arata-l la toti clientii

[catel]

am observat ca cei care cumpara miere si alte produse habar nu au de ce sunt in stare produsele de la albina. multi au ramas gura casca cand au vazut rezultatele foarte bune daca consuma cel putin miere, polen si propolis. clientilor fideli le-am xeroxat propietatile mierii, polenului si propolisului si le-am dat sa citesca. am observat ca imi cresc vanzarile. mai jos aveti cam tot ce am reusit sa adun despre MIERE, POLEN si PROPOLIS.
                  MIEREA
          Mierea de albine are ca surse potenţiale peste 2000 de flori; ca rezultat, caracteristicile ei sunt extrem de variabile. De aceea, terapeutul trebuie să fie capabil, cu ajutorul simţurilor lui, să stabilească calitatea generală a mierii şi/sau calităţile ei terapeutice. În toată lumea mierea este cunoscută mai ales ca aliment şi mai puţin ca medicament . Din această cauză, probabil, preţul mierii este prea scăzut pentru ca apicultorii să aibă beneficii satisfăcătoare de pe urma colectării acesteia .                                                                                                                                                                 În zilele noastre este reconsiderată importanţa mierii pentru sănătatea oamenilor şi animalelor . Mulţi specialişti din ţări ca : Noua Zeelandă, Franţa, India etc. au demonstrat că mierea este de asemenea un medicament dacă este obţinută şi folosită în anumite circumstanţe. Mierea poate fi folosită cu succes pentru prevenirea şi tratarea ulcerele gastro-duodenale (fiind considerată un pansament gastric), pentru tratarea arsurilor sau pentru vindecarea plăgilor, având un puternic caracter antiinfecţios.                                                                                                        Principalele proprietăţi terapeutice şi curative ale mierii                                                                                                     Mierea are un efect:                                                                                                                                Antibacterian
- mierea conţine mici cantităţi de apă, grăsimi şi proteine, are un pH relativ mic, o osmolaritate ridicată ce înseamnă "condiţii vitrege de viaţă"pentru bacterii
- bioflavonoidele aflate în miere au efect antibacterian direct
- multe dintre enzimele mierii acţionează în final tot antibacterian
Antibiotic
- spectrul proprietăţilor anti-microbiene al mierii este destul de larg
Agent anti-oxidant în alimentaţie
- mierea are capacităţi anti-oxidative; oxidare scăzută în alimente înseamnă o nutriţie mai bună; o nutriţie mai bună înseamnă o sănătate mai bună.
Anti-carii
- mierea este, în general, o substanţă antibacteriană nespecifică;
- mierea hrăneşte gingiile, ajutând la o mai bună hrănire a dinţilor.
Antiinflamator
- mierea este un bun antioxidant
- conţine bioflavonoide cu proprietăţi antiinflamatorii
- mierea poate absorbi mult "foc" din aria inflamată, conform Medicinii Tradiţionale Chineze
Antimicrobian
- vezi antibiotic
Bio-stimulator
- mierea este un "aliment viu" cu multă bio-energie;
- furnizează cea mai bună energie pentru celule vii
Agent de limpezire pentru sucuri, cidru, vinuri, etc.
- datorită acizilor săi organici
Curativ
- mierea poate vindeca multe boli, chiar dacă ea este considerată mai ales un "adjuvant"!
Depurativ
- ajută mecanismele de detoxifiere ale organismului; mierea conţine multă fructoză (în special mierea de salcâm) care ajută în mod direct mecanismele energetice ale ficatului; un ficat sănătos înseamnă o mai bună detoxifiere biochimică.
Emolient
- datorită proprietăţilor antiinflamatorii şi datorită capacităţii sale de atragere a apei.
Energetic
- carbohidraţii din miere ard uşor şi cel mai adesea (când este prezent suficient oxigen) până la apă şi CO2, astfel că nu rămân reziduuri care să reducă calitatea energiei
- fructoza conţinută în miere creşte nivelul energiei în principala noastră "baterie" (vezi ficatul).
Emulsionant al grăsimilor                                                                                                                                      - datorită acizilor conţinuţi
Imunostimulant
- în primul rând furnizează multă energie "uşoară" celulelor albe din sânge
- bioflavonoidele acţionează direct ca imunostimulente
Laxativ
- mierea este higroscopică (atrage apa)
- reglează flora intestinului gros
- ajută pancreasul şi ficatul să funcţioneze mai bine; aceste organe vor produce atunci mai multe sucuri digestive
Nutritiv
- carbohidraţii din miere ajută la construirea ţesutului conjunctiv
Protistocid
- vezi antibacterian
Radioactiv
- în mod normal mierea are o radioactivitate specifică zonei din care albinele au cules nectarul şi/sau seva copacilor ( pentru mierea de ambrozie ). Totuşi, unele feluri de miere pot avea un nivel mai crescut de radioactivitate, produsă în mod artificial, de către oameni
Regenerativ pentru ţesutul conjunctiv
- mierea ajută la producerea mucopolizaharidelor care sunt componente importante ale ţesutului conjunctiv
Stimulează anabolismul
- mierea este în principal un factor "yin" conform Medicinii Tradiţionale Chineze şi Medicinii Indiene; calmează sistemul nervos, acesta ajută la regenerarea şi/sau crearea unor ţesuturi normale, noi
Stimulează regenerarea epiteliilor, endoteliilor şi a membranelor celulare
- în principal datorită conţinutului în bioflavonoide
Tonicardiac
- mierea este cea mai bună energie pentru orice muşchi, inclusiv pentru inimă, care este în primul rând " pompă musculară". Deci sunt foarte multe proprietăţi care arată că mierea poate fi considerată un medicament natural. Sunt mii de oameni în lume care datorită acestor proprietăţi au fost vindecaţi de arsuri, infecţii bacteriene, plăgi sau insuficienţă cardiacă. Concret, pentru ce afecţiuni este indicată mierea de albine?                                                                                              Indicaţiile mierii de albine                                                                                                                                    Afecţiuni ce afectează întreg organismul                                                                                    Anorexie (mierea de albine este puţin acră ; activează secreţia de suc gastric + furnizează mai multă energie ficatului care astfel este capabil să proceseze mai bine substanţele nutritive pe care le primeşte).
Convalescenţă (mierea de albine furnizează energie după operaţii chirurgicale sau boli consumptive).
Febră (mierea furnizează energie leucocitelor care pot elimina astfel mai uşor cauzele febrei : bacterii, virusuri, celule moarte, substanţe non-self etc.).                                                                   Afecţiunile gurii şi a buzelor                                                                                                               Ulceraţii (mierea este un agent antibacterian şi regenerativ natural).
Carii (mierea are o activitate anti-Streptococcus mutans ; hrăneşte gingiile, care la rândul lor hrănesc dinţii).
Gingivite (mierea este un agent antiinflamator şi regenerativ, în special pentru ţesutul conjunctiv).
Diverse afecţiuni ale buzelor                                                                                              Otorinolaringologie                                                                                                                                             Faringite (acţiune antiinflamatoare, antibacteriană şi regenerativă:wink:.
Gât dureros (acţiune antiinflamatoare, antibacteriană şi regenerativă:wink:.
Afecţiunile aparatului respirator                                                                                                                           Astm bronşic (mierea este o sursă de energie pentru musculatura bronşică + un produs antialergic prin mecanismele de desensibilizare).
Tuse (mierea este un agent antibacterian şi emolient).
Răceală (mierea ajută sistemul imun).
Afecţiuni inflamatorii ale tractului respirator superior
Laringite (agent antiinflamator şi antibacterian).
Rinite (agent antiinflamator şi antialergic).
Tuberculoză (mierea este o sursă de energie pentru plămâni şi pentru sistemul imun).
Afecţiunile aparatului cardiovascular                                                                                                                 Boli cardiace (mierea este cea mai bună sursă de energie pentru celulele cardiace; ajută circulaţia sângelui şi scade, când e prea ridicată, tensiunea arterială; îmbunătăţeşte structura vaselor sanguine )
Afecţiuni ale sângelui                                                                                                                               Anemia (mierea îmbunătăţeşte apetitul; ajută la absorbţia fierului; furnizează energie pentru măduva osoasă, ficat şi splină:wink:
Afecţiuni gastrointestinale                                                                                                                Constipaţie (mierea este un emolient natural + stimulează producţia de bilă a ficatului )
Ulcer gastro - duodenal (administrată în cantităţi mici, cu clichide în cantităţi suficiente, are acţiune antiinflamatoare + anti - Helicobacter pylori + acţiune regenerativă pentru mucoasa gastro-duodenală )
Afecţiuni hepatice                                                                                                                                     Ciroză hepatică (mierea, în special cea de acaccia, conţine cantităţi mari de fructoză ce sunt folosite la creşterea depozitelor de glicogen din ficat; mai mult glicogen înseamnă pentru ficat mai mult "combustibil":wink:
  Afecţiuni ale oaselor şi articulaţiilor ( osteologie)                                                                                           Boli reumatice (agent natural antiinflamator şi regenerativ)
Afecţiuni oculare ( oftalmologie )                                                                                                             Cataractă (în special mierea de la albine fără ac, albinele Melippona din America Centrală:wink:
Afecţiuni ale sistemului nervos                                                                                                                         Astenie (mierea furnizează energie tuturor celulelor organismului)
Insomnie (în special mierea de tei, este un foarte bun sedativ când este folosită înainte de ora de culcare )
Neurastenie (este o sursă de energie excelentă pentru sistemul nervos; cel puţin 30% din miere este glucoză care poate trece cu multă uşurinţă bariera sânge - creier )
Afecţiuni ale pielii                                                                                                                                   Dureri ale pielii sânilor (acţiune antiinflamatoare + antibacteriană + regenerativă )
Arsuri (acţiune antiinflamatoare + regenerativă )
Ulceraţii (acţiune antiinflamatoare + antibacteriană - pansament gastric)
Ulcere de decubit (acţiune antiinflamatoare + regenerativă )
Eczeme (acţiune antialergică + antiinflamatoare )
Erizipel (acţiune antiinflamatoare ).
Furunculoză (acţiune antibacteriană ).
Ulcer varicos ( mierea are acţiune regenerativă prin creşterea producţiei de mucopolizaharide + antibacterian + sursă de energie pentru celulele locale sănătoase care astfel se pot multiplica mult mai repede)
Plăgi (acţiune antiinflamatoare şi antibacteriană:wink:.În 1991, Subrahmanyam, spunea că mierea:
- previne infecţiile datorită proprietăţilor antibacteriene;
- formează o barieră vâscoasă pentru pierderea lichidiană şi pentru invazia plăgii de către bacterii, în acest fel prevenind infecţiile;
- conţine enzime ce ajută la vindecare şi promovează formarea ţesutului;
- absoarbe puroiul curăţând astfel plaga;
- reduce durerea, iritaţia şi îndepărtează mirosurile neplăcute.
Cosmetică                                                                                                                                                                Măşti cosmetice (acţiune regenerativă, antiinflamatoare şi antibacteriană:wink:.Mierea, cel mai apreciat produs apicol de către cea mai mare parte a populaţiei, este, aşadar, nu numai un excelent aliment furnizor de energie dar, de asemenea, un excelent medicament natural. Ca aliment, ea trebuie să ajungă la toate celulele, fie că sunt bolnave sau sănătoase. Ca medicament, trebuie să ajungă la toate "ţintele" sale: celulele, ţesuturile, organele sau sistemele bolnave.
Reguli generale de depozitare:                                                                                                                     Nu păstraţi mierea la lumina soarelui! Razele soarelui distrug multe din enzimele prezente în miere.Ţineţi bine închise recipientele în care mierea este păstrată.Mierea poate absorbi cu uşurinţă mirosurile externe (urâte); astfel se va distruge aroma sa.Mierea absoarbe de asemenea apă, chiar când aceasta se găseşte în cantităţi foarte mici în atmosferă; o cantitate excesivă de apă în miere (peste 20-23 %)va permite dezvoltarea drojdiei, având ca rezultat începerea fermentării mierii.Păstraţi mierea la rece (la frigider): chiar dacă multe tipuri de miere pot sta la temperatura camerei pentru 1-2 ani fără modificări majore, trebuie să ne amintim că mierea îmbătrâneşte zi de zi, calitatea ei se deteriorează încet, în special la temperaturi peste 4 °C.
Reguli de administrare "în timpul mesei":                                                                                                      Nu încălziţi mierea înainte de a o înghiţi, prin amestecarea ei cu orice alt aliment, lichid sau solid (de exemplu ceai fierbinte, lapte fierbinte, prăjituri etc.). Încălzirea distruge, după cum ştim, cea mai mare parte dintre enzimele mierii. În special dacă o consumăm în stare brută, de exemplu neamestecată cu alte alimente, ţineţi mierea cât mai mult timp posibil sub limbă înainte de a o înghiţi; astfel veţi permite celor mai fine substanţe din miere (uleiuri esenţiale, minerale, glucoză etc.) să treacă direct în circuitul sanguin; această acţiune va hrăni celulele cavităţii bucale în mod direct, aceste celule având nevoie de cantităţi crescute de energie, de exemplu:
Glandele salivare, în special în timpul meselor;
Celulele din limbă (limba noastră se mişcă aproape continuu, chiar dacă nu vorbim.)
Celulele din gingii care au nevoie de carbohidraţi buni pentru a-şi reface structura; celulele gingiilor mai bine hrănite înseamnă un risc scăzut de afecţiuni locale (infecţii, sângerări, degenerare ca în parodontoză etc.) Hrăneşte foarte repede toate celulele în nevoie (de exemplu celulele cardiace în timpul unui efort). Daţi suficient timp limbii şi întregii structuri a cavităţii bucale să absoarbă bio-energia din miere. Această energie va fi trimisă mai departe întregului corp, prin structurile sale energetice (meridiane, chakre etc.); dacă acceptăm această explicaţie vom înţelege de ce, în câteva secunde, după înghiţirea unei singure linguriţe de miere ne vom simţi întăriţi şi gata să ne continuăm eforturile (fizice şi/sau mentale).
Informaţi sistemul nervos într-un mod foarte precis despre calitatea şi cantitatea de miere ce va fi curând transportată în stomac, iar mai târziu în intestine. Un sistem nervos mai bine informat va conduce mai bine procesul digestiv foarte complex; astfel cei mai buni nutrienţi din miere vor ajunge repede în sânge şi multe celule vor fi fericite.
Înainte de a o înghiţi, încercaţi să simţiţi şi să absorbiţi cât mai mult posibil din aroma şi gustul mierii; încercaţi să găsiţi originea mierii şi meditaţi, chiar şi pentru câteva secunde, la minunata, pura şi atât de fin parfumata lume a florilor şi a albinelor.
Să mâncaţi mici cantităţi de miere de câteva ori pe zi este mai bine decât să mâncaţi rar cantităţi mari.Dacă ne vom uita în orice carte bună de acupunctură vom vedea că gura este înconjurată sau conectată cu multe dintre cele mai importante meridiane energetice ale corpului: Stomac, Intestin Subţire, Intestin Gros, Vasul de Concepţie (Ren Mo), Vasul Guvernor (Tou Mo), Cord, Splină-Pancreas etc.Când folosim mierea ca medicament, trebuie să avem în minte ideea că toţi compuşii din miere trebuie să-şi atingă "ţinta": celulele, ţesuturile, organele, sistemele, funcţiile bolnave.
Tipuri de miere folosite pentru scopuri curative                                                                                      Pentru a fi folostiă în scop curativ, mierea trebuie să aibă o calitate foarte ridicată: să fie proaspătă, organică, fără reziduri, să fie specifică, adaptată bolii care urmează a fi tratată:
Miere de tei pentru probleme ale somnului;
Miere de eucalipt pentru boli respiratorii;
Miere de manuka (Leptospermum scoparium) pentru ulcere gastro-duodenale etc.
Căi de administrare a mierii                                                                                                                                             Per os (pe gură:wink:, prin respectarea tuturor regulilor menţionate anterior.
Gândindu-ne la "ţintă":
Dacă "ţinta" se află în sau lângă gură, NU diluaţi mierea medicinală; aplicaţi-o local şi aşteptaţi până când este diluată în mod normal de către salivă.
Dacă "ţinta" este stomacul, începeţi pentru câteva zile cu miere diluată (1:5 cu ceai sau apă călduţă:wink:, apoi măriţi concentraţia de miere (1:4, 1:3, 1:2, 1:1, 2:1, 3:1, 4:1, 5:1); dacă pacientul nu are reacţii negative la mierea administrată prin aceste proceduri, atunci sfătuiţi-l să o înghită nediluat, respectând desigur regulile menţionate mai sus (câteva secunde sub limbă, simţirea aromei etc.);
Dacă "ţinta" este intestinul subţire:
Diluaţi mierea în lichide (apă călduţă, ceai de plante);
Administraţi mierea cât mai des posibil, în mici cantităţi, de câteva ori pe zi, chiar şi de 20 de ori pe zi; desigur, cantitatea totală de miere nu trebuie să fie mai mare decât dozele necesare unui pacient (obişnuit 60-100 grame pe zi);
Folosiţi "cărăuşi" de tipul capsulelor; aceste capsule (utilizate frecvent pentru administrarea antibioticelor per os) trebuie să nu elibereze mierea în stomac ci numai în intestinul subţire.
Dacă "ţinta" este intestinul gros se folosesc 2 metode:
Cea menţionată pentru intestinul subţire;
Supozitoare pe bază de miere.                                                                                                                                 Dacă "ţinta" este curentul de sânge şi foarte departe de cavitatea bucală:
Sfătuiţi pacientul să ţină mierea cât mai mult timp posibil sub limbă (în gură:wink:, apoi să înghită suficiente lichide; astfel, partea fină din miere vor pătrunde direct în curentul sanguin, iar restul, fiind foarte diluat, va fi uşor absorbit prin pereţii stomacului şi al intestinului subţire.       
Prin nas: pentru boli ale nasului, urechilor şi sinusurilor (infecţii, inflamaţii, alergii):
Mai întâi curăţaţi bine nasul cu apă sărată călduţă sau cu ceai de plante.
Introduceţi mici cantităţi de miere lichidă în fiecare nară în timp ce staţi întinşi pe spate, cu faţa în sus.
Aşteptaţi până când simţiţi că vă ajunge în gât gustul dulce al mierii.
Prima senzaţie este neplăcută (astringentă, de arsură:wink: dar în câteva minute totul va fi bine.
Repetaţi dacă este necesar după câteva ore, între mese.
Local : Locul (pielea) trebuie să fie curat, pentru a îmbunătăţi penetrabilitatea mierii prin ţesuturile subcutanate şi/sau pentru efectul local.În cosmetică, înainte de aplicarea mierii, poate fi folosită în măşti speciale de curăţire, specifice tipului de piele şi/sau condiţiei fiecărui pacient.
În ochi (subconjunctival): pentru boli ale ochilor.La prepararea şi administrearea soluţiei de miere trebuie folosiţte numai ustensile perfect sterile;Asiguraţi-vă că mierea voastră conţine foarte puţine bacterii (studiul bacteriologic efectuat în laboratorul local trebuie să atate că 1 ml din mierea oftalmică conţine mai puţin de 50 UPC)
Diluaţi 1-2 grame de miere organică, brută în 100 ml de apă sterilă (apă pură fiartă şi răcită:wink: Curăţaţi ochii cu ceai de plante (de exemplu ceai de muşeţel). Picuraţi o picătură din soluţia menţionată mai sus între unghiul intern al ochiului şi globul ocular. Unităţi Producătoare de Colonii (colonii bacteriene). Aceste "unităţi" sunt alcătuite iniţial din una sau mai multe bacterii care în timpul creşterii dezvoltă o "colonie", în condiţii de laborator.
În aria genitală la femei:
Spălături vaginale cu miere, singură sau combinată cu ceai de plante medicinale.
  În arsuri, opăreli şi/sau răni superficiale:                                                                                                        Rănile pot fi mai uşor vindecate dacă sunt cât se poate de curate înainte ca mierea să fie utilizată. De aceea se face atât o curăţare mecanică cât şi chimică.                                                                                  1. Eliminaţi cât mai repede posibil toate corpurile străine (praf, pământ, pietricele, nisip, ţesut distrus etc.) deoarece sunt sursă de infecţie. Aceasta este o primă curăţare mecanică, şi se foloseşte o periuţă chirurgicală sterilă, cu peri lungi şi flexibili, o pensetă sau un alt instrument adecvat.
2. Curăţaţi chimic zona cu apă oxigenată (H2O2), dacă aveţi; dacă totuşi vă aflaţi într-o zonă izolată, folosiţi numai apă, până când veţi obţine apă oxigenată.                                                                              3. Uscaţi zona cu un tifon de bumbac.
4. Aplicaţi miere în cantităţi suficient de mari, atât de mari încât să nu pătrundă aer în plagă.
5. Acoperiţi cu un strat gros de faşe, atât de gros încât să nu pătrundă aer în rană
Repetaţi paşii de la "2" la "5", de 2-3 ori pe zi, până când pielea începe să se regenereze singură; când apare această fază, adăugaţi la miere 2-5 % extract moale de propolis.În rănile adânci, folosirea mierii trebuie să se facă sub strict control medical; trebuie să încercaţi să folosiţi terapia cu miere la rănile adânci numai dacă vă aflaţi într-un loc îndepărtat unde nu aveţi acces la tratament medical. Totuşi, trebuie să căutaţi ajutor medical specializat, ideal de la un chirurg sau de la un specialist în traumatologie, altfel fiind riscată viaţa pacientului vostru (plăgile pot
distruge artere şi/sau vene importante care vor avea ca rezultat sângerări periculoase, rănile pot fi infectate cu bacterii care vor fi dificil de controlat sau de distrus). Deci, regula numărul 1 în rănile adânci este: cereţi ajutor medical cât mai curând posibil ! Mierea folosită pentru scopuri chirurgicale poate fi păstrată în vase mici (fiecare de 50 ml), la temperatura camerei şi protejată de razele soarelui. Cea mai bună miere pentru acest scop pare a fi mierea de cimbru combinată cu ulei natural de cimbru.   
Protocol de tratare a pacienţilor suferinzi de leziuni profunde:                                                       1.Rana este foarte bine spălată cu apă oxigenată.
2. Rana este de asemenea curăţată mecanic folosind o periuţă chirurgicală specială.
După fiecare folosire periuţa chirurgicală va fi înlocuită cu una nouă sau va fi spălată şi sterilizată foarte bine, înainte de a fi folosită din nou;
Periuţa este folosită la eliminarea celulelor şi ţesuturilor distruse, dar şi la întărirea ţesuturilor locale prin "masaj".                                                                                                                                            3. "Mizeria" (ţesuturile moarte) sunt aspirate cu un cunoscut instrument chirurgical special.
4. Rana va fi irigată cu ser fiziologic; aceasta va duce la mai buna evaluare a "paşilor" anteriori. Rana va fi spălată apoi cu betadină (Poli-vinil-iod), apoi cu ser fiziologic.
5. În funcţie de aspectul rănii, paşii anteriori pot fi repetaţi de câteva ori, până când se va obţine o "rană regenerativă" foarte curată. Rana regenerativă este rana care prezintă deja semne de regenerare pe fundul său; pentru a creşte fenomenul de regenerare este necesară o bună circulaţie a sângelui în zonă, pentru a face disponibili suficienţi nutrienţi şi oxigen pentru celulele sănătoase de la fundul şi de pe marginile rănii. O atenţie specială trebuie acordată marginilor rănii, de fiecare dată când procedurile de mai sus sunt finalizate.
6. În funcţiile de aspectul rănii, ritmul de toaletare va fi următorul:
Pentru o rană cu bună regenerare, curată, toaleta se va face zilnic;
Pentru rănile ne-"sănătoase", toaleta poate fi făcută zilnic, chiar de două ori pe zi.                                        7. În funcţie de structura rănii, mierea este aplicată în două moduri:                                                            Prin simpla turnare a mierii fluide în rană, unde este relativ "plată" şi unde toate părţile plăgii pot fi uşor accesate; Prin turnarea mierii pe o compresă, apoi introducerea acestei comprese în părţile unde accesul este dificil.
8. Repetaţi procedurile de mai sus cu sârguinţă până când rana este complet vindecată.
  Contraindicaţii Mierea, cel mai folosit produs apicol, a fost creată de Mama Natură să fie hrănitoare, energizantă, prietenoasă, ajutătoare şi curativă. 99,99% din populaţie tolerează acest produs bine sau foarte bine. Chiar şi cei 0,01% dintre oameni care pot prezenta reacţii adverse reale la miere o pot utiliza în condiţii specifice. Cea mai importantă contraindicaţie a mierii este diabetul. Excepţii: mierea de acacia (ce conţine maiales fructoză:wink: care poate fi dată, în cantităţi mici, dimineaţa şi răni ce se vindecă greu la diabetici (în uz extern). Mierea este dulce deoarece conţine peste 70% carbohidraţi şi nu poate fi dată în cantităţi mari acelor persoane ce au sângele "dulce" (hiperglicemic).Totuşi, acest "sânge dulce" este aşa datorită unui conţinut excesiv în glucoză (dextroză:wink:, de peste 120 mg/100 ml de sânge. Logic, dacă vom găsi o miere cu mai puţină dextroză şi mai multă fructoză (levuloză:wink: aceasta va fi mai bine acceptată de către diabetici. Într-adevăr, diabeticii tolerează mierea de acacia mult mai bine, aceasta având o mare cantitate de fructoză. Orice alt tip de miere cu o compoziţie similară în carbohidraţi va fi de asemenea acceptată . Pavlina Potschinkova, unul dintre cei mai buni experţi apiterapeuţi din Bulgaria, a scris în cartea sa "Produse apicole utilizate în medicină" că mierea poate fi administrată bolnavilor de diabet în cantitate de peste 20 - 30 de grame pe zi, dar numai sub supraveghere medicală. Pentru a ne situa de partea sigură a apiterapiei, 8-9 grame pe zi (aproximativ o linguriţă:wink:, înainte sau după micul dejun va putea fi servită, mai ales dacă va fi diluată în ceaiuri de fructe sau apă sau sucuri acre, cum sunt sucurile de lămâie sau de grapefruit. 
    Există o altă situaţie în care mierea nu este indicată: alergia la polen (mai ales cea legată de tractul digestiv). Mierea conţine peste 1% polen în compoziţie. Persoanele care suferă de această afecţiune nu pot mânca miere deoarece conţinutul extrem de scăzut în polen poate conduce la alergii specifice digestive sau respiratorii. Pentru a diminua acest risc, este întotdeauna recomandabil, ca şi pentru celelalte produse apicole, să se înceapă tratamentul cu miere (apiterapia) sau folosirea mierii, cu doze foarte mici, foarte bine diluate în cantităţi mari de lichide.                                                                                                                                                           O altă contraindicaţie mai importantă decât cele de mai sus este: la copiii sub un an. Copiii sub un an au condiţii speciale ( înaltul conţinut de apă şi de proteine, cantităţi mici de oxigen, pH ridicat, puţine mecanisme antibacteriene) care pot fi favorabile pentru dezvoltarea unor bacterii periculoase în intestinele lor (Botulismul poate apare de la mierea ce este "curier" al bacteriei Clostridium botulinum). Această bacterie este cea mai periculoasă, poate fi prezentă în miere într-o stare "dormantă" , în special dacă mirea nu a fost recoltată în condiţii igienice perfecte. Mierea conţine cantităţi mici de apă, proteine aproape deloc, cantităţi mari de oxigen obţinute prin centrifugare, un pH relativ scăzut şi câteva mecanisme antibacteriene ce nu vor permite multiplicarea bacteriilor, inclusiv a bacteriei Clostridium botulinum. Problema constă în faptul că această bacterie, ca multe altele, poate dormita în aşteptarea unor condiţii mai bune.                         Totuşi, dacă mierea este recoltată perfect igienic, şi este bine verificată în laboratoare spre a nu avea nici măcar o singură bacterie periculoasă, poate fi administrată copiilor sub un an, mai ales dacă aceşti copii au boli grave ce le ameninţă viaţa.                                                                                    Limitările folosirii mierii                                                                                                                                                Limitele mierii, ca şi pentru celelalte produse apicole, sunt legate de faptul că există unii factori care-i pot diminua eficacitatea.                                                                                                      Principalii factori sunt:                                                                                                                          1.Corpul este prea slăbit, incapabil să o digere sau să o absoarbă
2. Diferite tipuri de obstacole (la o privire mai atentă, putem vedea că aceste "obstacole" nu lasă mierea să se întindă în tot corpul, dar în acelaşi timp, sunt unele dintre cele mai importante "ţinte" pentru terapia cu miere). Distingem astfel:
a. Obstacole interne:
Spasme, tumori, mucus în exces în tractul digestiv, respirator sau în aria genitală (la femei)
O cantitate excesivă de paraziţi etc.
b. Obstacole externe ca :
Spasme vaginale la femei
Cicatrici, tumori întinse ale pielii                                                                                                                        3. Folosire improprie de către ne-specialişti în apiterapie:
Doze greşite (prea mari sau prea mici).
Selectare greşită a tipului de miere (ne-cunoaşterea proprietăţilor mierii specifice apiterapiei).
Administrare greşită (de exemplu numai să mănânce miere pentru o boală a intestinului gros, fără folosirea supozitoarelor pe bază de miere).
Greşita selectare a altor metode adjuvante ce pot spori eficienţa mierii. Totodată trebuie dată atenţie şi efectelor toxice a unor sorturi de miere, cum este mierea de Rhododendron, de aceea consumul şi utilizarea în apiterapie a acestor tipuri de miere este interzisă. Ca o concluzie generală, se poate spune şi în cazul mierii că aceste contraindicaţii sunt relative. Cu multă atenţie, sub control medical şi de laborator, şi în doze individuale, mierea poate fi dată oricui.

[catel]

se poate si atasa? ca vad ca este cam mult. sa trimit si ce am despre polen si propolis sau eventual pe cine intereseaza ii trimit pe privat ? voi ce ziceti?
nu vreau sa umplu spatiul numa asa. desi eu cred ca este important.

[crombra]

Eu zic ca faci bine ce faci. Pe mine personal ma intereseaza virtutile produselor apicole. Asa ca da-i inainte.

[PricopArthur]

E foarte bine. Cred ca e mai bine public, si cine vrea sa le copieze o poate face de aici.
Ideea e foarte buna. Asa putem constientiza pe cei de langa noi de calitatea produselor stupului .
Te rog pune si alte date pe care le ai.

[catel]

PROPOLISUL
Dintre toate produsele apicole, propolisul este probabil cel mai "medicinal". Compoziţia sa este un subiect fascinant, proprietăţile farmacologice şi indicaţiile fiind studiate de mii de cercetători. Există un număr mare de compuşi ce pot apare în propolis. Greenaway şi colab., 1990, a spus că având în vedere că exudatele din mugurii diferitelor specii de plop sunt frecvent asemănătoare în ceea ce priveşte compoziţia calitativă; pot fi foarte diferite în ceea ce priveşte compoziţia cantitativă, iar aceste diferenţe se reflectă în compoziţia propolisului ce include exudatul din muguri. Aceste variaţii în compoziţia propolisului pot fi considerabile. Asemenea diferenţe majore în compoziţia propolisului au efecte considerabile asupra proprietăţilor. Presupunerea că uneori compoziţia polenului este asemănătoare cu originea sa (sursa) este incorectă şi orice experiment asupra propolisului presupus a fi ştiinţific trebuie să fie detaliat asupra constituenţilor propolisului.                                                                                                                                            Cantitativ, propolisul conţine:                                                                                                                         55 % răşini (răşina este un termen folosit pentru substanţe care sunt în mod obişnuit lipicioase şi insolubile, sau foarte puţin solubile, în apă sau în solvenţi organici; datorită acestei insolubilităţi, par să fie importante numai pentru proprietăţile lor structurale) şi balsamuri (Balsamurile sunt lichide naturale sau substanţe semi-lichide obţinute uzual din scoarţa copacilor prin metode speciale - Opris, 1990);
7,5 - 35 % ceară (Ushkalova şi Topalova (1978) au arătat că ceara este un component indispensabil al propolisului, deşi proporţia sa depinde de regiunea de unde a fost extrasă de albine, metoda de colectare şi de alţi factori; ei au găsit de asemenea în mostrele de polen colectate din trei regiuni ale fostei URSS patru tipuri de ceară, diferite una de alta sub aspectul greutăţii specifice şi solubilităţii în alcool etilic-Ivanov, 1981);
10 % uleiuri volatile (Uleiurile volatile sunt compuşi ce au în mod uzual mirosuri plăcute)
5 % polen (Nakashima T. şi Nakashima N., 1989,  au arătat că propolisul Brazilian obţinut de la albinele Africane conţin cantităţi mai mari de polen decât cel obţinut de la albinele Europene).
5 % acizi graşi;
4,40 - 19 % impurităţi;                                                                                                                                      terpene, substanţe tip tanin, secreţia glandelor salivare ale albinelor şi componente  accidentale; Calitativ, propolisul conţine: flavonoide, acizi alifatici şi esterii lor, acizi alifatici cu lanţ lung, uleiuri volatile cu lanţuri scurte, esterii unor uleiuri volatile cu lanţuri scurte, acizi aromatici şi esterii lor, acid benzoic şi derivaţi, aldehide, alcooli, acid cinamic şi derivaţi, alţi acizi şi derivaţi, cetone, fenoli şi compuşi aromatici, terpene, alcooli sesquiterpenici şi derivaţii lor, terpenoide şi alţi compuşi, compuşi volatili, hidrocarburi, hidrocarburi alifatice, steroli şi hidrocarburi steroide, zaharuri, lactone, alfa şi beta - amilaze, aminoacizi, derivaţi ai acizilor nucleici, vitamine, minerale, transhidrogenaze anaerobe, substanţe H+ donoare, alte substanţe insolubile în apă şi solvenţi organici, poluanţi.                                                                                                         
Proprietăţi terapeutice şi curative ale propolisului                                                                                              Propolisul, cel mai "medicinal" produs apicol, cu peste 70 de proprietăţi farmacologice dovedite, are sute de indicaţii şi a fost folosit în scopuri terapeutice din cele mai vechi timpuri.
În zilele noastre,cercetători şi clinicieni din toată lumea descoperă aproape în fiecare lună noi proprietăţi şi indicaţii pentru acest produs natural. Propolisul, un adevărat "protector al vieţii" a fost folosit cu succes în tratamentul unor boli aparţinând următoarelor domenii medicale:                   Cavitatea bucală                                                                                                                                       Afte comune recurente cronice
Glosodinii
Herpes labial recurent                                                                                                                        Moniliază
Parodontopatii cronice periferice
Stomatite după amigdalectomii
Stomatite ulceroase
Stomatite ulceronecrotice                                                                                                                                            Otorinolaringologie                                                                                                                         Amigdalită acută
Inflamaţia acută a urechii mijlocii
Faringite cronice
Faringite post-traumatice
Hipoacuzie (auz slab)
Infecţii cu virusul Influenza
Laringite cronice
Mezotimpanite
Otite medii cronice supurate
Otite cronice cu mezotimpanite acute
Otite difuze externe
Otite eczematoase difuze externe
Ozenă
Perforaţia traumatică a membranei timpanului
Rinite alergice cronice
Rinite hipertrofice cronice
Rino-faringite cronice
Rino-faringite hipotrofice cronice
Rino-faringo-amigdalită acută
Rino-faringo-amigdalite cronice
Rino-sinuzite alergo-infectate hiperplastice cronice
Sindrom cohleo-vestibular                                                                                                                                        Oftalmologie                                                                                                                                                Afecţiuni inflamatorii microbiene ale polului anterior al ochiului
Afecţiuni inflamatorii microbiene ale anexelor oculare
Afecţiuni inflamatorii virale ale anexelor oculare
Afecţiuni inflamatorii virale ale polului anterior al ochiului
Arsuri oculare
Arsuri ale anexelor oculare
Sechele ale herpesului oftalmic
Traumatisme oculare
Traumatisme ale anexelor oculare.                        `                                   Boli infecţioase                                                                                                                             Influenza
Herpes Zostere                                                                                                                                              Heptatite
Salmoneloze
SIDA
Lepră
Tuberculoză
Malarie
Trichomoniaze
Tripanosomiaze                                                                          Boli pulmonare (Pneumologie)                                                                                                                      Astm bronşic
Bronşiectazii
Bronşită astmatică
Endo-bronşite nespecifice
Infecţii cu virusul Influenza
Pneumonii nespecifice
Pneumonii cronice nespecifice
Traheite
Tuberculoză pulmonară                                                                                        Afecţiunile aparatului digestiv                                                                                                                   Colite subacute şi cronice
Constipaţie
Gastrite
Ulcer gastro-duodenal                                                                                                                          Ginecologie                                                                                                                                                Dureri vaginale post-operatorii
Eroziuni cervicale
Leucoree                                                                                                                                                             Răni greu videcabile după operaţii chirurgicale în sfera ginecologică
Trichomonas vaginalis
Vaginite                                                                              Dermatologie                                                                                                                                             Alopecie în spoturi
Alopecie totală
Arsuri şi opăreli
Eczeme
Escarie
Foliculite
Furuncule cronice                                                                                                                                Hidroadenite
Hiperkeratoză
Intertrigo (la sugari)
Lupus eritematos
Neurodermite
Piodermite
Radiodermatite
Tuberculoză cutanată (ca şi adjuvant)
Ulcer cronic al gambei
Ulcer trofic
Verucoză                                                                            Radiologie şi radioterapie                                                                                                                                    Leziuni provocate de radiaţii
Radiodermatite                                                                             Oncologie                                                                                                                                                    Tumori produse de factori externi ca : virusuri, bacterii, substanţe chimice, radiaţii etc.
Tumori produse prin slăbirea sistemului imun.
Tumori ce au ca origine epiteliile (pielea), sau/şi endoteliile (mucoasa).Toate denumirile medicale de mai sus arată dereglări produse de factori externi (poluarea, radiaţii, bacterii, virusuri, fungi, căldură excesivă, factori traumatici, etc.) sau interni (inflamaţii, hiper- sau hipo-funcţia organelor interne, a sistemelor, a ţesuturilor sau chiar a celulelor etc.).Propolisul poate
îndepărta, diminua sau neutraliza factorii menţionaţi mai sus, astfel armonizând funcţionarea întregului corp, nu numai a părţilor sale componente.Pentru a vindeca sau alina afecţiunile menţionate mai sus propolisul este administrat pacienţilor după o anumită metodologie.
        Administrarea propolisului                                                                                                                     Există două căi principale de administrare a propolisului: internă şi externă.                                          Calea de administrare "internă" semnifică faptul că propolisul pătrunde adânc în organism, până la nivelul oaselor, rinichilor, inimii şi creierului. Administrarea "internă" înseamnă nu numai administrarea orală sau prin nas (inhalaţii) a propolisului, dar de asemenea prin anus sau vulvă (ca în cazul supozitoarelor rectale sau vaginale), sau prin injecţii. Administrarea "externă" semnifică faptul că propolisul este aplicat pe piele şi/sau "orificiile" superficiale: urechile şi ochii (sacul conjunctival). Când propolisul este folosit ca protector al membranelor celulare, trebuie să înţelegem că este important să utilizăm câteva metode, "vehicule" pentru a atinge "ţintele": celulele, ţesuturile, organele, sistemele ce se află în dizarmonie.
Administrarea orală (pentru a fi înghiţit):                                                                                                Ca lichid         
Extract de propolis în apă
Tinctură
Sirop (ca în siropul pentru tuse)                                                                      Ca semi-lichid
Amestec miere-propolis
Extract de propilen-glicol                                                                   Ca solid
Propolis brut (mestecat apoi înghiţit)
Pudră din propolisul brut
Granule
Extract de unt de propolis
Tablete cu propolis
Capsule
Extract de propolis micro-incapsulat                                                                      Preparate pentru cavitatea bucală
Gumă de mestecat
Pastă de dinţi
Extract apos (uz local)
Tinctură (uz local)                                                                   Pentru afecţiunile aparatului respirator
Inhalaţii.                                                                       Administrare intravaginală
Ovule (supozitoare vaginale)
Tablete.                                                                    Administrare intrarectală
Supozitoare.                                                                                    Injecţii
Injecţii intra-articulare cu extract apos de propolis.
Administrare externă                                                                      Pentru ochi:
Picături oculare (soluţie oftalmică:wink: (extract apos etc.)
Micelii moleculare pentru tratarea ochilor
Membrană medicală oculară                                                                  Pentru piele:
Creme
Agenţi de protecţie solară
Ruj de buze
Alifii
Pudră de propolis brut (combinat de exemplu cu miere sau ulei de măsline)
Plasturi
Loţiuni
Soluţii
Spray
Săpun                                                                            Pentru pielea şi părul capului:
Şampon
Săpun
Loţiuni                                                                       Pentru ţesuturi:
Electro- şi fonoforeză
Ionoterapie
Metodele de administrare a propolisului de mai sus pot fi folosite singure sau combinate cu alte produse naturale (miere, usturoi, ginseng etc.). Amestecurile, "propolis - alte produse naturale" pot fi realizate ca preparate (ca în cazul farmaciei de casă:wink: şi/sau ca produse comerciale vândute în farmacii sau în magazine cu alimente naturale.                                                   Dozajul                                                                                                                                                                Cel mai bun ritm şi dozaj pentru metodele de administrare de mai sus poate fi stabilit de către apiterapeut şi variază în funcţie de afecţiune, structura pacientului, caracteristicile funcţionale şi chiar emoţionale. Deoarece toleranţa la propolis este destul de ridicată (chiar şi 1 gram/Kg greutate corporală/zi poate fi tolerat), cantitatea de propolis poate să varieze în limite largi în funcţie de scopurile terapeutice (în unele tipuri de cancere este necesar să se administreze mari cantităţi de extract de propolis - tincturi). Propolisul brut (3-10 grame/zi) poate fi înghiţit după ce a fost mestecat 5-20 minute. Pentru tinctura de propolis 5-50 %, doza este de 5-30 picături, de trei ori pe zi, între mese, într-o linguriţă de apă sau ceai În unele tipuri de cancere este necesar să se administreze mari cantităţi de extract de propolis (tincturi).
Regulile administrării propolisului                                                                                                                          În primul rând testaţi o posibilă alergie; ca sfat general, similar pentru folosirea tuturor produselor apicole, este testarea reacţiei alergice folosind numai cantităţi foarte mici la început. Astfel, se începe cu numai o picătură de tinctură de propolis diluată într-o lingură de ceai sau de apă, mai puţin de 10-50 mg. În forma naturală pentru mestecat, sau aplicaţii externe cu unguent numai pe suprafeţe foarte mici ale corpului.                                                                                                        Începeţi obişnuit cu doze mici, numai dacă nu este o urgenţă care să vă "forţeze mâna" (o sângerare masivă, de exemplu, internă sau externă; sau arsuri);                                                                         Folosiţi câteva "vehicule" (miere, capsule, creme, supozitoare);                                                                                          Folosiţi metodele de administrare pentru a atinge "ţinta":                                                                                   - Pe cale orală (cea mai obişnuită:wink:;                                                                                                                                        - Prin piele (alifiile cu propolis "ajută" la pătrunderea în piele prin masaj, acupresură:wink:;                                      - Prin supozitoare;                                                                                                                                                 - Prin căi fizioterapice (electroterapie, fonoforeză etc.);                                                                                                                                                                       
Folosiţi câteva tipuri de extract de propolis (apă, alcool, extracte grase) pentru a fi siguri că aţi introdus "forţat" cea mai mare parte a compuşilor activi, folositori din propolis;                                                   Fiţi atenţi la cantitatea de propolis "activ" în preparatele comerciale (unele companii, în dorinţa lor de a obţine profituri maxime, scriu pe etichetă "Propolis" cu litere mari, dar introduc în produs cantităţi foarte mici de propolis);                                                                                                                  Fiţi atenţi la data de expirare a produselor comerciale de propolis (în timp ce propolisul însuşi este un excelent conservant, alţi compuşi amestecaţi cu el îi pot micşora durata de viaţă.);                                     Păstraţi toate produsele cu propolis, în special soluţiile şi/sau preparatele în locuri reci şi întunecoase (unul dintre principalele grupuri de compuşi activi ai propolisului sunt bioflavonoidele; în timp ce acestea protejează viaţa animală şi vegetală de acţiunea distructivă a razelor solare, expunerea excesivă a lor la aceşti factori fizici le scade eficienţa).                                                   Începeţi un program de detoxifiere înainte de a folosi propolisul; curăţaţi ţesuturile pe care veţi aplica sau administra propolis (propolisul însuşi este un remediu de detoxifiere - ajută la detoxifierea corpului, dar pentru a-I creşte eficacitatea trebuie folosit pe un corp "curat".).                             Activaţi circulaţia sângelui (folosind terapia cu venin de albine, masajul, acupresura, gimnastica etc.) pentru a fi siguri că vor atinge "ţinta" compuşii activi din propolis, şi că vor ajuta, ideal, toate celulele corpului să se dezvolte;                                                                                                                     Activaţi bio-energia organismului ce străbate meridianele prin acupresură, acupunctură, apipunctură, Shiatsu, Qigong, Yoga etc.                                                                                                                        Luptaţi folosind diverse metode psihoterapice împotriva îngrijorării, geloziei, invidiei, melancoliei, depresiei (conform Medicinei Tradiţionale Chineze aplicată Apiterapiei, aceste emoţii sunt cei mai mari "consumatori" ai energiilor propolisului, a compuşilor lui.;                                                   Relaxaţi corpul suficient, dormiţi suficient, pentru a lăsa organismul să prelucreze eficient toţi compuşii preţioşi ai propolisului;
Contraindicaţii                                                                                                                                                  Există aproximativ 1-2% din populaţie cu alergie la propolis, sau cu reacţii alergice la anumite substanţe ce intră în compoziţia sa, cum este prenil-cafeatul. Ca rezultat al acestor alergii, propolisul nu este recomandat acelor persoane ce suferă de asemenea alergii.                                                  Iată câteva reacţii adverse ce pot apare la persoanele alergice după administrarea de propolis (intern sau/şi extern):                                                                                                                                                      Dermatite de contact la propolis (brut sau cremă, unguent).
Dermatite cosmetice după aplicarea de creme cu propolis, loţiuni etc.
Alergie la inhalarea de propolis cu spasme bronşice.
Mucozităţi orale cu ulceraţii (tablete cu propolis, propolis de mestecat).
Eczeme ocupaţionale la apicultori (propolis natural).                                                                                             Hipotensiune arterială (propolisul este spasmolitic şi astfel scade nivelul presiunii arteriale).
  Limite                                                                                                                                                                      Limitele folosirii propolisului sunt similare cu cele specificate pentru miere sau polen:                                       Organismul slăbit                                                                                                                                                   Absorbţie ineficientă                                                        Obstacole în calea zonelor "ţintă"                                                                                 Administrare incorectă

[catel]

POLENUL                                                                                                                                                              Acest minunat produs floral şi apicol, are ca sursă potenţială peste 1000 de flori diferite; ca rezultat , compoziţia lui şi, desigur , proprietăţile, sunt foarte variabile . Prin natura sa şi prin rostul său de element fecundant al florilor, polenul are o compoziţie chimică complexă, specială, care îl deosebeşte de toate celelalte produse vegetale şi îi conferă un spectru de influenţă surprinzător de larg asupra multor afecţiuni şi disfuncţii ale organismului uman. Proprietăţile principale ale polenului sunt legate de bogaţia mare în elemente nutritive (aminoacizi, vitamine, enzime etc.). Datorită complexităţii elementelor lui componente polenul a fost utilizat drept "medicament" sau "stimulent al creşterii" de mult timp. Numeroasele cercetării efectuate de-a lungul timpului au relevat multiple posibilităţi de aplicare a polenului poliflor recoltat de albine în profilaxia şi terapeutica umană, obţinându-se rezultate foarte bune în prevenirea şi combaterea anemiilor, a bolilor sistemului nervos şi endocrin, a unor boli ale tubului digestiv şi a hipovitaminozelor, etc.În primul rând polenul este un foarte bun aliment dietetic,dar şi un excelent medicament natural.                                                                                          Proprietăţi terapeutice sau curative ale polenului. Polenul este un produs:                      Afrodisiac
polenul este celula sexuală vegetală, conţine mulţi hormoni şi vitamine ce stimulează funcţia sexuală.
Alergic (febra fânului ; polenoză:wink: - Anti-alergic
datorită proteinelor de lungimi diferite din polen; totuşi, cele mai alergice granule de polen sunt cele purtate de vânt şi NU cele aduse în stup de către albine. Când polenul este este administrat în doze mici, ca aliment, peste miere sau amestecat cu miere, poate desensibiliza repede aceste alergii, constituindu-se astfel într-un produs anti-alergic.
Anabolizant
polenul conţine multe vitamine şi alte elemente nutritive ce sunt implicate în creşterea apetitului şi ajută la construirea noilor celule
Anorexie(pierderea apetitului)
dată de prezenţa multor vitamine
Anti-Aterosclerotic
Polenul, datorită compoziţiei sale complexe, reduce nivelul presiunii arteriale când aceasta este ridicată, îmbunătăţeşte circulaţia sanguină prin îmbunătăţirea funcţiilor ficatului şi ajută la regenerarea celulelor endoteliului arterial .
Antibacterian
Florile care produc polenul nu sunt "interesate " să hrănească bacteriile , astfel că vor adăuga substanţe antibacteriene, cum sunt bioflavonoizii .                                                                     Antibiotic
vezi mai sus ; "antibiotic" are o acţiune mai largă decât "antibacterian"
Previne cariile
Polenul este un produs antibacterian nespecific ; cariile sunt produse de bacteria "Streptoccocus mutans" , care nu se mai poate multiplica în prezenţa polenului atât de uşor .
Antidepresiv
Polenul conţine toţi aminoacizii necesari pentru ca sistemul nervos să şi-i creeze pe ai săi , antidepresive naturale, cum ar fi endorfinele .
Antiinflamator
Polenul conţine , printre multe alte substanţe , mici cantităţi de bioflavonoizi care sunt cunoscute ca puternice substanţe antiinflamatorii .
Antioxidant
datorită conţinutului în flavonoizi al polenului
Antiparazitar
este o proprietate ce face parte din aceeaşi clasă cu "antibacterian" şi "antibiotic" ; plantele (florile) nu sunt "interesate" să hrănească vreun "parazit" ; pe de altă parte , polenul furnizează toţi nutrienţii necesari pentru îndepărtarea acestor creaturi nedorite.
Antipiretic
polenul stimulează imunitatea (vezi paragraful anterior) ; un sistem imun puternic poate îndepărta multe dintre cauzele febrei (bacterii, virusuri, paraziţi, precum şi substanţele lor asociate) repede şi uşor .
Antitoxic
polenul este cel mai bun aliment pentru ficat ; un ficat sănătos poate neutraliza mai bine toxinele
Biostimulant
polenul proaspăt este alcătuit din miliarde de celule vii, care au o "forţă vitală" foarte puternică ; gândiţi-vă la polenul stejarului sau al lămâiului care permit acestor copaci să trăiască peste 1000 de ani!
Dietetic
Polenul este un aliment foarte bun , după cum a fost menţionat mai sus ; el este o sursă vegetală de elemente nutritive foarte bine echilibrată ; astfel se recomandă pentru obezitate, hipertensiune arterială, gută, etc.
Diminuează edemele (apa în exces din ţesuturi)
Polenul scade nivelul proteinelor în sânge , astfel absorbindu-se apa aflată în exces în ţesuturi înapoi în curentul sanguin .
Diminuează hemoragiile
Polenul hrăneşte ficatul care produce toţi factorii anti-hemoragici necesari ; întăreşte pereţii capilarelor ;
Creşte energia sângelui şi a corpului ; în acord cu Medicina Tradiţională Chineză , când Qi-ul (bioenergia) e scăzut, sângerările apar mai des ; un Qi crescut = fără hemoragii, sau mai puţine
Reduce nivelul tensiunii arteriale ridicate
Îmbunătăţeşte fluiditatea sângelui deoarece polenul scade nivelul grăsimilor din sânge ; reduce microhemoragiile , şi astfel incidenţa aterosclerozei ; catifelează interiorul pereţilor arteriali, capilari şi venoşi, hrăneşte musculatura arterială , făcând-o mai flexibilă ; hrăneşte muşchii şi nervii cardiaci ; o inimă sănătoasă poate controla mai bine variaţiile tensiunii sanguine .
Scade nivelul colesterolului sanguin, acizilor graşi liberi (prezenţi în inimă şi în alţi muşchi ca surse de energie metabolică:wink: , trigliceridelor (sunt un grup din clasa lipidelor, legături (esteri) ai glicerinei cu acizii graşi) , beta-lipoproteinelor (sunt legături macromoleculare între lipide şi proteine şi sunt solubile în apă:wink: şi al albuminelor (proteine de dimensiuni relativ mici ce se găseşte în sânge şi în alte lichide organice).
Diminuează efectele negative ale stressului excesiv
Polenul conţine toate elementele nutritive necesare funcţionării sistemului nervos ; un sistem nervos mai sănătos înseamnă o mai bună adaptabilitate la mulţi dintre factorii de stress.
Reduce riscul bolilor genetice
Polenul conţine în interiorul cromozomilor săi mulţi acizi nucleici ; aceste substanţe sunt extrem de importante pentru regenerarea celulară ; când lipsesc una sau mai multe dintre acestea riscul bolilor genetice este crescut
Diuretic
conţinutul relativ ridicat al polenului în carbohidraţi creşte nivelul apei biologice din organism.
Energetic
conţine toţi nutrienţii necesari celulelor noastre dinamice (celule musculare şi ale sistemului nervos.
Conferă o senzaţie de bunăstare
Secreţia de endorfină este crescută de prezenţa a suficienţi aminoacizi în sânge.
Un aliment de bună calitate
dat de compoziţia complexă a polenului.                                                                                                                Îmbunătăţeşte toate funcţiile cerebrale
Datorită prezenţei unei cantităţi incredibil de mari de elemente nutritive diferite ce se găsesc în polen ; aceste substanţe hrănesc în mod direct , după cum s-a menţionat mai sus, toate celulele neuronale ; efectul indirect este datorat hrănirii ficatului, un ficat sănătos produce la rândul său alte substanţe foarte importante pentru funcţionarea creierului                                                      Îmbunătăţeşte producerea de hemoglobină şi de hematii
Polenul conţine toate substanţele necesare pentru regenerarea celulară, inclusiv pe cele necesare pentru celulele sanguine ; de asemenea conţine fier care este foarte important pentru sinteza hemoglobinei .
Îmbunătăţeşte funcţionarea intestinului gros
pentru că în final hrăneşte flora intestinului gros
Îmbunătăţeşte nutriţia şi funcţiile tuturor muşchilor (inclusiv muşchii netezi ai organelor interne) datorită elementelor nutritive din compoziţia lui.                                                                    Îmbunătăţeşte funcţiile prostatei
polenul este celula sexuală vegetală
este antibacterian
este antiinflamator
este diuretic
Îmbunătăţeşte funcţiile stomacului
hrăneşte celulele din mucoasa stomacului care produc suc gastric ; hrăneşte muşchii stomacului , ajutând la amestecarea alimentelor cu sucul gastric şi la deplasarea bolului alimentar spre duoden şi intestinul subţire
Facilitează naşterea
atât mama cât şi copilul au nevoie de muşchi puternici în timpul naşterii
Îmbunătăţeşte circulaţia sanguină
vezi scăderea grăsimilor din sânge , în acest mod crescând fluiditatea sângelui ;
creşte puterea muşchilor cardiaci care vor pompa mai mult sânge cu mai puţin efort , dar şi datorită creşterii elasticităţii arteriale
Îmbunătăţeşte nutriţia
vezi compoziţia polenului
Îmbunătăţeşte vederea
în mod direct prin hrănirea celulelor oculare ; indirect prin hrănirea ficatului ; ficatul produce cele mai multe substanţe precursoare necesare acestei funcţii
Îmbunătăţeşte flora intestinală
rezidurile rezultate din digestia polenului în stomac şi intestinul subţire hrănesc flora intestinală
Îmbunătăţeşte funcţiile ficatului
vezi compoziţia polenului şi bioenergia ; ficatul are peste 1000 de funcţii biochimice diferite            Îmbunătăţeşte capacitatea sexuală (în special la bărbaţi)
polenul este celula sexuală vegetală masculină.
Îmbunătăţeşte structura pielii
prin conţinutul ridicat în vitamine.
colagenul şi elastina din piele sunt proteine ; polenul conţine toţi aminoacizii necesari producerii acestor proteine
Îmbunătăţeşte depozitarea vitaminei C în glanda suprarenală, timus, intestin subţire, intestin gros şi în ficat
acesta este un efect dovedit experimental ; oamenii nu pot produce vitamina C ; astfel că această
proprietate este extrem de importantă pentru sănătatea noastră !                                                 Îmbunătăţeşte funcţiile tiroidei
prin mai buna nutriţie a tiroidei ; atât polenul cât şi tiroida sunt legate de "energie", de "yang" conform Medicinei Tradiţionale Chineze ; polenul conţine toţi aminoacizii necesari pentru sinteza hormonilor tiroidieni
Măreşte imunitatea
datorită conţinutului de carotenoizi
Creşte nivelul de alfa şi beta-globuline în serul sanguin
ajută funcţiile ficatului şi ale sistemului imun
Scade nivelul colesterolului
datorită conţinutului în fitosteroli
Protejează organismul împotriva efectelor negative ale chimioterapiei
prin protecţia ficatului, regenerarea celulară şi detoxifierea ficatului.
Reglează greutatea corporală
greutatea este reglată prin mai multe mecanisme , inclusiv hormonale;
hormonii sunt proteine alcătuite din aminoacizi.
Facilitează funcţionarea creierului
polenul este cel mai bun aliment pentru creier
Stimulează producerea substanţelor organice
stimulează anabolismul.
Stimulent
ajută sistemul nervos, muşchii, conţine multă "forţă vitală".
Întăreşte vasele capilare
vezi  producerea colagenului şi a elastinei, are proprietăţi antihemoragice.
Întăreşte inima
polenul hrăneşte în mod direct şi indirect (prin intermediul ficatului) ; e sursă a bioenergiei.
Întăreşte sistemul imun
aproape toate structurile legate de sistemul imun au nevoie de multe proteine diferite ; proteinele sunt alcătuite din aminoacizi.
Tonic
polenul creşte apetitul, funcţia digestivă, curgerea sângelui, funcţionarea inimii şi a sistemului nervos, capacităţile sexuale.                                                                                                              Indicaţii generale ale polenului
Boli de nutriţie şi de metabolism                                                                                                            Anorexie (lipsa apetitului)
Diabet
Diminuarea metabolismului energetic
Distrofii
Intoxicaţii
Malnutriţie
Obezitate
Subnutriţie de cauze diferite.
Bolile aparatului digestiv                                                                                                                      Esofag                                                                                                                                                       Stenoze esofagiene (ca şi adjuvant)
Stomac                                                                                                                                            După gastrectomie ( ca şi adjuvant)
Cancer gastric
Gastrite
Gastroenterite
Fistule gastro-colice (adjuvant)
Ptoză gastrică
Ulcer gastric
Ulcer gastro-duodenal
Stenoză pilorică (adjuvant)                                                                                                                               
Bolile duodenului                                                                                                                             Parazitoze
Ulcer duodenal Hotoboc şi Chira,1987)
Bolile ficatului
( Ialomiteanu şi colab, 1965; Gheorghieva şi Vasiliev, 1983; Antipa şi colab, 1992; Mateescu, 1997, etc.)                                                                                                                                              Afecţiuni ale celulelor hepatice
Alcoolism
Afecţiuni cronice ale ficatului
Ciroză hepatică
Ciroză atrofică
Congestie hepatică
Distrofie acută a ficatului
Hepatite
Hepatite toxice
Hepatite cronice(Olariu şi colab, 1981, 1982, 1983 )
Insuficienţă hepatică
Steatoză hepatică (impregnare grasă a ficatului)
Bolile veziculei biliare                                                                                                                Litiaza biliară
Icter (ca şi adjuvant)
Afecţiunile intestinului subţire                                                                                                                Diaree
Entercolite acute
Entercolite cronice
Enterite
Fistule entero-colice ( ca şi adjuvant )
Gastro - enterite
Parazitoze
Afecţiunile intestinului gros                                                                                                                   Cancer al intestinului gros
Colibaciloze
Colite
Colite de fermentaţie
Colite de putrefacţie
Colite spastice
Colite ulceroase
Constipaţie cronică
Diaree cronică
Entercolite acute
Entercolite cronice
Fistule entero-colice (ca şi adjuvant)
Flatulenţă
Parazitoze
Rectocolite               
Afecţiuni genitale şi sexuale                                                                                                                 Adenom de prostată
Afecţiuni ale sânilor
Cancer de prostată
Dismenoree
Hipertrofie benignă a prostatei (Hayashi şi colab, 1986)
Infertilitate masculină
Inflamaţia prostatei şi a veziculelor seminale (Guemez Diaz, 1975, 1989)
Inflamaţia prostatei (prostatite) (Ask-Upmark, 1967)
Prostatite cronice (Denis, 1966)
Scăderea apetitului sexual
Scăderea dinamicii sexuale
Sindrom de premonopauză
Tulburări ale ciclului menstrual
Tulburări ale sarcinii
Afecţiunile aparatului urinar                                                                                                                        Afecţiunile vezicii urinare
Colibaciloze
Afecţiuni renale
Infecţii urinare
Alergii                                                                                                                                                  Polinoza Ragweed (Feinberg, 1940; Maurer şi Straus, 1961)
Afecţiuni hematologice                                                                                                                               Anemia (anumite tipuri) (Gheorghieva şi Vasiliev,1983; Li Shi-yuan, 1995)
Anemia feriprivă (Popescu Filofteia, 1988)
Hiperlipidemii (grăsimi în exces în sânge) (Gheorghieva şi Vasiliev,1975)
Afecţiuni cardiovasculare                                                                                                                       Angină pectorală
Aritmii
Arterioscleroză
Ateroscleroză
Ateroscleroză cerebrală
Congestie hepatică
Flebite
Fragilitate capilară
Hemoragii de origine vasculară
Insuficienţă cardiacă
Încetinirea curgerii sanguine periferice
Ulcer varicos
Varice
Afecţiunile aparatului respirator                                                                                                       Angină
Bronşite
Angină
Astm bronşic
Rinite alergice (febra fânului)
Tusă cronică                                                                                                                                        Răceală
Boli canceroase                                                                                                                                                           (boli oncologice şi de iradiere)În chemoterapie (Polenul şi mierea ca adjuvanţi) (Mickevicius şi colab, 1997)
Cancerul ginecologic (ca adjuvant, în timpul cobalto-terapiei ) (Hernuss şi colab, 1975)
Tumori mamare la şoarecii cu C3H  (experimental) (Robinson, 1948).
Bolile sistemului imun                                                                                                                            Alergii
Răceală (viroze respiratorii) cu febră
Slăbirea sistemului imun
Afecţiunile sistemului nervos                                                                                                                     Ameţeli de origine neurologică
Anxietate
Atac cerebral (ca şi adjuvant)
Depresie
Insomnie
Iritabilitate
Migrene
Neuroastenie
Nevroze
Sindrom de oboseală cronică
Tulburări mentale
Afecţiuni endocrine                                                                                                                                    Guşă tiroidiană
Sâni mici
Scăderea tonusului sânilor
Sindrom de climacteriu
Slăbiciune sexuală
Tulburări menstruale
Afecţiuni ale ochilor                                                                                                                                  Ameţeli de origine oftalmologică
Tulburări ale văzului
Afecţiuni ale sistemului osteo-muscular                                                                                             Artrite
Hernie abdominală (ca şi adjuvant)
Tulburări ale creşterii
Rahitism
Reumatism
Tulburări psihiatrice                                                                                                                        Oligofrenie (Popescu, 1983, oligofrenia la copii)
Schizofrenie (Kutko şi colab, 1997; polenul şi mierea)
Afecţiuni ale pielii                                                                                                                                  Acnee                                                                                                                                              Boli de iradiere                                                                                                                                      Eczeme                                                                                                                                                              Ulcer varicos                                                                                                                                                    Tonus scăzut al pielii                                                                                                                                                               Piele uscată, aspră
Afecţiuni ale părului şi unghiilor                                                                                                                Căderea părului, păr subţire, despicat                                                                                                       tulburări de creştere a unghiilor, unghii fragile
Bolile vârstei a III-a (afecţiuni gerontologice)                                                                                 Anorexie
Ateroscleroză
Arterioscleroză                                                                                                                                        Depresie
Hiperlipemie
Hipertensiune arterială
Piele uscată
Tulburări mentale, psihiatrice
Ulcer varicos
Medicină sportivă                                                                                                                                 Susţine efortul fizic (Avrămoiu şi colab, 1976; Polenul şi mierea; Mateescu, 1997 )                         Boli ce interesează tot organismul                                                                                              Alcoolism
Convalescenţă postoperatorie
Febră
Intoxicaţii
Stare generală alterată
Subnutriţie globală                                                                                                                                       Şocuri traumatice
Pediatrie                                                                                                                                              Anemie
Anorexie
Dificultăţi de învăţare
Oligofrenie
Rahitism
Rinite alergice (febra fânului)
Tulburări mentale
Administrarea polenului                                                                                                                    Polenul, fiind mai ales un supliment nutriţional, poate fi administrat prin sistemul digestiv: gură, esofag, stomac, intestin subţire, intestin gros, rect şi anus. Afară de câteva excepţii (alimentaţia legată de chirurgie ca în cazul cancerului de esofag, supozitoare cu polen), polenul este addministrat pe cale orală. Ţinând minte că principalul scop în apiterapie este trimiterea nutrienţilor şi/sau compuşilor farmacologici activi către "ţinte" (celule, ţesuturi, organe, sisteme bolnave sau sănătoase), următorii factori trebuie luaţi cel puţin în considerare:                                                  1. Prospeţimea, calitatea şi cantitatea polenului de albine
2. Metoda de administrare
3. Durata
4. Posibila prezenţă a reacţiilor adverse
Prospeţimea:                                                                                                                                                                     Polenul proaspăt de albine conţine cantităţi mari de vitamine, enzime, este o sursă de bioenergie.
Este important să administrăm acest tip de polen persoanelor care prezintă risc de deces nu din cauze naturale ci ca urmare unor situaţii anormale: infarct, accidente vasculare, pre şi post-operaţii chirurgicale de amploare, meningite, accidente rutiere etc. Aceste persoane necesită energie şi mari cantităţi de nutrienţi pentru a supravieţui şi nu-şi pot pierde "puterea" , fiind deja slăbiţi prin procesele digestive complexe. Polenul fiind, ca şi mierea, foarte uşor digerabil, poate fi un aliment  şi un supliment energetic extraordinar pentru asemenea situaţii dificile.
Cum vom administra polenul de albine în asemenea situaţii ?
În cantităţi foarte, foarte mici, proaspăt, ţinut sub limbă cel puţin 2-4 minute înainte de a fi înghiţit.
Dacă persoana este în comă sau în pre-comă, aproape fără controlul deglutiţiei, polenul poate fi administrat granulă cu granulă, sau mai bine, amestecat cu apă minerală pură, naturală şi administrat în picături, ca o perfuzie; singura diferenţă va fi că în acest caz polenul nu este administrat prin vene, ca în cazul perfuziei clasice (polenul conţine proteine; aceste proteine fiind "non-self", sunt foarte periculoase dacă sunt administrate direct intravenos, având risc potenţial de şoc anafilactic, ci prin gură, ajungând în mod ideal la venele sublinguale, ca în cazul administrării nitroglicerinei în infarct.) În acest caz (administrare sublinguală:wink:, numai compuşii foarte mici dar importanţi (aminoacizi, glucoză, fructoză, vitamine, urme de elemente, bioenergie) din polen vor pătrunde în fluxul sanguin, iar moleculele mai mari ca proteinele sau carbohidraţii complecşi sau grăsimile nu vor pătrunde.                                                                           Cantitatea ce se administrează este de 1-6 linguriţe pe zi, în funcţie de specificităţile persoanei (vârstă, greutate, starea generală de nutriţie). Vârsta mică şi greutatea scăzută necesită mai puţin polen (1-2 linguriţe pe zi, administrate în mai multe reprize; starea generală de nutriţie proastă necesită mai mult polen. Desigur, polenul proaspăt este foarte bun pentru oricine, chiar şi pentru persoane perfect sănătoase care vor să-şi mărească performanţele fizice şi mentale, ca în cazul sportivilor.
Calitatea:                                                                                                                                                Eficienţa apiterapiei, ca multe alte terapii, depinde, bineânţeles, de calitatea "medicamentelor".
În principiu, este foarte important să oferim celulelor noastre (bolnave sau nu) nutrienţi de înaltă calitate şi/sau compuşi activi pe cât posibil foarte diversificaţi. Polenul conţine mii de astfel de componenţi, gata de a fi administraţi şi de a susţine viaţa.Ce tipuri de polen au calitatea cea mai mare ? Cele care sunt proaspăt colectate (ideal în aceeaşi zi), specifice "ţintelor" (polen de
păducel pentru probleme cardiace, polen de păpădie pentru probleme ale ficatului sau rinichilor etc.), nepoluat şi având ca origine plante fără potenţial toxic sau periculos (Digitalis purpurea, specii de Rhododendron).Dacă vrem să tratăm întreg organismul este bine să folosim polen din surse botanice diferite (având obişnuit culori diferite) pentru a creşte variabilitatea compoziţiei polenului, astel crescând posibilitatea de a satisface miliarde de celule "flămânde" diferite care au diverse necesităţi.
Cantitatea                                                                                                                                                        Atât de mult cât este  necesar.
Un atlet ce se pregăteşte pentru maraton, sau un luptător de Sumo pot consuma peste 100 de grame pe zi.De asemenea, persoanele care nu consumă, din diverse motive, hrană obişnuită (chirurgie, cancere ale cavităţii bucale sau esofagului, sau în timp ce postesc) pot consuma mari cantităţi de polen.Există relatări anecdotice despre persoane care au trăit timp de 6 luni numai cu polen şi apă ! Un copil de 6 luni va folosi numai aproximativ un sfert de linguriţă de polen pe zi.   Cum vom şti dacă este suficientă cantitatea administrată corpului nostru ?
Simplu ! Prin felul în care ne simţim şi prin observarea apetitului, în fiecare zi. Când apetitul pentru polen scade, vom reduce sau chiar opri pentru un timp administrarea polenului.
Căile de administrare                                                                                                                            Internă
Pe gură, înghiţind polenul brut sau amestecul de polen cu miere sau cu alte alimente ca iaurt, cereale, pâine etc.
Sublinguală (cazurile de cancere sau chirurgicale)
Alimentaţie chirurgicală sau artificială, când polenul, mierea, lăptişorul de matcă, propolisul şi alte alimente uşor de digerat pot fi administrate direct în stomac sau în intestinul subţire.
Supozitoare rectale, în cazul pacienţilor cu adenom de prostată.
Supozitoare vaginale, pentru diferite afecţiuni genitale la femei
Externă
În măşti cosmetice, amestecat cu miere sau/şi lăptişor de matcă, extracte florale etc.
În dermatologie, ca adjuvant nutriţional pentru celulele pielii.
Durata                                                                                                                                                           Dacă nu există alergie sau reacţii adverse, polenul poate fi administrat continuu (zilnic).Unii autori recomandă cure pentru anumite perioade de timp cum ar fi o săptămână pe lună, sau două luni la rând, apoi 3 luni pauză, etc.                                                                                                 Durata, ca şi ceilalţi factori (cantitatea, modul de administrare etc.) trebuie să fie strict individualizate, de la caz la caz. Suntem fiinţe unice în această lume şi avem nevoie de tratamente unice, specifice.Există totuşi un factor important care poate limita durata administrări polenului: apetitul.Polenul conţine, în afară de inhibitori ai creşterii, câţiva aşa numiţi "reglatori ai creşterii" ca auxine, brassine, gibberelline, kinine.Aceşti factori de creştere cresc de obicei apetitul, uneori prea mult.Unele femei sunt preocupate de menţinea greutăţii, astfel că vor opri uneori administrarea polenului, chiar dacă medicul (apiterapeutul) continuă să-l prescrie.
Ceea ce le puteţi spune unor astfel de persoane este că dacă vor evita alimentele cu conţinut caloric ridicat (carne de porc, grăsimi, brânză, ouă, zahăr etc.), nu vor mai apare probleme legate de greutate.
Posibila prezenţă a reacţiilor adverse                                                                                                                       Unii oameni pot dezvolta alergii la polen sau pur şi simplu nu-l pot suporta foarte bine în stomac sau în sistemul digestiv, plângându-se de "greutate" în stomac, balonări, diaree etc.
Pentru a evita multe dintre aceste cazuri, este întotdeauna o idee bună să-I sfătuim pe pacienţi să
înceapă să consume polen în cantităţi foarte mici, chiar granulă cu granulă. Dacă astfel de persoane vor să folosească polen pentru necesităţi cosmetice sau dermatologice, concentraţia iniţială de polen în amestecul folosit trebuie să fie de asemenea foarte mică.
Luându-ne aceste măsuri de siguranţă, într-un mod înţelept, vom fi capabili să detectăm problemele potenţiale legate de administrarea polenului de la bun început (după ce au luat polen unele persoane pot dezvolta simptome alergice legate de poarta de intrare: mâncărime, eczeme etc.). În cele mai multe cazuri, diminuarea dozei sau oprirea administrării polenului va readuce curând persoana la statusul anterior (cel mult 1-2 zile). Ei pot încerca din nou după o pauză de câteva zile, începând tot cu aceleaşi doze foarte mici.Acele persoane care se plâng că polenul este dificil de digerat, fiind prea "greu" sau prea "aspru" pentru ele, cu stomacuri sensibile, pot primi de la dumneavoastră următoarele sfaturi: Pentru prima oară să facă testul de alergie la polen (1-2 granule în prima zi, 3-5 granule a doua zi)
Să amestece polenul cu miere, pentru 1-2 săptămâni, la început în proporţie de 1 : 3.Să ia un sfert de linguriţă din amestecul de mai sus, bine diluată într-o cantitate mare de lichid (ceai de plante, apă, sucuri). Să ţină acest amestec (polen-miere-lichid) câteva secunde în gură, înainte de a-l înghiţi să bea amestecul de mai sus, în cantităţi mici, iniţial după mese, apoi înaintea meselor, iar în final (pentru tot restul vieţii), între mese, ca în cazul multor altor medicamente naturale.
Regulile administrării polenului:                                                                                                                     Se începe întotdeauna cu mici cantităţi sau concentraţii mici de polen.
Polenul nu se încălzeşte (mulţi oameni, din păcate, adaugă încă polen la ceaiul fierbinte, aşa cum procedează şi cu mierea), prin încălzire se vor distruge cele mai multe dintre enzimele, vitaminele şi bioenergia conţinută; mai puţine enzime, vitamine şi energie înseamnă un polen mai puţin eficient/nutritiv/energetic.
Nu se păstrează polenul expus luminii soarelui; bioflavonoidele, apoi enzimele, vitaminele şi bioenergia vor fi distruse ca mai sus.
Colectaţi şi folosiţi polenul zilnic dacă este posibil. Dacă recolta de polen este prea mare, congelaţi cantitatea în exces.
Nu permiteţi o umezeală excesivă să fie prezentă în containerele cu polen; apa în exces va permite mucegăirea şi chiar dezvoltarea altor insecte mai mici decât albinele să se dezvolte, mai ales dacă polenul este păstrat la temperatura camerei; amintiţi-vă că polenul este un aliment excelent pentru aproape toate formele de viaţă.
Congelaţi-vă polenul (la sau sub 0 °C).
Păstraţi polenul, dacă este posibil, în săculeţi de plastic, în vacuum (aer foarte puţin sau deloc). Absenţa oxigenului va prelungi viaţa şi calitatea polenului, nepermiţând să apară procesele de oxidare ale polenului.
Folosiţi diferite tipuri de polen, pentru a hrăni sau stimula întregul organism.
Folosiţi tipuri speciale de polen dacă doriţi să vindecaţi anumite ţesuturi, organe sau funcţii.
Combinaţi polenul cu mierea, mierea este un "cărăuş" excelent spre "ţinte" sau, mai bine spus, spre "destinaţii".
Ţineţi polenul (brut sau combinat) cât mai mult timp posibil sub limbă, înainte de a-l înghiţi; încercaţi să-I simţiţi aroma, gustul, originea. Încercaţi de asemenea să simţiţi, chiar înainte de a-l înghiţi, ce părţi ale corpului sunt activate de acel tip de polen.

[catel]

imi cer scuze de asezarea in pagina. in word sunt asezate bine. daca doreste cineva i le trimit pe mess sau e-mail.

[CRISTI M]

Ai facut un lucru mare , poti pune ceva si despre venin ?

[catel]

imi cer scuze de asezarea in pagina. in word sunt asezate bine. daca doreste cineva i le trimit pe mess sau e-mail.

eu nu am reusit sa culeg informatii despre venin, dar are vecinul nostru Radu, pe:
http://www.proapicultura.ro/veninul.htm

[catel]

sper ca am voie sa dau adrs. sau nu? daca ii ceva bai sa stearga cine are dreptul, cu scuzele de rigoare.

[maximus]

bravo prietene,ai facut treaba buna!

   foarte tare!

[D006]

Knowledge is Power.
Cunoasterea este putere.
Ar putea fi imprimate niste pagini cu informati si date clientilor la cumpararea de miere.

[catel]

Knowledge is Power.
Cunoasterea este putere.
Ar putea fi imprimate niste pagini cu informati si date clientilor la cumpararea de miere.

tot ce am pus aici, din fiecare am scos cate 10 buc. si le-am dat la clientii fideli.

[catel]

o rugaminte mare mai am:
stiu ca se pot completa multe la ce am postat eu si va rog sa completati si voi din experienta voastra, caci eu am adunat ce am reusit. sunt sigur ca poate cu unele ce am postat nu sunteti de acord si va rog sa le discutam. numai asa reusim sa ne imbunatatim cunostintele.
noi ce care folosim pt. consum propriu si oferim si la altii trebuie sa stim cat mai mult despre aceste produse.
va multumesc la toti.

[D006]

Domnule catel, imi puteti trimite si mie pe mess documentul? ID: kormoran18mm