IEDERA (Iedera zanelor)

Creat de milu56, Septembrie 24, 2015, 03:25:44 PM

« precedentul - următorul »

milu56


NYK74

Nu stiu ce producție, la hectar,poate da iedera, dar in zona unde sunt e destul de multä si albinele nu  consumă tot ceea ce culeg dar fac si depozit.
Datorită faptului ca nu poate înainta spre fundul celulei cu consumul, cred că cristalele grosiere albina e nevoită să le dea drumul jos pe fund.
Iedera este o plantă agățătoare parazitară dacă e scăpată in copaci, fără control ii poartă la moarte.

milu56

Productie la ha.nu e cazul,nu am auzit de hectare de iedera dar e nemaipomenit de buna pt o stimulare de toamna atat nectar cat si polen,ieri sa incalxit putin dupamasa si sa-u pornit albinele ca primavara majoritatea cu polen,azi o sa fie o zi splendida,

NYK74


In wikipedia nu am gasit nimic referitor la productia medie pe ha la iederă, in schimb Pîrvu 2000 estimează ca ar fi intre 30-100kg/ha, în opinia lui CRANE, (citat de LOUVEAUX, 1987) a încadrat iedera in grupa a 5 a ca plante melifere cu producții situate de la 201-500kg/ha.
Si la mine ceață si ploaie,10-12grade temperatura, sper sa revină zilele mai blânde, e păcat ca au ce aduna.





milu56

La mine astazi chiar sa vazut ca veneu si cu nectar nu numai cu polen,e bine pt.2 oct.

NYK74

Ieri si azi a mai coborât temperatura sa oprit la 7 grade si continuă cu ploaia, gardurile din iederă sunt in plină floare , iar albinele in ghem probabil. :rusine:

milu56

Fiecare zona cu avantajele ei,si dezavantaje.

NYK74

Așa a fost mereu, una caldă, alta rece, cine poate merge înainte.

milu56

Nici numai calde nui bine,trebuie sa mai fie si cate una rece,zonele mai reci au si ele bogatiile lor.

NYK74

Echilibrul a  fost , este ,si va fi cred, greu de găsit, dar mai ales de păstrat când se găsește, aici e o zonă mult mai  rece in general față de cei de  la şes, dar mai caldă față de nordul Moldovei la noi.

milu56

Si in nordul moldovei e frumos pt apicultura.

NYK74

#26
La noi in Moldova iernile sunt mai lungi si mult mai geroase decât aici in Italia, clima si rasa fac să fie diferențe destul de mari.
Floră este destulă si la noi in Moldova, pasiune si bază materială, poftă de muncă mai ales si se pot obține rezultate.

stefan1

 Toamna tarziu sunt putine plante care mai ofera culesuri de polen si nectar pentru albine. Iedera este una dintre acestea si o planta foarte interesanta.
  Genul'Hedera' cuprinde un numar redus de specii, maxim 17, dupa alti autori doar 10. Sunt originatre din Europa, Africa de Nord si Asia, pana in Asia Centrala. Specia a fost raspandita de om si in alte zone, in toata Asia, in America, Australia si Noua Zeelanda.
  Sunt plante taratoare sau agatatoare, cu frunze vesnic verzi. O caracteristica a genului este 'heterofilia'. aceasta consta in faptul ca frunzele au o forma diferita la exemplarele tinere fata de cele mature.
  Florile galben-verzuie, bogate în nectar, sunt grupate în umbele. Au o corolă cu cinci petale și un caliciu redus cu cinci vârfuri. Fructele cărnoase sunt drupe devenind negre la maturitate. Semințele puternic toxice sunt propagate de ornitochorie (prin pasari).
 Toate partile plantelor din acest gen sunt toxice, continand saponine. Consumul in special de fructe (bace de culoare in general neagra) de catre mamifere (inclusiv om) produce tulburari de la varsaturi, diaree, convulsii pana la coma sau chiar moarte. Totusi cazurile sunt extrem de rare, din cauza gustului amar al fructelor. Pasarile insa consuma aceste fructe si sunt chiar un vector de raspandire a speciei.
  Speciile genului Hedera:
    Hedera algeriensis (nord-vestul Africii, din Algeria in Tunisia)
    Hedera azorica (numai in Azore)
    Hedera canariensis (in Canare)
    Hedera caucasigena (Din Turcia pana in spatiul caucazian si in Israel; specie descrisa prima data in 1950)
    Hedera colchica (intre Marea Neagra si Marea Caspica, in spatiul Caucazian)
    Hedera cypria (descrisa prima data in 1993, endemica in Cipru)
    Hedera helix L. (Larg raspandita in Europa pana in Turcia)
    Hedera hibernica (Pe coasta Atlanticului, pana in Spania)]
    Hedera iberica (Doar din 2002 recunoscuta ca specie; endemica in Portugalia, sudul Spaniei si nodul Marocului)
    Hedera maderensis (descris in 1993 , in Madeira)
    Hedera maroccana (Descris pt prima data in 1993; creste in Maroc si Algeria)
    Hedera nepalensis (In spatiul himalayan, China ,Taiwan, Afganistan, Tailanda)
    Hedera pastuchovii (In spatiu redus in Caucaz, Iran si Irak)
    Hedera rhizomatifera (Doar din 2004 recunoscuta ca specie. Creste in sudulPortugaliei si al Spaniei)
    Hedera rhombea (Vine din Japonia, insula Riukiu, Korea de Sud si Taiwan)
    Hedera sinensis (China, Laos, Taiwan)
    Hedera taurica (Numai in Crimeea)
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  Exista multe alte specii cataratoare sau vesnic verzi sau cu frunza asemanatoare cu a iederei, care se numesc iedera, fara a fi inrudite genetic cu aceasta. De fapt plantele cataratoare au gasit multiple moduri de a urca pe suporti, de la ventuze la carcei (ca vita de vie) sau prin infasurare ca glicina sau fasolea, ghimpi etc.
  Iedera in general si iedera comuna sau Hedera helix de departe cea mai raspandita in Europa, are un sistem foarte interesant de catarare. Lastarii tineri dezvolta niste radacini aeriene, de fapt niste pinteni de 1-15 mm cu care se sprijina pe suportul rugos pe care urmeaza sa il escaladeze. Aceste radacini, in contact cu suportul, secreta un adeziv care lipeste radacina de suport. Apoi radacina exploateaza toate denivelarile de pe suprafata suportului (fie crapaturi in scoarta copacilor fie fisuri sau mici denivelari in ziduri sau stanci. Are loc o ingrosare a radacinii, care astfel se fixeaza in acele denivelari. De relevat ca nu este vorba de radacini de hranire cum fac alte plante cataratoare parazite, ci doar cu scop de fixare, fara a leza suportul. Totusi daca materialul suportului este slab (cladiri deteriorate sau costruite cu liant cu pamant, pot sa se produca si deteriorari, mai cu seama ca iedera comuna poate ajunge la dimensiuni foarte mari: poate urca pana la 20-30 de m inaltime si sa ajunga la o lungime a corzilor de pana la 100 m. Desi este o planta cataratoare, portiunile lemnificate au capacitate de autosustinere si deci nu toate greutatea trebuie suportata de suportul de catarare.
  Hedera helix se intalneste in aproape toata Europa (vezi harta)si a fost dusa si in 'Lumea Noua' unde de multe ori a devenit o planta invaziva, distrugand vechile habitate. Este o specie care traieste 2-300 de ani, dar sunt mentionate exemplare de 700 de ani sau chiar de 1000. De multe ori durata de viata a iederii este determinata de durata de viata a suportului, ori peciile comune de arbori traiesc 1-200 de ani si chiar multe cladiri au o viata mai scurta.
  Ciclul de viata al acestei specii este foarte curios. Are distinct doua perioade de viata, cu un comportament total diferit. In primii ani se dezvolta ca o iarba perena, tarandu-se pe sol. In aceasta perioada planta cauta umbra unor copaci mari, deci insi indreapta cresterea dinspre lumina sper zonele umbrite. Poate acoperi solul pe suprafete mari, nainaltandu-se mai mult de 5-30 cm de la sol si formand si acum radacini adventive cu care se fixeaza de sol, dar care cu timpul pot deveni radacini de hranire si chiar sa creasca din ele noi plante. In aceasta perioada frunzele sunt palmate cu 5, mai rar 3 lobi. Perioada asta poate dura 10 sau chiar mai multi ani. Daca planta nu gaseste un suport pe care sa se ridice, va vegeta asa si nu va inflori niciodata. Dupa cativa ani tulpina se lemnifica. Daca intalneste un suport, incepe sa il escaladeze, cescand coarde verticale si agatandu-se cu radacinile aeriene folosite ca niste crampoane fixate pe denivelarile din suport, umpland eventualele fisuri sau cavitati din acesta. Cresterea este verticala, nu se infasoara in jurul suportului cum face de ex glicina, deci neexistand pericolul de strangulare a copacului suport. Radacinile aeriene cresc doar in partea umbrita a tulpinei. Contactul cu suportul grabeste cresterea radacinilor spre suport. Substanta adeziva secretata initial de aceste radacini si-a dovedit o utilizare interesanta in cosmetica. Iedera are o crestere relativ inceata, de 0,5-1m/an si se multumeste cu o lumina de 5-8%. Iedera creste in sus cat ii permite suportul, dar nu mai mult de 20-30 de m. Daca suportul se termina, si coardele ajung in plina lumina, iedera face in aceste coarde altfel de frunze, ovale, cu varf ascutit, deci total diferite de cele palmate. Aceste coarde sunt si cele care fac flori si rodesc.
  Este interesant cum iedera isi partajeaza vegetatia cu planta-gazda: pe vara iedera sta intr-un relativ repaus, cand foliajul arborelui-gazda este deplin si ii asigura si acea protectie fata de lumina directa, iar toamna, in septembrie-octombrie, cand frunzisul copacului-gazda se vestejeste si cade, incepe inflorirea iederii, lasand mai vizibile pentru polenizatori inflorescentele si putand extrage din sol apa si substante hranitoare cand copacului nu ii mai sunt atat de necesare.
  Trunchiul lemnos al iederii poate ajunge la o circumferinta de 70 cm. Lemnul este un lemn moale si usor (530kg/m3. Continulul de apa al lemnului este de 70% ce il face oarecum rezistent la incendii si poate constitui o protectie la incendii chiar si pentru copacul-suport.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

Closcutz

Dle Stefan ce ne puteți spune despre dracilă?