Prin noi insine!

[Cristel]

 Vad ca toata lumea vrea schimbare in Romania, dar alegerile din noiembrie ne arata ca schimbarea vine prin noi insine! Daca avem o alta atitudine, putem schimba viitorul! Mii de oameni in sincronicitate pot darma zidurile! Noi, milioanele de romani, putem locui intr-o tara normala!
Va indemn la citirea unui articol despre modul cum vede un preot sas situatia de la noi si sunt convins ca in final veti ajunge la aceeasi concluzie: Romania este un dar binecuvantat de Dumnezeu, numai ca ar trebui sa starpim ceea ce a adus rau comunismul in mintea unora dintre semenii nostrii:smecheria, hotia, mistocareala.
   
Acest articol ar trebui sa fie  citit in parlamentul roman, ba mai  mult si in parlamentul  european.....
                         
Eginald Schlattner - Preot si scriitor sas  din Rosia, Sibiu


 

"Tin la aceasta tara si stiu ca Dumnezeu ma vrea aici. Aici ma  cunoaste Dumnezeu dupa nume".

"Cand in padurile si mlastinile unde astazi se afla Berlinul crestea pir,  aici, in Transilvania, se canta nemteste si se rosteau  rugaciuni latinesti. Asta inseamna vechimea saseasca! Iar daca astazi va  pot saluta in limba noastra comuna, germana, acest lucru il  datorez Patriei mele, Romania, care niciodata nu ne-a interzis limba materna, nici chiar in acele noua luni de zile, de la 23 august 1944 la  9 mai 1945, cand Regatul roman s-a aflat in razboi cu Reichul german. In septembrie 1944, fiecare copil de sas s-a dus la  scoala lui germana, unde se predau doua ore de limba romana ca  limba straina, incepand cu clasa a III-a".



Cu aceste cuvinte si-a intampinat preotul si scriitorul  Eginald Norbert Schlattner, in biserica din comuna Rosia (Rothberg), de langa Sibiu, un oaspete de seama sosit din Germania: ministrul  federal de Interne, Otto Schily. Publicat mai mult in  strainatate decat acasa, adulat de milioane de cititori din Austria,  Germania si Elvetia, dar si din Spania si Polonia, Schlattner  este considerat de critici drept cel mai cunoscut romancier din  Romania. Dupa marea plecare a sasilor din anii 1990-1991, el  a continuat sa-si indeplineasca indatoririle de preot, traind cu  stoicism tristetea de a sluji zilnic in Biserica evanghelica  din Rosia (Rothberg) "doar pentru Dumnezeu si pentru mine, de unul  singur, si multi ingeri". Din cei cinci sasi care mai vietuiesc in  comuna, doar preotul si cateodata preoteasa mai trec pragul sfantului lacas.
Biserica-cetate din secolul al XIII-lea are in jurul ei livezi de meri  si palcuri de stejari si de brazi, inaltandu-se catre cer in  mijlocul satului. Strajuita de tei seculari, casa parohiala este, la  randul ei, un monument: ea "imparte" veacurile in doua - la sud,  "aripa tanara" de la 1762, iar la nord, zidaria de la 1550. Aici si-a gasit familia Schlattner (al carei arbore genealogic coboara, cu  documente, pana la 1467) loc de vietuire si de slujire pe  altarul credintei, spatiu de tihna si de creatie literara. Cand  se retrage sa-si scrie cartile, sapte usi il despart pe  romancierul-preot de lume; sapte usi ca tot atatea praguri de amintiri rascolitoare.


"N-ai voie sa vorbesti asa de frumos despre Romania , ca nu te  crede nimeni"

- Se spune ca vorbele cu care l-ati intampinat pe ministrul Otto  Schily au facut o impresie extraordinara asupra delegatiei germane. In fapt, ce mesaj le-ati transmis inaltilor  oaspeti?

- Am dorit sa le demonstrez ca romanii sunt europeni prin vocatie  si tinuta, ca aceasta tara vine din istorie cu "acquis"- ul  comunitar insusit, pe care-l si depaseste la capitolul toleranta fata  de minoritati. Zic: "Herr Bundesminister, la varsta de zece ani, eu  nu vorbeam romaneste. Tata imi atarnase o tablita de gat pe care scria: "Acest baiat se numeste Eginald Norbert Schlattner si  nu stie romaneste. Daca se pierde, va rog sa-l predati pe strada Eminescu 5, contra recompensa". Si am spus: "Herr  Bundesminister, am fost foarte intrigat ca tata a platit pentru mine, cand am fost adus acasa de un roman cumsecade, numai de doua ori suma  platita pentru cainele nostru, Litvinov, cand si el se  ratacise. Ma asteptam sa plateasca macar de cinci ori mai mult...". In  aceasta metafora anecdotica este ceva care defineste  spiritul tolerant al Romaniei ultimilor 87 de ani, caracterul  umanitar al civilizatiei romanesti. Ma doare inima cand observ  ca, in
strainatate, Romania este perceputa numai prin strada, si  anume: cainii de strada, copiii de strada, fetele de pe strada,  hotii de strada... E mult prea putin! S-a ajuns la aberatii de  genul celor intamplate la Lisabona, unde am tinut o conferinta de  presa despre Romania , organizata de Ambasada Austriei. S-a apropiat un atasat de presa oarecare si mi-a soptit: "N-ai voie sa  vorbesti asa de frumos despre Romania , ca nu te crede nimeni". Dar eu vorbesc! Odata, in Polonia, la o conferinta internationala,  am luat cuvantul in incheiere si am spus: "In mod regretabil, de patru zile vorbiti despre identitatea Europei, si doua lucruri  nu le-am auzit - cuvantul Dumnezeu si cuvantul Romania !".

- La Academia Evanghelica din Sibiu se vorbeste ca, printre  altele, i-ati tinut ministrului federal o adevarata disertatie despre invatamantul multicultural din Romania . Este adevarat?

- I-am prezentat, spre exemplu, situatia abecedarelor.  Zic: "Herr Bundesminister, mesajul Romaniei catre Europa Unita este urmatorul - la noi in tara , abecedarul se tipareste in peste zece  limbi!". Si fiindca stiu ca unui german trebuie sa-i traduci in  sistemul lui de conceptie ceea ce inseamna acest enunt, am fost si mai  explicit: "Asta inseamna ca la noi in tara exista tot atatea  sisteme scolare in care limba de predare nu este cea romaneasca, ci  limba materna a copilului. In Parlament, domnule ministru, sunt  19 etnii reprezentate, caz unic in Europa!". Fiindca am presupus ca nici acuma nu isi poate imagina ce inseamna cele zece sisteme  scolare, cu limba de predare neromaneasca, i-am spus:  "Daca dvs. doriti ca pe cele doua fete ale dvs. sa le trimiteti in Germania la o  scoala cu limba de predare turca, la 2-3 milioane de  turci, nu puteti. Dar trimiteti-le aici, la Constanta sau la Babadag,  unde exista numai cateva mii de turci, si acolo
poate sa termine  liceul si sa dea si bacalaureatul in limba turca". Si, deoarece nici acuma inca nu eram sigur daca putea sa-si imagineze,  i-am spus urmatorul lucru: "Herr Bundesminister, daca intrebati  aici, la Sibiu, o copilita de etnie romana (ca romanii au descoperit  acuma scolile germane), daca o intrebati, zic, pe Rodica Popescu:  draguta, in ce clasa esti? In clasa a IV-a. Unde? La Liceul Brukenthal. Si ce limba straina inveti? Raspunde: limba  romana... Asta este, domnule ministru, Romania europeana. Nici macar  austriecii, care pana in 1918 au gestionat 13 natiuni, nici  ei inca nu reusesc sa aprecieze corect mesajul romanesc catre Europa  multiculturala".


"Ortodoxia apartine in mod constitutiv spiritului european"


- Prin succesul cartilor dvs. sunteti un cetatean roman gata integrat  in Comunitatea Europeana. Din perspectiva mult mai larga pe care o  aveti, ce calitati ale poporului nostru credeti ca vor influenta  pozitiv familia europeana in care ne pregatim sa  intram?

- Dimensiunea bizantina. Sunt convins ca o tara atat de ortodoxa  cum e Romania va completa in mod fericit viata spirituala a  Europei Occidentale. Ortodoxia apartine in mod constitutiv  spiritului european. Cand d-l Andrei Plesu a spus ca in fiecare  roman exista un european care trebuie doar descoperit, ma intreb ce a  dorit sa spuna. Suspiciunea mea este ca romanii, cand  zic "european", se gandesc la stilul de viata materiala si  mentala din Europa de Vest, prelungit pana in America . Multi dintre ei cred ca trebuie sa adoptam si sa imitam acest stil, aceasta  forma de viata, aceasta mentalitate care este in mod derivat  tributara crestinismului catolic si protestant. De aceea, cand citesc ca  Andrei Plesu a descoperit ca in fiecare roman zace un european, sper  ca n-a avut in minte modelul antropologic vestic; sper ca are si el  aceasta viziune autentica a omului ortodox. Eu, ca unul care  70 de ani a convietuit cu romanii, stiu ca religiozitatea
mistica a romanilor a creat o relatie speciala cu Dumnezeu si  care are toate sansele, sper din inima, sa revigoreze crestinismul  apusean.

- Grecia ortodoxa este membra a Ue de peste un deceniu. De ce  n-a reusit sa influenteze Apusul catolic si protestant?

- Pentru ca Grecia, asa cred, nu e prezenta prin religia  ortodoxa, ci prin antichitate. Cine merge la Atena nu merge sa asiste la o slujba ortodoxa, ci sa-si rupa pingelele pe Acropolis. De  aceea, zic: Romania , alaturi de Bulgaria mai mica, va duce  in Vest si acest element al dimensiunii ortodoxe, al conceptului mental,  intelectual si spiritual bizantin. Episcopul nostru,  doctorul Cristoph Klein, a scris multe carti in care a incercat sa  defineasca aceasta punte intre crestinismul occidental si  cel rasaritean, gasind ca rugaciunea este cea care transcende  granitele dintre Est si Vest.



"Sunt ingrozit ca de la Bruxelles ni se prescrie deja cat de  lungi sa fie tijele florilor din piata"

- In marsul fortat al Romaniei catre Europa unita, s-ar parea ca  taranii vor avea cel mai mult de indurat. Locuiti intre tarani, le ascultati spovedania pe romaneste, le dati sfaturi crestinesti.  Ce le spuneti despre Ue?

- Despre tarani pot sa spun numai ceea ce sper. Sunt si eu  ingrozit de aceste cerceluse din urechile vacilor; sunt ingrozit ca de la Bruxelles ni se prescrie deja cat de lungi sa fie tijele  florilor din piata, dupa soi si dupa culoare - ceva de neconceput.  Sper ca romanul nostru se va sustrage unor reglementari si unor  regularizari absurde. Sper ca, totusi, va ramane atmosfera  aceasta a satelor noastre care, din tinut in tinut, oglindeste  ceva din prezenta lui Dumnezeu hic et nunc (aici si acum - n.red.) si isi va pastra individualitatea ei scoasa din timp. Am  observat ca, si dupa ce a disparut partidul care tot timpul  batea taranii la cap ce si cum sa faca, pamanturile tot se lucreaza. Desi  tinerii fii si fiice de tarani care frecventeaza scolile din  Sibiu vin acasa moderni, cu bluginsi, cu muzica asta infernala din combine etc., in timpul verii nu merg nici la mare, nici la munte, ci merg cu  bunicutele la camp, la sapat si recoltat. Sper ca
aceasta  atmosfera va ramane, iar prezenta lor in sat va dainui. Sa nu uitam ca la  noi lumea mai face petreceri de mare sarbatoare, se mai  casatoreste cu alai pe ulita satului, se mai aduna la parastase, iar familia mai este adapost si refugiu, nu este atomizata ca in Apus.

- Credeti ca satul va putea ramane sat, iar taranul, taran?

- Satul va ramane matca spiritualitatii romanesti ortodoxe -  care va fi o completare salutara la spiritualitatea occidentala.  Cei care vin din Vest, si vin tot mai multi investitori si turisti,  descopera viata de la tara si raman uluiti ca mai exista asa  ceva pe lume. In Occident, visele lui Stalin si ale lui Ceausescu de a reduce diferenta dintre oras si sat, sunt deja o realitate... Si atunci, vin  germanii, austriecii si altii, si ce zic ei: "Ce vedem noi  aici, in Romania ? Vedem un baiat calare pe un cal care galopeaza prin  mijlocul satului... Vedem doua fete care merg pe drum, una  cu mana trecuta peste umarul celeilalte... Vedem doi baieti care se  joaca de-a calul si vizitiul, folosind drept haturi o  sfoara... Vedem ca te duci pe ulita si esti deja in mijlocul vietii..."  Ceea ce eu completez: nu ma poate trimite sotia in vecini dupa  lapte, ca, pana cand viu inapoi, s-a acrit; trebuie sa stau de  vorba, sa povestesc cu fiecare satean,
chiar daca l-am vazut numai  ieri. Aici totul devine eveniment: disparitia liliacului  alb, trilul ciocarliei care urca la cer, oracaitul broastelor, boala unei  vaci, moartea unui cal pentru care trebuie sa sapi o groapa  ca pentru imparatul. Dupa mine, viata fireasca este numai la tara , unde si ploaia imi este apropiata.
- Credeti ca aceasta viziune plina de mister cotidian asupra vietii ii va preface, 
ii va schimba si pe fratii nostri europeni din Vest?

- Nu stiu in ce masura toate acestea vor avea o inraurire  asupra stilului lor de viata, a spiritului de a concepe lumea si cerul, dar stiu altceva: ei s-au plictisit de individualismul  atomizat in care vietuiesc, de perceperea vietii numai prin televizor. Sunt convins ca aceasta inertie pozitiva a  unor forme de viata rurala din Romania, traditiile satelor romanesti, vor impulsiona spiritualitatea Europei Occidentale in asa fel, incat  unul de acolo sa nu mai fuga pana in India sau pana in Nepal in  cautarea sacralitatii, gasind-o la noi. Faptul ca sacralitatea patrunde  zilnic in profan in satele din Romania va fi, cred, perceput  si de fratii nostri din Vest. Este tragic ca sasii au parasit  aceasta tara si au ajuns acolo unde au ajuns. Ei ar fi putut fi o  punte intre cele doua lumi adiacente. Cred ca noi, sasii, puteam  trai pe aceste plaiuri inca 900 de ani: cu romani, unguri, sarbi, evrei si  ceilalti. Nimeni nu ne-a alungat din tara !

- Va rog sa-mi permiteti o ultima intrebare: de ce n-ati  plecat, totusi, in Germania , parinte Schlattner?

- De data aceasta un raspuns scurt si concis: pentru ca tin  la aceasta tara si stiu ca Dumnezeu ma vrea aici. Aici ma cunoaste Dumnezeu dupa nume.
   



   

[dan sebastian]

 

[Alutus]

 

[G. Iulian]

 

[bio]

Vad ca toata lumea vrea schimbare in Romania, dar alegerile din noiembrie ne arata ca schimbarea vine prin noi insine! Daca avem o alta atitudine, putem schimba viitorul! Mii de oameni in sincronicitate pot darma zidurile! Noi, milioanele de romani, putem locui intr-o tara normala!
Va indemn la citirea unui articol despre modul cum vede un preot sas situatia de la noi si sunt convins ca in final veti ajunge la aceeasi concluzie: Romania este un dar binecuvantat de Dumnezeu, numai ca ar trebui sa starpim ceea ce a adus rau comunismul in mintea unora dintre semenii nostrii:smecheria, hotia, mistocareala.
   
Acest articol ar trebui sa fie  citit in parlamentul roman, ba mai  mult si in parlamentul  european.....

Cristel, are mare dreptate acel scriitor sas.... merita un respect deosebit pentru simplitatea si eficienta mesajul transmis.

.. din pacate cred ca degeaba le citim celor din parlamentul roman asa lucrare.....celor de acolo putin le pasa.

[dan sebastian]

In ce priveste toleranta fata de ceilalti cred ca suntem primii in Europa.

[Kov iulian]

In ce priveste toleranta fata de ceilalti cred ca suntem primii in Europa.

Nu cred ca suntem mai toleranti, poate alti pun mai usor ca noi mana pe par/arma etc. Noi suntem mai mult cu gandul si vorba intoleranti.

[Aurel]

    Primul caruia-i voi recomanda sa  citeasca acest articol va fi fiul meu. Cred ca , citit de cat mai multi tineri, conteaza mai mult decat ar fi citit in parlament.

[stefan1]

  In 18 ianuarie s-au implinit 167 de ani de la nasterea scriitorului Ioan Slavici, considerat unul dintre primii 4 mari clasici ai literaturii romane.
Dau, din "Tribuna", un fragment din pledoaria sa la un proces intentat de autoritatile maghiare:
  M'am născut în 1848 in Világos (Siria), în acelaşi Világos, unde s'a sevîrşit la 1849 celebra capitulaţiune. E un tîrguşor măricel, cu poporaţiune în mare parte românească. O parte mai mică a poporaţiunii sunt Germani, aşa numiţi Şvabi, ear' una încă mai mică maghiari. Casa părinţilor mei era aşezată într'o stradă locuită mai ales de Maghiari, şi încă ca băiet mic vorbiam cu camarazii mei maghiari tot atât de bine limba maghiară ca pe cea română. Pănă la terminarea studiilor mele gimnasiale am trăit apoi necurmat în cercuri maghiare, în care eram binevezut şi în care mă simţiam bine. Astfel încă din copilărie am perdut consciinţa de rasă şi m'am obicinuit a căuta numai omul în oameni şi a nu face ca înclinările mele se atîrne dela naţionalitatea celor ce vor se şi le câştige».

  Si o cugetare a sa, scrisa intr-un eseu al lui despre Eminescu:
,,Nenorocirea cea mai mare a vieţii e să fii mărginit, să nu vezi cu ochii tăi, să ştii puţine, să înţelegi rău, să judeci strâmb, să umbli orbecând prin o lume pentru tine pustie şi să fii nevoit a căuta afară din tine compensaţiuni pentru munca grea a vieţuirii..."

[stefan1]

  Cititi aceasta pezie pana la sfarsit!

Călugărul
                 De George Cosbuc


Umblând monahul tândălind odată,
Văzu o vulpe-n crâng, ca vai de ea,
Căci nici picioare şi nici ochi n-avea -
Şi-a stat privind cu inimă mirată.
De unde-o fi venit aici şi cum,
Lipsită de-ambele puteri de drum?
Şi-n care chip îşi află zilnic hrana,
În starea ei de plâns cum e, sărmana!
Pe când el combina ascunse căi
Pe cari se-ndura Cel-Etern de-ai săi,
Văzu un leu ce-n dinţi un cerb aduse
Şi foarte-aproape lângă vulpe-l puse,
Ş-apoi mâncând de-ajuns, cât a rămas
Pe urma lui, destul şi vulpii fuse.

O, nesfârşit de-ascuns ţi-e blândul pas,
Eternă milă, care-atot prevede!
Iar gândul meu se-nchină adânc, şi crede.

A doua zi veni un corb, purtând
O pradă-n cioc, din care-apoi căzând
(Cu vrere-ori fără, nu ştiu) o bucată,
Fu biata vulpe şi-astăzi săturată.
Şi-aşa din zi pe zi văzu mereu
Cum grije-avea de vulpe Dumnezeu.
Călugărul atunci crezu că-i vine
Lumină nou-a minţii cei divine,
Precum avu şi Paul la Damasc.
- ,,O sfinte Doamne; iată, mă renasc!
Pe-a vieţii mare singur eşti pilotul
Ce duce singur cătră ţintă totul
De-acum te ştiu deplin, căci te-am văzut!

Crezi rău tu cel ce crezi c-a fi-ncrezut
Ar fi credinţa dreaptă-a mântuirii -
De vrei dovezi, urmează-mi povestirii.

Călugărul voi să-i facă deci
Şi lui ca vulpii Tatăl Cel de Veci,
Şi stând la rugă pe genunchi şi-n coate
Să-i poarte Dumnezeu de grije-a toate.
Se-ntinse deci în zdrenţele lui vechi,
Şi-adânc şi-a tras potcapul pe urechi,
Şi-aşa zicea: - ,,Eu îi vestesc mărirea,
Îi cânt pricesne şi-i repet Psaltirea,
Şi-a lui putere-o spui din loc în loc.
De poartă grije-astfel de-un dobitoc,
Pe-atât mai mult de mine El purta-va,
Spre-a-i fi printr-asta mai sporită slava,
De umblă pentr-o vulpe-ascunse căi,
Ce drum va face pentru-aleşii săi!"...

Şi-a stat, şi-a aşteptat, şi-o zi, şi două,
Ori mană ca-n pustiu, ori lapte-n rouă,
Ori ploi de pătârnichi, ori ştiu şi eu
Ce gând avea că-i face Dumnezeu.
Dar n-a venit nici leu si corb, nici mană!
Şi-aşa dorind printr-o minune hrană,
Slăbi pân-a rămas un lemn uscat.
Pe când acum aproape leşinat
De foame-ardea-într-o ultimă răbdare,
Ieşi, dintr-un părete, - aşa se pare,
Un glas zicând: - ,,Bătrân nărod ce eşti!
Pe Cel-Etern vreai tu să-l ispiteşti?
Tu crezi că poţi ştirbi a mea mărire
Precum îmi cânţi, sau nu, dintr-o Psaltire?
Şi crezi tu, vierme ce-ntr-o clipă treci,
Că poţi spori puterea mea de veci
Cu-a ta credinţă? Da, şi-aceasta-ncape:
«Credinţa ta pe tine-o să te scape»,
Dar nu şi-n felul ce tu orb îl vezi
Şi nu cum ţie-ţi place-a şti ce crezi!
Căci e şi-alt adevăr ce-n veci nu trece:
«Credinţa rea poa' să te-nnece!»"

Acum eu zic, călugăre nebun,
La toţi cari mântuirea-n lene-o pun:
Fii leu şi corb, nu vulpe oarbă, biata,
Ce-aşteaptă hrana ca să-i vie gata.
Ca leu lucreaz-agonisind să ai,
Nu duce din cerşire-al vulpii trai.
Şi vezi că ei nevoie-i este-atare,
Dar ce doreşti tu, cel voinic şi tare?
Mergi, prinde prăzi, nu sta un ticălos
Pândind vulpeşte-al altora prisos,
Trăind din ce-ţi azvârl, cum face-un câne!
De poţi, cu braţul tău adună-ţi pâne!

«N-ai lipsă», zici. Aşa zic cei nebuni.
Atunci tu pentru cei ce n-au s-aduni,
Şi pentru-al altor bine tu munceşte.
Mişel e cel ce sieşi îşi trăieşte,
Şi numai lui, dar mult e mai mişel
Acel ce-a altui trud-o fură el!
Ia tu de mână pe-alţii şi-i condu,
Nu cere-a fi condus de alţii tu.
Văzut-ai leul ce-a făcut, şi corbul?
Şi-i ceri lui Dumnezeu milog, ca orbul?
De-acea făptură-i vesel Dumnezeu
În care vede-al luptei bold mereu
Şi care face (chiar fără să ştie)
Şi altora făpturi o bucurie.
Dar cum să fie vesel el de voi?
Mult n-o să-ntrebe el la zi de-apoi
De rugi şi psalmi, ci mai cu dinadinsul:
Cu-a sale fapte la cântar tot insul!

[NYK74]

Foarte frumos scrie acest om, Eginald, despre România, am citi cele scrise"pe nerasuflate".
Poezia si ea foarte frumoasã d-le Stefan 1, mi-se pare cunoscută, nu stiu de unde si de cind, poate cind am învățat despre Cosbuc la școală,( sau din vreo carte din timpurile cind citeam mai mult, acum nu mai reușesc).

[bismark]

     Lupul isi schimba parul dar naravul ba,spune un proverb,unii pina mai ieri erau lipiti ca marca de scrisoare de penalii de azi si acum bat moneda ca vezi doamne nu au avut cunostinta de marile furaciuni.Eu cred mai degraba  ca au fost dusi in eroare ca propaganda le-a promis ceva .Cosbuc a adus in poeziile sale adevarul gol-golut care azi nu-l mai vedem din cauza prea multelor informatii contradictorii care ni se servesc prin media.,,Noi vrem pamint,, se potrivea epocii Iliescu ,,Mama,, epocii Basescu,cu o tara de mamici si mamicute iar azi se potriveste de minune poezia ,,Imparat si proletar,,.Oare ce ni se potrivi miine,,,.Cu respect

[stefan1]

Foarte frumos scrie acest om, Eginald, despre România, am citi cele scrise"pe nerasuflate".
Poezia si ea foarte frumoasã d-le Stefan 1, mi-se pare cunoscută, nu stiu de unde si de cind, poate cind am învățat despre Cosbuc la școală,( sau din vreo carte din timpurile cind citeam mai mult, acum nu mai reușesc).

Pe vremea comunistilor aceasta poezie (si altele) nu erau incluse in volumele de poezii, ca avea referiri la religie si D-zeu. Eu am citit-o prima data dupa Revolutie. Probabil si tu la fel. Nu stiu daca s-a inclus si in anumite manuale scolare.

[Cristel]

Evident ca in manualele scolare se vor introduce alte lucruri care sa avatajeze pe cei de erau ca acel calugar, sa stea la margine de drum si sa primeasca pomana. Ca deh, asa zice in manualul de religie, sa dai pomana bisericii...
Dincolo de toate e importanta informarea fiecarui om, pentru ca prin informare stie ce drepturi are. Lucrurile nu se schimba asa usor pentru ca omul nu se schimba de pe o zi pe alta.
Ma uitam la functionarii de la administratia financiara, au aceleasi metehne ca pe timpul lui Caragiale: te trimit de la un ghiseu la altul ca sa o iei razna si pleci si cu lucrarea nerezolvata. Ei nu raspund daca intarzie, noi daca intarziem platile vom fi obligati la plata de penalitati, dobanzi si asa mai departe. Daca ai o restanta de plata, ei nu emit decizie anuala sa te instiinteze, pur si simplu, "merg pe burta" pana se apropie 5 ani, sa se adune mai mult de plata.
Vad tot felul de aberatii, asa cum este plata CASS pentru toate veniturile, de parca iti asiguri veniturile si nu persoana! In plus, banii din sanatate cine stie pe unde ajung, pentru ca in spitale nu am vazut cine stie ce amenajari deosebite. Acum, dupa raidul DNA, vedem cu totii care era traseul banilor prin Romania. O parte, pentru ca o mare parte inca se scurge in acelasi fel, printr-o retea invizibila.
Si chiar asa, SRI, ca institutie a statului, nu stia de Bica, de Georgescu, Valcu? Sau au pus oamenii compromisi acolo ca sa raspunda la anumite comenzi ? Brusc, peste noapte si-au dat seama ca aia sunt corupti... Chiar nu raspunde nimeni ca aia au fost pusi acolo cu acordul SRI? Exista varianta ca SRI sa propuna ca de acum inainte, avand in vedere precedentul, cererile privind numirile de ministrii sa fie intai vizate de SRI, sau, avand in vedere scaparile, sa solicite dreptul de a face pentru fiecare om politic cate un dosar iar in momentul numirii, acesta sa ajunga pe masa presedintelui, care poate sau nu refuza numirea.
Partea proasta a sistemului este ca avem oameni ca Jipa :"ce Constitutie dom'le!", fost judecator si persoana care facea parte din comisia de examen a magistratilor. Va dati seama ce facea doamna?    Apara democratia. Aia pe care o formase ea, asa cum avea si senatorul Voicu retea cu judecatorul Costiniu de la Inalta Curte. Partea proasta este ca se acopera unii pe altii pentru ca tot asa s-au tras si in sistem, unul dupa altul. Si cum sa dai jos un sistem facut pe aceste principii? Sa vedem daca nu vor pune botnita DNA ului, ANI si DIICOT ului...

[dan sebastian]

Bine ca Iohanis sprijna justitia. Cine a facut si face magarii sa stie ca-i va veni randul. Pacat ca nu se indreapta si spre recuperarea prejudiciilor. Nu ma incalzeste cu nimic ca unii fac puscarie. Dupa ce ies au de unde trai 3 vieti cu tot cu neamuri din ce au furat.