Jos

Autor Subiect: Porumbarul  (Citit de 774 ori)

Offline stefan1

  • Profesor off-line
  • Great Veteran
  • ********
  • Mesaje postate: 6142
  • Sibiu - 1953
Porumbarul
« : Aprilie 02, 2017, 06:03:15 a.m. »
  Este un arbust raspandit in mai toata Europa (cu exceptia zonelor din nordul Suediei si Norvegiei si a Islandei. Se intalneste si in nordul Africii si in Asia pana dincolo de Caucaz. In America a fost introdus de europeni. Ca altitudine se intalneste de la nivelul marii pana la 1600 m (in zone mai calde).
  E un arbust de 1-3 m inaltime si rar ajunge la 6 m. Exemplarele mai inalte sunt suspecte de a fi hibrizi cu alte specii de prun. Este o specie iubitoare de caldura si lumina si de aceea se intalneste la marginea padurilor sau pe marginea drumurilor cat si in locuri mai accidentate sau pietroase. Prefera soluri afanate, dar nu e foarte pretetios fata de sol si razista si in zone mai secetoase. Poate sa cresaca chiar in locuri pietroase, dar in conditiile foarte vitrege ramane cu talie mult mai mica.
  Are radacini de suprafata, care formeaza o retea din care in anii viitori cresc alti lastari si alti arbusti, formand astfel desisuri. Astfel este o specie foarte indicata pentru consolidarea lerenurilor amenintate cu eroziunea, a taluzurilor si digurilor, chiar a haldelor de steril.
  Trunchiul are o culoare inchisa (in engleza se numeste Blackthorn, in franceza l'Épine noire, in germana Schwarzdorn, toate insemnand spinul negru). Are in fiecare limba si alte multe denumiri. Coaja este la inceput neteda, dar cu timpul coaja devine brazdata de crestaturi inguste. Lastarii sunt rosu-cafenii si cu firisoare de par la inceput, care pe urma dispare. Are pe ramuri pinteni scurti, un fel de ramuri fara mugur terminal, care devin spini cu rol de a proteja planta de erbivorele mari care ar putea sa le consume frunzele.
  Frunzele sunt inguste, alterne si adesea dispuse spiralat pe ramuri. Au latimea de 1-2 cm si lungimea de 2-5 cm, moi la pipait, mai deschise la culoare pe dos unde sunt mai mult sau mai putin paroase (si dupa varietatea de porumbar) si de un verde mai inchis si fara perisori pe fata superioara.
  Florile sunt de culoare alba, dispise cate una sau 2-3 dar dense pe ramuri. Au un diametru mediu al corolei de 1,5 cm si au 5 petale. Fiecare floare are in jur de 12 stamine lungi de 5-7 mm, cu sacii poleniferi galbeni sau roscati si care inconjoara un pistil. Florile au glande nectarifere.

  https://www.youtube.com/watch?v=GqJC-jLjwvo

  O sa mai continuam.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

Offline stefan1

  • Profesor off-line
  • Great Veteran
  • ********
  • Mesaje postate: 6142
  • Sibiu - 1953
Re: Porumbarul
« Răspuns #1 : Aprilie 04, 2017, 05:46:05 a.m. »
  Fructele porumbarului sunt niste achene de forma aproape sferica de 6-15 mm diametrul. Varietati cu fructele si mai mari iar sunt suspectate de hibridare cu alte specii inrudite. Fructele se matureaza in septembrie, cand capata o culoare neagra-albastruie. Gustul este acru-amar, puternic astringent, dar dupa primul inghet in fruct se produc schimbari, substantele care ii dadeau acel gust amar si astringent se injumatatesc, iar o parte din glucoza fructului se transforma in fructoza (care are o mai mare putere de indulcire), asa ca fructele sunt mai bune la gust. Aceasta coacere se produce in octombrie-noiembrie. Fructale raman pe ramuri si pe timpul iernii si sunt o sursa foarte buna de hrana pentru cca 20 de specii de pasari, dar si pentru unele animale. 'Carnea' verde a fructului nu se desprinde usor de samburele dur, usor alungit, cu suprafata ciupita. Miezul samburilor nu este comestibil, continand Amigdalin (un glicozid cianogen care se gaseste si in samburii de migdale, care a si dat numele glicozidului).

  Utilizari ale porumbarului.
 A fost de-a lungul istoriei folosit ca aliment, inca din epoca de piatra. S-au gasit in multe situri arheologice samburi (inclusiv gauriti, folositi probabil la coliere) dar si imprimati pe funduri de oale sau alte obiecte ceramice care le-a pastrat urma. Si astazi se foloseste in special la bauturi (in Rusia chiar sunt regiuni unde se cultiva anume, dar marea majoritate a fructelor se recolteaza de la porumbarii salbatici). Multe tari chiar raporteaza cantitatea de porumbele recoltate anual (de ex in Polonia se produceau cu cateva decenii in urma peste 3000t de porumbele, scazand in timp pana la cca 100 t/an. Se pot folosi la conserve, compoturi, lichioruri, vinuri, sucuri și siropuri, de cele mai multe ori in amestec cu alte fructe.
  Florile se pot recoltapentru ceaiuri, se usuca la 35oC sau la soare dupa alte surse. Din 5 kg flori se obtine 1kg de flori uscate. Si fructele se pot usca la temperatura crescatoare pana la 60oC si din 3,5 kg de fructe proaspete se obtine 1kg de fructe uscate.
  Ca efecte terapeutice florile sunt slab laxative, expectorante și diuretice. Acestea reduc permeabilitatea capilară. Fructele au efect antiinflamator. Ele sunt folosite sub forma de decoct (1/2 linguriță de fructe uscate la un pahar de apă) pentru tratamentul bolilor gastro-intestinale, precum și pentru clătirea gurii și gâtului în inflamații. contra inflamatiilor se fac de asemenea infuzii sau se foloseste suc de fructe proaspete. Glicozidele cianogene substanțial toxice, în doze foarte mici stimulează sistemulrespirator, digestiv și  îmbunătățeste starea de spirit. Si frunzele se pot folosi la ceai iar in trecut au fost folosite chiar ca inlocuitor al tutunului.
  Porumbele a jucat un rol important în economia societăților primitive din Europa. Pulpa dulce se folosea ca aditiv pentru alimente. În Franța, fructul necopt se marina in oțet  și din fructele coapte se facea lichior prunelle. In Germania, fructele după presare cu apă, au fost utilizate pentru distilarea alcoolului înalt rafinat. In Rusia au fost folosite atât pentru producerea de vodcă și băuturi spirtoase, precum și murate în oțet, gemuri, jeleuri și adaugate la sucuri de fructe. În Polonia sunt utilizate în principal pentru producția de vinuri, atât pentru colorare, aromare si imbogatirea in taninuri, ca materie primă de bază. În plus, fructele seutilizeaza pentru facerea lichiorului și votcii (porumbe gin), sucurilor și siropurilor. In Marea Britanie se face lichiorul de fructe porumbe gin, și Spania (Navarra) este produs pe scară largă de băuturi Pacharan (Patxaran in basca 'pattar'=l'ichior' si 'aran'='porumbele').
  Lemnul dur are si el multe utilizari. Are si putere calorica mare. Se folosea pentru cozi la bice sau pentru bastoane. Se considera un lemn cu proprietati protectoare si si pentru asta se utiliza pentru delimitarea proprietatilor.
  Scoarta era o sursa de taninuri. Se mai folosea pentru conservarea branzei (in scoarta), permitand lungirea perioadei de pastrare.
  Sucul din fructe necoapte se folosea pentru marcarea tesaturilor cu o culoare gri, practic imposibil de sters. Coaja, frunzele si fructele se foloseau la prepararea unor vopsele de diferite culori. In evul mediu din scoarta se facea o cerneala care apoi se fierbea cu vin si se folosea de copisti. S-a renuntat ulterior la ea, pentru ca nu rezista mult la expunerea la soare.
  Din samburi se poate obtine acidul cianhidric. In Europa Centrala s-a selectat o varietate care contine in samburi pana la 6% acid cianhidric.

  Inmultirea
  Prin seminte. Pentru asta se recolteaza ceva inainte de a fi coapte, la sfarsit de august-inceput de septembrie. Se incorporeaza in sol la 3-4 cm adancime.
  Semintele sunt imprastiate si de pasarile care mananca fructele dar elimina samburii.
  O alta posibilitate de inmultire este din radacinile din care ies noi plante.
  Se poate si altoi si de asemenea se foloseste ca portaltoi pentru alte specii prunicole, pentru marirea rezistentei acestora.

  Porumbarul si albinele
  Este un arbust care infloreste abundent, dar din pacate are o perioada de inflorire scurta. In conditiile locale de la mine infloreste cu 1-2 zile inainte de corcodusi. Florile au un discret parfum de migdale. In aceasta perioada este bine vizitat de albine dar si de alte insecte sau gandacei. Are o oferta medie de nectar dar bogata de polen. Ca productie se estimeaza la 20-25kg miere/hectar. La mine, in perioada de inflorire a porumbarului, albinele ignora in buna parte celelalte surse de polen si nectar, chiar daca sunt mai apropiatehttps://www.youtube.com/watch?v=C2bsYpQuD0wn sensul ca predomina albinele care vin cu astfel de polen). Circa 20 de specii de albine salbatice si multe specii de fluturi printre care si fluturele 'ochi de paun' (Aglais io) de care am vorbit nu de mult viziteaza acest arbust. Sunt si specii de gandaci care se dezvolta exclusiv pe aceasta specie de arbust.

  Uite si un clip cu o albina la cules pe porumbar:
  https://www.youtube.com/watch?v=C2bsYpQuD0w
  Cand vedeti asemenea polen sa stiti de unde vine (culoarea totusi variaza usor in faunctie de varietatea de porumbar)
 
 
« Ultima Modificare: Aprilie 04, 2017, 05:57:45 a.m. de stefan1 »
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

 

Sus