un numar de cont gresit, si daca nu ai fi fost prevazator ai fi putut transfera 800 de lei unei firme necunoscute.

2) Discuti cu altul care iti poate oferii pe loc fara avans, vezi pe site stupii esti multumit te intelegi la pret insa cand ajungi la fata locului cu transportul tau (fiindca el nu are) pretul se schimba la fel si calitatea stupilor (in rau desigur).
Nu iti ajung banii asa ca ii iei incompleti, fara podisoare, fara rama acea de sustinere a catului ( stupii prezentati pe site aveau).

[Muntoiu Radu]

@Kov Iulian,
numeste-i, sa stie lumea sa se fereasca...

[oroles]

Ca si in alte domenii , lipsa meseriasilor se acutizeaza de la un an la altul si in domeniul prelucrarii lemnului.. Scolile profesionale s-au desfintat, absolventii de liceu fac toti facultate si au doar pretentii.Cei buni si-au facut firme. Dar legislatia romaneasca te faulteaza mereu , nu exista predictibilitate , nu exista coerenta . Cei tineri si capabili au inchis firmele si au luat drumul strainatatii. Pentru a face calitate trebuie sa ai oameni care se implica ,care constientizeaza importanta muncii lor . si astia sunt tot mai putini .Si atunci ori faci treaba ori te lasi de meserie .La o mare catedrala , doi zidari au inceput constructia zidului. Intrebati fiind ce fac , unul a raspuns : pun caramida peste caramida ca asa a zis sefu . Celalalt : pun cu mare grija primele caramizi la cea mai inalta catedrala . De aceste caramizi va depinde buna executie si stabilitatea ...etc. Deci ... doar unul constientiza importanta muncii sale . Stupii par simplu de facut dar nu este deloc asa.

La liceul unde sunt eu profesor s-a pus problema anul trecut (2014) a reinfiintarii unei clase de tamplarie o data cu reintroducerea scolilor profesionale, liceul fiind autorizat in acest sens. Nu s-a facut nici macar o clasa. Doar 7 elevi s-au inscris si pentru ca nu s-a atins cifra de scolarizare (25) au fost redistribuiti catre alte meserii (Ex. mecanic auto). Chiar daca ar fi fost admisi la acest profi faceau toata ziua numai teorie si practica erau nevoiti sa faca acasa. E riscant sa bagi un elev sa practice la un abricht ca poate sa ramana fara degete si scoala se alege cu procese. Nici profesorii nu aveau toate degetele... In concluzie cred ca e buna ideea reinfiintarii claselor de tamplarie dar trebuie ca elevul sa aiba posibilitatea sa invete aceste meserii.

[RazvanTi]

  Din pacate mai sint timplari buni si material tot asa , DAR trebuie sa sti sa ii cauti .

sa nu fie cu suparare dar am si eu de facut o remarca:
un tamplar bun ar sti ca tabla aia peste colturi va face lemnul sa putrezeasca RAPID...

[romikele]

un tamplar bun ar sti ca tabla aia peste colturi va face lemnul sa putrezeasca RAPID...

Te inseli amarnic!
Daca se intampla ce zici, cel care a facut astfel de stupi nici macar nu poate fi numit tamplar.
Am reparat stupi facuti de peste 12 ani, cu tabla la colturi, si am avut surpriza sa constat ca sub acele table lemnul era ca nou, in comparatie cu suprafetele expuse.
Fiecare meserie are secretele ei, la fel si tamplaria, iar ioanardelean55 este unul din foarte putinii care le cunoaste pe toate! 

[dan sebastian]

Presupun ca iar e sters ceva, ca nu se leaga postarile.

[vranceanul]

Lemnul sub tabla nu putrezeste, am toti stupii cu tabla la colturi.
Daca tot se vorbeste de 'lucruri slabe' sa va spun una: luni am cumparat de la magazinul apicol din Focsani, printre altele si startovit. Acasa am vrut sa citesc prospectul, lipsa, dar tot lipsa si 3 pliculete din fiecare cutie (3 pliculete din 3 cutii =9 pliculete ) M-au furat mai mult de jumatate din cantitate.
Atat de nerusinati ca nu mi-au dat bon pe motiv ca e defecta casa (probabil stiind furtul).Asta e....

[Kov iulian]

Atat de nerusinati ca nu mi-au dat bon pe motiv ca e defecta casa (probabil stiind furtul).Asta e....

Trebuia sa luati produsul si sa plecati, sau daca le-ati dat deja bani ii smulgeati din mana si plecati si cu banii si cu produsul.

Asa ne invata Domnul Ponta.

http://stirileprotv.ro/stiri/financiar/de-la-1-martie-tot-ce-ni-se-vinde-fara-bon-este-gratis-legea-care-risca-sa-i-incaiere-pe-clienti-cu-comerciantii.html

http://www.gandul.info/stiri/romanii-ar-putea-sa-nu-achite-nota-de-plata-daca-nu-primesc-bon-fiscal-10934283

[romikele]

Presupun ca iar e sters ceva, ca nu se leaga postarile.

Nu e nimic la coș, așa că sigur nu s-a șters ceva...

[feerary]

Foarte bine! chiar azi vb cu cineva ca am cumparat de mai multe ori niste produse apicole de pe un anumit site sau direct din magazin dar niciodata nu am primit bon sau factura, in schimb am primit cartonase cu produsele si valoarea lor.

[dan sebastian]

Ok.
Ma bucur. Credeam ca daduse numele comerciantului si nu dadea bine.

[oroles]

Atat de nerusinati ca nu mi-au dat bon pe motiv ca e defecta casa (probabil stiind furtul).

In astfel de situatii comerciantul este obligat sa faca chitanta de mana.Mai nou se fac alte smecherii. De exemplu un magazin care isi desfasoara si fizic si in online activitatea pune anunturi cu Apifonda 15 kg la 75 de lei si cand ajungi in magazin iti serveste de 12.5 la acelasi pret.

[Muntoiu Radu]

Eu l-am iertat pe Patrascu Eduard, ca asa scrie la Carte : "Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa". Insa tot in Carte scrie si "fiţi înţelepţi ca şerpii", asa ca l-am contactat si i-am propus mai multe variante de rezolvare a situatiei. Dupa o mica spereitura indusa de felul in care am formulat cererea mea nevinovata, a ales varianta  cea mai convenabila pentru mine si mi-a platit 50% din valoare stupilor, ca despagubire. Mi-a cerut in schimb sa nu ii mai fac "reclama negativa". Insa cum acest topic nu pot sa il sterg sau sa il modific ca simplu utilizator, ramane la latitudinea administratorilor forumului daca aceasta discutie ramane aici sau e stearsa.

Celor care patesc asa ceva si au paguba mare si vor sa mearga in instanta, le sugerez sa adauge la despagubiri si paguba care ar fi rezultat din nepopularea si folosirea stupilor – Xkg miere in anul respectiv, X roi, etc. Stimularea avocatilor cu X% din despagubire va face minuni...

[oroles]

Celor care patesc asa ceva si au paguba mare si vor sa mearga in instanta, le sugerez sa adauge la despagubiri si paguba care ar fi rezultat din nepopularea si folosirea stupilor – Xkg miere in anul respectiv, X roi, etc. Stimularea avocatilor cu X% din despagubire va face minuni...

Asa ceva nu ai sa vezi in instantele din Romania. E foarte greu sa arati ca ai fost prejudiciat cu suma X, ca ai fi facut X kg de miere sau X roi.

Singurul fraier caruia i s-a imputat astfel de sume a fost Voiculescu de la Antena 3.  Jusitia a solicitat si dreptul de uzufruct pe perioada cat Institutul de Cercetari Alimentare a fost in posesia lui, desi nu s-a desfasurat activitati economice acolo.

Pentru incheiere iti postez o poveste moralizatoare chinezeasca ca sa vezi cum stau lucrurile. Doar pentru cei care au rabdare sa o citeasca.

CINCI OUĂ TARI (Poveste chinezească)           Demult, demult, trăia un ţăran. El era sărac lipit pământului şi umbla prin sate după lucru. Şi a umblat el, a umblat, multe locuri a văzut, dar de lucru n-a găsit.    Şi iată că într-o zi, când de-abia se mai ţinea pe picioare de oboseală şi nu mai putea de foame, zări o cârciumă, intră şi ceru să i se fiarba cinci ouă tari. După ce le mîncă, se scotoci în buzunare după bani, dar în buzunare ioc. Nu ştiu cum îşi pierduse bănuţii.    «Ce să fac? se gîndea el — îmi rămîne doar să mai comand ceva şi între timp să-mi iau tălpăşiţa fără să fiu văzut.»    Dar soarele răsare de la răsărit şi apune la apus, o zi vine după alta, şi săracul nu avu vreme nici să clipească măcar şi trecură douăzeci de ani. Într-acest timp învăţase o meserie şi se făcuse tîmplar, câştigând bani din care să trăiască. Mergînd el odată spre casa de unde plecase, dădu peste satul cu cârciumă şi-şi aminti ce i se întâmplase aici acum douăzeci de ani. Intră şi ceru din nou cinci ouă tari. Cârciumarul nu-l mai recunoscu, dar întîmplarea de atunci n-o uitase. Mîncă el ouăle şi-l întrebă pe cârciumar: —   Cât îţi datorez pentru aceste cinci ouă tari? —   Dă-mi cinci bănuţi de aramă şi e bine, răspunse cârciumarul.    Ţăranul scoase zece. Cârciumarul se miră şi spuse: —   Frăţioare, e prea mult, dă-mi numai cinci. De ce îmi dai încă pe-atît? —   Ai uitat — spuse zîmbind ţăranul — cu douăzeci de ani în urmă am mâncat cinci ouă tari şi n-am plătit, înseamnă că-ţi datorez zece.    Cârciumarul stătu mult pe gânduri, îşi plecă capul şi începu să strige: —   Va să zica aşa! Acum douăzeci de ani ai mâncat cinci ouă tari de găină?! Câţi pui aş fi putut avea în aceşti ani din ele? Şi de câte ouă m-ai păgubit? Dacă socotim drept, îmi datorezi mulţi, mulţi bani. Dă-mi-i, că de nu, mergem la judecător să ne judecăm.    Ţăranul nu se sperie deloc şi zâmbind spuse: —   Bine, du-te tu, iar eu vin pe urmele tale.    Cârciumarul se duse la judecătorie şi depuse plângere. Spuse de-a fir a păr cum de l-a înşelat ţăranul şi câţi bani trebuie să primească acum pentru cele cinci ouă. Judecătorul îl ascultă şi începu să dea din cap în semn de încuviinţare. Cârciumarul se bucură că va câştiga procesul şi bani mulţi şi îi făcu judecătorului un dar. Judecătorul îl aşteptă pe ţăran să vină la rând. După mult timp veni şi acesta, care se înclină până la pământ în faţa sa şi îi spuse: —   Domnule, vă rog să mă iertaţi că am întârziat. Am avut o treabă foarte importantă, de aceea n-am putut veni mai devreme. —   Ei, ţăranule! Ce tot spui? Ce treabă poate fi mai importantă decât un proces la judecătorie, i se adresă supărat judecătorul. —   Iată care a fost treaba, domnule, răspunse liniştit ţăranul. Fratele meu s-a hotărât să semene puţină mazăre. A fiert mai întâi seminţele şi a aşteptat să se răcească, să le semene. A trebuit să aşteptăm mult până s-au răcit. Când s-au răcit le-am semănat repede şi imediat am fugit încoace. Uitaţi-vă, abia mă mai ţin pe picioare de oboseală. Judecătorul, curierii, cârciumarul şi toţi câţi erau de faţă în sală au pufnit în hohote de râs auzind vorbele ţăranului. —   Ai mai auzit să creadă cineva aşa ceva? Cum pot să răsară seminţele de mazăre fiartă? i-a zis judecătorul râzând batjocoritor. —   De ce să nu răsară? Dacă din seminţe de mazăre fiartă nu pot ieşi lăstari, atunci cum pot ieşi pui din ouă fierte? După ce ţăranul rosti aceste vorbe, nimeni nu mai râse în sală. Judecătorul se uită la cârciumar, cârciumarul la judecător şi nici unul nu mai ştiu ce să mai spună.