Stupina de la GHIOLPUNAR

[bucovineanu]

Cele care sunt foarte afectate de diaree, foarte greu isi vor reveni. Pana vor reusi sa schimbe generatia de iernare si sa treaca la dezvoltare pozitiva, va dura foarte mult.

[Eugen B]

Eu nu cred ca vom incepe peste 2 sapt cu sirop. Bine ar fi sa ai dreptate.
Dn. Buvovineanu care nu rezista sa fie sanatoase. Se face selectie. Eu fac doar ce pot. Cine se dezvolta mai greu ramane acasa si ii rezolvam

[tinumaftei]

Azi am fost in recunoastere. Am plecat pe timp frumos si am ajuns pe ninsoare in padure. Insa desi au fost zapezi mari in padure mai sunt doar petece mici de zapada. Este topita 90-95%.
Cornul care a inflorit anul trecut pe 14 februarie are mugurii usor desfacuti, daca vremea se incalzeste cu ne "ameninta" meteorologii, in 5-7 zile va inflori. (Adica cel mai tarziu la 1 martie - asa cum infloreste obisnuit).
Am incercat si o prognoza pentru salcam, aici la Ghiolpunar si cel mai probabil vom avea salcam inflorit timpuriu (27.04 - 3.05). Asta daca vremea va confirma prognoza meteo.
Ce am observat pe prognoza este o a doua jumatate a lunii martie si luna aprilie constant cu temperaturi peste medie (+3- +8 grade).
Asta inseamna un potential cules la pomii fructiferi.
De asemeni vom avea o luna mai (cel putin inceputul) lipsit de precipitatii semnificative.
Asta dupa ce arata prognoza azi.
Joi sau vineri voi muta stupii la Ghiolpunar si saptamana viitoare am de gand sa fac controlul de fond si numaratoarea "bobocilor"

[Eugen B]

Bine ar fi sa ai dreptate. Si eu sa am si zbor )

[corneliuhrom]

d lor sudisti va doresc timp bun [trimiteti si la yancheii care se pling ] un an f bun mai ales la salcim ,si nu scadeti preturile la produsele apicole care le obtineti [dupa iarna care a fost si munca care a ti depus  .

[tinumaftei]

Ieri dupa amiaza albinele au ajuns iarasi la Ghiolpunar.
Azi la pranz temperatura 18-20 de grade. Am vazut primul polen. Portocaliu intens. Am vazut chiar in rame putin polen proaspat batut!!
In cateva zile va inflori cornul.
Am inceput controlul de fond.
Spre surprinderea mea am observat ca diareea nu a fost prezenta decat pe rama de dupa diafragma iar la unele familii si ceva pe rama de langa diafragma spre cuib. As putea interpreta asta ca o metoda ingenioasa de mers la toaleta daca usa este incuiata si nu poti merge in fundul gradinii.
Si mai uimit am fost sa constat ca desi au urme de diaree si unii au urme serioase, totusi populatia este aproape la fel de numeroasa ca la intrarea in iarna. Am observat ca o serie de puiet a iesit deja. Din ce am controlat azi puietul este prezent pe 2-4 rame. Aici se anunta 10-15 zile de primavara frumoasa!!
Maine facem poze.

[tinumaftei]

Poate nu este locul, dar vreau sa va spun ca astazi fetita mea de doisprezece ani a mers la scoala!
Ce este extraordinar aici? Copiii merg intotdeauna la scoala! Banal si poate chiar plictisitor. Asa traim zi de zi fara sa ne gandim ca diferenta intre viata si moarte intre bine si rau este atat de mica, ceva mai putin decat un fir de praf...
Dar ultima zi in care a fost la scoala a fost in urma cu zece zile, adica pe 3 martie. O zi de vineri. La ora opt, pe cand se pregateau sa inceapa programul zilei, fara ca sa fi acuzat vreo durere sau ceva de felul acesta copilul a cazut ca secerat. Nu s-a lovit in cadere fiindca a fost prinsa in brate de colegi care apoi au inceput sa strige disperati. A sosit imediat profesoara de muzica, care avea pregatire medicala, au dus-o la cabinetul medical unde si-a revenit pret de cateva secunde, a spus ca ii este rau si apoi a ramas inconstienta. Inima si respiratia i se oprisera.
Cadrele didactice au sunat la 112 in timp ce profesoara de muzica incepuse manevrele de resuscitare. A sosit si ambulanta cu un echipaj de oameni rodati prin astfel de lupte. Am sosit si noi parintii si am gasit o stare de disperare generala o umbra de copil pe targa, alba si rece. Mainile salvatorilor nu s-au oprit nici o clipa. A trecut minut dupa minut si la 45 de minute dupa ce a sosit ambulanta a plecat ducand la spital copilul aflat in aceeasi stare de la inceput. Am last in urma o scoala in jale si cu greu m-am tarat pana la masina mea sa pot ajunge si eu la spital UPU Constanta.
Am ajuns acolo. Nu cred ca voi putea vreodata descrie sentimentele simtite. Dupa cateva minute din camera de garda in care era un furnicar a iesit o doamna, probabil medic, care m-a luat deoparte si mi-a spus ca ei fac tot ce pot dar.. ca fetita nu respira si inima nu ii bate. I-am spus imediat ca in timpul lungilor minute de resuscitare din scoala a avut doua-trei sbateri, respiratii. Atunci femeia mi-a spus ca acelea au fost respiratii agonice. Am inteles. Nu mai aveam putere nici sa ma rog. Trecuse ceva peste o ora si lupta aceasta avea sa se sfarseasca. Aveam de baut un pahar amar, mai ramasese putin pe fundul lui. Am intrat in camera de urgenta si mi-am strans de mana copilul asa cum credeam pentru ultima data. Acum stiu ca multi din cei care au auzit in acele momente de necazul nostru s-au rugat. Simteam sa oamenii aceai duceau o lupta pe viata si pe moarte.
Apoi peste cateva minute usa s-a deschis si cu un glas timid aceeasi doamna ne-a spus ca au reusit si au pornit inima. Dar inima ei batea nebuneste. Va mai fi vreodata un copil normal?! Va mai citi? Va mai canta la pian? Ne va mai cunoaste? Va mai deschide ochii? Acum incepeam sa avem speranta. Viata era din nou in pieptul ei.
Nu am cuvinte sa multumesc lui Dumnezeu pentru acest miracol. Nu am baut acest pahar amar pana la fund. Sunt recunoscator si tuturor celor care au luptat pentru viata ei. Toate laudele. Nu cunosc decat putine nume si as fi nedrept daca nu i-as numi pe toti.
Epilog. Diagnostic: sindrom WPW. Din nastere inima a avut mai multe ,,circuite". De data asta semnalele electrice au mers pe unde au dorit ele, au marit ritmul pana la stop cardio-respirator. Apoi copilul a fost stabilizat si transportat dupa trei zile de catre SMURD de la Constanta la Timisoara si acolo a fost operat de unul dintre putinii cardiologi care intervin la copii medicul Gabriel Ivanica.
Astazi copilul a mers la scoala. Bucurati-va impreuna cu mine!!
Dumnezeu fie laudat!

[MirceaCalin]

...Dumnezeu fie laudat!

În veci amin !!! (cum răspundea bunicul meu, preot)

Bucurati-va impreuna cu mine!!

Multă multă sănătate !!!
Am şi eu o fată care împlineşte în mai 12 ani...

[Vyktor]

Ma bucur ca fetita ta este bine. Chiar daca nu ne cunoastem, majoritatea suntem parinti si nu am vrea sa trecem vreodata prin astfel de momente. Cred ca este cumplit sa treci prin astfel de clipe. Trebuie sa fii foarte tare sa rezisti unui astfel de soc. Eu unul cred ca m as fi prabusit  la capatul patului ei. Nici nu vreau sa ma gandesc. Tu esti se pare un tip mult mai puternic,  drept dovada ca in acele momente ai putut sa intri pe forum si chiar sa postezi unele mesaje.
Toate cele bune,  intregii familii!

[Eugen B]

Sanatate si ma bucur ca e bine.

[Fifi]

Multa sanatate.

[Closcutz]

  Multa sanatate fetitei!

[dan sebastian]

Mă bucur că si-a revenit! Sa va bucurați tot timpul că a avut a doua șansă. Am o cunoștință (consătean) dr. Cioată de la Pădurea Verde din Timișoara. Și eu am avut probleme pe 1 martie tot cu fiica (18 ani). S-a simțit rău și la urgenta am ajuns seara după 16. Nu au știut de unde provin durerile exact dar au bănuit apendicul. Am decis sa o opereze a doua zi. Soția este asistenta medicala și făcuse practica acum 5 ani la chirurgie. Au lasat-o sa asiste la operație. Când a deschis-o au observat că avea chisturi ovariene. A cerut acceptul soției și au continuat cu extirparea lor. I-a scos și apendicul bonus, chiar daca nu era cazul. Acum se simte bine, i-au scos și furtunul. A venit și rezultatele analizei chisturilor și au zis că că a fost tumoră benignă. Sper sa îmi fi spus adevărul. Vă înțeleg perfect prin ce ați trecut. Sa speram că totul va decurge bine, sa ne bucurăm și de copii sănătoși și de albine. Eu am uitat de stres și gânduri negre doar când am lucrat in stupi, deși nici aici nu am avut doar de-alea bune, a trebuit să unificai 4 familii pe motiv lipsa matca. Din 50 in iarna am ajuns la 41 stupi și încă nu au început creșterea de trântori.

[stefan1]

  Tinule, sper ca este doar un exercitiu literar si nu te-ai confruntat in realitate cu asa o situatie! Ar fi groaznic!
  Daca e real, e o minune ca a trecut prin asa o situatie fara a avea urmari (ale lipsei de oxigenare a tesuturilor). Sa dea Domnul sa fi putut rezolva prin operatie problema de la inima si sa nu mai fie niciodata intr-un asa pericol!

[tinumaftei]

Intervenție cardiacă din săptămâna trecută și medicamentele ar trebui sa o țină în formă până peste trei luni când va fi operată din nou și sperăm că atunci riscul acesta sa fie înlăturat complet.
Ștefan, a fost ceva cumplit. Dacă aș avea talent literar aș pune ora aceea într-o carte. Milioane de gânduri mi-au venit în minte în acel timp.
Sper să îmi revin in formă în câteva zile..
Mulțumesc pentru cuvintele voastre frumoase.