Artarul

Creat de stefan1, Aprilie 07, 2017, 03:46:01 AM

« precedentul - următorul »

stefan1

  Genul Acer cuprinde cca 120 (dupa alte surse 200)de specii de arbori (inclusiv cativa arbusti) originari din Europa, Asia, America de Nord sau nordul Africii. Numai in China cresc 99 specii de artar, dintre care61 doar acolo, alte 13 specii in Nepal, alte 8 in Pakistan.
  La noi in tara se intalnesc 5 specii spontane si 3 specii cultivate.
- Acer campestre = Jugastru
-Acer monspessulanum = Jugastru de Banat
-Acer platanoides = Arțar, Paltin de câmp
-Acer pseudoplatanus = Paltin, Paltin de munte
-Acer tataricum = Arțar tătărăsc, Gladiș
-Acer negundo = Arțar american, cultivat
-Acer ginnala = Arțar de Manciuria, cultivat
-Acer saccharinum = Paltin argintiu, cultivat

  In mare majoritate au niste frunze caracteristice, puternic zimtate, de forma unei palme, dar sunt si specii cu frunze compuse din 3, 5 sau 7 foliole. Frunzele cad toamna, dar cateva specii isi pastreaza frunzele si in anotimpul rece. La multe specii, toamna, frunzele se coloreaza in nuante de la galben la rosu.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

corneliuhrom

 =D> pt informatii ,sanatate d voastra si  :bzz: %%-.

stefan1

  Artarul american (Acer negundo)
Incep cu acesta pentru ca este o specie care infloreste devreme si pentru ca cineva a pus o poza cu acest arbore:

Citat din: cristicomanesti din Aprilie 05, 2017, 12:33:02 AM
Citat din: MirceaCalin din Martie 25, 2017, 08:01:57 PM
Încă o "necunoscută:
Am mai făcut o poză unui arbore de pe malul Mureşului, în drum spre târgul de la Blaj.
Era plin de albine.

Am vazut si eu acest arbore. Zici ca stupii agatati pe crengi. Care artar este? La 30 min dupa apusul soarelui au plecat albinele din el. E un arbore ce trebuie avut.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  Deci este vorba de artarul american.
  In prima postare am spus ca este o specie cultivata. In realitate specia este originara din America de Nord, din partea de este si centru a SUA dar intins de fapt in toata tara si in sudul Canadei. In Europa a fost adus dupa 1600 in Anglia si dupa 1700 in Franta, ca arbore ornamental, dar s-a adaptat foarte bine si chiar a devenit un arbore invaziv.
  E un arbore destul de inalt, de 1-=20 m inaltime si un diametru de 40-60 cm. Scoarta este neteda si gri (i se spune si artarul-de-cenusa), dar se mai inchide la culoare cu vremea. De multe ori insa scoarta e acoperita de muschi, devenind verde. Are coroana larga si neregulata, cu lastari crescuti spre interior ca in poza. La batranete trunchiurile se inclina puternic sau chiar se culca la pamant. Ramurile se rup usor la vant sau pe iarna si coroanele au urmele acestor evenimente.
  Frunzele, spre deosebirea la majoritatea speciilor de artar, sunt compuse din 3, 5 sai 7 foliole. Din cauza frunzelor compuse ca ale frasinului, in germana se numeste si Eschen-Ahorn (artarul-frasin). Daca are numai 3 foliole, caea finala este lobata si mai mare. Frunzele sunt foarte subtiri, cu verde intens pe partea superioara si mai deschis din cauza unor perisori fini pe dos.
  Este o specie dioica, adica florile feminine si cele masculine cresc pe arbori diferiti. Florile masculine sunt sub forma de manunchiuri subtiri suspendate, in varf cu sacii poleniferi la inceput de culoare mai rosie, apoi devin mai galbeni. Pentru ca polenizarea aste facuta de vant (e o specie anemofila), arborele nu investeste in elemente care sa faca florile atractive pentru insecte, cum ar fi petale, parfumuri sau nectar. Compenseaza prin producerea a cantitati mari de polen, care raspandit de vant sa ajunga si pe florile feminine. Prin acest mod de raspandire a polenului prin aer, el poate fi inhalat de oameni si are un oarecare potential alergen la persoanele alergice. Florile feminine sunt si mai putin spectaculoase, tot fara petale dispuse tot intr-un fel de struguri care atarna.
  Fructele sunt caracteristice pentru artari, cu doua aripioare, in cazul acesta formand un unghi ascutit avand in mijloc samanta care se maturizeaza repede si poate fi dusa de vant sau de ape. Ele cresc doar pe arborii feminini si de asemenea sunt adesea infertile, daca in vecinatatea arborelui femel nu este si unul masculin.
Uite si cateva poze:
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  Ca cerinte de sol, specia nu este pretentioasa. Ii place solurile fertile dare se face si pe soluri sarace. De asemenea se intalneste in special in locuri umede, rezistand chiar si la baltiri, dar nu in masura in care rezista arinii sau salciile. Cu toate acestea este o specie care rezista foarte bine la secete si poate si pentru asta a fost raspandit de amerindieni in locuri din preerii in care putini copaci rezistau. E o specie care are o crestere rapida in primii ani (pana la 16-20 de ani), dar apoi ritmul de crestere scade. Durata de viata este de 60-80 de ani, rar de 100, dar in conditii de oras doar de 30 de ani. Primele flori le face tarziu, a 10 ani sau chiar mai multi in zone mai reci. Are o foarte buna rezistenta la frig, rezista la geruri de -30oC dar rusii spun ca rezista chiar si la -60o.
  Este o specie rezistenta la praf, fum sau alti poluanti si deci poate fi folosit ca arbore stradal sau in parcuri. Din pacate lemnul rigid se rupe usor la vanturi sau zapezi mari, punand in pericol persoanele sau masinile din zona. Rusii il critica violent, spunand ca spre deosebire de alte specii care improspateaza aerul in orase, acesta emana substante care combinate cu gazele de masina devin toxice. De asemenea ruperea frecventa a ramurilor produce rani in care se incubeaza ciuperci daunatoare care uneori pot duce chiar la moartea arborelui, dar constituie o sursa de infestare pentru alte specii. De asemenea larvele unui flutur (fluturele alb american) se inmultesc masiv pe aceasta specie dar pot apoi trece si devora si alte specii din habitat.
  Lemnul este de culoare alba sau alb-galbui dar se mai ingalbeneste cu timpul. Este putin rezistent la putrezire. Inelele de crestere sunt greu vizibile.Lemnul e moale, usor, cu alburnul extins si adesea putin rosiatic din cauza unor fungi. Principalul dezavantaj este fragilitatea si de aceea nu prea este folosit in industrie. Totusi unele surse spun ca se foloseste pentru parchet, fiind rezistent la uzura. Se mai foloseste pentru pasta de celuloza in industria hartiei sau ca lemn de foc. Are putere calorica mica dar produce putina cenusa si unii zic ca ajuta la curatirea cosurilor de depuneri. Carbunii din lemnul lui erau folositi de unele triburi de amerindieni sa se tatueze.
  Inmultirea se face prin seminte, care pot fi duse de vant pana la 1 km de arborele-mama, dar mult mai departe daca sunt luate de apa. Maturarea semintelor are loc in august-septembrie, dar cad din copaci pe rand pana primavara. Incoltesc repede in locuri umede, de aceea se intalnesc in special in apropierea apelor. In primul an deja poate creste pana la 60 cm inaltime. Sub locul unde crengile se rup, cres noi lastari care se dezvolta cu rapiditate. Si daca se taie trunchiul, pe ciotul ramas sunt muguri in asteptare din care vor creste mai multi lastari cu crestere rapida. Se poate si altoi.
  Frunzele acestei specii, la putrezire secreta anumite substante care inhiba cresterea altor specii, astfel ca sub aratarii americani sunt putine specii de buruieni sau arbori care pot sa creasca.
  Sunt cateva varietati de artar american
Acer negundo subsp. negundo
Acer negundo subsp. californica
Acer negundo subsp. interius
Acer negundo subsp. mexicanum

la care se adauga alte varietati ornamentale cu frunze colorate, varietati de talie mai mica (sub 7 m).
 
  Importanta melifera
  Artarul american infloreste in conditiile de la noi de la sfarsitul lui martie si in aprilie. Florile masculine apar in grupuri de 5-15, fiecare floare are 4-6 stamine lungi si subtiri si antere rosiatice. Florile feminine sunt in receme de 4-9 flori fiecare avand cate 2 pistile lungi si subtiri, de culoare verzuie. Referintele despre oferta de polen si nectar la aceasta specie sunt putine. Unele surse dau totusi productii de 1-200 kg miere/ha, dar alte surse spun ca nu are secretie de nectar, ceea ce eu inclin sa cred, cum au speciile anemofile (polenizate de vant). Oferta de polen este medie, dar totusi stuparii vorbesc de o buna vizitare de catre albine si e valoros fiind un polen timpuriu. E de culoare galben-deschis.
 
In general speciile de artar sunt furnizoare si de mana produsa de o afida (Peryphyllus acericola), cam in luna mai. Poate de acolo se da acea productie de miere. Mierea e de culoare inchisa si cu aroma de caramel.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

sfantul spiridon

sper sa nu poluez topicul,
am in zona bazei melifere foarte mult artar tatarasc. 1000 de artari - 1hectar, zona mea ar avea cam 5 hectare de arbore dispersat si adunat de mine pe principiul prezentat mai sus. De pesfe 10 ani ma bazez pe acesta;din mila unora in fiecare an, mai putin. Datele care indica 1000 de kg/ hectar sunt plasmuiri. Paralela salcam-artar, in practica as gira-o cu un raport1000-200
eu de soare, mult ma tem...
www.sfantulspiridon.sunphoto.ro

tinumaftei

Și stupii sunt 1:3 la arțar/salcâm și temperatura este semnificativ mai redusă în timpul infloririi arțarului vs salcâm!

sfantul spiridon

Citat din: tinumaftei din Aprilie 09, 2017, 05:48:29 PM
Și stupii sunt 1:3 la arțar/salcâm și temperatura este semnificativ mai redusă în timpul infloririi arțarului vs salcâm!
am luat in calcul aceste variabile. acum 10 ani inflorea undeva in jurul datei de 1 mai. acum se suprapune cu salcamul. nu sunt de acord cu raportul tau1:3
nu am notat date despre vreme, grafice, rame cu puiet etc. e doar o parere cum ca valoarea lui melifera este exagerata de catre literatura de specialitate
eu de soare, mult ma tem...
www.sfantulspiridon.sunphoto.ro

NYK74

Citat din: sfantul spiridon din Aprilie 10, 2017, 09:08:53 PM
[/quote/]
. e doar o parere cum ca valoarea lui melifera este exagerata de catre literatura de specialitate
Poți fi mai explicit?Ce cantitate se obține în general de la acest tip de arbore ?

stefan1

  Artarul tataresc (Acer tataricum) sau Gladis
  Sunt mai multe subspecii, in Europa si Asia si duse apoi si in America de Nord, unde a devenit invaziva, a format chiar paduri sau se foloseste ca perdele antivant.
  Subspecia de la noi se numeste Acer tataricum ssp. tataricum, intalnita din Austria, Ungaria, Serbia, Albania, Bulgaria, Turcia, Ucraina, sudul Rusiei, Armenia, Georgia.
  E un arbore de talie mica (3-5m), rar ajunge la 12-15m inaltime. Trunchiul e scurt, cu diametrul de 20-50 cm. Coroana este densa, cu ramuri cotite. Durata de viata e destul de mare (2-300 de ani), dar e o specie cu crestere lenta. Coaja e gri-inchis, neteda la tinerete, apoi si mai inchisa si usor striata. Lemnul nu are o calitate deosebita si, corelat cu acea crestere lenta, face ca specia sa nu prezinte interes forestier, lemnul folosindu-se in special ca lemn de foc.
  Frunzele sunt ovale, cu marginele dintate, de cele mai multe ori nelobate sau cu 2 lobi mici (vezi poza). Culoarea e verde inchis pe fata superioara fara perisori, iar pe dos au ceva perisori pe traseul nervurilor. Toamna se coloreaza in nuante de galben pana la portocaliu sau rosu.
  La flori se deosebeste de artarul american de care am vorbit. Are florile dispuse intr-un fel de strugure de 2-6 cm lungime, orientat in sus, care contine 5-10 flori sau chiar mai multe (vezi poza). Florile sunt hermafrodite (contin si stamine si pistil) dar sunt si unele flori numai masculine. O situatie asemanatoare se intalneste si la paltinul de munte (Acer pseudoplatanus) sau la lamai. Fiecare floare are 5 mici petale albe sau verzui, 8 stamine si un pistil. Florile sunt mirositoare si au glande nectarifere, fiind polenizate de insecte. Perioada de inflorire este in luna mai.
  Fructele sunt cele caracteristice artarilor, numite samare, cu doua aripi care la aceasta specie sunt dispuse intr-un unghi ascutit, uneori aproape paralele. Se maturizeaza in septembrie-octombrie si cad pe rand. Au putere mare de incoltire.
  Pentru albine aceasta specie ofera polen si nectar. Totusi referintele in special despre artarul tataresc sunt destul de putine si contradictorii. Am vazut ca la noi se vorbeste de productii de 600 sau chiat 1000kg miere/ha. Am gasit la italieni ca se da pentru aceasta specie alaturi de Acer pseudoplatanus cea mai mare productie de miere dintre speciile de artari, 100kg/ha, eu zic ca mai plauzibil. Cum am mai spus, speciile de artar pot produce si miere de mana.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

Eugen B

La mine in zona vad mai multe specii de artar, din pacate doar oamenii au plantat ici colo 1-2, cred ca am 10-20 in tot satul.
Nu prea e zona de artar la mine, sunt alte zone unde sunt hectare intregi

sfantul spiridon

Citat din: NYK74 din Aprilie 10, 2017, 11:35:47 PM
Citat din: sfantul spiridon din Aprilie 10, 2017, 09:08:53 PM
[/quote/]
. e doar o parere cum ca valoarea lui melifera este exagerata de catre literatura de specialitate
Poți fi mai explicit?Ce cantitate se obține în general de la acest tip de arbore ?
cantitatea nu este notabila dar mierea are un parfum ireal. o singura data am fost incantat, nu se defrisase atat de mult. cu o familie pregatita ca pentru salcam nu poti scoate mai mult de 5 kg. Anul de exceptie de care imi amintesc confirma regula. o sa fac o apreciere mai exacta anul acesta. o buna cantitate merge in puiet. asta se poate contabiliza usor.
eu de soare, mult ma tem...
www.sfantulspiridon.sunphoto.ro

NYK74

Fiind intr o zonă de fîneață- pădure,am remarcat pe jos la unii arbori,semințele care sunt în pozele puse de dl.Stefan 1.Acum dacă nu cumva fac confuzie cu un alt arbore care are semințele la fel,poate fi vorba de arțari.Oricum nu sunt tare mulți. Am să aprofundez cind am timp.

stefan1


   Nu sunt alte specii in afara de genul Acer cu astfel de seminte. Dar vezi ca datorita formei, aceste seminte pot ajunge pana la un km departare de arborele-sursa.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

#14
  Paltinul de munte (Acer pseudoplatanus)
  E un arbore impunator, care poate ajunge la 25-30m (un exemplar din Franta avea 42m). Are si o durata de viata mare, 250-300 de ani dar se pare ca poate atinge si 500 de ani.
  Este arborele reprezentativ al genului Acer, primul care a dat numele acestui gen, descris de marele naturalist suedez, Linneus. Numele vine de la cuvantul latin "aceris"="ascutit" (de unde vin in romana cuvintele 'ager' sau 'a ageri' care la noi inseamna a ascuti foarte bine). Se presupune ca 'ascutit' se refera la varful frunzelor sau poate la faptul ca din lemnul lui rezistent se faceau inainte sulite sau varfuri de sageti. Plinius face referiri la acest arbore. Al doilea cuvant din denumire, fals platan, este pentru a-l deosebi de Acer platanoides (paltinul de camp, cu care se aseamana. Denumirea engleza de "sycamore" provine din greaca veche, dar ar putea crea confuzii. In Biblie se vorbeste de un arbore "sicomor" care se aseamana cumva cu paltinul de munte, dar face altfel de fructe si apartine altui gen de arbori. Acel arbore (Ficus sycomorus) (vezi poza), tradus in Biblie fie ca 'Sicomor' fie ca 'Smochin de Egipt' este amintit in Cartea lui Amos (7:14) cand acesta spune preotului din Betel "eu nu sunt prooroc ci pastor si culegator de sicomore" (acestea sunt fructe dulci, comestibile iar pentru animale se zice ca le sporeste productia de lapte). In Noul Testament, evanghelistul Luca relateaza la inceputul capitolului 19 cum Zaheu s-a urcat intr-un sicomor ca sa il vada pe Iisus. In alta traducere se spune ca Zaheu s-a urcat intr-un dud.
  Ca arie de raspandire, paltinul de munte se intinde in mai toata Europa, dar totusi, cum ii spune numele, creste in zonele mai inalte, in Alpi pana la 2000m, dar la latitudini mai mari, altitudinea superioara de creste e mai mica. Fiind o specie valoroasa, este cultivat si in alte zone (America, Australia, Noua Zeelanda etc). De asemenea se cultiva in parcuri sau pe strazi, fiind rezistent la poluare si chiar la sarea care se administreaza iarna pe strazi. Uneori se foloseste si ca perdele de protectie contra vantului, zapezilor si chiar a zgomotului. In mediile naturale se gaseste mai mult in amestec cu alte specii cum ar fi fagul sau bradul, in paduri aerisite. Daca creste singur, dazvolta o coroana larga, diametrul coroanei fiind mai mare decat inaltimea.
  Radacinile sunt de suprafata, pana la 1,5 m, dar dezvolta un sistem de radacini puternice si puternic ramificate, adevarate retele. Interesant ca in radacini sunt inglobate ciuperci dintr-o specie care fixeaza fosforul folosit de arbore, care la randul lor alimenteaza cu seva aceste ciuperci.
  Coaja la exemplarele tinere este neteda si mai deschisa. La copacii maturi coaja se descuameaza intr-un fel de solzi sub care se vede ub akt strat de coaja mai neted si mai deschis la culoare. Acest aspect al cojii il deosebeste de paltinul de camp (cu care se aseamana la prima vedere la trunchi si frunze).
  Frunzele sunt palmate, destul de mari, de culoare verde inchis pe fata superioara si mai cenusii pe spate, unde au si mici perisori.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)