Andreiu Oprea

Creat de andreiu, Martie 25, 2013, 09:16:15 PM

« precedentul - următorul »

andreiu

    Petre, daca nu as putea sesiza umbra de umor binevoitor din postarea ta, ți-as putea raspunde cu da sau ba, însoțit de asemenea, de o remarca mai mult sau mai puțin inspirata. Da, din păcate fac vizite cam dese pe la spital si se pare ca ritmul acestora nu se va încetini. Ca ai adus in discuție asistenta, va povestesc si vouă un mic aspect:
    La trezirea dupa operatie, într-un mic salon de terapie intensiva cu trei paturi, agățat cu diverse cabluri si tuburi de aparate si perfuzii aveam senzația ca sunt într-o sala de tortura. Am încercat sa întreb ceva pe o asistenta tânara si frumoasa la chip, dar am constatat ca vocea mea nu este auzita. Eram derutat si am încercat de câteva ori sa vorbesc. Am realizat faptul ca sunt intubat respirator. Mi s-a scos tubul de la plămâni si am simțit un mare confort si adevarata simpatie pentru tânara asistenta. Aceasta  a vegheat ca un înger toată ziua si noaptea următoare. Avea mișcări precise si delicate pe care le executa in tăcere, răspundea la telefon aproape in șoaptă. S-a comportat ireproșabil, iar chipul sau tânăr frumos si blând mi-a rămas întipărit.

filip

Sanatate multa!
Eternul feminin un motiv suficient de puternic pentru a merge mai departe.
Pe la reanimare am trecut si eu in urma cu 26 de ani.
Si eu glumeam cu asistentele desi aveam un picior amputat.
Viata e frumoasa merita traita la maxim.
Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare. (Langston Hughes)

bucovineanu

Multa sanatate si din partea mea. Dumnezeu sa-ti dea putere pentru a trece cu bine peste acest necaz.

bismark

    Multa sanatate si din partea mea si nu uita postarile mele  mai de,  demult,gindeste pozitiv si subconstientul nu isi va face de lucru cu sanatatea ta.Cu respect  ^:)^ :bzz: %%-
Nimic nu-i mai dulce ca miere ca si lui Dumnezeu ia placut de a facut albina.http://bismark.sunphoto.ro/

banateanul

#3829
 Sint si eu alaturi de tine,dorindu-ti sanatate,recuperare rapida ca sa treci la activitatile cotidiene,care prin dedicare iti coloreaza si dau sens vietii.
    Multa sanatate si mult optimism nu uita ca Everestul din fata ta este doar un deal.
Cu prietenie Banateanul

andreiu

         Ma bucur ca sunteți alături de mine dragi colegi de generație. Reprezentați cu demnitate seniorii acestui forum iar atitudinea voastră va face cinste. Dar mică mea povestire cu asistentele va continua. 
         Prima noapte dupa operatie nu am dormit aproape de loc. Lumina puternica, disconfortul cauzat de poziția unica pe spate, legat la niște aparate care la orice neregula țiuiau cu intensitate progresiva au fost principalele cauze. La acestea s-a adăugat si compasiunea simțită fata de un om ceva mai bătrân decât mine, operat la un picior, avea patul in fata mea si care nu a fost detubat respiratoror toată noaptea. Omul respira prin tub dar avea un ritm al respirației prea rapid iar aparatul la care era conectat emitea continu semnale sonore destul de stridente. Toate încercările asistentei de a-l determina sa respire mai rar au rămas fără rezultat. Pacientul era speriat si foarte nervos.
         Dimineața următoare s-a schimbat echipa si in locul asistentei drăguțe si tinere, a venit  una mai pătrățoasa, bondoaca bine si ceva mai in vârsta. Foarte autoritara, avea si un ajutor, o fata care probabil era o noua angajata sau o eleva in practica. O instruia cu voce tare cum se face injecția, cum se pune si se ia o branula precum si alte amănunte profesionale. Instinctiv, din acel moment am început sa nu ma mai simt in siguranța acolo. Creierul meu refuza sa accepte ca intr-o secție de terapie intensiva poate lucra o persoana neinstruita si fără experiența. Am răsuflat ușurat dupa cca doua ore, când am fost dus de-acolo, in salonul de pe secție.

filip

E bine de tine,eu am avut o experienta mai traumatizanta:
M-am trezit legat de maini si picior si langa mine delira unul.Nu asistenta ,nu pacient care sa fie lucid.
Pe moment am crezut ca am inebunit...........
Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare. (Langston Hughes)

tinumaftei

Citat din: andreiu din Septembrie 20, 2017, 09:25:29 PM
         Ma bucur ca sunteți alături de mine dragi colegi de generație. Reprezentați cu demnitate seniorii acestui forum iar atitudinea voastră va face cinste. Dar mică mea povestire cu asistentele va continua. 
         Prima noapte dupa operatie nu am dormit aproape de loc. Lumina puternica, disconfortul cauzat de poziția unica pe spate, legat la niște aparate care la orice neregula țiuiau cu intensitate progresiva au fost principalele cauze. La acestea s-a adăugat si compasiunea simțită fata de un om ceva mai bătrân decât mine, operat la un picior, avea patul in fata mea si care nu a fost detubat respiratoror toată noaptea. Omul respira prin tub dar avea un ritm al respirației prea rapid iar aparatul la care era conectat emitea continu semnale sonore destul de stridente. Toate încercările asistentei de a-l determina sa respire mai rar au rămas fără rezultat. Pacientul era speriat si foarte nervos.
         Dimineața următoare s-a schimbat echipa si in locul asistentei drăguțe si tinere, a venit  una mai pătrățoasa, bondoaca bine si ceva mai in vârsta. Foarte autoritara, avea si un ajutor, o fata care probabil era o noua angajata sau o eleva in practica. O instruia cu voce tare cum se face injecția, cum se pune si se ia o branula precum si alte amănunte profesionale. Instinctiv, din acel moment am început sa nu ma mai simt in siguranța acolo. Creierul meu refuza sa accepte ca intr-o secție de terapie intensiva poate lucra o persoana neinstruita si fără experiența. Am răsuflat ușurat dupa cca doua ore, când am fost dus de-acolo, in salonul de pe secție.
Urmărim cu interes relatările dumneavoastră și va dorim multa sănătate

tassevasi

Cine  nu  a fost  prin  spitale nu  intelege  cit  de  grea  e  suferinta  mai  ales la o virsta  inaintata .  Inca  de la  26 ani   am  avut intrventie  chirurgicala si apoi  chinul  cu  chimioterapie  extrem de  agresiva asa  ca va inteleg  prin ce  treceti  si de aceia  va doresc  insanatosire  cit  mai  grabnica .
Dupa cum  va stiu de puternic, veti trece  cu  bine  peste  aceasta  problema .
  Numai  bine .

andreiu

Multumesc Tinu si Vasile! Cred ca ce a fost mai greu a trecut. Ne întoarcem acasa, cu o grămada de recomandări medicale si restricții de respectat. Sper sa ma încadrez in a le respecta, dar sa-mi si pregătesc albinele de iernare.

corneliuhrom

d l andreiu am urmarit invatamintele intru apicultura a postarilor d voastra  si va multumesc si eu va doresc sanatate si energia roiului natural  :cu plăcere:.

andreiu

       Ma bucur Cornele daca vreo povata de viata pe care am incercat sa le dau celor mai tineri ti-a folosit pe undeva.
       Am ajuns cu bine la Deva. Imi iau tensiunile si evenyualele pastile si apoi nani. Maine vom sustine pe Mozart, prietenul meu, ciobanescul de Berna al fiicei mele , la un concurs canin la Deva. Are deja un an si ceva si s-a facut ditamai dulaul. Vom fi acolo toata gasca, cu mic cu mare.

stefan1

Citat din: andreiu din Septembrie 23, 2017, 12:45:08 AM
   ...
Maine vom sustine pe Mozart, prietenul meu, ciobanescul de Berna al fiicei mele , la un concurs canin la Deva.
  ...

  Cred ca stii ca Mozart chiar a avut un caine foarte credincios, Bull (taur), care la moartea artistului (la 35 de ani) a urmat sicriul pana la cimitir (cimitirul saracilor) si nu a mai vrut sa plece de acolo. Era luna decembrie si o vreme asa de urata incat cei din cortegiul mortuar s-au intors din drum si doar groparii si cainele au fost la inmormantare. Sotia artistului, care era in Italia la moartea acestuia, cu greu l-a luat de pe mormant la intoarcere, dupa multe zile in care nu s-a miscat de acolo, refuzand si mancarea. E si un roman "Cainele lui Mozart) de Gyorgy Szanto.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

andreiu

      Te salut, Stefan ! Mozart al nostru va intra ultimul in concurs. Sunt in competitie cateva zeci de rase de caini si ciobanestii de Berna incheie spectacolul. Sunt inscrisi doar 2, asa ca in mod  sigur Mozart se va clasa in primele 3 locuri.  :razz: Este nerabdator si neastamparat, cu greu am reusit sa-i fac o poza acceptabila.

andreiu

       Concursul canin s-a incheiat. Vremea a fost in ton cu tematica acestuia, respectiv cainoasa. A plouat marunt o ploaie rece, deasa si temeinica. In ton cu vremea, am avut si un rezultat: catastrofa ! Mozart al nostru care a intrat in ultima serie, cu nr. 92 a fost descalificat. Dintr-o eroare a fiicei mele -stapana cainelui. Nu l-a lasat pe prietenul ei Bogdan sa prezinte in rig pe Mozart, ci a decis sa-l incredinteze unui prieten de familie, care are mai multa experienta in astfel de actiuni. Iar Mozart a facut ce nu a mai facut niciodata : a refuzat sa se subordoneze atunci cand prezentatorul si arbitrul au incercat sa-i deschida gura pentru inspectarea danturii. Ba a si marait amenintator. Asa ca am ratat si locul al doilea din doi candidati. O sa pun in continuare cateva imagini. Prima poza este lista cainilor care au evoluat in ringul al 3 -lea din cele 4 care au fost amenajate, cu ordinea si rasele inscrise in concurs :