Balsamina

[stefan1]

      Culesurile din natura sunt esentiale pentru a avea o stupina buna, indiferet de cata grija le acorda stuparul familiilor de albine. Parca culesurile de primavara si toamna, cand in mod natural sunt mai putine surse de polen si nectar, au o si mai mare importanta. O asemenea sursa mai tarzie este si specia de fata.

 Balsamina (Impatiens glandulifera)

Genul Impatiens cuprinde cca 850-1000 de specii de plante in special in emisfera nordica, mai mult in zonele mai calde. O caracteristica a tuturor speciilor din acest gen, care si da numele genului, este ca fructele sunt intr-o capsula care la maturare se desface exploziv la cea mai mica atingere, expulzand semintele cu viteza si cu un zgomot characteristic. Numele de Impatiens vine din latina si inseamna nelinistit sau sensibil si descrie tocmai acea proprietate a fructelor. De asemenea toate speciile din acest gen sunt in stare proaspata putin toxice
.In Europa exista nativa o singura specie din acest gen, anume Impatiens noli-tangere, care nume vine din prescurtarea la ‘noli- me- tangere’ adica ‘nu-ma-atinge’. E o planta cu flori galbene, dar nu prezinta interes pentru albine. Alte cateva specii din acest gen au venit in Europa ca plante de apartament sau ornamentale, unele chiar au devenit invazive. In Romania se vorbeste mai mult de specia Impatiens balsamine, care e o planta de apartament, mai sensibila la frig si iarasi nu cred ca are importanta apicola. Aceasta specie are unele utilizari medicale. Astfel sucul de frunze se foloseste contra negilor si chiar a muscaturilor de serpi. In Asia se folosea si la fracturi sau la inflamatiile unghiilor. In seminte se pare ca este un principiu cu activitate antibacteriana, putand fi utilizat impotriva la Helicobacter pylori, care se stie mai nou ca e o cauza a ulcerului duodenal.
 Singura specie de interes pentru apicultori este Impatiens glandulifera.

[stefan1]

    Balsamina
Este o planta anuala, care poate creste pana la 2 m sau chiar peste.
Se numeste in romaneste ‘slabanog’ dar mai corect ‘slabanog de India’ ca tot ‘slabanog’ se numeste si specia autohtona, Impatiens noli-tangere, cu flori galbene. In engleza se numeste ‘Himalayan Balsam’ sau cu numele colonial ‘Kiss-me-on-the-mountain’, in franceza ‘Balsamine de l'Himalaya’ in germana ‘Drüsiges Springkraut’, in magyara ‚Bíbor nebáncsvirág’.
  Aceasta specie e originara din zona India-Hymalaia si a fost adusa intai in Anglia dupa 1839. De aici s-a raspandit iute pe continent ca planta decorativa, dar dupa un timp a devenit planta invaziva, adica se raspandeste fara interventia omului, in detrimental speciilor autohtone.
Planta creste rapid, ajungand la peste doi metri, dezvoltand tufe care inabusesc toate plantele din zona, eliminandu-le.  Frunzele sunt lungi si inguste, iar la baza lor si pe petiol sunt mici glande care dau numele speciei (glandulifera). Radacinile sunt superficiale (pana la 10 cm) si slab dezvoltate. Poate de aceea se numeste 'slabanog' si de aceea planta are nevoie de locuri umede sau chiar apatoase, de preferat pe marginea apelor si nu in plin soare (e o planta de semilumina).
Infloreste din iunie pana in octombrie, la prima bruma, flori de culoare roz, dar cu variabilitate de la aproape alb la violet inchis. Inflorirea este treptata, incat pe o planta se pot gasi atat muguri cat si flori si fructe in acelasi timp.
 Fructele sunt capsule de 14-18mm (dar pot ajunge si la 5 cm), care la coacere se sparg lobgitudinal, aruncand semintele (de forma rotunda, cam de 3mm diametrul), pana la 7 metri distanta. Acesta este un mod de raspandire. De fapt o planta poate produce 1600-4300 de seminte cu o capacitate de germinare de 80%, care se pastreza pana la 5 ani. In vegetatie compacta se ajunge la concentratii de 32000 de seminte/m patrat.

[stefan1]

    Florile
Florile au 3-4 cm lungime, alcatuite din 3 sepale si 5 petale de o forma speciala, cum se vede in poze.  Staminele elimina polenul inainte ca pistilul sa il poate recepta. E o proprietate intalnita la mai multe plante, care ingruneaza autopolenizarea. Pentru polenizare este astfel nevoie de insecte, in special de albine, dar si bondari sau alte insecte. Pentru a le atrage, florile au in fundul lor cantitati mari de nectar cu mare concentratie de zahar si de asemenea sunt parfumate. Polenul, de culoare alb spre crem, e foarte bogat in zaharuri si tare cautat de albine. De aceea florile sunt intens cautate de insecte. De fapt unul din motivele pentru care planta se considera daunatoare este ca insectele sunt prea mult atrase de aceste flori, incat alte specii de plante raman insuficient polenizate. Si arhitectura florii o face mai protejata de ploi, incat si dupa ploi planta este vizitata de albine.
Sa mentionam ca uneori pe planta se dezvolta colonii de afide (omizi). Vezi foto. Dupa unele surse, acestea pot produce mana, luata de albine.
Pozele:
-   floare, vedere din fata
-   floare, vedere laterala
-   colonie de afide
-   glandele de pe petiolul frunzelor si de la noduri, care dau denumirea speciei

[stefan1]

  Aria de raspandire
Dupa ce a fost adusa din India in Europa, curand specia s-a salbaticit. Astazi este raspandita din India si Himalaya pana in Anglia si si in Nord-America. In Europa e mai raspandita in Vest, dar se gaseste si la noi in tara, in special in Ardeal (la mine nu este). Doar in zona mediteraniana nu se gaseste. In ultimii 50 de ani a avut cea mai mare raspandire.
  Ca sol, prefera terenuri fertile, bogate in azot, umede sau chiar apatoase si cu umiditate in aer. Ii place soluri de la usor acide la usor bazice. Ocupa deci vaile, malurile apelor, zavoaie, liziere de paduri.
Am mai spus, e o planta de semilumina, deci prefera locurile semiinsorite sau semiumbroase.
Inmultirea se poate face prin seminte si, cum am spus, produce foarte multe seminte, dar si prin fragmente de plante, in special purtate de ape. Viteza de raspandire e foarte mare. Dau aici de pe un forum german unele citate:
“In zonele noastre inundabile se intinde pe suprafata mare.  …  Primele plante au aparut in 2003 dupa marile inundatii din Saxonia. Acum (era scris in septembrie 2006) ocupa suprafete mari din maluri. In cativa ani vom stimula mai putin sau vom extrage?”
“ Si la mine s-a inmultit Balsamina nebuneste” – raspunde altul
“ …Aceeasi observatie, o inmultire exploziva a Balsaminei pe malurile raului Saale.”
“Eu am pus Balsamina in gradina. Acum este roata in jurul satului. Si albinelor salbatice si bondarilor le place.”

[stefan1]

    Potentialul apicol
Dupa unele surse, Balsamina prezinta buna oferta de nectar si medie de polen. Dupa altii polenul este chiar mai important decat nectarul. Albinele viziteaza intens planta, pana toamna tarziu.
Mierea de Balsamina are o culoare deschisa, usor galbuie. Cristalizeaza destul de repede iar cristalizata e alba aproape ca zapada. Dupa unii, albinele pot recolta si miere de mana de la afidele care paraziteaza Balsamina, dar si aceasta miere ar fi de culoare deschisa.
Polenul este de culoare alb alb-crem, bogat in zaharuri si preferat de albine fata de alte polenuri, motiv pentru care albinele frecventeaza mult mai putin alte flori cand exista aceasta planta in zona. Caracteristic pentru aceasta planta, albinele care o frecventeaza raman cu o banda de polen alba de la cap si peste torace. Interesant ca peste noapte acest polen este curatat de albinele din stup si dimineata albinele sunt iar ca noi.
Se pare ca mierea de Balsamina nu deranjeaza la iernare, cel putin nu am gasit referiri in acest sens.
 Citez iar din discutiile de pe un forum german:
“Intr-un timp aproape fara cules in natura, cantarul meu arata inca valori positive. 100-200 g /zi pe vreme buna sunt aduse.” (mesaj din 18 septembrie)
“Azi (18.09) am cautat o regina in vederea schimbarii. Era o multime de nectar proaspat si tot a treia albina avea acea dunga pe spate. Garantat anul asta nu voi avea prea putina hrana in stupi la iernare.”
“Am impresia ca albinutele iau mai bucuros sucul dulce de la Balsamina decat siropul de zahar din hranitorul meu.,”
“La noi zboara ‘zebrele’ (aluzie la dunga de polen de pe spatele culegatoarelor) de cativa ani. In valea Salzach stuparii aproape nu mai hranesc albinele. Mierea ar trebui sa devina obisnuita pentru consumul uman. Albinele se pare ca merg bine peste iarna cu ea.”
“ In cantitati mici Balsamina se poate manca. Florile sunt gustoase iar capsulele care pleznesc in gura, o experienta interesanta.”
“Mierea de Balsamina este acruta (trebuie gustata intai in floare). Pe albine asta nu le deranjeaza. In orice caz asta arata minunatul zbor de cules.”
O albina la cules :

[pharaonu75]

Am vazut astfel de plante undeva intre Maierus si Hoghiz (judetul Brasov), in urma cu doua zile.
Nu erau prea multe, doar cateva tufe, insa erau vizitate intens de insecte.
Aveau inaltimea mea (1,76 m) si crescusera la marginea unei fanete si inceputul unei paduri!

[Florin_Dan]

Si in zona mea sunt pe malul vailor ,  albinele au ce culege aproape pana cade bruma.

[stefan1]

  La Brasov stiu de com. Sinca Noua, unde e raspandita balsamina.
 Din pacate pentru a avea un cules, suprafata din orice specie melifera trebuie sa fie destul de mare. Cu 2-3 copaci de Evodia nu poti sa faci productie. De aceea multe din speciile prezentate sunt specii invazive, adica se inmultesc mult. De fapt chiar salcamul este o specie invaziva.
  Balsamina se inmulteste foarte repede. De la incoltire la inflorire trec cam 13 saptamani. Timpul de inflorire tine cca 12 saptamani.
  Mai dau aci cateva citate despre Balsamina, tot de la nemti:
     “De la sfarsitul lui iulie, oferta de nectar este tot mai redusa. Numai rar era de asteptat in aceasta perioada tarzie ceva miere de mana din paduri.
De cand s-a inmultit Balsamina, situatia se vede cu totul altfel: stuparii pot inca o data sa rasuceasca centrifuga la inceputul lui octombrie. Dupa multa vreme de existenta amenintata, a aparut o luminita pentru ei. Ce insa e si mai imbucurator, e ca albinele acopera fagurii cu hrana pentru iarna, incat stuparii pot renunta aproape complet la hranirile de completare.
Este in fiecare an mai fascinanta imaginea cum mii de albine cu gusa plina si pudrate cu polenul de balsamina, isi aduc pretioasa incarcatura la stupi.”

Din cartea “Plante melifere” de Anne Maurizio”:
“Balsamina se observa tot mai des in mierea europeana, deosebit de des in Anglia, Germania sau Elvetia. In toate trei cazurile, suprafetele extinse de Balsamina sunt sursa acestei mieri, care poate ajunge pana la 20 kg/stup.”

  Poza cu o albina cu polen de balsamina:

[Porfy66]

Cum pot face rost de seminte de balsamina? Are cineva? Cumpar!
 

[stefan1]

  Mai trebuie sa mentionez o data ca planta este categorisita ca invaziva. Prin cantitatea mare de seminte produse, planta formeaza vetre compacte din care elimina toate celelalte plante, chiar si urzicile. Se mai raspandeste mult cu ajutorul apei. Cand apele cresc, transporta si plante sau fragmente de plante, pe care le depoziteaza in aval, unde acestea se impamantenesc. De asemenea semintele din aluviuni pot incolti in aval. Semintele uscate au capacitatea de a pluti si sa se deplaseze pe distante mari.
  Dintre efectele negative amintesc periclitarea malurilor si digurilor, deoarece este o planta cu radacini slabe, dar care elimina din ecosistem alte plante care ar stabiliza malurile. Unii ecologisti acuza si faptul ca planta este foarte atractiva pentru albine si alti polenizatori, astfel incat alte plante raman nepolenizate. Fenomenul este intalnit si la alte plante. S-a studiat de ex ca daca in zona se afla un lan de rapita, flora salbatica din imprejurimi va avea o productie de seminte cu pana la 20% mai mica. Aceasta se intampla insa numai in anul cand este acea cultura.  Balsamina odata impamantenita este greu de indepartat si deci afecteaza ani la rand restul florei.
  Nu acelasi lucru se poate spune despre influentarea faunei. Fiind o planta melifera, asigura hrana la foarte multe insecte, care sunt in lanturi trofice complexe, impreuna cu pasari, mamifere mici, pradatori. De asemenea semintele sunt consumate de pasari si mamifere.Deci fata de fauna are o influenta pozitiva.
  Combaterea este destul de dificila, datorita numarului mare de seminte si capacitatea mare de germinare pastrata pe mai multi ani. Metoda ar fi de taiere a plantelor inainte de fructificare, dar intr-un interval limitat, deoarece daca se taie mai timpuriu planta da alti lastari, iar daca se taie prea tarziu, a eliberat sau elibereaza dupa taiere seminte germinabile. Englezii au obtinut succese prin tratarea chimica, cu erbicide, dar in alte tari aceasta metoda e interzisa, mai cu seama ca planta creste in apropierea apelor.
  In multe tari planta a ocupat deja in buna parte zonele favorabile, ajungand la un echilibru. DEnsitatea poate varia de la an la an, pentru ca in anii cu geruri tarzii Balsamina poate fi afectata Si caldurile prea mari sau perioade prelungite de seceta pot reduce suprafetele si densitatea de Balsamina. Desi se poate intalni pana la 1000m altitudine, planta are nevoie de multa apa si umiditate in sol si aer, de aceea singura se elimina din anumite zone. Tari ca Germania sau Olanda, unde au existat multe zone mlastinoase sunt mai favorabile pentru Balsamina.

[stefan1]

  Unsite romanesc despre balsamina:
 
   http://7coline.wordpress.com/2012/07/27/impatiens-balsamina-balsamine/

[stefeug]

interesant!
si eu sunt interesat de seminte!
cred ca la origini este vizitata de patru specii: A. dorsata, A. laboriosa, A. florea si A. cerana.
acolo tot pana la 1000m altitudine creste?