NYK 74 SI PASIUNEA PENTRU ALBINE

[NYK74]

Un articol despre acidul oxalic și Nosema de tip C:Copio e incollo un articolo pubblicato su mieliditalia.it in data 19 Agosto 2015. Se qualcuno ha seguito la vicenda oppure ha aggiornamenti al riguardo sarei grato se c'è l'ho raccontasse.

Una nuova ricerca pubblicata su Research in Veterinary Science evidenzia effetti positivi sulla nosemosi di tipo C (da Nosema ceranae) di una formulazione a bassa concentrazione di acido ossalico.

L'articolo ha come primo autore il dott. Nanetti (CRA-API), che ha lavorato in collaborazione con i ricercatori del Laboratorio di Patologia Apistica di Marchamalo (Spagna) diretti dal dott. Higes. L'equipe spagnola da anni evidenzia effetti nefasti del N. ceranae sugli allevamenti apistici, mettendo in relazione il microsporidio con la famigerata sindrome da spopolamento degli alveari (CCD); tali effetti non sono stati però evidenziati in altri studi condotti in areali diversi, dove il patogeno non sembra rivestire un particolare significato per la sanità degli alveari.

Il lavoro, condotto in Spagna, ha confrontato gli effetti dei trattamenti con acido ossalico e semplice sciroppo sul decorso dell'infezione da N. ceranae. Sono stati condotti due distinti esperimenti, uno su due di gruppi di 60 api singole infettate sperimentalmente in laboratorio e l'altro su due gruppi di 5 colonie naturalmente infette. Le api e le famiglie sono state poi trattate o con una soluzione a base di parti uguali di acqua e saccarosio, con una concentrazione finale di 31,5g/l di acido ossalico diidrato, contro i circa 65g/l della soluzione di Apibioxal utilizzata come trattamento contro la varroa oppure con una soluzione senza acido ossalico. Tale scelta era giustificata dalla necessità di fare assumere oralmente lo sciroppo alle api affinché il principio attivo potesse raggiungere il lume intestinale, dove è localizzato il microsporidio. Non è infatti sufficiente la diffusione per contatto della normale soluzione contro la varroa, che essendo troppo acida non viene invece consumata dalle api. In laboratorio le api sono state nutrite con il prodotto, mentre gli alveari, di 10 favi, sono stati trattati per gocciolamento con una dose di 50ml a fine ottobre, ripetuta dopo tre settimane.

I risultati hanno mostrato un crescita della carica di N. ceranae nelle api trattate in laboratorio significativamente inferiore rispetto a quella registrata nelle api non trattate.

Nelle famiglie, in seguito al trattamento, si è verificato un calo significativo della carica di N. ceranae, sia nelle api giovani sia nelle bottinatrici, mentre lo stesso parametro è aumentato nelle famiglie non trattate con acido ossalico. Allo svernamento in febbraio, mentre tutte le famiglie trattate erano in buone condizioni, tre delle famiglie non trattate erano già morte e le restanti versavano in condizioni critiche, tali da rendere improbabile il loro recupero in primavera.

La conclusione tratta dagli autori é che l'utilizzo dell'acido ossalico potrebbe costituire una buona opzione per il controllo della nosemosi di tipo C, ma dovrà essere messa a punto la formulazione ottimale, valutando diverse concentrazioni di acido ossalico e coformulanti alternativi al saccarosio. Gli stessi ricercatori ipotizzano inoltre che il diverso impatto di N. ceranae in areali differenti possa riflettere la diversa diffusione dell'uso dell'acido ossalico per il trattamento della varroa.

[stefan1]

  Este interesant articolul. Am mai citit despre asta, dar as vrea sa vad cercetari la sacara mai mare si mai recente.

[NYK74]

Mai recent este studiul lui Randy,care cred că a mai pus cineva aici numele sit- ului, ScientificBeekeeping.com,care are la Articole după data publicării,  http://scientificbeekeeping.com/extended-release-oxalic-acid-progress-report-4/.

[NYK74]

Unele lucruri interesante sunt și aici,în variile secțiuni ale sit- ului,     http://www.apicoltura.ch/downloads-links/downloads-salute-delle-api.html

[NYK74]

La culesul de întreținere la iederà:

[serban]

     De când sunt fotografiiile? La Botoșani iedera e sub un metru de zăpadă.

[NYK74]

Și aici era sub zăpadă,chiar dacã era stratul mic,acum plouă ,o topește sunt +6 C.
Iedera era în Septembrie- Octombrie

[Obombo]

Antentie la iernarea pe iedera, pentru ca este o miere care cristalizeaza aproape instantaneu si daca albinele nu au alte rezerve, mor de foame.

[NYK74]

Am văzut că mierea de iederă are o cristalizare foarte rapidă.Am avut un an în care a fost mai mult de un cules de întreținere, au făcut rezerve full,la DB de 10 r,dacã cumul-ai toate spațiile goale rezulta 1,5 ramă goală.
În 8 ani am pierdut doar 3 familii ,toate 3 din cauza varooua,tratamentul făcut era apă de ploaie,verificarea am pierdut din vedere să o fac( efectul avut),dormit convins că tratament am făcut, și am avut rezultatul ne dorit.
În rest ,niciodată probleme de la rezervele din cuiburi.Aparte că în ultimii ani au fost mereu ferestre de timp frumos cu zile calde pentru zbor curățire.Dacã ar avea iarnă adevărată,continuă,cu rezerve de peste 30%  iederă, au probleme garantat.

[NYK74]

Tot despre AO,un articol mai vechi https://drive.google.com/file/d/1AdsGHiaOAujnBo2nMrBqeSOq57ZlEtwc/view?usp=drivesdk

[NYK74]

Alcaloizi de pirolizidină
Sunt alcaloizii de pirolizidină (PA) toxici pentru albine?

Atunci când albinele adună nectar și polen din plantele care conțin PA, ele aduc aceste toxine din plante în stup. Prin consumul de miere și de pâine de albine, albinele adulte sunt expuse direct acestor PA-uri. Experimentele noastre au arătat că albinele adulte tolerează relativ bine PA. Albinele albinelor de albine, totuși, erau foarte sensibile la PA. Chiar și cantități mici de PA au fost letale pentru larve. Chiar și așa, am reușit să arătăm că doar o mică parte din PA-urile din pâinea albinară sfârșesc, de fapt, în jeleu regal. Hrănirea cu jeleuri pentru larvele sensibile le protejează de toxinele din plante.

Alcaloizi de pirolizidină (PA) în miere elvețiană

Distribuția pe scară largă a plantelor care conțin PA-uri înseamnă că aceste substanțe vegetale nedorite apar în ceai, miere și alte alimente și pot reprezenta un risc pentru consumatori. Studiile noastre privind PA în miere elvețiană au arătat că acest produs prezintă, în mod normal, un risc foarte redus pentru consumator. Mierea provenind din locații cu o prezență ridicată de plante cu conținut de PA, în special cu viermele (Echium vulgare) constituie excepția aici. Aparatele PA de tip Echium sunt cele mai frecvente PA în mierea elvețiană și sunt transportate, în principal, în miere de către albine prin nectar.

Alcaloizi de pirolizidină (PA) din polenul elvețian

Am investigat, de asemenea, contaminarea polenului produs de Elveția cu PA. Vipersul și agrimonia de cânepă (Eupatorium cannabinum) au fost principalele surse de PA în probele pozitive de polen. Apicultorii sunt, prin urmare, sfătuiți să evite zonele deosebit de mari de plante de viperă în apropierea stupilor. Prin încheierea colectării polenului la începutul lunii iulie, apicultorii pot evita alcoaloizii tip cânepă agrimoniu.

[NYK74]

Fișier în italiană despre alcaloizii de pirolizidină :

[NYK74]

Alcaloizii :

[stefan1]

  Este un studiu interesant. Mai jos am copiat un fragment care arata tema cercetarii.


"Calea compușilor secundari din polen în stupul de albine sugerează că atât albinele adulte cât și larvele sunt potențial expuse acestor compuși din polen ( figura 1 ). Albinele colectează polen dintr-o mare varietate de surse de polen [ 13 ], dintre care unele pot conține metaboliți secundari toxici. Albinele lucratoare combină polenul cu mierea, nectarul și secrețiile glandulare și stochează acest produs ca pastura în stup [ 14 , 15 ]. Albine nou apărute consumă cantități mari din această păstură în primele zile de viață, aceasta fiind esențială pentru creșterea glandelor hipofaringiene, in timp ce albinele-doice mature se hrănesc cu pastura pentru a produce secreții hipofaringiene și mandibulare [ 16 - 20 ], care este componenta principală a laptisorului de matca [ 21 , 22 ]. Compoziția acestuia depinde de faptul dacă larva devine o regină (laptisor regal), o lucratoare (aptisor de  lucrătoare) sau un trantor (dulce), dar pentru primele 3-4 zile toate larvele primesc un laptisor care este fara sau aproape fără polen [ 23 , 24 ]. După această perioadă, larve lucrătoarelor primesc un laptisor modificat , care este mai puțin bogat în proteine și conține urme de polen [ 23 , de 25 - de 27 ]. Prin urmare, larvele de albine consumă în mod direct numai cantități mici de polen care conțin metaboliți secundari, deoarece cea mai mare parte a dietei este compusă din laptisor care este secretat de albinele-doice. În contrast izbitor, larvele albinelor solitare și albinele noastre se hrănesc cu un amestec de polen și nectar și, prin urmare, sunt expuse mai direct la metaboliții secundari ai polenului. Prin urmare, am emis ipoteza că hranirea cu laptisor poate proteja larvele de albine împotriva expunerii la compușii secundari ai plantelor.


   Calea de metaboliți secundari din polenul de Echium vulgare (iarba sarpelui) în pastura și dietele larvare.
  Polenul E. vulgare care conține PA ca compuși secundari este recoltat de albinele culegatoare și depozitat în stup, ca pastura, împreună cu alte tipuri de polen. Albinele tinere eclozate recent consumă pastura ca sursă de proteine ​​pentru dezvoltarea glandelor hipofaringiene. Albinele-doice mature consumă pastura pentru a produce secreții hipofaringiene și mandibulare pentru a hrăni larvele.
  Metaboliții secundari prezenți în polen pot afecta albinele în diferite moduri. Pentru unul, metaboliții toxici ai polenului pot influența supraviețuirea albinelor lucrătoare nou-născute și a albinelor-doice mature, deoarece consumă cantități mari depastura. Acest lucru ar fi în concordanță cu un studiu anterior, care a sugerat că polenul de migdale ar putea fi toxic pentru albine dacă ar fi consumat exclusiv de către albine mai mult de o săptămână [ 8 ]. În al doilea rând, metaboliții secundari ai polenului pot influența în mod indirect larvele de albine, dacă acești compuși sunt transmiși din pastura în secrețiile albinelor-doice. Pentru a explora aceste posibilități, am folosit Echium vulgare ca model de plantă. Această plantă este larg răspândită în Europa, produce cantități abundente de nectar și polen floral și este vizitată în mare măsură de albine. Echium vulgare conține alcaloizii pirolizidina (AP) ca metaboliți secundari în multe țesuturi, inclusiv frunzele și polenul [ 7 , 11 , 28 - 30 ]. Concentrațiile deosebit de mari ale PA sunt găsite în polen, în timp ce concentrațiile PA în nectar sunt de aproximativ 500 de ori mai mici [ 11 ]. Astfel, conținutul ridicat de PA al polenului E. vulgare poate constitui un risc potențial pentru albine.

În acest studiu, am extras PA din E. vulgare și am examinat efectul acestor compuși secundari asupra albinelor. În primul rând, am completat dietele pentru albine adulte cu PA în concentrații care corespundeau cantităților de PA natural găsite în polenul E. vulgare . Acest lucru ne-a permis să determinăm dacă metaboliții secundari pot afecta supraviețuirea adulților.
În al doilea rând, am expus larve de albine la dispoziții care conțin o gamă de concentrații de PA, care ne-au permis să determinăm dozele letale PA pentru larve. În al treilea rând, ne-am testat ipoteza că alăptarea larvară (hranirea cu laptisor) reduce substanțial expunerea larvelor albinelor la metaboliții secundari. Pentru aceasta, am cuantificat nivelele PA în secrețiile glandulare produse de albinele-doici care fuseseră hrănite anterior cu pastura suplimentată cu PA. Dacă ipoteza noastră este validă, concentrațiile de PA din secreții vor fi sub doza letală pentru larve. În cele din urmă, studiul nostru oferă o înțelegere a riscului potențial pe care îl prezintă metaboliții secundari ai polenului pentru albine.

  Polenul de E. vulgare conține cantități deosebit de mari de metaboliți secundari. Concentrațiile PA medii cuprinse între 0,9 și 24,5
mg g -1 au fost măsurate anterior în polenul E. vulgare. "

[NYK74]

Într-adevăr sunt studii interesante,care denotă faptul că în unele zone cu o mai mare densitate de plante de acest tip,pot incide în mod negativ asupra bunei dezvoltări a familiei de albine,fără ca stuparul să si poată explica motivul corect.