Paliurul

[stefan1]

  S-a discutat pe forum despre specii indicate pentru a face imprejmuiri, care daca ar fi si melifere ar fi mai bune. O varianta (neincercata) ar fi cu aceasta specie, paliurul.
  Nulele stiintific este Paliurus spina-christi.
  Este un arbust de 2-5 (6) m inaltime originar se pare din zona est-mediteraneana dar raspandit din Spania si Maroc in toata zona mediteraneana, in Asia Mica, Iran pana spre Asia Centrala.
Genul Paliurus mai are 4 specii asemanatoare native din Asia.
  Numele genului, Paliurus provine din latina si inseamna "ghimpe" (si in greaca veche 'palouros' inseamna acelasi lucru). Numele provine de la perechile de spini (unul drept si altul curbat in spate) pe care le are pe ramurile lungi, flexibile, dintr-un lemn dur, folosit de altfel pentru confectionarea de cozi pentru diferite unelte. A doua particula a numelui (spina-cristi) sugereaza ca din aceasta specie s-a impletit coroana care a fost pusa pe cap Domnului Isus inainte de rastignire. Aici insa exista controverse, si alte specii cum ar fi Sarcopoterium spinosum, Rhamnus catharticus sau Crataegus spec. (acest gen cuprinde cca 200 specii si multi hibrizi) sunt si ele in discutie. Mai este o specie de jojoba cu particula 'spina-cristi' (Ziziphus spina-christi). Genul Zizyphus este foarte apropiat de genul Paliurus, cuprinde cca 40 de specii de arbusti sau arbori.  Zizyphus spina-cristi este considerat copac sfant de musulmani (se spune ca atunci cand Mahomed a fost urcat de ingerul Gabriel in ceruri, in al 7-lea cer, cel mai inalt, erau astfel de arbori, dar cu frunzele mari cat o ureche de elefant si fructele (care sunt dulci si comestibile) cat ulcioarele (normal sunt putin mai mici decat maslinele). In unele zona din lumea araba acesti arbusti (care normal cresc de max 4-5 m), nefiind taiati, ajung pana la 10 m si in Yemen sau Eritreea  specia asigura productii bune de miere.

[Din lanul de fasole]

Foarte interesant ! Am străbătut  tot Orientul Mijlociu, din Egypt, de la Abu Simbel, şi până la Mashhad, în nord-estul Iranului. În Asia Mică am fost, la est,  până la Erzurum, dar nu am remarcat acest Paliur. Nu mi-a rămas pe retină, e adevărat că nici nu am fost atent la toate...
Vorbind despre plante melifere, eu m-am mulţumit, aici, să plantez salcâmi, destul de mulţi – zic eu –  şi o voi mai face din nou, la primăvară, dacă mă ţine Dumnezeu sănătos.

[Din lanul de fasole]

Vă rog să mă iertaţi, noi, cei de vârsta mea, citim ceva şi ne aducem aminte de ale noastre, vechi, nimeni nu le mai ştie. Mi-am adus aminte de roşcove, ce bune erau, când eram copil mi le aducea tata – Dumnezeu să-l odihnească – mai ştie cineva cum sunt ?
Roşcovul e un arbore  melifer, am văzut pe valea Buzăului ceva ce seamănă, are păstăile aproape la fel, nu face flori, din ceea ce mi-aduc aminte, face un fel de mâţişori... Habar nu am ce e !
Despre roşcov –  http://ro.wikipedia.org/wiki/Ro%C8%99cov
Să auzim de bine! 

[stefan1]

Foarte interesant ! Am străbătut  tot Orientul Mijlociu, din Egypt, de la Abu Simbel, şi până la Mashhad, în nord-estul Iranului. În Asia Mică am fost, la est,  până la Erzurum, dar nu am remarcat acest Paliur. Nu mi-a rămas pe retină, e adevărat că nici nu am fost atent la toate...
Vorbind despre plante melifere, eu m-am mulţumit, aici, să plantez salcâmi, destul de mulţi – zic eu –  şi o voi mai face din nou, la primăvară, dacă mă ţine Dumnezeu sănătos.

  In araba numele acestei specii este "samir", care este si un nume destul de raspandit la arabi. De fapt si in ebraica numele speciei Paliurus spina-cristi este "Shamir"si se gaseste si in Biblie. Shamir este un nume mentionat in Cronici (1 Cronici 24;24), cred ca din semintia lui Levi. Shamir era si o cetate din muntii lui Iuda. A fost si un prim ministru al Israelului modern (prin 1983-4) cu numele de Shamir. Ca sa spun mai mult, 'shamir' era si numele unei unelte mitice cu care se prelucra piatra. Legatura cu acest arbust ar putea sa fie aceea ca lemnul lui rezistent era utilizt  pentru cozi de unelte. Daca nu ma insel, 'shamir' inseamna si 'marar'. O coincidenta stranie, tatal acelui Shamir biblic se numea Mara, dar in latina 'marra' inseamna 'spin'.
Alt lucru interesant, era o oras antic Marouca mentionat ca locuitorii isi delimitau locurile de pascut cu acest paliur. Grecii si latinii numeau acesti locuitori care isi delimitau astfel locurile Marruccini si aproape sigur de acolo provine si in romana numele de "maracini" care se da de fapt mai multor specii care au ghimpi.
  Un alt lucru care da de gandit: Potrivit Bibliei, spinii au aparut pe Pamant in urma pacatului lui Adam. In Geneza cap 3:17-19 se spune:
  "17.    Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
18.    Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!
19.    Prin sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce"."
  Coroana de spini, desi a fost pusa pe cap Domnului Isus de catre dusmanii lui si in batjocura, era un gest simbolic ca El, precum a preluat si acesti spini, care au venit pe lume in urma pacatului originar, asa preia si pacatele celor credinciosi.

[4nissan]

Eu mi-am facut un gard din paliur iar semintele le-am luat din localitatea Jurilovca judetul Tulcea, acolo creste in mod nativ.Mai am niste seminte domnul Stefan dupa ce mai trece zapada daca doriti voi incerca sa va trimit .

[Eugen B]

4nissan cand infloreste paliurul si da ceva polen, miere?

[stefan1]

Eu mi-am facut un gard din paliur iar semintele le-am luat din localitatea Jurilovca judetul Tulcea, acolo creste in mod nativ.Mai am niste seminte domnul Stefan dupa ce mai trece zapada daca doriti voi incerca sa va trimit .

  Iti multumesc anticipat si o sa-ti trimit un MP dupa ce termin acest topic.

[stefan1]

4nissan cand infloreste paliurul si da ceva polen, miere?

  Fata de zona de origine, paliurul are o mult mai mare arie de raspandire. El a fost raspandit nu numai natural ci si de catre oameni care il foloseau sa-si delimiteze proprietatile sau chiar ca mijloc de aparare. Se spune ca si apicultorii l-au raspandi, de unde se deduce ca are si o importanta apicola.
  Nu este pretentios fata de sol, creste si pe soluri nisipoase si pe cele argiloase, dar prefera pe cele din urma. Ca pH al solului nu are pretentii accepta si soluri puternic alcaline (calcaroase). Este o specie termofila, cauta locurile insorite sau usor umbrite. Suporta bine seceta, dar un aport de apa ii este favorabil. Ca temperaturi se zice ca rezista bine pana la -15 gradeC, deci pana la zona de rezistenta 7 *(tara noastra este in mare parte in zona 6 de rezistenta). Cu toate astea, curios, se spune ca se intalneste in mai toate zonele din tara noastra. Chiar as vrea ca forumistii care au intalnit-o sa semnaleze aici. Mai raspandita stiu ca este in Dobrogea si zona de vest Arad-Oradea. Ca altitudine, specia se poate intalni in zonele mai calde pana la 3000 m.
Prima poza este un arbust de paliurus din Bulgaria.
  Dau si o harta de raspandire in lume:

[Din lanul de fasole]

   In Geneza cap 3:17-19 se spune:
  "17.    Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
18.    Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!
19.    Prin sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce"."
  Coroana de spini, desi a fost pusa pe cap Domnului Isus de catre dusmanii lui si in batjocura, era un gest simbolic ca El, precum a preluat si acesti spini, care au venit pe lume in urma pacatului originar, asa preia si pacatele celor credinciosi.

Impresionantă documentare, vă felicit! Dar nu sunt în stare să discut despre ceea ce nu ştiu. Am citit şi alte prezentări făcute de domnia voastră referitoare la diferite plante melifere – arbori, arbuşti, ierburi – excelente.
Ceea ce mă frământă pe mine, nemaiputând să merg în pastoral, e cum să-mi sporesc zestrea meliferă de lângă stupinile staţionare, în primăvară intenţionez, dacă mă ajută Dumnezeu, să mai folosesc două vetre, una la Pleşcoi şi alta spre mânăstirea Cârnu. Deocamdată mă lupt cu ciocănitorile – mi-au deranjat doi stupi, dacă aveam 400 nu era mare bai, dar nu am – asta nu mă împiedecă să mă gândesc la ale mele. Nici faptul că acum sunt sinistrat, sper că prin aprilie vor ajunge şi la mine cu dezăpezirea, ca să scot maşina de sub nămeţi şi să o mişc. Important pentru mine, ca ţel,  e să dezvolt baza meliferă din zonă pentru culesuri în lunile august, septembrie, octombrie, ele există deja, nu ştiu însă care sunt speciile la care să umblu.
Pentru culesul timpuriu – v-am povestit – mojdreanul m-a mai salvat şi altă dată. Că veni vorba de el, dădui peste un studiu interesant:
http://www.icemtl.ro/12%20Cuzic%20M%20Cercetari.pdf
Nu mă ajută în ceea ce vreau să fac, albinuţele mele au cules până în noiembrie, dacă le restrângeam cuibul păţeam ca alţii – tinerii cu măsura 141 – au lăsat suficientă hrană după venirea din pastoral, au făcut împachetarea cuibului de la sfârşitul lui august, şi s-au trezit în ianuarie că cele mai puternice familii aveau ramele pline de miere şi un pumn de albine moarte, pe fund, albină vie... cucu!
Mai vorbim.

[Eugen B]

ok, deci in zona arad poate incerc, ms

[Din lanul de fasole]

  Nu este pretentios fata de sol, creste si pe soluri nisipoase si pe cele argiloase, dar prefera pe cele din urma. Ca pH al solului nu are pretentii accepta si soluri puternic alcaline (calcaroase). Este o specie termofila, cauta locurile insorite sau usor umbrite. Suporta bine seceta, dar un aport de apa ii este favorabil. Ca temperaturi se zice ca rezista bine pana la -15 gradeC, deci pana la zona de rezistenta 7 *(tara noastra este in mare parte in zona 6 de rezistenta).

E ca mojdreanul, gata aclimatizat la noi. Am găsit o hartă de răspândire a mojdreanului, care preferă soluri calcaroase:
http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_botanicMojdrean_MEDIA_3.html
N-am biblioteca mea la îndemână, dar mă ajut şi cu internetul...

[Din lanul de fasole]

Scuzele mele pentru întrerupere. Ciobănescul meu carpatin e de vină, a început să latre ca la urs. Am luat o lanternă puternică, să văd care e cauza pentru care e aşa de nervos. M-am lămurit, venise o ciută, în exteriorul curţii,  toate fug din pădure din cauza şacalilor şi se refugiază acolo unde sunt câini. Aceştia le latră, dar nu le atacă, ele nu sunt proaste, ştiu ele ce ştiu!
Dar ce zâsei că aş mai zice? Aaa... mi-adusei aminte:
Citiţi şi asta
http://www.icemtl.ro/10%20Dorosencu.pdf ,
vă rog, şi mai discutăm.
Să auzim de bine !

[stefan1]

    pentru aprecieri!
  Am rasfoit putin 'lecturile' recomandate. Foarte interesante.
  Si eu sunt de parere ca stuparii ar trebui sa-si creeze o mica baza melifera in jurul stupinei sau macar in zona economica de zbor a albinelor. S-a mai discutat cate putin despre asta. Legislatia noastra inca descurajeaza pe cei care fac ceva si incurajeaza pe cei care vad ca e mai bine sa 'o ia pe scurtatura'.
  Solutia cu mojdreanul, unde se poate, este foarte buna inainte de salcam iar care nu merg mai departe in pastoral ar putea continua dupa salcam cu un cules de la artarul tataresc, dar pe care iarasi stuparii ar trebui sa-l raspandeasca.
  Cat despre culesurile de toamna, sunt foarte importante, dar fiecare zona trebuie sa-si cunoasca resursele si sa conduca pregatirea familiilor functie de acele culesuri. Unde sunt culesuri tarzii de mana sau de la struguri ar trebui sa se faca o recoltare totala sau macar partiala si sa completeze fie cu inlocuitori fie cu faguri cu miere buna, pastrati din timp. De asemenea nebunia de a da familiilor apipixuri pana in decembrie desi ele isi au facute din timp rezervele pentru iernare este o practica paguboasa. Asigurarea unui cules de polen de calitate in perioada de toamna iarasi este importanta. Stupinele foarte mari pot suferii, ca raza de cules pentru polen este mai mica decat cea de cules nectar, iar toamna plantele nu mai dau foarte mult polen.

[stefan1]

* Am pomenit despre zonele climatice de rezistenta.
  Una dintre limitarile importante in cultivarea unei anumite specii intr-un anumit loc, este temperatura minima care se intalneste in acea zona. Fiecare specie are o anumita rezistenta la temperaturi joase si nu poate trai in zone mai reci decat o anumita limita. Asa a aparut intai in SUA inca de prin anii 1920, dar s-a institutionalizat dupa 1960, harti cu zonele climatice de rezistenta. Acestea s-au perfectionat tot mai mult, incat acum la ei chiar pentru suprafete foarte mici se pot obtine aceste date. Metoda a fost preluata si in restul lumii si este de real ajutor pentru cei care vor sa cultive o anumita specie.
  Concret, dupa datele climatice statistice s-au intocmit harti impartite in 10 zone (mai recent, si din cauza schimbarilor climatice, scara s-a extins la 13 zone), fiecare zona cuprinzant suprafetele terestre in care temperaturile minime se incadreaza intr-un interval de 10 grade Fahrenheit. Corespunzator, fiecarei specii i se da fie o temperatura minima fie direct clasa de rezistenta, astfel ca se poate stidaca o specie se poate sau nu sa fie cultivata intr-un loc.
  Trebuie spus ca si alti factori locali sunt foarte importanti cand se stabileste locul de plantare a unei specii. De ex se stie ca in orase e mai cald cu 2-3 grade decat in zonele deschise invecinate. De asemenea vanturile, precipitatiile de iarna, stratul de zapada, permeabilitatea solului, gerurile sau brumele trazii si multi alti factori pot sa fie determinanti ca o specie sa poata trai intr-un anume loc.
  Dau mai jos aceasta scara de rezistenta climatica in grade Celsius si Fahrenheit.
  A doua imagine este o harta a Europei care m-a surprins. Nu stiam ca Anglia, Irlanda, Germania ba chiar Danemarca si sudul Suediei sunt intr-o zona climatica mai blanda decat Romania! Se vede ce mare influenta are Curentul Golfului!

[stefan1]

 Frunzele (cazatoare) sunt mici de 2-4 cm asezate alternativ, pe doua randuri. La baza au acele perechi de tepi care probabil sunt modul de aparare contra animalelor care ar vrea sa le consume.
Florile paliurului sunt mici de 4-5 mm, grupate in mici buchete, de culoare galben-verzuie, cu 5 petale si 5 sepale. Sunt hermafrodite, adica si partile feminine si masculine (stamine si pistil) pe aceeasi floare. Sunt fara miros sau unii spun ca au un miros asemanator florilor de vita de vie. Sunt bine vizitate de albine si de alte insecte. Deci polenizarea este facuta de insecte.
  Despre perioada de inflorire am date diferite si aici colegul 4nissan ne poate da detalii. Daca unii dau ca perioada de inflorire mai-iunie, altii dau iunie-iulie, iunie-august si cei mai multi iulie-inceput de august. Bulgarii dau chiar mai-septembrie ca interval de inflorire! Este posibil ca perioada infloririi sa fie puternic influentata de zona climatica cum si salcamul infloreste de ex in Italia de la sfarsitul lui aprilie iar la noi in zonele inalte la inceputul lui iunie. Se poate, ca si la salcam, ca oferta de nectar sa fie influentata de zona. Se pare totusi ca perioada de inflorire este destul de lunga, ce e un mare avantaj pentru albine.
  Fructul este o samanta lemnoasa incercuita de o aripa-disc de 2-3 cm. La inceput sunt verzi, apoi la maturare devin galben stralucitor sau maroni.i Se matureaza in septembrie-octombrie sau octombrie-decembrie dupa alte surse.
  Fructele sunt comestibile. Fructele tinere se pot consuma iar mature, prajite si macinate pot fi folosite ca inlocuitor de cafea. Fructele coapte pot fi folosite ca medicament. Inca din antichitate s-a folosit in mai multe afectiuni. Se spune ca este expectorant, astringent, dezinfectant. Un decoct din fructe e bun pentru tuse, astm, hipertensiune, diaree, eczeme, la purificarea sangelui. Chinezii le folsesc la inflamatiile de colon sau reumatice. Arabii spun ca reduce colesterolul, poate scadea miraculos - zic ei - tensiunea arteriala sau zaharul din sange. Recomanda infuzie din fructe uscate, 30 min, 3-4 cani/zi. Se poate folosi si un extract de fructe in vin alb, folosit cate 30 de picaturi de 3 ori pe zi.