SALCIA

Creat de sorin75, Decembrie 12, 2011, 11:16:17 AM

« precedentul - următorul »

Aurel

Domnule Stefan,interesante si utile informatiile dumneavoastra
   Va multumesc !

stefan1

Salix alexensis (de Alaska)
Este specia de salcii cu cea mai mare talie din zona arctica. Poate ajunge la 8-10m inaltime si un diametru al trunchiului de 18 cm. In engleza se numeste si Feltleaf Willow, adica salcia cu frunze de pasla, caci frunzele au pe spate perisori desi. De fapt si ramurile tinere sunt acoperite de perisori.
  In acele zone nordice infloreste in luna mai (florile inaintea aparitiei frunzelor) si rodeste in iunie. Matisorii masculini sunt de 3-3,5 cm lungime si cam la fel de grosi, iar cei feminini de 6-15 cm lungime. Ambii au glande nectarifere (0,6-1mm lungime). Matisorii sunt colorati in rosu sau galben sa atraga insectele polenizatoare.
  Semintele au capacitate mica de germinare, cam o saptamana de la data cand se desprinde din copac, dar in conditii favorabile de umiditate incoltesc intr-o zi. E o specie pionier in zone erodate sau eliberate de apa sau ghetari sau dupa incendii, dar nu face fata altor plante. Nici plantele mari nu rezista concurentei si dupa un numar de ani lasa loc altor copaci concurenti, cum ar fi plopul. Se poate inmulti usor si din ramurile cazute jos si care fac usor radacini, de asemenea dupa incendii se regenereaza din radacini.
  Aceasta specie are un rol important in ecologia zonei asigurand hrana multor animale arctice. Elanii, cele mai mari cervide nordice, doboara acesti copaci si le mananca crengile. In timpul iernii, acestea sunt pana la 95% din hrana elanilor. Si pe vara mugurii, frunzele si ramurile sunt hrana cautata de elani, caribu, caprioare si chiar de ursi. Si iepurii si soarecii polari consuma scoarta, ramuri, seminte. Mugurii de iarna sunt tare cautati de potarnichea de zapada sau de cocosii de munte. Oamenii folosesc lemnul acestei specii ca principala sursa de incalzire dar fac din lemn si ramuri si unelte casnice, impletituri sau chiar arcuri si capcane pentru animale. Se foloseste si in scopuri medicale.
  Nu stiu daca se poate dezvolta si in zona noastra si nici ce comportament ar avea in aceste zone.
  Mai jos poze cu mugurii masculini, feminini si harta de raspandire
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

       Salcia alba (Salix alba)
Este originara din Europa si Asia de vest si centrala dar se intalneste mult si pe continentul American, chiar si in Alaska (vezi si harta). Si in nordul Africii e prezenta. E un copac de talie mare, ajunge pana la 30 (35) m inaltime si pana la 15 m diametrul coroanei iar trunchiul poate ajunge la 1m diametru. Are radacini superficiale, ca toate salciile, pana la 2 m, dar larg raspandite. Poate trai pana la 100 de ani. Ca si Salix fragilis sunt indicate a marginii cursurile de apa, deoarece prospera in soluri umede sau chiar frecvent inundate si nu suporta perioade mari de seceta. Se numeste 'alba' deoarece frunzele au pe ambele fete, dar mai cu seama  pe partea inferioara perisori desi si scurti de culoare albicioasa. Infloreste, dupa zona, in aprilie-mai, cu matisori pana la 5 (7) cm lungime cei masculini (galbeni) si pana la 4 cm cei feminini (verzui apoi albi).Este o specie dioica, adica florile masculine si cele feminine sunt pe copaci diferiti. Se pare ca in habitatele naturale exemplarele feminine sunt ceva mai numeroase ca salciile barbatesti. Ambele tipuri de flori au si glande nectarifere.
  Se stie ca lemnul salciilor nu este prea valoros, totusi se poate utiliza in multe domenii. Din pacate in special alburnul (lemnul interior, care are o culoare mai inchisa decat straturile superioare) este lipsit de tanini si predispus la putrezire. De aceea multe salcii batrane au mijlocul scorburos, acolo gasindu-si adapost diferite animale sau chiar umplandu-se cu pamant si devenind mediu de inradacinare pentru alte plante. Castorii (unde exista) prefera vecinatatea salciilor, pe care le folosesc in amenajarile lor si si ca hrana. Uneori varful salcilor se taie pentru a le limita cresterea si a obtine mai multe ramuri subtiri folosite in diferite scopuri. Chiar exista o varietate anume din care se fac batele de cricket. Se poate folosi datorita greutatii reduse si usuritei prelucrarii si la proteze sau incaltaminte de lemn. Daca se lasa sa creasca, se pot obtine de la Salix alba trunchiuri frumoase de pana la 10 m lungime. Lemnul poate fi impregnabil, dar mai mult stratul alb, superficial. Densitatea medie a lemnului este de 560 kg/m cub (intre 330 si 590 kg/m^3) la o umiditate de 12-15%. Este deci un lemn putin dens si din pacate si putin rezistent atat la solicitari mecanice cat si la intemperii. Cu o putere calorica de 19,8Mj/kg se situeaza intre molid si fag, dar daca se caculeaza capacitatea calorica /m^3, aceasta e scazuta datorita densitatii lui reduse. Totusi lemnul de salcie este cumva asemanator ca proprietati cu cel de plop. Salciile in general, alaturi de plop, sunt speciile cu cea mai rapida crestere si de aceea uneori utilizate in rotatie intensiva, adica cu taiere dupa doar cativa ani, in scopuri energetice. Continutul de cenuse este de 1,8%, de 3 ori mai mare ca cel al molidului.
   Salcia alba este una din cele mai raspandite salcii din Europa, cu multe varietati si la fel de multi hibrizi (peste 300).
Dau  aici doar cateva varietati:
Salix alba Aurea      

Salix alba Belders         

Salix alba Chermesina         

Salix alba Dart's Snake         

Salix alba Küstenrasen         

Salix alba Liempde         

Salix alba Snake         

Salix alba subsp. alba L.         

Salix alba subsp. coerulea Silver Column         

Salix alba subsp. vitellina         

Salix alba Tristis         

Salix alba var. caerulea         

Salix alba var. sericea         

Salix alba var. vitellina Britzensis         

Salix alba Westonbirt         

Salix alba Yelverton         
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

#33
               Salix alba si albinele
In conditiile noastre Salix alba infloreste in martie-aprilie, fiind ca timp de inflorire o salcie semitimpurie. Primele specii de salcii care infloresc sunt Salix daphnoides (salcia violet), apoi Salix viminalis (rachita) si hibridul acesteia cu S caprea, numit Salix smithiana. Urmeaza Salix capreea si apoi Salix alba.
   Salix alba atrage foarte bine albinele. Unii autori spun ca albinele au tendinta de a neglija alte specii de salcii cand sunt inflorite salciile albe. Inflorirea dureaza cca doua saptamani, odata cu infrunzirea. Desi am spus ca salciile feminine sunt putin mai numeroase ca cele masculine, matisorii masculini par putin mai numerosi sau cel putin sunt mai vizibili, si di cauza culorii galbene.
  La baza florilor masculine sunt cate doua glande nectarifere, in timp ce la cele pistilate (feminine) doar cate una. In fiecare floare se poate detecta nectar in doua zile, rar si in a treia. Adesea se gaseste nectar si in florile ofilite (cu anterele maronii), dar mult mai putin si mai concentrat. Glandele nectarifere de la florile feminine secreta mai putin nectar si unele deloc. Deci florile masculine secreta mai mult nectar si sunt mai importante , fiind si mai mult timp deschise si mai numeroase (dupa cercetatorii Halmagy si Suhayda, 1961).
  O floare feminina da 0,010-0,012mg nectar  cu o concentratie de zahar intre 30 si 70% (functie de umiditatea atmosferica relativa). Continutul mediu de zahar/floare feminina e de 0.007mg. Florile masculine au intre 0,0352 si 0,0428 mg/floare (max 0,3 mg nectar/floare), cu 0,024mg zahar/floare. Desi cantitatea de nectar/floare e mica, intr-un matisor se gasesc 100-140 flori.
  Noptile reci nu au efecte negative nici asupra deschiderii florilor nici a secretiei de nectar. Salix alba poate asigura culesuri de pana la 1-2 kg miere /zi si familie. In plus exista 2-5 glande extraflorale, pe petiole, care pot produce nectar, dar numai in primavara.
   In poza a doua se vede diferenta de culoare a fetei si dosului frunzei, forma matisorilor, cu cei masculini putin mai mari ca cei femenini si aspectul florilor masculine si feminine. Ultimul matisor e unul feminin dupa fecundare, ii apare un puf care face ca culoarea sa devina din verde mai albicioasa.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

       Salix americana
Se pare ca e un hibrid intre Salix cordata si Salix gracilis, produs in America. Ajunge la 4-6 m inaltime si 3-4 m diametrul coroanei. Are coarde foarte lungi si flexibile, foarte bune pentru impletituri. De fapt a fost adusa in Europa de un mester impletitor german pe la 1900. In germana se numeste Bindeweide (salcie pentru legat) sau Schälweide (Schäl= coaja). Intr-o vreme era foarte cultivate in Germania. Ca mai toate salciile este rezistenta la geruri, nepretentioasa la sol dar prefera locuri insorite sau semiinsorite. Frunzele tinere si varfurile coardelor in vara sunt rosiatice. Infloreste in martie-aprilie, deci este timpurie. In stare naturala exemplarele masculine sunt mai numeroase.
   Dau si o poza cu ce se poate face cu aceasta specie (dar si cu altele):




Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

           Salcia capreasca (Salix caprea)
   Este una din cele mai importante specii de salcii, in special pentru albine.
In engleza se numeste Goat willow (goat=capra), in franceza Saule marsault sau Saule des chèvres (marsault probabil salcie de martie, caci sault=salcie; chèvres=capra), in spaniola sauce cabruno, salce cabruno sau zargatillo (cabruno=tap sau libidinos), italiana Salicone sau Salcio di montagna. In germana se numeste Salweide (Sal se presupune ca vine de la Salaha=salcie in germana veche, iar Weide =salcie). Numele de "caprea" se pare ca i se trage de la faptul ca in prima lucrare in care specia era descrisa, pe la 1550, era insotita de un desen in care o capra manca din aceasta salcie. De fapt caprele si chiar oile mananca cu placere frunzele acestei specii, ca de fapt si a altor salcii.
  Se intalneste in intreaga Europa si pana in Asia Centrala si chiar putin in Africa de Nord. E o specie pionier care prefera soluri bogate, dar spre deosebire de majoritatea speciilor de salcie nu se gaseste niciodata in zone inundate sau mlastini si suporta si terenuri mai putin umede.
  Se prezinta sub forma de arbust cu mai multe tulpini, dar si ca arbore  de 6-12 m si in conditii favorabile ajunge si la 20m inaltime. Daca se lasa o singura tulpina, aceasta salcie dezvolta o coroana larga, ce-i este caracteristica. Varsta medie de viata este de 60 de ani.
  Sund doua mari varietati de S. caprea:
- S. caprea varietatea caprea, intalnita in special in zone mai sudice si mai joase. Are frunzele mai mari si le pastreaza mai tarziu in toamna
     -S. caprea var. sphacelata intalnita din Scotia in Scandinavia, Europa Centrala, Alpi si Carpati. Frunzele sunt ceva mai mici si cad mai repede in toamna
  Trunchiul poate ajunge la 0,8-1 m diametru. Ramurile, gri initial, devin verde-galben la exemplarele feminine si brun-roscat spre negru la plante mascul. Cu vremea coaja capata crevase, crapaturi longitudinale cumva regulate care au rolul de a permite ajungerea aerului la anumite glande de sub coaja.
  Fata de Salix fragilis, la care coardele se rup foarte usor, ale salciei capresti sunt totusi mai elastice si chiar pot folosi la unele impletituri nepretentioase.
  Frunzele apar dupa matisori. Au 5-7 cm lungime si 2,5-4 cm latime. Au ceva perisori pe fata superioara dar mult mai multi si mai desi pe cea inferioara (vezi poza), care dau o culoare albastruie sau gri-verzue a dosului frunzelor.
  Inflorirea are loc timpuriu, in martie-aprilie, dupa an si zona.Ca marea majoritate a salciilor, si salix caprea este dioica, adica florile feminine si cele masculine se gasesc pe arbori diferiti. Matisorii masculini sunt dupa diferite surse  (probabil si dupa varietate) de 1,5-2,5 cm lungime respectiv de 3-7 cm lungime si mai grosi decat cei feminini, care sunt verzui, cilindrici si isi maresc lungimea dupa fecundare.
  Samintele se matureaza in mai-iunie si sunt eliminate din capsule insotite de un puf care le ajuta sa pluteasca. Pot germina foarte repede (o zi) daca gasesc conditii faborabile (locuri unde sa nu aiba concurenta altor plante) dar in 7-10 zile isi pierd capacitatea germinativa. Spre deosebire de majoritatea speciilor de salcii, aceasta se inmulteste foarte greu pe cale vegetativa. In schimb, ca majoritatea salciilor, se hibrideaza f usor cu alte specii de salcie, dand cca 20 de hibrizi.
  Alaturi de stejar, este specia care ofera hrana si adapost la cel mai mare numar de insecte, fluturi, gandacei, omizi, oferind primavara devreme hrana atat de rara in acea poerioada, astfel ca disparitia acestei specii din anumite zone pune in pericol existenta multor specii.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  Inmultirea la salcia capreasca
  Ca si alte specii de salcie, se poate inmulti din seminte. Un copac femel matur face sute de mii de seminte. Problema este ca inmultirea prin seminte lungeste perioada pana noua planta ajunge sa infloreasca. De asemenea nu se poate controla sexul noilor plante. Pentru stupari sunt de preferat exemplarele masculine, dar felul acestora se va vedea doar dupa cativa ani. In plus este pericolul foarte mare al hibridarii. Se stie ca Salix capreea se hibrideaza foarte usor si nu putem sti exact ce va iesi din seminte.
  O a doua modalitate de inmultire este cea vegetative, foatre facila si foarte raspandita la salcii. Avantajul este ca se va obtine un exemplar-clona a celui din care s-a luat mladita, cu toate caracteristicile acestuia. Problema este ca Salix caprea este o exceptie intre salcii si se inmulteste foarte greu prin butasire. Ba sunt autori care spun ca daca reusim sa inmultim prin butasire o Salix caprea, atunci sigur este vorba de un hibrid si nu de salcie capreasca pura. Chiar si inmultirea in laborator, plecand de la cultura de celule, s-a dovedit dificila.
   In plus sunt varietati de salcie capreasca, cum ar fi Salix caprea mas, care sunt doar exemplare masculine (desi aceasta zice ca se poate inmulti si prin butasi).
  O alta solutie de inmultire vegetative, care permite multiplicarea mare a unui exemplar valoros este altoirea. Aceasta se poate aplica si la salcia capreasca. Multe amanunte nu am gasit despre asta. Ca portaltoi se recomanda Salix viminalis (rachita), iar ca luna de efectuare a altoirii martie sau aprilie. Ca metode de altoire sunt mai multe, am auzit ca se recomanda altoirea sub coaja.
  O idée interesanta ar fi altoirea unei mladite masculine intr-o salcie femela, putand astfel sa inlesnim fecundarea (totusi incrucisata), chiar daca avem un singur copac.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

Bunicul

Daca vreti sa obtineti salcie plangatoare  se pot planta  crengute cu varful subtire in pamint !

stefan1

       Salcia capreasca si albinele
  Intre salcii, salcia capreasca este putin deosebita, in sensul ca nu necesita habitaturi foarte umede, deci poate fi cultivata si mai departe de ape. O alta caracteristica, de data asta nedorita, este ca se inmuteste vegetativ mult mai greu decat marea majoritate a speciilor de salcie. Pentru albine este una dintre cele mai valoroase specii, prin faptul ca are o inflorire timpurie si ofera un bun start familiilor de albine cand in natura sunt putine surse de nectar si de polen.
  Inflorirea are loc in luna martie sau la inceputul lunii aprilie. Ca si la salcia alba, exemplarele masculine sunt mai cercetate de albine atat pentru nectar cat mai cu seama pentru polen. Cel mai bun cules este la infloriri rapide, de 4-6 zile si temperaturi de 18-20 grade.
  In conditii favorabile, familiile puternice pot produce cantitati mari de miere si polen, cu spor la cantar comparabil, pentru cateva zile, cu cel de la salcam. S-au intalnit recorduri de 10 kg spor/zi. Rusii dau ca productie de miere pana la 4 kg/zi. Un asemenea spor am avut si eu (nu neaparat de la salcia capreasca, cred ca mai mult de la rachita) in cativa ani, doar cand inflorirea a fost mai tarzie si vremea a fost favorabila. Totusi este apreciabil, ca acest spor se realizeaza in maxim 5-6 ore de cules/zi si – cel putin la mine – distanta de zbor este mai mare de 1 km, ceea ce conteaza in conditii de primavara, cu vreme foarte variabila si temperaturi care repede scad sub 10 grade, prinzand albine in camp. In Europa se apreciaza la salcia capreasca productii de pana la 10-25 kg/familie pe an si 26-120 (150) kg/ha. Mierea de salcie este galben-aurie, uneori cu irizari verzui, cu continut mare de polen care se simte clar la consum. Cristalizeaza repede.
  O floare masculina da 0,19-0,48mg nectar cu 20,0-47,6 (60)% continut de zahar, iar cantitatea de zahar/floare se apreciaza la 0,04-0,08mg/floare (dupa Peter, 1975).
  Intr-o clasificare germana dupa importanta apicola, Salix caprea este catalogata in clasa 4* atat la productia de nectar cat si la cea de polen. Salcia produce si mana si propolis. Comparativ, salcamul este catalogat in clasa 4 la nectar dar in clasa 1* la polen, iar salcia alba cat si mai multe specii de salcii mai intalnite sunt de clasa 3* atat la polen cat si la nectar.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

  Varietati de Salix caprea
  Am spus ca e o specie care se hibrideaza foarte usor, de aceea in natura de multe ori intalnim hibrizi ai acestei specii, mai mult sau mai putin cu caracterististici si de la alte specii de salcie si de multe ori greu de clasificat exact.
   Dau aici cateva varietati de Salix caprea furnizate de o pepiniera germana, Eggert Baumschulen:
     Salix caprea mas
  Un arbust de 4-7 m inaltime si 3-4 m latime. Are matisori foarte mari si infloreste in februarie-martie-april. Este potrivita si pentru a forta inmugurirea (in scop decorativ).
Pepiniera livreaza exemplare masculine, obtinute prin altoire pe rachita (Salix viminalis).
Nu stiu de ce pentru aceasta varietate pretul unitar este de 6,25 euro, fata de 2-3 euro pentru alte varietati. Posibil ca si la ei sa fie destinat stuparilor... Sau poate pentru faptul ca s-a obtinut prin altoire.

    Salix caprea Silberglanz (stralucire de argint)
  Arbust de aceeasi talie ca precedentul, de 4-7 m inaltime si 3-4 m latime. Obtinut prin inmultire vegetativa din exemplare masculine selectate dupa criteriul infloririi foarte timpurii. Este o varietate ce se preteaza foarte bine la fortarea inmuguririi (adica se creeaza conditii de temperatura care declanseaza procesul inmuguririi, permitand desfacerea pe piata a matisorilor in lunile de iarna). Se da ca luni de inflorire decembrie-martie!
  Pretul unitar de livrare de la pepiniera – 2,59 euro     

   Alte pepiniere produc alte varietati de Salix caprea (ex. Salix caprea Curlilocks produsa de firma engleza Beeches Nursery, sau Salix caprea Kilmarnock produsa de Beeches Nursery, Endsleigh Gardens Nursery, Ford Nursery, The Duchy of Cornwall Nursery din Anglia si Friesland-Staudengarten din Germania sau Salix caprea Pendula (plangatoare) produsa de Baumschule Boysen, Baumschule Freiberg, Baumschulgarten Enneking, Erks & Etzeler Baumschulen, Friesland-Staudengarten din Germania).
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

pharaonu75

O adevarata enciclopedie!
Multumim! :hi:
Planurile nu inseamna nimic. Planificarea e totul. (Dwight Eisenhower)<br />Sun Photo     YouTube

Porfy66

Multumiri si aprecieri pentru munca de documentare si calitatea informatiilor oferite!  ^:)^ =D>
:hi: :hi: :hi:

stefan1

       Salix caprea se poate confunda cu Salix apendiculata, care insa are frunzele mai mari si este de altitudine ceva mai mare (500-2300m fata de 200-2000 m la Salix caprea). Si perioada de inflorire la S. apendiculata este mai tarzie (april-iulie). O alta specie cu care se poate confunda este Salix cinerea care are insa ramurile tinere si mugurii cu perisori (care insa peste iarna pot cadea). Cu cele doua specii mentionate Salix capreea se si poate hibrida usor.
   Despre inmultirea vegetativa la Salix caprea, daca tot se incearca, sa nu se faca in perioada de repaus, in lunile de iarna, cand se zice ca sansele de reusita sunt aproape de zero. Unele surse dau un procent de reusita de 50% la inmultirea prin butasi, daca se face imediat dupa terminarea infloririi, iar daca se folosesc tehnici mai avansate zice ca s-ar ajunge la 95% reusita.
  Alte surse recomanda plantarea butasilor (recoltati din toamna sau imediat inainte de plantare), cu o saptamana inainte de inmugurire. Butasii sa fie de cca 20 cm lungime, cu cel putin doi ochi buni si de grosimea unui deget (1,5 cm diametru). Se ingroapa in pamant mai adanc, doar cca 1/6 din butas sa fie deasupra solului.

   Dau ma jos o harta cu raspandirea salcii capresti in America de nord. Se vede ca totusi nu este raspandita in foarte multe state, cum este de ex. Salix alba dar si ca accepta zone cu conditii climatice diverse, cu clima si mai calda dar si mai rece decat la noi.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

       Salix babylonica (salcia plangatoare)
  Este o specie cunoscuta din antichitate, originara din nordul Chinei si care s-a raspandit spre Europa pe vechile rute comerciale. In Anglia a ajuns prin 1730 din Alep, nordul Siriei. E un copac de talie destul de mare, de 20-25 m inaltime, cu ramuri cazatoare, cum de altfel se mai intalnesc la alte specii de salcii, multe dintre ele hibrizi cu aceasta. Durata de viata este relative scurta, 40-75 de ani.
  Salcia adusa din Alep era feminina si s-au inmultit doar exemplare feminine exclusiv vegetativ (se inmulteste foarte usor vegetativ). Astazi se intalnesc insa hibrizi ai adevaratei Salix babylonica, mult mai bine adaptati climei europene si care se inmultesc si prin seminte.
  Este Salix pendulina, un hibrid care are acceptat ca parinte feminine Salix Babylonica, iar ca 'tata' probabil Salix euxina sau Salix fragilis. Alt hibrid mult mai raspandit ca Salix babylonica este Salix sepulcralis, un hibrid cu Salix alba.
  Mai este o specie, Salx matsudana, tot din nordul Chinei, care ete catalogata de unii botanisti tot ca Salix babylonica. Singura diferenta fata de aceasta este ca florile female au doua glande nectarifere/floare, fata de una la salix babylonica clasica. Dar si alte specii de salcii au fie una fie doua glande nectarifere la aceeasi specie, deci acest numar nu este un criteriu taxonomic.
  Ca specii cultivate sunt iarasi mai multe varietati de S. babylonica:
-   Salix babylonica "Babylon" sau "Napoleon"  este varianta clasica de salcie plangatoare.
-   Salix babylonica  "Crispa" este un mutant cu frunzele rasucite in spirala
  De asemenea de la salcia chinezeasca Salix matsudana, numita mai extins tot Salix babylonica, avem varietatea Salix babylonica "Pendula", mai raspandita datorita rezistentei mai mari la boli si la frig decat varietatile de mai sus. O alta varietate cu ramurile contorsionate si frunzele rasucite plecand de la aceeasi salcie chinezeasca este Salix babylonica "Tortuosa".
   Sa divaghez putin: numele de Salix babylonica a fost dat de Line in 1736, Stiind ca a fost adusa in europa din zona Siriei si plecand de la primele doua versete din Psalmul 136 in versiunea Ortodoxa (137 in versiunea Latina si cea engleza)
"1.   La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.
  2.   În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. "
  Salciile plangatoare se potriveau foarte bine cu acesti deportati evrei care erau obligati de cuceritori sa le cante si sa-i distreze, cand ei aveau in suflete o mare tristete. Cercetari mai recente insa au aratat ca salcii nu existau in acea zona, ci doar plopi. E adevarat  ca si plopii fac parte din aceeasi familie a salicaceae (Willow family in engleza si temenul 'willow' este generic pentru ambele specii). De asemenea si plopii, cu frunza lor tremuratoare, se asociaza bine cu tristetea. De fapt ultima versiune engleza a Bibliei, din 1978 a facut rectificarea si scrie: "There on the poplars we hung our harps" in loc de  "On the willows there we hung up our lyres..." in versiunea din 1952. ("poplars"=plopi). La noi este tot versiunea cu salcii.
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)

stefan1

    Salix babylonica infloreste in conditiile tarii noastre in luna aprilie. Matisorii apar odata cu frunzele. Ca toate salciile, matisorii masculini si feminini sunt in copaci separate. Totusi, exceptional, la aceasta specie se mai intalnesc uneori flori feminine in matisorii masculini. Matisorii masculi pot ajunge la 6 cm lungime, florile au cate doua stamine si doua glande nectarifere. Matisorii feminini sunt putin mai mici si florile au o singura glanda nectarifera. Exista si aici cazul salciei chinezesti S. matsudana, care are doua glande nectarifere in florile femele.
  Trebuie mentionat ca de fapt cea mai raspandita in Europa salcie plangatoare nu este Salix babylonica adevarata ci un hybrid al acesteia cu Salix alba, numita Salix sepulcralis. Aceasta deoarece prima este mai putin rezistenta la inghet si boli in clima europeana.
  Inmultirea, cum am spus, la aceasta specie nu este dificila, poate fi prin seminte dar mai bine prin butasi, care inradacineaza usor. Uneori se pot baga in pamant chiar ramuri care ating pamantul, iar dupa inradacinare se separa de salcia-mama si se planteaza unde dorim.
  Pentru albine Salix babylonica este clasificata in clasa 3 atat la nectar cat si la polen (adica da productii bune), totusi e mai slab cotata ca salcia capreasca. In cazul Salix babylonica nu se spune daca da sau nu si miere de mana, cum dau majoritatea speciilor de salcie.
  Aici matisori masculini si pistilati (femeli):
Nimic nu costa mai mult decat nestiinta! (Legea lui Moisil)