Despre Ion-Gheorghe Maurer
Liberal-ţărănist ajuns comunist
Ion Gheorghe Maurer se naşte la 23 septembrie 1902, în Bucureşti, într-o familie de intelectuali: mama – profesoară franţuzoaică de limba franceză, iar tatăl – profesor neamţ de limba germană şi de limba franceză. Numele de botez al lui Maurer este Jean Georges. Băiatul face primele clase de şcoală primară la Bucureşti, însă termină gimnaziul şi liceul militar la Craiova. După liceu, merge la Şcoala de Poduri şi Şosele, însă o abandonează după doar un an: se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti. După absolvire, între 1925 şi 1928, e numit judecător în oraşe ca Agnita, Târnava Mare, Iernut şi Târgu Mureş. Maurer revine la Bucureşti în 1928. Renunţă la ciocanul de judecător pentru avocatură. Se înscrie în Baroul Bucureşti şi, treptat, începe să-şi facă un nume în rândul avocaţilor din Capitală. În mod aparent inexplicabil, avocatul-stagiar de origine mic-burgheză începe să cocheteze cu mişcarea de extremă stângă din România.
„În 1929 sau 1930 m-am dus la Petre Zissu (n.r. – avocat al comuniştilor), i-am spus ce cred şi ce vreau şi i-am cerut să facă aşa încât să pot da mişcării aportul de muncă. Mi-a cerut să mă înapoiez acasă şi să aştept căci voi primi răspunsul său. Între timp şi cum nu primisem nici un răspuns m-am oferit să pledez gratuit în procesele muncitoreşti. Aşa am pledat în mai toate procesele acelei perioade în afară de procesul Griviţa unde nu am fost chemat“, scrie Maurer într-o autobiografie nedatată pentru Secţia de Cadre a CC al PMR.
O apără pe Ana Pauker în proces Maurer e unul dintre avocaţii apărării în cel mai important proces politic al anilor ’30: îi apără, în 1936, pe Ana Pauker, Alexandru Drăghici şi Liuba Chişinevschi (născută Kişinevskaia Liube). Evident, prestaţia sa pentru boxa acuzării e inutilă. Primeşte însă bani pentru entuziasmul său procomunist: Moscu Cohn (devenit Gheorghe Stoica) îi stimulează financiar elanul. În 1937, e primit în partid. O nuanţă post-jure: în anii ’90, Maurer se mândrea cu faptul că, în perioada în care i-a apărat pe comunişti, n-a făcut nimic altceva decât să servească interesul statului şi să-şi exercite meseria. Spunea că a fost avocat doar pentru cei acuzaţi de tulburarea liniştii publice sau antifascism, nu şi pentru cei acuzaţi de spionaj în favoarea URSS. Lungul drum către Parlament Totuşi, comunistul nu are doar sarcina de a-şi apăra tovarăşii. Are de îndeplinit şi alte sarcini concrete date de superiorii din partid: în 1937 e pus, de pildă, să se infiltreze în PNL-Gheorghe Brătianu şi să candideze pentru un loc în legislativul României pe listele acestei formaţiuni politice. Candidează, dar nu e ales în Parlament. Are o nouă încercare de a fi parlamentar peste doar câteva luni. Maurer e în februarie 1938 primul candidat din judeţul Dâmboviţa pe lista altei formaţiuni politice, Partidul Naţional Ţărănesc. Era, de altfel, şi şeful organizaţiei judeţene patronate la nivel naţional de liderul ţărănist Grigore Iunian, arată istoricul Stelian Tănase în volumul „Clienţii lu’ Tanti Varvara“. Dă greş, nu ajunge nici acum parlamentar.
„Moartea în grădina prinţului persan“
În 1940, Maurer îşi începe, practic, traseul politic de mai târziu: se întâlneşte cu deţinutul politic Gheorghiu-Dej şi-i propune acestuia să evadeze din lagărul de la Caransebeş. Maurer devine legătura lui Dej cu comuniştii din libertate. Deocamdată, viitorul dictator refuză oferta. La 1 iunie 1941, Maurer e arestat şi trimis în lagărul de la Târgu-Jiu. E eliberat la 26 noiembrie, în acelaşi an, după ce semnează o declaraţie prin care se angajează să renunţe la activitatea politică. Nu stă mult în libertate. În decembrie 1942, e arestat din nou. Revine la Târgu-Jiu, unde-l reîntâlneşte pe Gheorghiu-Dej.
„Ion Gheorghe Maurer este fără îndoială o minte organizată, simpatic şi oarecum cavaler. În loc să întâlnească moartea în grădina prinţului persan, l-a întâlnit pe Gheorghiu-Dej în lagărul de la Târgu-Jiu […] A izbutit mai mult decât în visul său. A mizat pe cariera lui Gheorghiu-Dej […] care găsise în dânsul un sfetnic cu titlu universitar, cu mintea limpede şi devotat lui. A hotărât să-l facă om mare. L-a făcut“, arată comunistul Belu Zilber în volumul său de memorii „Actor în procesul Pătrăşcanu“.
„Cine-i Leninul valah?“
Avocatul Petre Pandrea, coleg de breaslă al lui Maurer, îi face o fidelă caracterizare convertitului la comunism după experienţe liberalo-ţărăniste. „Cine-i Leninul valah? E vreun om cu voinţă clară […] un om cu o voinţă năprasnică, un om jignit de mulţi, cu complexe de inferioritate şi cu supracomplexe, de suprasuperioritate. E vorba de Jenică Maurer, vechiul meu amic […] avocat, amic de bară şi zaiafeturi, de licee militare, de puşcării şi de mese îmbelşugate“.
La 27 iulie 1943, Maurer e eliberat şi trimis pe front. Îi e încredinţată comanda unui pluton format din condamnaţi la muncă silnică pe viaţă. „Erau acele batalioane de sacrificiu, în care-au fost încorporaţi în acel timp şi mulţi legionari, trimise direct în prima linie a frontului de Răsărit. Plutonul meu a fost încorporat într-o unitate formată din puşcăriaşi şi trimis pe frontul din URSS“, povesteşte Maurer în volumul Laviniei Betea „Maurer şi lumea de ieri“.
O căruţă de ciocolată furată Cu plutonul său ajunge până la Marea Caspică şi Marea Azov. Cunoaşte viaţa de tranşee, iar moartea e lângă el, fie că e inamicul din război ori lipsa hranei. Bărbaţii sunt nevoiţi să fure pentru a trăi. „Mi-aduc aminte că atunci când am spart prima dată, am nimerit într-un depozit german plin cu ciocolată. Altceva nimic! Au adus o căruţă cu ciocolată şi-au împărţit-o la tot plutonul. Se săturaseră de atâta ciocolată“, îşi aminteşte comunistul în volumul Laviniei Betea „Maurer şi lumea de ieri“.
În primăvara lui 1944, începe retragerea de pe front, iar în iulie, Maurer ajunge la Constanţa, unde e dus în carantină alături de ceilalţi soldaţi reveniţi acasă. Trăieşte. Urmează un alt drum pentru Maurer, unul glorios.
Sunt spicuiri dintr-un documentar mai amplu:
http://adevarul.ro/cultura/istorie/apostolii-stalin-avocatul-sibarit-jenica-maurer-coconasul-rosu-1_54e60f97448e03c0fdc79d97/index.html