Sulfina

Creat de stefan1, Iulie 11, 2016, 12:23:31 PM

« precedentul - următorul »

stefan1

  Sulfina este o planta melifera valoroasa, care merita sa fie luata in considerare de stupari.
  Face parte din familia Fabaceae (leguminoase), genul Melilotus.
  Acest gen cuprinde 20-25 de specii de plante asemanatoare, valoroase pentru albine (Denumirea genului vine din greaca, unde melis=miere iar lotus=trifoi. Dar lotus in latina inseamna "baie" sau "baie de" si atunci s-ar traduce "baie de miere").
  Ma opresc doar la cateva specii din acest gen:
- Melilotus oficinalis (sulfina galbena)
- Melilotus albus (sulfina alba)
- Melilotus altissimus (sulfina inalta)
- Melilotus indicus

  Sunt plante anuale sau bianuale, de talie relativ inalta (30-200cm), cu inflorire in general din iunie pana in august-septembrie sau chiar mai tarziu, dupa specie si clima.
  Fiind leguminoase, au proprietatea de a fixa azotul din aer prin niste nodozitati aflate pe radacini si cu aceasta proprietate de a imbogati solul in azot. Fructele sunt pastai, continand un numar redus de seminte.
  Speciile de mai sus sunt originare din Europa si Asia dar acum sunt raspandite practic pe toate continentele.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

#1
  Sulfina galbena sau Melilotus officinalis e numita in engleza "yellow sweet clover" adica trifoiul dulce galben, in franceza;  Couronne royale, Luzerne bâtarde, Trèfle des mouches, Herbe aux puces (coroana regala, lucerna bastarda, trifoiul mustelor, iarba cu purici); in spanila "trébol de olor amarillo " - trifoi mirositor galben. In germana:"Gewöhnlicher Steinklee, Echter Steinklee, Gebräuchlicher Steinklee sau Honigklee" - Steinklee= sulfina, s-ar traduce trifoi de piatra (probabil pentru ca prefera soluri calcaroase, dar si pietroase, chiar si pe langa caile ferate). "Gewöhnlicher= comun, obisnuit)
Echter=veritabil, adevarat iar "Honigklee"=trifoi de miere.

Este o planta bianuala raspandita in aproape toata Europa si Asia, in nordul Africii dar acum si in Americi  si Australia.
Are o talie de 30-100 cm, dar poate ajunge si la 2 m. Radacinile sun pivotante si ajung la 9o cm adancime. In primul an planta nu infloreste si creste ca o iarba, acumuland in radacini razerve pentru anul al doilea, al infloririi. In al doilea an face o tulpina ramificata ce se termina cu formatiuni florale pana la 10 cm lungime fiecare (receme lungi si inguste, atarnand in varful ramurilor)
  Frunzele sunt asemenea cu ale trifoiului, trilobate, cu marginile putin crestate. Frunzele sunt prevazute cu articulatii care le permit sa se stranga in timpul noptii, dupa cum se vede in poza de jos. Fenomenul se numeste nyktinastie.

Florile sunt marunte, cu 5 petale galbene. Spre deosebire de trifoi si lucerna, florile sunt putin adanci, doar de cca 2 mm, ceea ce permit sa ajunga la nectar si insectelor cu trompa scurta (probabil de aceea francezii ii zic si 'Trèfle des mouches', adica' trifoiul mustelor'). Florile au un miros destul de puternic de miere.
  Fructele sunt pastai scurte, de fapt ceva intre nucula si pastaie si adapostesc 1-2 seminte in interior.

  Utilizari ale sulfinei galbene.
Intreaga planta ca si frunzele si florile zdrobite, ca si planta uscata, are un miros de cumarina, asemanator cu cel de vinarita (Galium odoratum).
Fiind o leguminoasa, se poate folosi ca ingasamant prin incorporarea in sol, aducand un aport insemnat de azot si alte principii nutritive.
Se poate folosi ca furaj. Deoarece contine cumarina, nu este prea placuta animalelor (cumarina e puternic amara), ba chiar sunt cazuri de imbolnaviri daca se consuma in cantitati mari. De asemenea fanul, mai cu seama daca nu este uscat corespunzator, sufera un proces de fermentatie si cumarina se transforma in dicumarina, (folosita si in medicina umana pentru tratamentul trombozelor, fluidizand sangele). La animale, consumul unui astfel de fan in cantitati mari poate duce la hemoragii generalizate. S-au creat insa varietati de sulfina cu continut scazut de cumarina, care poate fi consumata mult mai bine de animale.
  Alimentar, sulfina se foloseste ca ingredient de aroma la unele alimente sau marci de tigari, cat si la bauturi (ca votca  "Celsius" sau "Ucraina" de ex.).
  Ba unii o folosesc ca momeli la pescuit in special la platica si babusca.
  In medicina are multe utilizari: este un bun drenor limfatic, folosit contra picioarelor umflate si retentiei de lichide in peretii venosi. Se utilizeaza in boala varicoasa dar si in crampe musculare. Se foloseste contra alunitelor si ca antiinflamator a pielii sau la abcese.  Folosit la raguseala, raceli, amigdalite. Cumarina deprimă sistemul nervos central, are un efect anti-convulsiv și narcotic,  utilizat în caz de convulsii, angina pectorala, si tromboza coronariană. Cumarina crește numărul de globule albe din sange la pacientii cu leucopenie pe baza de radioterapie.
  Supradozarea poate duce la intoxicatii hepatice si hemoragii.

  Importanta melifera a sulfinei galbene
  Sulfina are o perioada lunga de inflorire, din iunie pana in septembrie si este bine vizitata de albine si de alte insecte. Este caracterizata ca fiind foarte bogata in nectar si bogata in polen, ambele de cea mai buna calitate. In unele tabele se da ca productiela de miere la hectar 130-300 kg, fata de sulfina alba la care se dau 200-500 kg/ha. Dar si la sulfina galbena, daca e vorba de plante cultivate, productia de miere poate fi de 5-600kg/ha. Mierea are un aspect galben-deschis sau alb, cu aroma placuta, subtila, care aminteste de mirosul de vanilie. Mierea contine cca 39,6% fructoza si 36,8% glucoza.
  Polenul este de culoare galben ca ceara, asemanator cu cel de la sulfina alba.
 
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  Sulfina alba (Melilotus albus)
  Este o specie asemanatoare cu sulfina galbena, cu preferinte si insusiri asemanatoare. E originara din sudul Europei sau dupa unii chiar din nordul Africii dar s-a raspandit in aproape toata Europa si Asia, pana in Finlanda, Siberia, Tibet. S-a raspandit si in Americi, ba chiar e considerata in SUA si Canada ca planta invaziva, care reduce arealul unor specii autohtone. Se intalneste si in Australia si Noua Zeelanda.
  Prefera solurile afanate si drenate, cu un pH bazic (deci cu continut de calcar). Se dezvolta bine si in locuri pietroase, pe marginea drumurilor, in balastiere sau locuri accidentate sau cu ruine, pe marginea cailor ferate dar si pe langa rauri, care pot usor imprastia semintele in aval. Nu se face in terenurile puternic acide. Avand radacini adanci, rezista si in zone mai secetoase. Prefera zone insorite, dar rezista si in zone semiinsorite.
  Talia este putin mai mare decat la sulfina galbena, de la 30 la 150 cm sau la 2 m mai cu seama in conditii de cultura. Similar cu sulfina galbena, in primul an se dezvolta doar o rozeta din care cresc funzele trilobate. In al doilea an se dazvolta tulpina ramificata, goala in interior, care mai tarziu se lemnifica si se ingroasa pana la 2 cm diametru la baza.

  Utilizari
Similar cu sulfina galbena se poate utiliza ca ingrasamant verde, prin incorporarea in sol, imbogatind solul in azot, se poate folosi ca furaj, dar cu precautii: planta verde sau in siloz sau fanul mucegait contin multa cumarina sau chiar dicumarina care poate duce la hemoragii la animale. Fanul uscat corespunzator este chiar un furaj valoros. S-au creat varietati cu continut scazut de cumarina, mai indicate ca furaj. Cumarina da plantei si mai ales fanului un miros frumos, de fan proaspat cosit, motiv pentru care in unele zone planta uscata se pune intre haine. Pe langa utilizarile ca aromatizant la unele alimente (ca de ex branzeturi), in bauturi sau in tigarile antiastmatice, si radacina cruda se poate consuma, desi inca mai sunt dispute daca are sau nu un grad de toxicitate.

  Ca planta apicola, la fel ca sulfina galbena, este o planta foarte melifera. Productiile la hectar variaza dupa diferite surse de la 150 pana la peste 600kg (o sursa italiana da 640kg/ha). In zonele mai sudice planta secreta mai mult nectar ca in cele mai reci. Necterul este incolor si transparent, cu un cobtinut de cca 45% zaharuri. Mierea are aroma fina si cristalizeaza cu cristale mari.
Polenul este de buna calitate, (florile au 10 stamine din care 9 unite) si are culoarea galben pal.
  Florile se dezvolta in raceme pana la 40-80 pe un spic. Inflorirea este intre iunie si octombrie, o planta are inflorirea mai lunga de o luna, dar durata unei flori singulare este de cca 2 zile.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  Melilotus altissimus (sulfina inalta)
  Se aseamana mult cu sulfina galbena. Are talia putin mai inalta (60-150cm), cu o tulpina principala  goala si ramificatii  cu raceme cu flori in varfuri.
  Este originara din zonele temperate din Europa si Asia, dar raspandita acum si in America.
  Cateva lucruri care o deosebeste de sulfina galbena:
- prefera locuri ceva mai umede, chiar temporar inundate. Suporta si locuri cu o oarecare salinitate
- are racemele florale de 2-6 cm (ceva mai scurte ca la sulfina galbena) si florile sunt ceva mai dense, 20-60 de flori intr-un racem
- florile putin mai mari
- fructele pastai de 5-6 mm (mai lungi ca la sulfina galbena), cu perisori fini (sulfina galbena nu are perisori pe pastai) si contin 2-3 seminte (fata de 1-2 la S galbena)

  Infloreste la fel, intre iunie si septembrie-octombrie si este la fel de melifera
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

Eugen B

Anul acesta a fost plin de sulfina din cate am vazut eu, dar albinele au preferat de departe floarea soarelui.

tinumaftei

Si fata de Facelia au preferat fs

daniel.arad

Or fi preferat floarea soarelui dar din cate se intampla pe la cantare de exact 7 zile pa zona de Vest nu prea se intrevede un an grozav nici la floarea soarelui...

stefan1

Citat din: Eugen B din Iulie 14, 2016, 10:10:31 AM
Anul acesta a fost plin de sulfina din cate am vazut eu, dar albinele au preferat de departe floarea soarelui.

  La mine nu e floarea-soarelui si albinele frecventeaza chiar bine sulfina putina care este.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

#8
  Melilotus indicus
Este o specie despre care nu stiu daca se intalneste la noi.
E originara din Bazinul Mediteranean si subcontinentul indian, de unde ii vine si numele.
Are aceleasi preferinte de sol si clima, iubind soluri aerisite, bine drenate chiar pietroase sau nisipoase, pe marginea drumurilor, cailor ferate, zone accidentate sau santiere de constructii. Iubeste si oarecare salinitate a solului.
Spre deosebire de speciile anterior descrise, aceasta este o specie anuala si de talie mai mica (15-50 cm), rar ajungand la 1 m inaltime. In germana se numeste Kleinblütiger Steinklee, sa o traduc cu Sulfina mica. Altfel are aceleasi proprietati si aceleasi utilizari ca si celelalte specii de sulfina, fiind si ea o planta melifera.
  Are perioada de inflorire ceva mai timpurie, in iunie-iulie. Florile sunt galben stralucitor la inceput, dar se decoloreaza pe masura ce imbatranesc. In august-septembrie semintele sunt maturate. Semintele sunt pastai dar aproape rotunde, fara peri, de culoare galben-rosiatica. Fiind o planta anuala, daca apare in culturi, semintele ei prezinta riscul sa se intalneasca in recoltele plantelor agricole din zona.
  Nu am reusit sa pun harta cu repartizarea geografica a acestei specii.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

ioanardelean55


  Cind se opresc ploile voi recolta prima miere de sulfina galbena .

Eugen B

Doar sulfina ai avut in zona?

ioanardelean55


Apr. 90% anii trecuti pe vremea asta stimulam ,sulfina era dar foarte putina .