Cele mai timpurii flori

[stefan1]

 
Cele mai timpurii flori
Iarna asta atipica a permis albinelor ca in multe zone ale tarii sa zboare inca din ianuarie, ba unele chiar sa aduca ceva polen. O intrebare legitima este: Ce flori pot sa fie deschise in ianuarie sau februarie? De la inceput pot sa spun ca nu poate fi vorba de culesuri adevarate, dar totusi un aport de polen in aceste luni sigur este declansator a procesului de crestere a puietului.
  Dau aici cateva specii de plante sau arbusti cu inflorirea cea mai timpurie si lunile cand infloresc:
  - Primula vulgaris (III-IV)
- Helleborus foetidus (XII-IV)
- Bellis perennis (I-XII)
- Cardamine hirsuta (III-IV)
- Erophila verna agg. (III-V)
- Stellaria media (I-IIX)
- Thlaspi caerulescens (III-VI)
- Galanthus nivalis (II-III)
- Galanthus reginae-olgae si Galanthus rizehensis (XII-III)
- Helleborus niger ((I)II-IV)
- Helleborus orientalis si hibrizi ((I)II-IV)
- Leucojum vernum (II-III)
- Erica carnea (IIX-III)
- Scilla mischtschenkoana (II-IV)
- Arabis procurrens  ((II)IV-V)
- Petasites albus (II-III)
- Eranthis hyemalis (II-III)
- Tussilago farfara (II-IV)
- Gagea lutea (III-V)
- Adonis amurensis (II-III)
- Narcissus pseudonarcissus (III-IV)
- Iris danfordiae (II-III)
- Crocus spec. (II-III)
- Pulsatilla vulgaris (II-IV)
- Veronica persica ((I)III-XI(XII))
- Veronica filiformis (III-V)
- Hepatica nobilis (III-IV)
- Scilla bifolia (III-IV)
- Pulmonaria officinalis (III-V)
- Iris reticulata (II-III)
- Viola cornuta (I-XII)
- Corydalis solida (III-IV)
- Lamium purpureum ((II)III-XII)
- Erythronium dens-canis (III-V)
- Colchicum bulbocodium (II-III)
-  Cyclamen coum (II-III)
- Petasites hybridus (III-IV)
- Viola x wittrockiana (II-VIII)
- Tulipa praestans (III-IV)
 
Cateva caracteristici generale ale acestor plante: sunt in general plante de talie mica, au de obicei un rizom incat in primavara utilizeaza rezervele acumulate in anul precedent. Multe sunt cu virtuti medicale dar si mai mult sau mai putin toxice. Unele ofera destul de mult polen, dar oferta de nectar e slaba.
 
  Sunt si o seama de arbusti sau chiar arbori cu inflorire timpurie, pe care ii vom mentiona mai tarziu.

[stefan1]

   Primulele
Genul Primula isi ia numele din latina fiind diminutivul feminin de la 'prima' care iseamna cel dintai cu referinta la faptul infloresc printre primele in natura. La noi, Primula vulgaris dar si alte specii cultivate se numesc popular 'Ciubotica cucului' De fapt acesta este numele folosit mai mult in moldova si Oltenia, in Ardeal se mai numesc 'anglicel, iar in Muntenia 'tata vacii' sau 'tata oii'. Alte denumiri: galbisoara, panea porcului sau urechea ursului. Este si o specie alpina inrudita, vizitata de albine (si care chiar miroasa a miere), dar care infloreste in iunie-august si se numeste 'Ciubotica ursului'. Genul Primula cuprinde in jur de 500 de specii. Sunt plante de talie mica, de multe ori formate dintr-un rizom din care ies mai multe frunze iar din mijloc una sau mai multe tije florale. Infloresc primavara devreme unele chiar pe toate perioada iernilor mai blande, pana in martie-aprilie. Iubesc lumina dar nu prea suporta soarele direct in special vara, cand frunzele se usuca daca stau mai multe zile in soare. Multe dintre ele chiar isi termina ciclul in vara, partile aeriene se usuca in iulie si ramane doar rizomul din care cresc alte frunze si apoi flori in toamna tarziu sau primavara devreme. Cele mai cunoscute si mai des intalnite specii de Primula sunt: Primula vulgaris, P. auricula, P. denticulata, P. malacoides, P. floribunda, P. elatior si P. veris. Ca plante de gradina, adaptate la conditiile iernilor din tara noastra, se pot cultiva bine: P. auricula, P. elatior si P. veris, cu specificatia ca auricula suporta ceva mai mult soare si creste si un pic mai inalta, putand ajunge pana la 30 - 35 cm.
  Si alte specii de primule ca de ex Primula veris, au florile cu un miros de miere. E o specie care infloreste in martie-aprilie, dar nu ofera prea mult polen (galben) si nici mult nectar, deoarece florile au o forma tubulara (in germana se numesc "Schlüsselblume", adica 'floarea-cheie' deoarece inflorescenta seamana cu o legatura de chei) si la nectar ajung mai mult fluturii sau bondarii, care au trompa mai lunga.
  Ca utilizari, frunzele tinere se pot consuma ca salate sau in supe, fiind usor acrisoare. In afara functiei decorative, primulele sunt folosite si ca plante medicinale, uleiul de primula fiind folosit la prevenirea si tratarea afectiunilor cardiovasculare. Din Primula officinalis se obtin anumite substante ca: primulozida, primveraza, anumiti flavonoizi, tanoizi si vitamina C. Acestea ajuta la tratarea afectiunilor renale si biliare, a bronsitelor sau a unor boli gastrointestinale. 
  Inmultirea se poate face prin seminte care incoltesc in 10-15 zile la temperaturi de 10-15 grade. Le place locurile aerisite, umezeala in sol si aer, dar nu in exces si sa se evite vara soarele direct.
  Planta poate produce o dermatita de contact sau boala gradinarului. Primula obconica este una din speciile mai alergene.

[stefan1]

 Erodium cicutarium
Denumiri populare:ciocul berzei, clontul cocostarcului, banat, cucute, cumatra, floarea vinului, gherghetin, iarba soarecului, muscata, muscata vinului, naprasnica, palaria cucului, pliscul berzei, pliscul cocorului, poala Sf. Marii, priboi etc.
E o planta raspandita in toata tara si aproape in toata lumea, chiar si in Alaska sau Groentanda, dar si in America de Sud, Noua Zeelanda, Australia si chiar Africa.
Este o planta anulala sau bienala ciu o radacina pivotanta de cca 8 cm, din care cresc primavara devreme mai multe frunze asemanatoare putin cu ale morcovului. La inceput acestea sunt culcate pe pamant si chiar florile facute primavara sunt fara tije. Pe vara frunzele pot sa se mai ridice de la sol si florile cresc pe tije care ajung la 40-50 (60) cm. Din fiecare radacina pot creste 2-8 tije florale cu una sau mai multe flori in varf.
Florile sunt de culoare roz mai inchis sau mai deschis si uneori albe. Uneori la baza petalele au cate o pata mai inchisa. Floarea are 5 petale si 5 sepale, 10 stamine din care numai 5 sunt fertile si un pistil format din 5 stiluri unite iar la varf separat in 5 lobi. Fructul are o forma caracteristica, semanand cu un cioc de barza, de unde ii si vine numele popular. La maturitate acest fruct se deschide aruncand semintele prin niste elemente elastice. De asemenea furnicile contribuie la raspandirea semintelor.
  Planta infloreste in functie de zona climatica. In conditiile tarii noastre infloreste intre aprilie-septembrie cu un maxim in mai. In iernile mai blande insa incepe sa infloreasca din februarie (Lucian chiar a pus o poza cu aceasta floare in 14 februarie). In zonele mai calde de ex in S-Vestul SUA, planta s-a extins si in zonele semidesertice si e chiar considerata planta invaziva. Acolo infloreste din februarie pana in mai-iunie. Fructele la noi se matureaza in august-octombrie.
Planta se intalneste in multe zone, nefiind pretentioasa, totusi prefera solurile nisipoase si chiar este un indicator al acestor soluri. Nu ii place concurenta altor plante, de aceea prefera sa ocupe zone aride sau semiaride, unde concurenta este mai mica. De asemenea se gaseste pe marginea drumurilor sau pe terenurile ramase nelucrate (mai cu seama in sistemul clasic german de agricultura, terenul se lasa nelucrat un an dupa doi ani de cultivare. Era anul cand aceasta specie se intalnea frecvent).
  Ca utilizari, planta nu este toxica si este comestibila. Frunzele sunt asemanatoare cu cele de patrunjel, dar putin mai picante. Uneori si petalele florilor se folosesc la decorarea farfuriilor cu mancare. De asemenea planta are utilizari medicale ca astringent, hemostatic, in boli de piele, in dureri de stomac etc. Se face si un ulei medicinal din seminte. Rusii usuca frunzele pentru utilizari in ceaiuri medicinale. e asemenea animalele si in special oile consuma cu placere planta sau semintele.
Pentru albine nu am date preciseSunt tri varietati mai importante de Erodium cicutarium si se deosebesc prin talie, numarul de flori si de fructe. Sunt date de la americani care spun ca planta este bun melifera si da si mult polen, dar se poate referi la varietatea din sud, unde planta este bienala si face mai multe frunze si mai multe flori decat in zonele mai reci.
  In prima poza se vede forma fructului, asemanator cu ciocul de barza, de unde ii vine si numele.

[stefan1]

   Pulmonaria officinalis (plamanarica)
Este o planta din familia Boraginaceae care cuprinde 148 de genuri cu 2740 de specii, in general plante anuale sau bienale dar si cateva cu trunchi lemnos, arbori. Din aceasta famile face parte si facelia, limba mielului si alte plante melifere.
Pulmonaria officinals a primit acest nume datorita utilizarii ei in tratarea bolilor de plamani sau a tusei, fiind un bun expectorant. In romana are multe alte denumiri printre care: mierea ursului, țâța oii, albăstrea, cuscrișor, sudoare, tutun de pădure.
  Se intalneste in buna parte din Europa (nu si in Anglia sau Norvegiaiar in sud pana la jumatatea Italiei sau din Balcani in sus) si Asia pana in Caucaz, de la ses pana la 1300 sau chiar mai sus. Frecventa este in paduri sau la marginea padurilor de foioase sau chiar amestec, preferand terenuri afanate, bazice, calcaroase dar si argiloase sau nisipoase. In zonele mai nordice este mai putin frecventa decat in cele mai sudice.
  Planta are in pamant un rizom carnos din care cresc niste frunze bazale in forma de inima, de culoare verde inchis dar cu niste pete albicioase pe partea superioara (in germana se numeste si Fleckenkraut,adica iarba patata) si o culoare verde mai deschis pe partea interioara. Infloreste in martie-mai, dar Andreiu a pus o poza cu plamanarica inflorita facuta in 17 februarie (parca). Pe tulpina frunzele cresc dupa inflorire si sunt mai inguste si fara petiol. Planta prezinta pe frunze, tulpina si caliciul florilor perisori asprii. Corola este un con de doua ori mai lung decat larg, din care se separa 5 petale. Culoarea florilor este la inceput rosie, apoi devine violeta si pe urma albastra, astfel ca in germana se numeste si 'Ungleiche Schwestern' adica surori inegale sau diferite(ca are flori alaturate de culori diferite). Caliciul are forma tubulara, lunga, undeva asemanatoare cu al primulelor. Inflorescenta cu forma unei legaturi de chei ii da iar un nume curios plantei:Himmelschlüssel='cheia raiului'.Floarea are 5 stamine si un pistil. Are glande nectarifere dar anatomia florii face ca putine insecte sa poata ajunge la nectar. In plus, ca multe alte flori din aceasta familie, floarea are niste perisori care impiedica apa dar si insectele nepolenizatoare sa ajunga la nectarii. Din aceasta cauza plamanarica este vizitate in special de bondari, fluturi si albine salbatice, in special Anthophora plumipes, care au trompa lunga. (vezi pozele). In plus sunt vizitate in special florile rosii, adica cele abia deschise, care au mai mult nectar. Fructele se coc in mai-iunie. Tulpina cu semintele se apleaca spre pamant astfel ca are loc o autoinsamantare. Pentru incoltire samanta are nevoie de lumuna, deci sa fie la suprafata solului. Semintele au un elaiozom adica o portiune cu substante uleioase care atrag furnicile. Acestea le cara in cuib, mananca acea portiune uleioasa iar samanta o cara cu resturile din cuib la gropile lor de gunoaie, care sunt locuri foarte favorabila incoltirii, deci furnicile raspandesc astfel samanta.
  Mai exista doua specii foarte asemanatoare numite Pulmonaria montana Lej (cu frunze mai lungi si mai inguste si fara pete, de asemenea cu perisori moi pe frunze  si tulpina fata de plamanarica la care perii sunt asprii) si Pulmonaria rubra (rubra=rosie), care creste in etajele alpine si subalpine, in paduri de fag si conifere, care are florile doar rosii si si frunzele bazale mai ascutite. Aceste doua specii nu se considera 'de leac' desi au cam aceleasi pririncipii active (la Pulmonaria officinalis oamenii fac o legatura intre petele de pe frunze si petele la plamani si cum cui pe cui se scoate...).
  Elemente chimice utile din plamanarica: tanini, saponine, saruri de potasiu, magneziu, acid salicilic, alatonina, mucilagii, vitamina C, caroten, derivati polifenolici, pentoze, acizii: stearic, palmitic, miristic, fitosterine, saruri minerale bogate in magneziu, rezine. Proprietati: antiseptic bronhic, creste diureza, antiinflamator, antimicrobian, astringent, diuretic, tonic, remineralizant al sistemului osos, emolient, expectorant, analgezic, antidiareic, mareste secretia biliara, stimuleaza transpiratia din corp, aromatizant, cicatrizant.
Utilizari
Frunzele tinere se pot consuma crude in salate, de asemenea fierte. Uscate (la temperaturi sub 40 grade) se pot folosi in ceaiuri (infuzii sau decoct) contra a mai multor afectiuni:afectiuni renale, afectiuni pulmonare, bronsite, cistite, diaree, gastrite hiperacide, reumatism, traheite, traheobronsite, tuberculoza, tuse, ulcer gastric si duodenal.
  In concluzie, plamanarica este o frumoasa planta cu inflorire timpurie, cu multe utilizari medicale sau chiar culinare, este si o planta melifera dar nu pentru albinele noastre ci pentru alte insecte cu trompa mai lunga.
  In prima poza plamanarica filmata de Andreiu. Se observa florile de culori diferite si frunzele cu pete mai deschise.