Temperatura si radiatiile in apicultura

[POSTASUL]

Procesele fiziologice ale plantelor melifere sunt influentate in mare masura de temperatura mediului extern.

Fiecare specie de planta, pentru a creste si a se dezvolta are nevoie de anumite limite de temperatura respectiv temperaturi limita superioare si inferioare, in afara carora au de suferit, dar nu mor si temperaturi la care functiile lor vitale inceteaza complet.

Temperatura exercita un rol deosebit asupra ritmului de desfasurare a diferitelor faze de vegetatie ale plantelor. De exemplu, inmugurirea, infrunzirea, deschiderea florilor si altele sunt influentate in mare masura de factorul termic.

Deasemenea, avansul sau intarzierea in vegetatie la flora melifera cultivata sau spontana sunt determinate de temperatura. Intensitatea proceselor vitale creste odata cu cresterea temperaturii numai pana la o anumita temperatura de la care plantele incep sa sufere. De exemplu, pentru graunciorii de polen ai porumbului, o temperatura mai mare de 35 de grade Celsius este daunatoare.

Procesele de asimilatie si de respiratie la plante decurg sincron. Asimilatia are loc numai in prezenta luminii, pe cand respiratia are loc atat la lumina cat si la intuneric. Amandoua aceste procese decurg mai devreme la temperaturi relativ ridicate, decat la temperaturi mai scazute. In consecinta, acumularea de substante organice depinde atat de temperaturile nocturne, cat si de cele diurne. O crestere evidenta a temperaturii zilei si temperaturi relativ scazute noaptea stimuleaza acumularea masei organice, in procesul de sinteza manifestandu-se mai intens decat in consumul prin respiratie.

Zilele calduroase insotite de nopti calduroase nu favorizeaza o acumulare intensa a substantelor plastive deoarece din cantitatea asimilata in timpul zilei o mare parte se consuma in timpul noptii in procesul de respiratie al plantei.

Odata cu cresterea temperaturii, intensitatea respiratiei plantei creste, atingand maximum la temperatura de 35-40 de grade, cand fotosinteza este deja incetinita si chiar blocata. Respiratia se opreste complet la temperatura de 50 de grade. In consecinta, amplitudinea temperaturii favorabile fotosintezei este mai mica 3-35grade decat cea a transpiratiei -2 – 50grade.

Cresterea temperaturii din aer peste limita maxima de 35 de grade are ca rezultat scaderea treptata a secretiei de nectar de catre plante. Deasemenea, racirea brusca a vremii opreste secretia de nectar.        Radiatiile       Radiatiile solare reprezinta principala sursa energetica a dezvoltarii proceselor fizice si biologice din natura. Pe intreg parcursul lor de la soare spre pamant, radiatiile solare in sine sunt invizibile si reci. Acestea se transforma in caldura si in lumina numai dupa ce patrund in atmosfera si ajung la suprafata Pamantului.

Astfel, in drumul lor spre Pamant, aceste radiatii sunt partial absorbite de particulele componente ale atmosferei terestre, partial sunt reflectate si transformate in radiatii difuze si numai o parte din ele ajung la sol sub forma radiatiilor directe.

La suprafata Pamantului, energia razelor solare este transformata in caldura si lumina sau consumata in procesele fizice si biologice, precum este fotosinteza. Astfel energia luminoasa cuprinsa in razele solare este folosita in parte in procesele de fotosinteza.

Importanta acestui factor se poate aprecia daca se are in vedere faptul ca fotosinteza este punctul central al nutritiei plantelor verzi. Lumina constituie un factor de vegetatie prin care energia solara se integreaza in planta sub forma de energie potentiala sau energie acumulata in substanta organica.

Din cantitatea totala de energie solara care patrunde in invelisul vegetal, plantele nu folosesc mai mult de 3-5%. Deasemenea, nu toate razele care compun spectrul solar au aceeasi intensitate. Fiecare din aceste componente prezinta valori diferite pentru asimilatie, in special pentru asimilarea bioxidului de carbon. Astfe, componenta rosie a luminii solare are asupra acestui proces si asupra tuturor proceselor vitale ale plantei actiunea cea mai puternica.

Asimilarea bioxidului de carbon se opreste de indata ce intensitatea luminii scade sub o anumita intensitate specifica fiecarei plante. La mai multe specii de plante, aceasta limita este cuprinsa intre 1000-2000 de lucsi. Cu cat o planta este mai bine insorita, cu atat formeaza mai mult zahar si secreta mai mult nectar decat plantele din locurile umbrite.

Exista deasemenea, un ritm al asimilarii bioxidului de carbon care urmeaza ritmul zi-noapte. Acest ritm este determinat in esenta de conditiile de lumina, dar si de alti factori ai madiului precum temperatura sau umiditatea.

Dintre plantele melifere, nu toate reactioneaza la fel la intensitatea luminii. Unele dintre ele, cum ar fi bumbacul, se dezvolta normal la lumina intensa, fiind plante iubitoare de lumina, in timp ce unele specii din flora melifera de munte prefera lumina slaba sau chiar umbra.

[POSTASUL]

Vantul are si el o mare influenta in cresterea si dezvoltarea plantelor. De viteza cu care bate vantul depinde in mare masura transpiratia plantelor si mai ales procesul de polenizare.

Astfel, vantul moderat in perioada infloririi plantelor melifere are o actiune pozitiva, favorizand cresterea concentratiei de zahar a nectarului, asigura transportul polenului la speciile anemofile, zborul albinelor, fecundarea si formarea semintelor.

Raspandirea semintelor unor plante precum papadia sau chiar plopul, este mai ales conditionata de prezenta vantului pentru a fi transportate la distante mari. Un astfel de transport are insa si un efect negativ, intrucat favorizeaza raspandirea semintelor de buruieni, plante nedorite in orice cultura agricola.

Vantul puternic cu o viteza de peste 10m/s usuca si matura stratul superficial al solului, dezradacinand si chiar rupand plantele tinere, aceasta mai ales primavara in luna aprilie.

Particulele de sol uscate sunt antrenate de vant, transportate la mari distante si depuse pe frunzele si pe florile pomilor abia infloriti, producand totodata scuturarea polenului.